Opinia, ianuarie 1898 (Anul 1, nr. 199-222)
1898-01-28 / nr. 219
VA Tărie şi Slăbiciune E o chestie pe care trebue să-şi o puie tot omul care urmăreşte activitatea partidelor din ţara romînească: anume, de ce liberalii, cari sunt de o energie şi de o ingeniozitate fără păreche cît şed în opoziţie, devin nuli şi covîrşitori de incapabili îndată ce ajung la putere? Şi răspunsul e simplu la această întrebare complicată. Colectivistul nu se are în vedere decît pe el. Plin de el însuşi, politicianul liberal are orizontul nemărginit. Tot ce î î foloseşte lui este bun de exploatat —tot ce serveşte combinaţiile personale şi egoiste oferă materie de critică şi platformă de opoziţie. Cu atîtea coarde de arc, fireşte că liberalul are coatele libere şi inepuizabile, arsenalul de arme cu care lupta în potriva guvernului. Aşa se explică încercarea vinovată de a revolta pe ofiţerii de cavalerie —pronunciamento exotic care a dat aşa de puternică lovitură disciplinei din oştire ; tot aşa au făcut cînd au ridicat ţara în picioare pentru a sili pe guvernul conservator să se amestice în trebile interne ale Austro-Ungariei — aşa au procedat, în fine, cînd au încercat să demoralizeze pe oştean spunîndu-i că puşca Mannlicher e un ciomag care lasă pe soldat dezarmat în faţa duşmanului. Consecinţele acestei campanii criminale erau incalculabile - dar aceasta n’a împedecat pe colectivist de a o face cu cea din urmă îndărătnicie, fiindcă el se are în vedere pe sine, ori ce pagubă ar aduce pentru ţară folosul lui personal. Medalia, însă, îşi are reversul. O data ajuns la putere, partidul liberal s’a isbit din capul locului tocmai de dificultăţile pe cari le creiase opoziţia lor desfrînată. In chestia naţională au cerut iertare din prima zi — şi azi încă sunt condamnaţi să săvîrşească ignominii pentru a chezăşui ticăloşia la care s’au angajat; în afacerea ofiţerilor răsvrătiţi s’au tîrguit cu umilinţă şease luni ca să găsească un modus exctudi—iar în chestia puşceî Mannlicher a trebuit să vie un al douilea ministru de rasboiu, care să declare că nenorocitul dintriu a minţit cînd a criticat armamentul ţăreî. In aşa condiţii, fără credit înnăuntru şi fără prestigiu în afară, colectivitatea lîncezeşte într’o agonie penibilă purtînd în aripi plumbul pe care ’şi l-a înfipt pe cînd făcea opoziţie. Această paralizie explică lămurit şi sburdălnicia de odinioară şi nulitatea complectă de azî a partidului. Dar nu e numai atît. Studiul modului barbar cum fac colectiviştii opoziţie precum şi constatarea stăreî mizerabile In care se găseşte guvernul născut din păcatul acesta, mai lămureşte o chestie care adesea face obiectul curiozităţii oamenilor superficiali. Anume desluşeşte pentru ce conservatorii, cari dau întotdeauna guvernul cel mai valoros, sunt blajini şi fac opoziţie clasică cînd sunt chemaţi să exercite control asupra actelor colectivităţii. Avînd interesul public şi raţiunea de stat drept criteriu permanent, conservatorii se osîndesc de bună voie la un fel de opoziţie academică, care convinge pe puţini şi nu jigneşte pe nimeni. Trebue ca ignominia guvernului să treacă marginele permise pentru ca conservatorii să părăsească rezerva obicinuită şi să ia poziţie în mod sgomotos. Şi în cazul acesta chiar, intervenţia noastră are de scop nu să răstoarne ci să îndrumeze guvernul pe calea care periclitează mai puţin interesul cel mare al ţarei reale. E destul să cităm cazul cu soluţia chestiuneî metropolitane, chestiune cînd conservatorii, în opoziţie, au făcut operă de guvernămînt, şi aceasta cu o desinteresare care uimeşte şi azi pe colectivişti —pentru ca să nu mal fie trebuinţă, sperăm, de altă dovadă In sprijinul afirmăreî noastre. Intr’un cuvînt, colectiviştii fac opoziţie ca să vie la guvern — pe cînd conservatorii fac şcoală, pentru guvern, pe cînd sunt în opoziţie. Inegalitatea este, se înţelege, evidentă —dar tocmai din această deosebire de procedură rezulta prestigiul de care se bucură partidul conservator faţă de trivialele apucături ale aşa zişilor naţionali-liberali. G. Rădulescu. ANUL I No. 219 Numărul 10 Bani ABORAMENTELE ncep la 1 şi 15 ale fiecărei luni şi se plătesc totd’auna înainte la Iaşi la Casa Adihinistrației la judeţe şi străinătate prin înruduie poştule Un an în ţară 30 lei, în ulreunătate 40 iei Şase luni 15 „ „ „ 20 „ MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAŢIA No 13. — Strcula Clobel No. 43 ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN ediţia BE SEARA IAŞI — MERCURI 28 IANUARIE, 1898. Numărul 10 Bani mifCIIBILE In Iaşi şi judeţe se primesc numai la Administraţie In străinătate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anviciuri la pag. IV .... 20 b. linia . * n III ... . 40 * „ Inserţiile şi reclamele . . . 50 „ «„ t'u număr vecii in ÎS4î linii REDACŢIA No. 13 - Strada Goliei No. 4» Demisii şi destituiri la Epitropie LISTELE ELECTORALE Formarea listelor electorale are anul acesta o deosebită însemnătate. Chiar dacă nu se vor întîmpla alegeri neprevăzute, în Noembrie viitor vor avea loc alegerile generale comunale pentru toată ţara. Deşteptăm din timp pe toţi concetăţenii noştri, că cei ce au drept şi nu sunt înscrişi să ceară înscrierea din vreme, iar acei cari sunt înscrişi, să observe la timp, atît în listele provizorii, cit şi în cele definitive, dacă înscrierea lor a fost menţinută. Cei interesaţi, atît pentru lămuriri, cit şi pentru apararea drepturilor lor în caz cînd ar fi nedreptăţiţi de autoritatea comunală, se pot adresa la redacţia „Opiniei“ în orice zi de la 10—11 jum. a. m. OAMENI ŞI LUCRURI Livreaua. Se vorbea ieri la rubrica aceasta de cazul unul modest slujbaş căzut victimă linul moment de uitare de sine—sau de curaj dacă vroiţi — în faţa unui înalt demnitar : ce poate fi mai înalt de cît poliţaiul ? Un moment ni s’a părut omul acela tipul celor obijduiţî de propria lor stare rea faţă de clasa relativ restrînsă a acelora cari la un moment dat deţin autoritatea şi a tot puternicia fără să monopolizeze in acelaşi timp umanitatea şi altruismul—o nu ! Iată, însă, cazul nostru in bună tovărăşie cu un altul, mult mal eloquent, mult mal suggestiv, mult mal caracteristic şi—mai trist în acelaşi timp. Iată într’o singură zi, într’o împrejurare neînsămnată—înmormîntarea unui protopsalt îmbogăţit şi filantrop din cucernicie—perturbîndu-se starea socială a unui număr de oameni sus puşi prin cultură, prin stare socială. Cine va tăgădui că o „admonestare“ trimisă pe cale administrativă şi scrisă intr’un stil de... administraţie, adresată unor profesori universitari sau unor medici reputaţi nu constituie o lovitură morală? Şi dacă unele temperamente se pot lesne împăciui cu filosofia de resemnare necesară vieţei în societate, cine poate lua un nume de rău, cine poate să nu aprobe o manifestare de demnitate a unui om cult în potriva unui asemenea act umilitor şi superfluu ? Poate cineva să nu cadă pe gînduri şi să nu se întristeze meditînd asupra dureroaselor dileme in care sunt puşi la tot pasul oamenii culţi—între trebuinţa de a trăi şi eterna deşertăciune care le stă în cale ? Un medic primar înlocuit, unul secundar demisionat, profesori, universitari Umiliţi—toate acestea într’o zi, toate din senin, dacă senin şi ocultă pot sta alături. Fii liniştit, cetăţene modest, care ţi-ai perdut slujba de controlor; eşti în tovărăşie de demnitate cu alţii care au avut mult timp iluzia că halatul de medic nu poate fi confundat cu livreaua. Dar au fost dezminţiţi... Proiectul d-lui Haret Principalele modificări introduse de comitetul delegaţilor. Liceul va avea numai două secţiuni: clasică şi reală. Cei din secţiunea clasică vor putea înlocui limba elenă prin studiul fizicei, chimiei, ştiinţelor naturale, igienei şi geografiei, urmînd aceste cursuri în comun cu elevii din secţiunea reală, iar certificatul lor de absolvire va purta menţiunea de clasicism modern. La şcoalele de fete de gradul al 11-lea s’a adaus economia politică, dreptul vizual, instrucţiunea civică şi limba latină. Absolventele care vor fi urmat şi limba latină, vor dobîndi un certificat cu menţiunea, echivalent cu certificatul de absolvire a studiilor clasice moderne din licee. Acest certificat dă aceleaşi drepturi de înscriere la Universitate ca acelea de absolvenţa clasicismului modern din licee. Directorii de licee şi de şcoale cu internate vor fi supliniţi pentru orele cît ar întrece numărul de 8, iar pentru ceilalţi directori dreptul la suplinire nu începe decît de la 12 ore. Efectivul unei clase nu poate trece peste 50 de şcolari, pentru primele 4 clase, şi de 40 şcolari pentru celelalte clase. Certificatul de absolvire, care nu se va elibera decît după examenul general, va cuprinde și un extract din matricula cu notele de examen ale celor din urmă 4 clase. O pătrime cel puţin din locurile de bursieri vor fi rezervate pentru fiii de săteni cari vor fi fost cei mai distinşi la studii şi conduită în şcoalele rurale. Aceştia vor fi admişi aia concurs. La obiectele de studiu din licee s-a adaus economia politică. Examenele de capacitate se vor trece la fiecare doui ani şi numai în Bucureşti. Membrii comisiunilor se numesc pe 4 ani. v''rfî'” ' S’a adaus ca meterîe de examen pentru candidaţii la profesorat un examen oral şi ex tempore din pedagogie. Congediile pentru complectarea de studii şi misiuni ' Ştiinţifice vor fi socotite la calculul gradaţiunei. Numărul orelor unui profesor nu va putea fi modificat decît prin schimbare de program şi desfiinţarea de clase. Cînd titularul are un congediu mai mare de două luni, suplinitorul primeşte 80 la sută din leafa titularului, iar în caz de congediu de boală, nimai 60 la sută. După 30 de ani,, de serviciu, profesorul va putea fi pus la pensie luîndu-se în considerare hotărîrea motivată a consiliului inspectorilor. învăţătorii de la şcoalele de aplicaţie de pe lingă şcoalele normale de învăţători vor putea obţinea titlul şi leafa de institutori după trei ani de funcţionare după recomandaţii directorului şcoalei de aplicaţie şi raportul inspectorului general. Seminariile se supun în totul prescripţiunilor legei pentru celelalte şcoale secundare. învăţământul superior Absolvenţii cu diplomă ai seminarelor nu se pot înscrie decît la facultatea de teologie. Absolvenţii liceelor se pot înscri la oricare facultate. Crearea unei catedre universitare sau suprimarea unei catedre devenită vacantă, se va face numai prin lege, după cererea facultăţei respective şi cu avizul conform al senatului. Numărul orelor de curs, conferinţe şi lucrări practice vor fi de cel puţin 6 ore pe săptămâă. După 30 de ani de funcţionare, un profesor universitar poate fi pus la pensie cu avizul conform al senatului universităţii şi al facultăţii respective. După 40 de ani de serviciu profesorul poate fi pus la pensie cu avizul conform al consiliului permanent. Nime nu poate ocupa două catedre universitare, afară de cazul suplinirei. Catedrele suplinite se plătesc cu leafa prevăzută pentru agregaţi. Rectorul va avea o diurnă de 500 lei pe lună. Pe lîngă fiecare universitate se institue un seminar pedagogic menit a pregăti personalul didactic pentru învăţămîntul secundar. Pe lîngă seminar va fi o şcoală secundară de aplicaţie pentru practica pedagogică. Şcoala normală superioară de fete di examenul de capacitate pentru profesoratul secundar sunt admise şi licenţiatele care vor fi urmat ca externe sau ca solvente în internatul şcoalei normale superioare de fete, lucrările teoretice şi practice de pedagogie ale anului III din această şcoală. Nu sunt admise la lucrările de practică pedagogică decît licenţiatele care vor fi urmat cursurile de pedagogie la universitate şi vor fi depus examen. Isposiţii Transitorii Profesorii în funcţie la aplicarea legei vor păstră catedrele lor. In caz cînd remaniarea programelor ar reclama de la actualii profesori o sporire de ore, numărul de ore ale unui profesor din această categorie nu poate fi sporit peste 12 şi numai în şcoala unde profesează. Actualii profesori vor putea cere adăugirea orelor lor de curs în specialitatea în care profesază şi peste numărul de 12 ore pe săptămînă. Ministerul va putea acorda această creştere în urma raportului favorabil al consiliului permanent. In acest caz salarul se va regula conform art. 35 şi 36. Pină va ieşi prima promoţie de absolvente ale şcoalei normale superioare, vor fi primite la examenul de capacitate licenţiatele din ţară şi străinătate. Candidatele la examenul de capacitate, care se vor prezenta în timp de 3 ani de la promulgarea legei vor fi dispensate de dovada, că au urmat un curs de pedagogie; vor trebui însă să treacă un examen ex tempore din pedagogie şi vor face probe de practică pedagogică. Şcolarii pregătiţi în familie sau în şcoale private vor da, pănă la organizarea examenului de absolvire, examen de clasa VII la liceul statului. Certificatul clasei VII le va ţine loc de diplomă de bacalaureat. Cei cari au absolvit deja clasa VII şi n’au reuşit la bacalaureat, vor trece un examen de înscriere la bacalaureat şi anume din romînă, latină, elenă şi franceză pentru facultăţile de drept, litere şi filosofiie;■ din romînă, franceză, matematică, ştiinţe fizico-naturale pentru facultăţile de ştiinţă şi medicină. Comisiunea se va compune din decan şi cîte trei profesori din facultatea respectivă. Scandalul de la epitropie s’a terminat prin un echivoc in ce priveşte pe dr. Iuliano şi o satisfacţie strălucită pentru d. dr. Botezatu. Astfel aflăm că demisia d-lui dr. Botezatu a fost respinsă, iar la adresa d-lui dr. Iuliano epitropia a pus rezoluţia că menţine adresa anterioară şi că dr. Iuliano e liber să facă ce-o pofti. Aceasta nu e decit o destituire deghizată. Milioanele Comunei Actualul consiliu comunal, care a moştenit de la fostul consiliu conservator 6.500.000 lei, s’a aruncat în vîrtejul unor cheltueli extravagante, asemănătoare eroului din piesa „Moştenitorul răsipitor". Temelia tuturor aşezămintelor de înfrumuseţare a oraşului a fost pusă de conservatori, iar colectiviştii au făcut inaugurări, banchete şi au fost decoraţi pentru gloria ce se cuvinea altora, întocmai prevederilor noastre, d. Gane a recunoscut că împrumutul de 250 mii lei e prea infim faţă cu colosalul deficit ce ameninţă pe viitor finanţele comuneişi a trebuit să ceară un împrumut care să echilibreze simţitor sleita casă comunală. Negreşit că şi edilii actuali au trebuit să facă ceva, pentru viitorime— și au făcut datorii, pentru a face acum proiecte de împrumuturi. Prevedem, însă, că și acest nou împrumut se va duce de rîpă împreună cu lucrările proiectate pentru Rîpa-Galbena care va fi canalizată, nu pentru că e imperios necesar acest lucru, ci pentru că mai multe persoane—bine cunoscute administraţiei comunale— au interes să se înfrumusăţeze fundacul în chestiune. Şi notaţi că pentru această Rîpă s’a votat suma de aproape jumătate de milion—cu atîta uşurinţă trec consilierii noştri peste cifra de milioane de par’că ar fi nişte Rothschilzi. Prăpastia administraţiei comunale e mare, şi reprezentanţii averea comunei Iaşi merg orbiş. „Intelectuale“ Buna mea Sylvia, ...Nu, n’ai fost sinceră de loc şi-mi vine greu să pricep de ce mi-ai scris în feliul ăsta. Ţi-am păstrat, de altmintrelea, scrisoarea—şi vom receti-o îndată ce vom avea o sală de perdut împreună. Scrisorile sincere nu sunt niciodată atît de lungi şi atît de amănunţite cum e a ta; o adevărată analiză de roman psihologic! Educaţia noastră de a vicleni şi făţărnici ne duce prea departe , ne face să ne amăgim noi în de noi, să nu ne mai recunoaştem, fiecare pe sine însăşi în complexa varietate de dorinţi şi de capricii. ....Cum s’a întîmplat să vă intîlniţi pe strada tăcută care duce de la *** spre casa ta şi să tăceţi drumul lung voi singuri, alături şi cu măsură înceată — aşa-i că veniaţi încet, încet ? —nu-mi dau osteneala să cercetez. Presupun că el ştia ceasul şi locul—ori de la tine, nu !— că aflase’ că te vei întoarce singură, că te-a aşteptat în drum, ori în umbra unei case, la vr’o respintene. Mărturiseşte cu toate acestea că nu te-ar fi abătut nici n’ar fi luat vre-un alt drum—fie chiar unul mai scurt şi mai puţin singuratec—dacă prin o întîmplare ori prin instinct ştiai că el va răsări în drum, că va luă loc sfiios şi tăcut alături de tine. Era atît de lesne să ştii lucrul acesta.... Dar n’ai făcut’o, măcar că nu-1 iubeşti, măcar că senzaţia ar fi fost aceeaşi, dacă-ţi eşii în drum oricare altul cu dorinţa timidă de a te însoţi pîn’acasă... De ce stărui atît de mult asupra împrejurărilor ?... «Ii tremură glasul, vorbea rar şi cu frică, se împleticea uneori, pierdea şirul expresiilor şi în mod vădit se tulbură tot mai mult cu cît s’apropia de casa ta. «Era lumină ca de zi senină de se vedea emoţiunea privirii—şi o tăcere de s’auzea răsuflarea ; peisagiu suggestiv,— omăt scîrţiitor şi răsfrîngînd raze de stele, seninătate clară a unei nopţi de iarnă...» S’ar părea că pregăteşti tu însăţi motivarea sfîrşitului,—a evenimentului care te-a impresionat şi «deziluzionat». La despărţire—tu i-ai dat mîna; ai simţit «cum tremură de emoţiunea lui» apoi, un vîrtej—o luptă de o clipă,—o catastrofă de care ţi-ai dat seamă abia după ce se depărtase el; îşi apropiase buzele de mina ta (presupun, afirm că din instinct sau din deprindere iţi scoseseşi minuna dreapta) fără să fi avut vreme să ţi-o retragi, să i-o refuzi, ori să-l mustrezi.... * Ai pierdut o noapte întreagă—insomnie şi ciudă nelămurită — ca să-l condamni, ca să pierzi iluziile şi despre el. Şi ai vrea ca eu intimă şi bună prietină a ta, să iau în serios sentinţa aceasta a ta! De ce n’ar fi crezut una ca asta despre dînsul nici o dată» ? Ştiam că nu-l iubeşti—noi «intelectuale» nu iubim pe nimeni ori nu ne dăm samă de ce însamnă a iubi—dar deziluzionată despre un om care-ţi sărută mîna, un act pe cărel iertăm atîtora în puterea unui obiceiu ? Chem în ajutor întreaga mea filosofie tacită îmi dă drept diploma mea de absolventă a facultăţii—şi nu te pot pricepe unde este extraordinarul — în fapta lui ? Unde ai aflat tu de existenţa tipului uman aşa cum zice că îl credeai ? Cine ţi-a inspirat visul unei anomalii drept ideal ? Un om care te iubeşte—fără a te dori; iată care ar fi încheerea după cîte scrii, desigur fără a te crede şi fără sinceritate. Toată tinereţa noastră de femee nu se petrece un moment în afară de gîndirea aceasta: de a fi vroite; nu e un singur act, o privire, o vorbă—care să se ridice deasupra ţintei mari: de a fi şi noi nu suntem —decît cu conştiinţa de a fi dorite; nu avem altă măsură a putere!, altă siguranţă a superiorităţei altă credinţă a meritului. Un om care ne poate vedea cu nepăsare—ne e duşman; ne e tagada propriei noastre fiinţe, umilinţa noastră ca sex, înfrîngerea mindriei noastre. ... Aţi vorbit „lucruri serioase“—tot