Opinia, octombrie 1898 (Anul 2, nr. 121-145)

1898-10-28 / nr. 142

ANUL II No. 142 Numarul 18 Baal ABONAMENTELE încep la 1 şi 16 ale fie­căre­i luni şi s© plă­tesc tot­d’a­una înainte In Iaşi la Casa Administraţiei in judeţe, şi streinătate prin mandate poştale Un an in ţară 30 lei, în streinătate 40 lei Şase luni 15 « » » 20 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA administraţia • Mo 43.— Strada Goliei —Mp. 48 EDIŢIA DE SEARA B.I­SI ZIAE CONSERVATOR COTIDIAN IAŞI—MERCURI 28 OCTOMBRIE 1898, numărul 10 Bani AUIXN­’RILE in Iaşi şi judeţe se primesc numai la Administraţie în străinătate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunteiul! la pag. IV . . . . 20 b. lima »­­ . III .... 40 . * Inserţiile şi reclamele ... 50 „ „ Un număr rech­iat 30 baut REDACȚIA Mo. 43- Strada Guliei-Mo. 43 1/* - 1. ÎNTRUNIRILE ELECTORAL« In ved­erea apropiatelor alegeri co­munale, toţi domnii membri ai clu­bului conservator sunt rugaţi să t­i­­nevoiască a se Întruni in fie­care Mercuri şi Simbată, orele 8 sara, în saloanele clubului. COMITETUL atît prin amenajmentele cît şi prin confortul lor. Ele au fost lă­sate de noi în mijlocul executare! şi li s’au lăsat şi fonduri ca să le termine. Dacă ar fi fost lăsate în grija liberalilor asemenea lu­crări, siguri suntem că ele nu s’ar fi făcut nici-odată. Şi cine ştie dacă nu rămîneam şi fără dînsele şi fără fonduri ! Se vor lăuda cu tramvaiul şi cu lumina electrică ? — dar cine nu ştie că şi acestea erau în proiec­tul consiliului trecut, şi liberalii, cînd au venit la comună, au găsit îndeplinite toate lucrările pregăti­toare. Şi aci, nu este de cît exe­cutarea unei lucrări concepute de noi. Nu se va putea deci zice că stăruinţa noastră nu a fost pentru binele obştesc, şi că în urma noas­tră nu s’a găsit un rezultat real. Singurele lucrări cu care se laudă, şi pe care îl scot în relief ca mare merit, sunt: canalisarea Cab­aiiei şi a Rîpei-galbene, lucrări făcute mai mult din impulsia d-lui Gheor­­ghian, de­cît din propria lor ini­ţiativă. Nu mai discutăm inoportu­nitatea acestor lucrări, faţă cu al­tele de o necesitate iminentă şi presantă, dar noi vedem că sub masca unui canal, se plănuieşte un lux, bulevarde, cari au atacat şi epuisat fonduri, cari puteau fi în­trebuinţate pentru lucrări de prima necesitate. Apoi ce dovedeşte a­­ceasta ? Dovedeşte o absolută in­capacitate de a administra , dove­deşte şi o absoluta rea credinţă, căci, cînd aţi venit la comună, aţi venit în puterea unui program, pe care l’aţi nesocotit îndată ce vi s’a dat încrederea. Prin urmare aţi minţit publicul, cînd aţi promis că veţi face ceea ce nu v’a trecut prin minte a face, şi aţi fost de cea mai vădita rea credinţă. Că d-voastră nu v’a fost de o administraţie înţeleaptă, cinstita şi gospodărească, este nu numai ste­rilitatea cu care ve prezentaţi as­­tă­zi alegătorilor,— dar şi luptele intestine pe cari le-aţi avut în con­­siliu şi pe cari le-a provocat nu atît natura, ori nechibzuinţa lucrărei cît combinările subtile, cari lasau să se întrevadă tendinţi dictate mai mult de un interes personal, decît general, ca să nu zicem mai mult. Aţi avut în consiliu pe d. Vo­­lanschi, un tînăr inteligent şi onest. Pentru ce nu a putut sta alături cu d-voastră ? De a doua zi v’a făcut o opoziţie energică, şi aţi a­­juns pînă la altercaţii violente cu dînsul, cînd aţi văzut că învinui­rile lui devin prea jenante. Com­binările d-voastră de gaşcă au fost cu mult mai puternice decît forţa lui izolată. El, care trecuse la d-voastră cu un ideal format de cum trebuie să lucreze cine­va în trebile publice, s’a retras din mijlocul d-voastră desgustat şi protestînd. Aţî rămas singuri şi ce aţi făcut ? Timp de trei ani de zile v’aţi dat în spec­tacol prin lupte intestine. V’aţi isbit cînd de opoziţia unora, cînd de a altora. D-nii: Ghica, Cozadini, Ne­­culai loan, col. Botez şi chiar şi d. Velciu, v’au făcut zile amare. Pe unii aţî căutat să-i liniştiţi prin combinări, pe alţii prin menajări, pe alţii prin solidaritatea de partid, şi cu toate acestea aţi ajuns la pra­gul unei disoluţii,— căci unul mai trebuia ca să ve părăsească, pentru ca să ve prăbuşiţi în prăpastia u­nei distrucţii morale. Dacă nu v-aţi prăbuşit este că aţi ştiut să vă menajaţi solidaritatea de gaşcă— şi se ştie cu cîte sacrificii ! Perioada administrativă, prin care aţi trecut, lasă urme dureroase de: o ruină morală a d-voastră şi una materială a comunei. Apoi dacă un consiliu, care, a­­fară de Volanschi, pe care de alt­fel laţi considerat ca pe o floare aleasă din buchetul d-voastră, în­trunea elementele unei omogeni­tăţi, nu a putut lucra nimic, şi nu a putut fiind­că era condus de un primar cu vederi egoiste, pe care nu-l satură o lume de slujbe , de un ajutor, cel mai abil în jongle­riile administrative, şi de un con­siliu uşor de menajat, ba cu di­urne, ba cu interese personale de diferite naturi, —cum­ credeţi că lis­ta pe care o propuneţi pentru noul consiliu, ne poate inspira mai multă garanţie? Ce garanţie mai multă pot să ne dea d-nii Săndulescu, Ienăchescu, Jelea, Cujbă şi Damaschin, de­cît că vor schimba locul altor diur­­nişti ? D. Tomida, abia colectivi­zat, îl presupunem încă cu oare­care puritanism, şi dacă nu se va îngloba în daraverile colectiviste, va urma atitudinea lui Volans­chi. D. Dimachi, care­ s’a­ arătat cu simpatii conservatoare, cam greu se va uni în idei cu un partid pe care l’a repudiat totdeauna. Cît despre d-nii Sterea şi Crupenschi, conform principiilor socialiste pe caii le profesează, vor fi nevoiţi să se revolte de a doua zi în con­tra unei administraţii burgheze, care nici nu vrea să ştie de nevo­ile nenorociţilor de prin mahalale. Aşa­dar, lista guvernamentală nu ne prezintă de­cit un consiliu cu aceeaşi administraţie păcătoasă şi compromisa, aproape cu aceiaşi membri, plus o cîrpeală eterogenă, şi care de­sigur că se va pronunţa prin vederile cele mai disparate. Colectiviştii vor să ispitească pe alegători cu un buchet compus, dintr’un Ganea ofilit, vre­ o cinci profesori, universitari şi secundari, cîţi­va avocaţi şi restul Damaschini. Ei fac ca acei prestidigitatori cari sparg ouele într’o pălărie şi scot buchete. Dar cine nu ştie astă­zi că pres­tidigitaţia este un joc de abilitate f­parte cu toţii. In una din zile, ministrul-preşe­­dinte îmi face onoarea de a veni la mine şi a’mi spune hotărît că d-sa nu mai poate sta la guvern şi că a povăţuit pe M. S. Regele să-mi încredinţeze formarea unui nou minister. Am rămas surprins de­oare­ce, mărturisesc,­­ nu mă aşteptam ca lucrurile să ajungă la un­­ asemenea desnodămînt. Am evu­at de a primi­­o asemenea grea sarcină, cu toate că d. Sturdza susţinea că aşi putea fi taxat de un dezertor al­­ partidului cînd nu l’aşi servi în timpuri aşa de­­ grele. î Am mers în urmă cu d. D. Sturdza la M. ’ S. Regele şi înaintea Suveranului am exprimat­­ aceleaşi esitări. Majestatea Sa a bine-voit a’mî­i spune că datorez Coroanei, ţăreî şi partidului­­ acest serviciu. In întrunirea ce am avut după aceasta cu un mare număr de senatori şi deputaţi, întrunire din care im lipsea nici un fruntaş, d. Sturdza a declarat că nu mai poate rămîne în capul gu­vernului şi că partidul, prin reprezentanţii săi autorizaţi, trebue să-mi dea concursul pentru a compune un nou guvern. Toţi cîţi erau de faţă m’au încurajat şi m’au îndemnat cu stăruinţă să primesc această sarcină. Ca unul care nici odată, de cînd am intrat in viaţa politică, nu m­’am­ despărţit întru nimic de hotărîrile luate de partid, nu puteam face alt­fel şi în acele grele împrejurări de pit să iau însărcinarea ce mi se impunea. De la o oră la alta agitaţia creştea, liniştea şi ordinea erau ameninţate. Compunerea fără întîrziere a guvernului se impunea. Ne-am a­­dunat la consiliul de miniştri şi acolo cu toţiil, prin bună înţelegere, am alcătuit guvernul ce am avut onoare să presidez. Ast-fel şi în asemenea condiţiuni s’a format guvernul pe care lam presidat. Apoi dacă aşa s’a format,—şi sfidez pe ori-cine să contesteze cele ce am expus,—cum se face că la Craiova d. preşedinte al consiliului declară fără nici o sfială că am ajuns la guvern prin Ghenadie şi prin conservatori, iar nu prin ţară şi prin partid ? Şi cînd d. preşedinte al comisiii mel ştie atît de’bine cum s’a format guvernul pe care Tami prezidat, cum îndrăzneşte să afirme înaintea lume! că eu şi colegii mei am ajuns la guvern prin Ghenadie şi conservatori ? Dar dacă este vorba de umilinţă, apoi cel d’întăiu care s’a lăsat a fi umilit ’este însuşi actualul preşedinte al consiliului, de oare-ce tot ce s'a îndeplinit în chestiunea Ghenadie s'a fă­cut cu ştirea sa şi dînsul a participat la toate hotărîrile luate. Alt­fel ar fi protestat cu energie, căci nu este din aceia care se sfiesc a’şi spune părerea. încă odată dar, nu poporul, nu Suveranul, nici Parlamentul nu m’au­ îndepărtat de la gu­vern , m’am retras de bună voie pentru cuvin­tele ce arătaifi. Dacă cei cari au venit după noi au reuşit să împace toate nemulţumirile, dacă au putut păs­tra ordinea, armonia şi întregitatea partidului, dacă au dat Suveranului liniştea de care are trebuinţă, aceasta o las la judecata celor în drept. M’am explicat, şi de va fi nevoie mă voiu mai explica. Acum rămîne ca cetăţenii, Parla­mentul, Sinodul, partidul naţional-liberal, şi da­că îmi este permis, aşi adăuga chiar M. S. Re­gele să aprecieze unde este dreptatea, buna cre­dinţa şi adevărul“. Atitudinea d-lui Sturza n’are de­cît o explicaţie şi aceea favorabilă lui. Ne­am deprins’ în opoziţie să spunem lu­cruri pe care nu le facem la guvern. A venit vremea ca, prin exemple fra­pante, să ne dezbarăm de aceste obi­ceiuri. » Era evident că, atunci cînd , chestia naţională a fost transformată în armă de partid, a trebuit să fie cineva care să se sacrifice pentru a da o pildă că au trebue să faci armă politică din ches­tia naţională. Ei bine, d. Sturza s’a sa­crificat şi sper că acel care a tradat chestia naţională, făcînd din ea o armă de partid,—ultimul—este d. Sturza. (A­­plause prelungite). Dar, acum, ce scuză se mai poate da d-lui Sturdza, care zilele trecute a dat din nou, la Craiova, o teribilă lovitură bisericei. Atacul de la Craiova n’a fost în contra lui Ghenadie, a fost in contra Sf. Sinod. Declaraţia lui Sturdza la Craiova a a­­vut de scop de a spune că Sf. Sinod a dat ambele sentinţe în afacerea Ghena­die, silit, împins de guvern. Greşală peste greşală, inconsecinţă pes­te inconsecinţă,—iată bilanţul guvernu­lui actual. Aceasta dovedeşte că d. Dinu. Sturdza, nu este om de guvern, ci trebue să fie pururea în opoziţie. (Apl. furtunoase). Pentru aceasta, înch­eie oratorul, sunt convins că alegătorii vor trimite pe d. Sturdza in opoziţie, votînd următoarea listă a partidului conservator. D. Carp citeşte lista candidaţilor la ambele colegii. Fie­care nume citit este subliniat de aplauze entusiaste. Strigă­te nesfîrşite de «bravo», «să trăească» resună necurmat. Partidul conservator a fixat ur­mătoarea listă pentru colegiul I-iu peî al II-lea de la viitoarele alegeri comunale: Colegiul I-il­ Ciogălniceanu Gri­gore K­ossetti Cf. Dimitrie Filipescu Teodosie, doctor Pogor Vasile Hâdă­re­u A. Alexandru Șerban I­. George Grecean­u I­mitrie Banov loan Tassian Dimitrescu A. colonel Misir Petru. Colegiul II-lea Catarg* Mieu Vasi­li ai loan Preot Origorescu Constantin BSotez. V. Micu Habija O. Alexandru Catarg! A. Ol­eorgh­e Costăchescu Ol­eorgh­e Căpitan Daraban Ol­eorgh­e ISotez. M Ol­eorghe. CONVOCARE SALA PUSTIA. Pentru Joi 29 Ocomvrie ora 8 sara. Cetăţenii alegători ai comunei Iaşi sunt convocaţi la o consfătuire asupra situa­ţiei ţăreî creată de guvernul actual,pre­cum şi asupra­ Alegerilor Comunale La această întrunire vor lua cuvîntul d-nii: CASCAL CATALIOIC Cten­eral Maim ? Ioan Caliovari P. P. Carp­ola. Panii Const. Disescu « Con­s Tac Tacite Ionescu Comitetul executiv al partidului Conser­vator din Iaşi: Grigore Cogălniceanu, Dr. Teodosie Filipescu, Petru Misir, Colonel Const. Porfiriu, Iorgu Catargiu, Dimitrie Gre­­ceanu, Petrachi Niţescu, Gheorghe Şer­­ban, Petru Sion şi Alex. A. Bădăreu. II (»MSIIII III SI II Cum voiţi ca lucrările unui con­siliu comunal să poată da rezul­tate pentru binele public, cind com­punerea lui nu presintă o omoge­nitate ? Ca o instituţiune să dea lucrări rodnice, se cere, în mod indispensabil, ca oamenii cari o conduc să fie pe lîngă capabili, şi oneşti şi cu vederi comune. Avînd aceste premise, uşor ne va fi să tragem conclusiunile. De altfel, am putut vedea ce a lucrat actualul consiliu. A venit în capul trebilor cu un program. S’a realizat vre­unul din punctele lui? Nimic, dar absolut nimic. Vom a­­naliza şi vom vedea şi căuşele pentru ce nu au putut face nimic. Nu vorbim despre lucrările de edilitate, căci acestea erau lucrări începute, altele proiectate, de fos­tul consiliu conservator. Aceste lu­crări cari sunt opera noastră, tea­trul, abatorul, baia, şcolile, cu toate criticele ce li se aduc, fac nu numai podoaba Iaşului, dar sunt menite a aduce servicii imense. Răspunsul d-lui Aurelian Reproducem, după Drapelul, părţile mai importante din articolul prin care d. Aurelian răspunde la discursul rostit de d. Sturdza la Craiova, discurs prin care a atacat pe disidenţi şi a calomniat pe fostul mitropolit primat. E aci o pagină de istorie contempo­rană asupra căreia trebue să mediteze adînc cei adăpaţi pînă acum de minciu­nile presei oficioase . ...In loc de aceasta,­— scrie d. Aurelian — atît la Iaşi cit şi la Craiova, preşedintele consiliului a îndeplinit rolul unui acuzator pătimaş şi ne­drept, lovind în dreapta şi în stingă, fără a cruţa pe nimeni. Dacă relev acest fapt o fac pentru că cred că şeful unui guvern este ţinut a-şi măsura cuvin­tele în toate împrejurările, şi mai ales a fi de o supremă credinţă către ţară şi către tron. A spus multe şi de toate primul ministru la Craiova. A crezut însă de cuviinţă, oportun şi politic ca la acea întrunire să se năpustească în modul cel mai violent în contra aşa numitei de d-sa disidenţe liberale. Această pornire pă­timaşă şi nesocotită, m’ar fi lăsat indiferent, dacă cel puţin primul ministru ar fi fost de bună credinţă şi ar fi respectat, dacă nu oamenii, cel puţin adevărul. N’a făcut-o, şi fiind că ne-a acuzat şi injuriat în public, este de datoria noa­stră a­ î’răspunde tot în mod public, nu cu in­jurii, nu cu violenţe, ci cu fapte cari să lămu­rească opiniunea publică“. „Se ţineau dese întruniri şi consfătuiri în sa­loanele­ consiliului de miniştri, la care luam A fost mai mult de­cît impozantă în­trunirea partidului conservator, la care a luat parte tot ce capitala are mai de samă. Apariţia veneratului şef al partidului, d. Lascar Catargi, care­ a prezidat întru­nirea, a fost salutată cu aplauze şi o­­vaţii ce nu mai luau sfîrşit, la cuvîntul d. general Manu şi face un rechizitor virulent actelor d-lu­i Dim. Sturdza, citind, între altele, scrisorile d-lor Cosmovici şi Quintescu. Arată apoi nelegiuirile comise în ches­tia naţională şi încheiă declarînd că gu­vernul, în balul în care se găseşte, nu mai poate avea obraz să ceară votul a­­legătorilor. Ia apoi cuvîntul d. N. Filipescu, ale cărui prime cuvinte sunt acoperite de un torent de aplause şi de strigăte de ura­­ cari ţin un sfert de oră. Mulţumind pentru aceste dovezi de simpatie, ora­torul examinează tot ce a făcut, admi­nistraţia comunală a capitalei. D. Filipescu demonstrează că a lasat în lada comunală 14 milioane de lei, de a cărora urmă nu se poate da azi. Oratorul încheie zicînd că ziua de 1 Noembrie speră să fie o zi de emanci­pare a corpului electoral al capitalei. Vorbesc apoi d-nii Al. Marghiloman şi Barbu Păltineanu şi după aceea d. P. P. Carp se sue la tribună în ovaţiunile nesfîrşite ale cetăţenilor. Sunt trei ani, începe d. Carp, de cînd, cu ocazia alegerilor generale, ne-am a­­dresat d-voastră. Spuneam atunci că noi aveam un aliat puternic: „nepriceperea lor“ (Aplause). E o datorie să mulţumim aliatului nostru. (Aplause). In adevăr, d-lor, ori unde era de ales din două drumuri, unul strîmb şi altul drept, cu o siguranţă admirabilă d. Sturza a ales pe cel strîmb. (Aplause furtunoase). A 2-a zi (de marş) Corpul de Sud, informat despre supe­rioritatea numeroasă a corpului de Nord, se hotăreşte de a înainta pînă la Strun­ga, unde se va ţine in defensivă pozi­ţia de la Strunga, observă drumurile de la Tg.-Frumos-Paşcani şi Tîrg.-Frumos- Roman. Corpul de Nord porneşte din Podul­­Moaei pentru Tg.-Frumos. ’ Cavaleria corpului de Nord intîlneste la Est de Tg.-Frumos lîngă Moara de foc Cavaleria corpului de Sud, aceasta din urmă fiind respinsă se retrage în urma poziţiei de la Strunga, iar Cavaleria cor­pului de Nord înaintează pînă ce dă de avant-posturile corpului de Sud. Restul trupelor Corpului de Nord sosind In Tg.­­Frumos îşi aşează avant-posturile. A 3-a zi (l-a zi de luptă) Corpul de Sud, făcînd uvrajele de apa­­rare trebuitoare, aşteaptă lupta in pozi­ţia tare de la Strunga. Corpul de Nord atacă. Corpul de Sud învins se retrage la Mir­­ceşti prin Miclăuşeni. Corpul de Nord urmăreşte pe adver­sar pînă la Siret şi se instalează în can­tonamente sau bivuac la Miclăuşeni, Sche­in şi Cu­za-Vodă. A 4-a zi (a 2-a zi de luptă) Corpul de Sud, informat de localităţile ocupate de către Corpul de Nord, con­chide că a doua zi adversariul sau va trece Siretul probabil pe la Miclăuşeni sau pe la Hălăuceşti. Pentru a face faţă ur­cării din aceste direcţii se hotăreşte că în dimineaţa zi­lei de 25 Septembrie să aştepte pe­ ad­versar la Sud de Mirceşti,­­ de unde se poate face faţă spre Miclăuşeni sau Hă­lăuceşti. Avant-posturile corpului de Sud observă în special trecerea Siretului de la Miclăuşeni. Corpul de Nord văzînd că trecerea Si­retului pe la Miclăuşeni este foarte grea şi fiind că mlaştinile şi bălţile din valea Sireţi­ului în partea aceasta împiedică cu desăvîrşire mişcarea de trupe mai numeroase, ia hot’ărîrea ca la Miclăuşeni să facă o simplă demonstraţie iar cu grosul trupelor sale să treacă’Siretul pe la Nord de Hălăuceşti şi apoi să atace pe adversar venind asu’pra-î prin Hălă­­uceşti-Mirceşti. In noaptea de 24—25 Septembrie se face demonstraţiuni de pregătiri pentru aşezări de poduri la Butea, Miclăuşeni, Şcheia.

Next