Opinia, februarie 1898 (Anul 1, nr. 223-246)

1898-02-01 / nr. 223

PROCESUL la ZOLA Ziua a patra — Deschiderea şedinţei Itefleschiderea şedinţei Preşedintele Delegorgue dă citire unei scrisori prin care generalul de Boisdeffre cere ca colonelul Henry, a cărui sănă­tate e foarte sdruncinată, să fie ascultat chiar azi. D-n­a Dregb­i, bolnavă Preşedintele mai comunică o scrisoare a d-nei Lucia Dreyfus, prin care se roagă de a nu mai fi­ chemată. Ea adaogă că speră că va putea să spuie în faţa juraţilor că are încredere absolută în nevinovăţia bărbatului ei, dar e suferindă. Atunci d. Labori declară că renunţă la as­cultarea d-nei Dreyfus, mărturisirea fostului ministru Tra­rieux Se înfăţişează din nou Trarieux, fost ministru de justiţie, întrebat respunde că, în calitatea de ministru n’a cunoscut nimic despre afa­cerea Dreyfus şi că a aflat faptele ca ori­ce alt cetăţean. El mai spune că pe cînd era ministru nu avea nici un motiv de a se ocupa de afacerea Dreyfus. D. Trarieux complectează explicaţiu­­nile din articolul publicat de el in zia­rul «Temps» acum trei zile, şi în care se arăta favorabil revizuirea procesului Dreyfus, şi justifică purtarea senatorului Scheurer Kestner şi a lui Math­eiu Drey­fus în această afacere. Maiorul Forzinetti Se prezintă la bară maiorul Forzinetti, fost director al închisorii militare, în care a stat arestat Dreyfus. Avocatul Labori îl întreabă dacă a avut cu­noştinţă că Dreyfus a făcut vre-o mărturisire. Preşedintele refuză de a-i face această între­bare. Apărătorul atunci protestează în chip viu şi renunţă la acest martor şi la depoziţiile căpi­tanului Lebrun-Renault şi a altor 6 martori, cărora trebuia să le facă aceiaşi întrebare. Doctorul Socquet Se recheamă d-rul Socquet, care a vi­zitat pe d-na Boulancy. întrebat, declară că această martoră i-a spus că a recunoscut autenticitatea absolută a scrisorilor lui Esterhazy, în­tre cari se cuprinde şi aceia care con­ţine vorba „ulhan". D-rul Socquet mai adaogă că, între­­bînd pe d-na Boulancy dacă mai are alte scrisori injurioase ale lui Esterhazy pen­tru Franţa şi armată, aceasta i-a respuns că nu mai are. Avocatul Clemenceau prezintă conclu­­ziuni cerînd de a face ca d-na Boulancy să fie vizitată de trei doctori. Maiorul Paty du C­lam Paris, 30 Ianuarie. Se înfăţişează maiorul Paty du Clam. El intră repede, cu un mers marţial şi salută militareşte. Maiorul e palid şi se vede că e foarte surescitat. înainte de a fi interogat, se plînge în chip viu că s’au amestecat în desbaterî persoane cari nu aveau nici un ames­tec în această afacere şi mai ales o tî­­nără fată respectată. Labori răspunde că a chemat pe d­­şoara de Comminges, căci ea are 55 de ani. (Murmure în sală însă fără în­­sinuaţiunî reu voitoare). Apărătorul zice apoi că ar dori să ştie relaţiunile d-luî Paty du Clam cu familia Comminges. Maiorul refuză de a răspunde la a­­ceastă întrebare, spunînd că aci e o ches­tiune privată. Avocatul Gabori protestează că după ce s’a invocat secretul de Stat acum se invoacă secretul privat. El renunță de a mai fi ascultat fra­tele d-soare­ Comminges. Colonelul Henry Mărturia colonelului Henry pro­duce o impresie foarte vie. Întrebat de avocatul Gábori cu pri­vire la deschiderea de către colone­lul Picquart a unui dulap in care se afia un dosar secret, spune că colo­nelul Picquart era şeful şefi de ser­­vicifi, şi dulapul de care e vorba nu putea fi deschis de­cit numai in faţa ministrului de războifi sau de el În­suşi. Apoi martorul declară că se află in mod direct sub ordinele genera­lului Gonse. Apărătorul Gábori ia act de aceas­tă declaraţie a colonelului Henry. Confruntare interesantă După aceasta se face o confruntare în­tre avocatul Leblois, Gribellin, colonelul Henry şi generalul Gonse şi toţi menţin precedentele lor declaraţii. Generalul Gonse impută colonelului Picquart că a abuzat de scrisorile sale, apoi el declară că serviciul informaţiu­­nilor e cu totul secret şi singurii care pot lua cunoştinţă de dosare sunt şeful statului-major şi ministrul de resbel. Colonelul Henry declară apoi că n’a primit în cabinetul său nici­odată pe avocatul Leblois. Acesta însă afirmă cu totul contrariul. Colonelul Henry şi avocatu Leblois persistă în declaraţiunile lor de mai multe ori. Audienţa e apoi suspendată. La redeschidere curte respinge con­­cluziunile prezintate de aparare, prin ca­ri se cerea ca d-na Boulancy să fie vi­zitată de trei doctori. Martorul Delbattut Acesta, întrebat, povesteşte că pe cînd era voluntar, maiorul Paty du Clam, superiorul său, l’a pedepsit cu 15 zile de închisoare fiind că într’o compoziţie a scris că inteligenţa iar nu­­unul sin­gur guvernează lumea. Membrii consiliului de resboî Se înfăţişază pe rînd toţi­­membrii consiliu­lui de resboî, care au condemnat în 1894 pe fostul căpitan Dreyfus. Avocatul Labori le pune întrebări dacă li s’a comunicat vre­un document secret. Preşedintele refuză de a se pune această chestiune şi membrii consiliului se retrag. Maiorul Kavary Maiorul Bavary, autorul raportului relativ la Esterhazy, confirmă indiscre­­ţiunile comise de colonelul Picquart, co­­municînd avocatului Leblois dosarul secret. Generalul Pellieux Paris 30 Ianuarie Generalul Pellieux, comandantul pie­ţei Paris, declară că nu se ascunde în dosul secretului profesional. Matheia Dreyfus a venit în cabinetul raen şi n’a putut să-mi dea nici o du­­vată a acuzaţiunilor sale în contra ma­iorului Esterhazy. Acelaşi lucru cu d-na Scheurer-Kestner. Am chemat la mine pe colonelul Picquart, apoi am convo­cat în cabinetul meu pe avocatul Le­blois. Acesta mi-a pus sub ochi nişte scrisori şi fac­ similari şi mi-a declarat că dosarul dovada trădarea maiorului Esterhazy, există la ministerul de resboiii. Făcînd aluziune la carta trimeasă ma­iorii lui Esterhazy şi care putea să-l facă a fi bănuit de relaţiuni suspecte cu vr’un agent străin, generalul Pellieux zice că nu poate să dea nici o­ încredere acestei scrisori rupte, şi care n’avea mărci. Martorul zice apoi că colonelul Pic­quart a fost silit să mărturisească că, fără mandat, fără autorizaţia şefilor săi, a făcut să se fure prin efracţiune lucruri din apartamentul maiorului Esterhazy. Generalul Pellieux zice că, cînd con­siliul de rezbel a achitat pe maiorul Es­terhazy, aceasta nu l-a mirat de joc. Sunt mîndru, adaogă el, că am dat concursul meu­ la achitarea maiorului Esterhazy, dovedind ast­fel că în armata franceză, nu sunt dour trădători, ci numai unul singur. (Aplauze vii). Confruntarea maiorului Paty du Clam cu voluntarul Delbattut Maiorul Paty din Clam e rechemat spre a fi confruntat cu fostul voluntar Delbattut. Du Clam trecînd prin faţa lui Delbattut îi strigă: — Ai minţit! (Exclamaţiuni în public). După explicaţiunî rezultă că du Clam nu e vinovat de pedepsirea lui Delbattut. Maiorul Saintmore Maiorul Saintmore mărturiseşte că a vizitat pe Rochefort şi că i-a zis că sta­­tul-major este absolut convins despre vinovăţia lui Dreyfus, dar că nu avea nici o misiune. Fostul pirim-ministru Dupuy Dupuy, întrebat de avocatul Labori asupra obicinuitului­­document secret, preşedintele Curţei se opune a-i face a­­ceastă chestiune. Dupuy­ese surizînd. Fostul ministru de justiţie Thevenet Labori întreabă pe Thevenet ce ştie despre afacerea Esterhazy şi dacă crede în buna credinţă a lui Zola. Martorul respunde că asupra lui Es­terhazy ştie ceia ce s’a publicat prin ziare şi că crede în absoluta bună credinţă a lui Zola. Thevenet adaogă că în afacerea Es­terhazy sunt multe lucruri în întunerec, mai cu seamă intriga damei voalate şi documentul furat din dulapul ministru­lui cu trei broaşte. In ceea ce priveşte comunicarea do­cumentului secret după care consiliul de războiu a condamnat pe Dreyfus, The­venet e de părere că ar trebui să se respundă dacă e adevărat sau nu, căci asta e o chestiune de demnitate umană. (Aplauze). Viaţa lui Zola in pericol Trăsura lui Zola, pe cînd se întorcea aseară de la Curtea cu juraţi, a fost a­­tacată în faţa casei sale de două sute de manifestanţi. Cu toată intervenirea poliţiei, mulţi­mea a încunjurat trăsura, sguduind-o şi strigînd : Moarte trădătorului! Zola la spînzurătoare ! Trăiască armata ! Manifestaţii Tot aseară s’au făcid două mari demons­traţii în contra la Zola în faţa redacţiei zia­rului Libre Parole. Poliţia a intervenit şi mulţimea s-a risipit. OPINIA EXTERNE ETERNUL TRIUMFĂTOR Istoria viitoare —acea politică şi acea socială—va pomeni cu mult interes de figura remarcabilă a lui Henri Rochefort politicianul aventurier, polemistul aprins care pare a forma el singur o pagină in­teresantă în istoria Franţei Contemporane. Cu toate acestea e una din cele mai bizare figura aceasta de nervozitate sau lupterie politică pe care n’o poţi urmări, n’o poţi fixa, n’o poţi cunoaşte într’un timp ori într’o ţintă fixă, nici odată ! Omul tuturor evenimentelor nu este de fapt al nici unuia. Intre exil şi sala de redacţie, între închisoare şi parlament a­­utorul şi eroul a cinci volume de aven­turi n’a fost priceput de nimeni ce anume urmăreşte în afară de eterna stăpînire asupra Parisului nervos, capricios şi am­biţios. Republicanul socialist se face au­torul lui Boulanger; omul loviturilor de stat monarhiste neliniştite republica, duş­manul „sutanei“ călugăreşti devine azi clerical prin reacţiune şi în fine invulne­rabil de­­scuţitul pamfletar căpătă... cinci zile de închisoare în proces cu evreul Reinach; dar Rochefort e astă­zi ce a fost cu decenii în urmă : pururi triumfă­torul, stăpînul maselor, omul care atacă, sfidează şi adună aplauze : eternul trium­fător. FEMENITATI­I U­NIVERSITARE Chestiunea învăţămîntului superior fe­­menin fiind de actualitate la noi, repro­ducem cîteva cifre din o statistică uni­versitară germană. La universitatea din Berlin sunt 188 de femei din care 18 măritate, 3 văduve şi restul celibatare, 43 născute la Ber­lin, 64 din alte oraşe germane, 37 ruse, 26 americane, 7 engleze, 5 austriace, 2 franceze, 1 sviteriană, 1 holandeză și­­ una bulgară. Sunt 120 protestante, 48 izraelite, opt ortodoxe, 6 catolice, 3 an­glicane, o unitariană, iar două america­ne fără religie declarată. Cea mai în vrîstă—de 62 de ani— stu­diază economia politică, iar cea mai tî­­nără—Bulgara—de 17 ani, urmează pe­dagogia. Medicina nu există pentru fe­mei, se crede însă că de la Paşti se va deschide un curs de anatomie şi di­secţie. S-a discutat mai ales anomalia de a încredinţa pănă şi examenul foarte minuţios al candidatelor de institutoare, examen ce se face de medici bărbaţi, fapt care produce legitime protestări. Admiterea femeilor la medicină e o ches­tiune numai de cîte­va luni. ULTIME INFORMAŢII Divina Nouvina a obţinut aseară un succes strălucit. Prin intensitatea vocei, puterea de ex­primare a simţirei şi rocid neîntrecut Nou­vina a eledrisat sala. A fost o adevărată manifestaţie, de astă dată pornită dintr’un sentiment de pro­fundă emoţie şi admiraţie. Reprezentaţia viitoare este aşteptată cu o vie nerăbdare. Cat numărul de luni al ziaru­lui Epoca se va distribui o­­bro­şură tratind despre aplicarea le­gei patentelor privitor la judeţul Iaşi. P­ D. Ioan Cuzinschi, fost secretar la con­sulatul rusesc a încetat ieri din vieaţă, în etate de 85 ani. Condoleanţele noastre. A fost internat la spitalul Paşcanii bă­­etul Eduard Vinter, în etate de 16 ani, bolnav de anghină­ difterică. Tot de anghină difterică a încetat ieri din viaţă copilul Emil Valdman, în e­­tate de un an. In Iaşi trăeşte un cunoscut compozitor muzical Carol D.... Bolnav, aproape orb şi sarac, aces­ta a compus multe bucăţi muzicale, ca­re sunt dedicate persoanelor sus puse. Dar nefericitul compozitor a compus şi bucăţi dedicate la multe capete înco­ronate din Europa. Aceste dedicaţiuni sunt trimise la des­tinaţie întovărîşite de scrisori care ara­tă starea de mizerie în care se află compozitorul din Iaşi. Scopul e evident. O ast­fel de dedicaţie a fost făcută şi Regelui Serbiei şi mareşalului curţei din Belgrad şi trimise întovărăşite de scri­sorile în chestiune. Rezultatul a fost retrimiterea scriso­rilor, dar reţinerea dedicaţiilor. Ce ţi-î şi cu dărnicia capetelor înco­ronate. & H Iată încă cîte­va amănunte în neno­rocita afacere a căpitanului Comănescu: Afară de cei 10 mii lei, căpitanul Co­mănescu a mai depus 11 mii lei , ceea ce dovedeşte că n’avea de gînd să se sinucidă, sau credea că nu se va mai da de urma celorlaltor neregularităţi—do­rind astfel să închee această tristă afa­cere, care l’a făcut să-şi curme viaţa. La şcoala militară panica e de nedes­­cris. Atît colonelul, cît şi personalul in­tendenţei care a verificat toate opera­ţiunile, sunt ameninţaţi să complecteze restul sumei delapidate.­­ Afacerea de la institutul Gregorian a ajuns la judecătorul de instrucţie. Pri­mul procuror după două zile de cerce­tări a capatat atîtea bănueli că se află în faţa unei urzeli, în­cît a trimis afa­cerea la instrucţie fără nici un rechizi­­toriu în contra cui­va, ci numai conform art. 45 pentru a se continua luarea in­formaţiilor spre a se vedea dacă trime­­terea în judecată trebue făcută pentru in­culpare de mituire, sau pentru calomnie. Informaţiunile se vor continua de d. judecător Corjescu. Se zice că se fac mai multe insistenţe pe lingă d-sa pentru a cere suspendarea d-rului Bejan, sperînd duşmanii aces­tuia că detractorii vor capata şi mai mult curaj în operaţia lor. Credem că d. Corjescu ca tot­deauna se va arata la înălţimea situaţiei şi dacă va crede că trebue să ajungă la suspen­dare, să ia măsurile şi contra acuzato­rilor lui Bejan. Ii atragem atenţia între altele asupra faptului că asară la ora opt unul din e­­pitropi mergînd împreună cu soţia la gară s’a oprit la Institut şi acolo au a­­meninţat elevele care nu vor da pace des­­minţătoarei lancovici, declarîndu-le că d-sa este totul acolo, şi dispunînd ver­bal ca administraţia să se iee din mina d-lui Bejan de către moaşa Atanasiade; iar pe intendentul urzitor al cabalei l’a însărcinat în faţa elevelor să facă pro­ces verbal despre elevele care declara că au dat mită d-lui Bejan şi de cele care declară că n’au dat mită. Cei interesaţi contra d-rului şi-au perdut capul. D. judecător e dator cu restabilirea stărei normale a lucrurilor, trecînd peste ori­ce consideraţie de po­­siţie socială şi chiar de sex.­ ­ Corespondentul nostru din Bacău ne comunică că perceptorul statului, V. Cancicov, despre care am vorbit la timp că a delapidat suma de 11.000 lei, a fost găsit mort împuşcat în lunca Ru­gina, pe malul Bistriţei, la două kilo­metri departe de oraş. Asupra lui s’a găsit 17 lei, o condică, puşca şi două recipise. Pentru alegerea de la colegiul al III din Bacau liberalii nepătaţi au făcut o întrunire pentru a discuta asupra situa­­ţiunei. Ocultiştii au căutat să zădărnicească întrunirea şi nereuşind s’a scris în Vo­inţa un articol insultător pentru liberalii care convocase întrunirea. Un fruntaş şi constant liberal din pu­ţinii ce mai sunt în acest judeţ, e furios că nu i s’a publicat dezminţirea trimisă. Acesta e d. Condopol, şi decisia aces­tuia a provocat mari încurcături între liberalii locali, întru cît e vorba de des­coperirea unor adevărate hoţii.­ ­ Astă­zî a avut loc înmormîntarea d-ru­­luî Lochman. Cortegiul condus de numeroşi amici a trecut str. Ştefan cel Mare, str. Pri­măriei şi s’a îndreptat spre cimitir. Am observat ţie d-niî d-rî Bogdan, Konya, Iuliano, b. Caudella, Hertzen­­berg farmacist, dr. Cornelsohn etc. Dr. I. TARANU Specialist pentru boalele de piele şi syphilis Iaşi—Strada Unirea 1 Colţul strad­eî de Sus Consultaţii vii de la 2—4 Telegramele Strâinatăţeî New-York, 29 Ianuarie. In provincia Colomarica s’a simţit un mare cutremur de pămînt, care s’a re­petat de cîte­va ori în noaptea de 27 crt. 150 de case au fost dărâmate şi mai multe sute de persoane îngropate sub ziduri. Triest, 30 Ianuarie. O telegramă din Palermo anunţă că vaporul austriac „Mattea“ s’a cufundat lîngă Termini. Căpitanul şi şase mateloţi s’au înecat. San Francisko, 29 Ianuarie. Preşedintele republicei din Guatemala, Barrios, a fost asasinat în noaptea de 28 Ianuarie. D. Pekelman DENTIST s’a mutat în str. Primăriei No. 2 JBereria Unirea In fie-care seară orchestra sub condu­cerea renumitului Gh. Borteanu şi Er­nest Alexandrescu. Theatru de varietăţi. Bere de Bragadir şi Luther. Intrarea liberă. Dr. A. GROPER (Gropeanu) S-a stabilit în Iaşi str. Bărboi No. 2. Consultaţiuni de la 10—12 a. m.şi de la 2—4 p. m., boale interne de femei, copil, piele şi secrete. Pentru seraci gratis. ALEXANDRU CERBAN Doctor in Drept de la­ facilitatea din Fari­s AVOCAT Iaşi.­ Strada Golia No. 42 De arendat Moşia Oneştii cu Urzicanii din comuna Şipotele, şi Moşia Borosoaia din comuna Cepleniţa, ambele din jud. Iaşi, proprietatea d-nei Elena Sturdza. Arendarea se face pe un period de 5 sau 7 ani, cu începere de la 23 A­­prilie 1899, întrîndu-se cu plugul din toamna anului 1898. Doritorii sunt rugaţi a se adresa pen­tru ori­ce lămuriri şi condiţiuni la Re­dacţie. FARMACIA „la Paracelsius“ LEON PAPP 47, strada Anast. Panu Este în­totdeauna aprovizionată cu materialele cele mai noul, ape minerale speciale, indigene şi străine. DOCTOR S. SUFRIN Fost medic C. F. R. Practicînd şi în spitale din Paris Connub­il 8-11 a. m. şi 3—5 p. m* Str. Palatului No. 9 (casele Niţescu) Doctorul V. I. J­efan Medic primar al institutuluî Gregorian şi Profesor la Universitate Consultaţii în cabinetul seu, Strada Armean, în toate zilele de la 1­4 p. m. De arendat le Moşia Oneşti din judeţul Iaşi avînd 3561 fălci din care 2100 fălci arătură ; 1344 fălci suhat şi fînaţ; 52 fălci cazuri şi 16 fălci vii şi livezi. Casă de locuinţă de cărămidă cu două rînduri; şase co­­şere; cărciume şi o moară de abur. Moşia Boroşoia din judeţul Iaşi ali­pită de moşia Oneşti, avînd 1200 fălci din care 800 fălci de arătură ; 200 fălci de fînaţ, cară restul imaş; trei cazuri de vreo trei fălci; vie. Casă de locuinţă de cărămidă ; hambere ; sure , două grajduri, cărciume; standale şi coşere. A se adresa la redacţia ziarului „O­­pinia." 3 ULTIMA ORĂ — Serviciul nostru special — Procesul Zola Paris 31 Ian. Ziarele «Figaro» şi «Claulois» blamează viu pe partizanii lui Dreyfus. Ziarul «Autorité» între­vede condamnarea lui Zola. La şedinţa de ieri a depus generalul Pellieux, insistînd din nou asupra re­­gularităţei consiliilor de războiu. Mar­torul face apologia ofiţerilor. Zola respunde: Franţa poate fi servită în diferite moduri prin sabie şi prin condeiu, încredin­ţez posterităţea numele de Pel­lieux şi Zola. Generalul Gonse şi arhivarul Grindin menţin dispoziţiile lor. Colonelul Picquart arată cum a început să bănuiască că Ester­hazy este vinovatul şi să creadă că o eroare judiciară a fost comisă. Martorul insistă asupra faptu­lui că şefii lui l-au încurajat în cercetarea și bănuiala sa. Deposificl colonelului Picquart produce senzație foarte mare, mai ales cînd este confruntat cu ma­iorul Bavary.

Next