Opinia, octombrie 1898 (Anul 2, nr. 121-145)
1898-10-01 / nr. 121
că. Poţi a zice că faci un voiaj imaginar în toată lumea. E infinită lista obiectelor aratate. Un furnicar de lume circulă în sus şi în jos, care mai de care admirînd diversitatea geniului omenesc, cum şi relativitatea tuturor formelor. Un popas e necesar din cînd în cînd pe rarele canapele, ce englezul în cuminţenia sa nu le-a îngrămădit prea mult. Tu continental ajuns în Londra trebue să te faci turist, dacă nu vrei să rămîi mai pe jos de insulari. Patru ceasuri încheiate am perindat încetul cu încetul vastele săli de sus şi jos şi pot a zice abia că am văzut. Am regretat mult că n'am găsit aice ca şi la Louvre în Paris acele notiţe desvoltătoare a obiectelor, căci e imposibil că silit fiind a visita British Museum să mai cauţi în bedekerul tău sau în cataloagele, ce le cumperi pe preţ de50 bani la intrare. Eşti odată din vastele săli, parcă ochii nu-mi vedeau înainte şi luînd din nou trăsura pentru Kings gross station, am luat Metropolitanul pentru a mă duce în deseară la Earls Court exhibition una din curiosităţile permanente ale Londrei. Dacă este ceva care ne dă dovadă de mişcarea acestui furnicar de oameni, numit Londra, apoi e metropolitanul. La fiecare 2 minute un tren vine şi altul pleacă. Sute de oameni se suie şi se pogoară, duşi de cele mai variate interese. E un potop de lume, care circulă şi zi şi noapte fără popas. Gh. Ghibănescu Ştiinţa-Litere-Arte Interview teatral No. 10. — Noi de pe la teatru ? intrebaia pe artistul Pella, figură simpatică și deja populară pe scena noastră. — Toate-s vechi și se repetă... — Incepind cu piesele „noului“ repertotoriui ? — Ba nu, sunt și lucruri nouă. — Da, da, congedii, demisiuni... — E adevarat că demisiunile sunt numeroase. Gagiştii mai ales s’au irosit: A Leonel, Morțun, Panaite Botez... — Din ce cauză ? — Cu optzeci de franci pe lună e greu să-şi facă haine negre pentru festivităţi, gală, mai ştiu eil ce... Dar, ai propus, cred că nu mă intervievezi ? — Nu,—dar te întreb... * S’a pus sub presă programul stagiunii teatrale şi se va afişa la începutul lui Octomvrie. * O generoasă iniţiativă se manifestă în lumea gazetărească din Capitală, pentru a se ridica un modest monument regretatului poet Traian Demetrescu, înmormîntat la Craiova. * Scriitorul german Maximilian Harden este urmărit pentru a treia oară la cursul acestui an, de crima de lege-majestate, făptuită in revista sa, Die Zukunft. * A apărut intr’un elegant format a doua ediție din Epigramele lui Giordano. Vom vorbi despre acest volum într’un număr viitor. * Un redactor al ziarului Verdens Gang din Cristiania a intervievat pe Ibsen asupra „dezarmării.“ Iată o parte din răspunsul dramaturgului: — Ideea e excelentă și intenția minunată. Dar în lipsa războiului va trebui să născocim un alt mod de a luă sînge omenirii... — Singe ? întrebă ziaristul. — Da. Socot că oamenii în actuala fază de civilizaţie au trebuinţă de aşa ceva. Altfel nu prea se îngroaşă sîngele. — Nu e clar militarismul contra progresului ? ____Jharles malo Armata Romina (urmare) Cît despre geniu, care numără acuma două regimente la două batalioane, conţine ca în toate părţile, companii de săpători, de pontonieri, de telegrafist şi trupe de drum de fer. Aceşti din urmă au fost însărcinaţi cu construcţia liniei militare a centrului care desparte cîmpul întărit a Bucureştiului şi asigurînd exploataţia (dacă nu mă înşel). Se înţelege de la sine că creearea acestei fortificaţii şi a acelora care au ca scop apărarea frontierei Moldovei a considerat vlăstarul atribuţiunilor şi ocupaţiunilor corpului de geniu, care, pînă atunci, afară de serviciile tehnice, —în care nu s’au desvoltat ei însuşi de cît progresiv,—nu erau de loc întrebuinţate decît la refecţiunea şi întreţinerea bastimentelor militare, ca în Franţa. Este adevărat că România fiind aproape cu totul lipsită de căsărmi şi stabilimente convenabile organizate, deoarece, redusă cu totul la ea însăşi, ea trebuia să se ocupe de a reconstitui din toate părţile puterea ei militară. Dar, cum pentru organizarea trupelor sale, ea a procedat cu metodă şi cu spirit de înaintare, şi cu toate neînţelegerile lor politice, parlamentul a pus totdeauna la dispoziţia guvernului creditele trebuitoare, încă în ultimul budget, patru milioane au fost înscrise, cu titlu extraordinar, pentru a continua construcţiile căsărmilor, atelierilor, etc... La Bucureşti, bineînţeles, necesarul a fost făcut, şi cu îmbelşugare, de mult timp, şi cine se plimbă traversind cartierul militar (partea «cuartierului verde» sau occidentală care se întinde de la Gara de Nord la parcul Cotroceni şi de acolo pe amîndouă malurile Dîmboviţei), , ar crede că este în capitala unui foarte mare stat, posedînd o foarte mare armată. Tot în Bucureşti se găsesc stabilite marele şcoli militare : şcoala de ofiţeri, şcoala de aplicaţie de artilerie şi de geniu şi academia sau şcoala superioară de rasboiu. Aceste două din urmă şcoli sunt analoage cu marele stabilimente care poartă acelaşi nume la noi, dar şcoala de ofiţeri corespunde totodată şcoalelor noastre politehnice, din Saint- Cyr şi chiar din Saumur, pentru că ea este însărcinată cu recrutamentul ofiţerilor pentru toate armele. (Va urma) — Eu cred că adeseori cazarma e o şcoală admirabilă. Am văzut cazuri numeroase şi foarte convingătoare. * La München s’a jucat cu mult succes piesa despre care am vorbit altă dată : Moştenirea. Ea dramatizează evenimentul despărţirii între Wilhelm II şi Bismarck. Se înţelege că acesta din urmă are partea favorabilă în acţiunea piesei. * Rolul principal în piesa de deschidere a stagiunii, Ovidiu, s-a încredinţat, spre dublare, artiştilor M. Popovici şi State Dragomir, cu condiţiune ca ambii să se secondeze pe rînd şi în acelaşi rol secundar. D. Dragomir refuzînd a se supune acestei din urmă obligaţiuni, a fost amendat cu 40 de lei de comitetul teatral. OPINIA DESFACERE TOTALĂ de bună voie Magasinul de Coloniale TH. DRĂGĂNESCIL—Iaşi. Subsemnatul, din cauză a diferitelor împrejurări, fiind nevoit a mă retrage din comerţ, aduc la cunoştinţă onor. public şi în special onor. clienţi, care m’au onorat în curs de aproape 22 ani, că am pus în liquidare toate mărfurile de coloniale din magasinul meu. Incepînd mai întăi cu seria a diferite Liqueruri Franceze, Coniacuri, Rom Engles, Vinuri de Bordeaux, Șampanie etc■ Cafele, Zahar, Conserve sardelării, toate de calitate superioară. Prețurile sunt reduse. Desfacerea se va face pînă la Sf. Dumitru a. c. Cu toată stima Th. Drăgănescu. Be Inchiriei chiar de la 1 Octombrie casele No. 83 din strada Sărărie : salon, antret, 2 odăi, etac, bucătărie, becin, cămară pentru lemne etc.; informaţiuni acolo. Be arendat Moşia Pănceştii din jud. Roman, foasta proprietate a defunctului Ioan Stroia. Amatorii sunt invitaţi să se adreseze în Roman la d. Scarlat Ghidionescu sau în Iaşi la d. avocat Badurea. 9 i ! * i ( #■) 1 mingen mu Mimri Usina centrală de Electricitate din Iaşi Representant Inginer S. MARCU I I Facem înlesniri de plată Biururile sunt deschise de la 8—12 și de la 2—7. Cu toată stima »IRK€|'IU»iEA II I SI r. Stefan cel mare No. 12 (casa Neuschotz) S _ Cu onoare aducem la cunoscinţa onor. Public Iaşan că am de cea & U birourile noastre oficiale pentru ’ II I Instalaţiunî exterioare şi interioare de ecleraj electric gr .şi de aplicaţiunea electricităţii pentru scopuri industriale, - punîndu-ne la disposiţiunea onor. Public pentru executarea menţio- - natelor instalaţiuni. Avem întotdeauna un deposit însemnat de material electric de cea mai bună calitate, aparate de cel mai nou sistem precum şi un bogat as sortiment de lămpi de la cele mai simple pînă la cele mai elegante. „ Fiind concesionarii exploatării luminei electrice a oraşului Iaşi, deci avînd exclusiv dreptul de a recepţiona instalaţiunile interioare, suntem singuri in măsură a face preţurile cele mai avantajoase executînd lucrările în modul cel mai solid şi după regulele technice, luînd garanţiile cele mai întinse. In curînd vom deschide onor. Public marea noastră sală de expoziţie unde se va putea vedea o mare variaţiune de candelabre, corpuri de iluminat, maşini de încălzit, de călcat, de aprins ţigări, ventilatoare etc. S taate puse în mişcare prin electricitate. Planuri, devise şi orice alte informaţiunî relative, nt gratuite fi» le I II II I » I Sturza pălmuit (Episod de sub Cuzei-Vodă) Mesagerul Brăilei publică următorul interesant episod, în care d. Sturza, cu năravurile sale de spion şi trădător şi-a atras mai multe sdravene palme din partea Domnitorului Cuza, pentru făptui că a denunţat presei streine acte politice secrete ale ţarei româneşti. Ca să scrim despre acest om, zice Mesagerul, trebue să facem volume întregi. Vom căuta să-i schiţăm biografia în scurte cuvinte, spre a nu obosi pe cititorii noştri. Să’l luăm de la origina sa, atunci cînd n’avea nici o însemnătate publică în ţară. Primul debut l’a dobîndit printr’un act de trădare. La 1859 a venit din Iaşi cu prinţul Cuza în calitate de secretar princiar, şi deţinător al secretelor de stat. In Bucureşti a făcut cunoştinţa fraţilor Brăteni şi s’a aliat cu aceştia în ascuns. Prinţul Moldovean era un bun patriot, om foarte drept, dar autoritar, el voia ca totul să se facă prin sine însuşi şi nu permitea ca alţii să se fălească cu operile sale. El cunoştea bine că Brătenii sunt o marfă putredă şi că au ceva otrăvitor ascuns supt pelea lor. De aceia * * Procesul Daniel Jacobsohn Ieri a venit înaintea tribunalului Iaşi procesul intentat de bancherul Daniel soţilor Jacobsohn, pentru şantaj. Tribunalul era compus din d. Vidraşcu prim-preşedinte ; Corjescu, membru şi Emanoi, supleant. Fotoliul ministrului public era ocupat de d. procuror Stoienescu. Partea civilă e reprezentată prin d-nii Macry, Misir, Bădărău şi Săndulescu. Acuzaţii sunt apăraţi de d-nii Neculaide şi N. Ceaur Aslan. Părţile sunt de acord să ceară conexarea ambelor reclamaţii ale d-lui Daniel, fiind că după prima reclamaţie, delictul s’a repetat şi d. Daniel a intentat o nouă acţiune. Tribunalul admite conexarea şi procedează la cetirea ordonanţelor de urmărire. Se ia, apoi, interogatoriul acuzaţilor. Luiza Leia Jacobsohn, de 25 de ani, măritată, cu două copii, declară: — Eram de 12 ani cînd mama mă trimitea la Daniel să încasez paralele pe cari le datora pentru pîine. La 16 ani, m’a dus în casa de vis-ă-vis și m’a desonorat, întrebată de ce n’a strigat și de ce nu s’a luptat cu Daniel, care, fiind bătrîn și slab n’ar fi putut-o viola, Luiza Iacobsohin răspunde: — Am ţipat eu şi m’am sbătut mereu, dar Daniel e tare nu vă uitaţi că e bătrîn. N’am reclamat după sevîrşirea faptului, fiind-că ’mi a făgăduit să mă ia în căsătorie. Aceasta se petrecea în 1889. In urmă, însă, nu s’a ţinut de promisiune, pentru că, zicea el, se temea să nu-i otrăvească familia. Cînd am auzit că se logodeşte, m’am dus la dînsul şi ’ am făcut o scenă. Daniel m’a liniştit făgăduind că’mi va cumpără o proprietate şi că mă va înzestra cînd mă voiu mărita. Nu ştiu cine a publicat în Adevărul articolul contra lui Daniel, căci eu n’am vorbit nimărui despre cele petrecute. După cîte mi-a spus el, Daniel credea că nepoţii lui ar fi făcut-o. Am stăruit necontenit să-şi îndeplinească făgăduiala, dar îmi respundea mereu: «cu timpul». Pînă la măritişul meu, Daniel îmi procura ce-mi trebuia, mamei insă nu’î dedea nimic. Cînd m’am măritat, Daniel a dat mamei 10.000 de lei ; din aceştia am dat bărbatului la logodnă 4000 şi cu restul mi-am făcut trusoul. M’am măritat la 1893, la Brăila, unde am făcut cunoştinţa bărbatului meu şi unde mă retrăsesem, căci în Iaşi nu mai puteam sta. A doua zi după nuntă, soţul m’a părăsit şi a plecat la Bucureşti din cauză că nu m’a găsit virgină. Eu am venit la Iaşi şi am scris lui Daniel cele petrecute. El m’a sfătuit să mă duc la Bucureşti şi să mă împac cu bărbatu-meu reînoindu-mi făgăduiala făcută înainte de nuntă. După vre-o patru săptâmíni m’am dus la București cu fratele meu și am rugat pe barbatu-meu să revin acasă, căci, afară de Daniel, nu mai cunoscusem alt bărbat. L-am înduplecat spunîndu-i că omul care m’a nenorocit ’mi a făgăduit o proprietate care să ’mi aducă 20.000 de lei venit. Am stat în București vre-o cîteva luni, după aceea bărbatul meu a venit la Iaşi ca reprezentant al casei Pollak. După ce m’am instalat în Iaşi, m’am dus la vila lui Daniel—unde mă întîlneam cu el din cînd în cînd—și îmi dedea cînd 1000, cînd 2000 cînd 3000 de lei. Despre vizitele acestea, bărbatul meu nu ştia nimic. N’am ameninţat nici o dată pe Daniel că voia pune pe nevastă-sa în cunoştinţă de relaţiunile mele cu el. Pe atunci aveam o soră în America, pe care trebuia s’o înzestrez. Am cerut lui Daniel şi el ’mi-a dat un ceck de 10.000 de lei pentru New-York. Eu ’i-am dat declaraţia de la 6 ianuarie 1896. Pe urmă, la întoarcerea mea din America, ’mi a dat 10,000 de lei în schimbul cărora ’i am dat o nouă declaraţie. Mai tîrziu ’mi a dat 8000 de lei prin d. Kreps. Eu dedeam declaraţii fiind că Daniel îmi spunea că nu va face uz de ele ci le ia numai ca să arăte familiei cum că nu mai am nici o pretenţie. Isidor Jacobsohn, de 32 de ani, născut în Bucureşti, declară: — M’am căsătorit la Brăila. Cînd am văzut că femeea mea nu e cinstită, am plecat a doua zi după nuntă la București. Acolo a venit după mine nevasta şi cu frate-său şi ’mi au spus adevărul cum a nenorocit-o Daniel. N’am avut nici o cunoştinţă de scrisorile pe cari le trimetea femeia mea. Cînd am aflat eu, m’am suparat şi m’am mutat din casă la otel. Nu tăgăduesc că am scris odată lui Daniel şi’i am cerut parale, fiindcă ’mi era nevasta bolnavă şi trebuia să plece la băi. Am cerut 15.000 de lei ca să’mi ţifi femeea aşa cum o deprinsese Daniel. Eu, cu mijloacele mele modeste, aşi fi putut face fericită pe o altă femee, dar pe aceasta nu, căci era obicinuită să ducă viaţă largă. Am părăsit nevasta de două ori : o dată după nuntă şi a doua oară cînd s’a întîmplat scandalul cu Lewin. Ceckul pentru New-York l’a luat femeia mea şi eu aveam convingerea că banii aceştia sunt din procentele date de Daniel pentru ‘Venitul pe care-l făgăduise. Am iscălit declaraţiile pentru că, după cum mă asigura nevasta și cumnatul meu, Daniel le cerea numai de formă. Jonas Zilbermann, fratele Luizei Jacobsohn declară : — Eu nu ştieam de relaţiile surorei mele cu Daniel. Intr’o seară, venind acasă și găsind pe sora mea cu lacrămile în ochi, am întrebat-o de ce plinge. Ea ’mi a mărturisit atunci toată împrejurarea. Asta era cînd s’a logodit Daniel. Tocmai cînd voiam să mă duc la el ca să’i cer socoteală pentru această necinste, a trimis ei să mă cheme. M’am dus la el şi Daniel m’a asigurat că’şî va ţine promisiunea şi m’a rugat să stărui ca să liniştesc lucrurile. Mi-a mai spus în acelaşi timp să căutăm să o mărităm cit de repede. In Iaşi, însă, n’ar mai fi luat-o nimeni, fiindcă scandalul se cunoştea acum. De aceea ne-am dus la Brăila, la o mătuşă, unde am cunoscut pe Jacobsohn. S’a logodit cu el şi Daniel a dat atunci mamei 10.000 de lei ca s’o înzestreze. S’a făcut nunta, dar Jacobsohn, descoperind că soră-mea avusese relaţiuni sexuale, a plecat a doua zi. Noi am venit la Iaşi ; soră-mea a trimis lui Daniel o scrisoare şi după aceea s’a dus la el la vilă. Eu m’am dus acasă la Daniel şi am vorbit cu dînsul. El ’mi a spus să plec cu soră-mea la Bucureşti şi să fac tot posibelul ca s’o împac cu bărbatu-seu. Am plecat, am stăruit şi ’I am împăcat. Eu ’I am scris lui Daniel pentru bani, dar nu pentru soră-mea ci pentru mine, căci atunci cînd m’a însărcinat să’I împac şi să’I scriu hîrtiile relative la afacere, îmi făgăduie cîteva mii de lei. Eram convins că declaraţiile pe cari le dedeam noi, le cerea Daniel numai aşa, de formă, şi că nu le va utiliza nici o dată. Reprezentantul ministerului public zice :—Domnilor, un nou delict pare că ar rezulta din desbaterile orale, de aceea, ca să se poată face complectă lumină, îmi trebue confruntări de martori între dînșii și chiar cu d. Daniel, care e absent. Rog pe onor. tribunal să-i citeze în persoană pentru a ne da niște lămuriri absolut necesare. D. N. Ceaur Aslan :— Domnilor, din partea d-lui Daniel văd patru avocați ; în procură nu se preved decît d-nii Macry şi Săndulescu. Despre d-nii Misir şi Bădăreu nu se spune nimic. Cred că se vor lega de fraza: «vor întrebuinţa toate mijloacele legale pentru apărarea mea»—dar nu pot vîrî in înţelesul acestei fraze şi ideia că d-nii Macry şi Săndulescu au dreptul de a mai lua încă doui colegi, pe d-nii Misir şi Bäduran. Rog, dar, să-i opriţi de a figura în proces. D. P. Misir : Cînd se dă un mandat cu condiţia expresă că are drept să uzeze de toate mijloacele legale pentru apărare, cred că de la sine să înţălege că un mandatar are dreptul, cînd simte trebuinţa, să-şi ia un coleg pentru a-l ajuta în pledoarie. Căci, închipuiţi-vă că, un client care are încredere într’un avocat, dă procură, însă acel avocat se bucură numai de încrederea clientului dar nu este special în materia ce trebue să o trateze înaintea instanţei judecătoreşti , atunci de la sine îi incumbă datoria, pentru a se achita cu credinţă de mandatul său, să ia un coleg ca ajutor şi de aceia să prevede în procură să facă uz de toate mijloacele. Cere respingerea incidentului. D. Aslan. Eu am crezut că pretenţia d-lor reprezentanţi ai d-lui Daniel este o glumă, însă văz că vroeşte a stabili principii. Mandatul e limitativ, ca să puteţi lua colegi, trebue prevăzut expres în el. Noi nu ne temem de numărul avocaţilor, dar avem aici o luptă întreagă şi trebue să ştim cu cine luptăm, căci Daniel a dat dreptul d-lor Macri, şi Săndulescu ca să facă interogatorii şi să respundă în locul seu. Ce vom face cînd ceştilalţi avocaţi, cari nu sunt prevăzuţi in procură, ar da respunsuri pe care d. Daniil le-ar protesta ? Nu cred că talentul pledoariilor ar lumina justiţia ci probele. Cer admiterea incidentului. D. Macri. Noi n’am dat o procură prin care să ne substituim, noi ne prezentăm şi luăm de colegi pe d-nii Misir şi Badarabi şi chiar dacă nu s’ar prevede în procură’ că avem dreptul ,a întrebuinţa toate mijloacele legale, încă am avea dreptul de a lua colegi ca să ne ajute Noi fiind de faţă, îndatăce ei nu vor fi în chestie vom protesta şi contrar vom tăcea. D. Procuror. Cea mai naturală reprezentare înaintea justiţiei este reprezentarea personală, dar cînd nu le pot prezenta, atunci sunt reprezentaţi prin avocaţi cărora li se dă procura legalizată. Trebue însă, în materie criminală, să fie specială. Aci procura nu e specială şi mai ales pentru cazul de a mai lua încă colegi. Sunt de părere a se admite incidentul. D. Neculaide. Chiar adversarii recunosc nelealitatea prezenţei d-lor Bäduran şi Misir, căci a fost rugat să vorbească şi d-sa pentru a da timpul necesar ca să poată veni procura ce-a trimis să se facă. D. Bădărău: După concluziile d-lui procuror, am putut vedea că d-sa vrea amînarea şi pentru a motiva această cerere, spune că prezenţa d-lui Daniel este absolut necesară pentru a se face lumină. E posibilă amînarea pentru un asemenea motiv d-lor ? a chema pe partea civilă, care e un informator şi un martor, cred că nu este util, căci dv., n’aveţi puterea de a constrînge pe Daniel să se prezinte. Ce veţi face cînd Daniel nu se va prezenta ? Se va stinge judecarea soţilor Jacobsohn şi a lui Silberstein pentru faptele cari li se atribue, dacă nu se va prezenta Daniel ? Nu. Atunci care este necesitatea prezenţei lui Daniil ? Fapta ce se impută adversarilor este şantajul. Apoi oare, aducîndu-se Daniel pentru a se mai tortura aci în faţa d-voastră şi a publicului nu ar fi a se complecta opera acuzaţilor ? Alt motiv de amînare care este invocat este lipsa mărfurilor. Dar în ordonanţa întîia nu sunt decît dioi martori, d-nii Mazlim şi Manu, cari sunt prezenţi, iar din a doua ordonanţă lipseşte numai Max Kaufman, însă acest martor nu este un martor principal. Instrucţia se bazează numai pe acte şi nu pe martori. Actele sunt scrisorile şi scrisorile sunt recunoscute de acuzaţi, prin urmare amînarea nu are loc. Cere respingerea. Mai vorbesc d-nii Aslan, Macry şi Misir, după care tribunalul respinge atît incidentul relativ In procură cît și incidentul de amînare, rămînînd că dacă în timpul desbaterilor va rezulta aceasta, tribunalul atunci să se pronunța. Tribunalul amînă desbaterile pentru astăzi 30 Septembrie. *