Opinia, octombrie 1899 (Anul 3, nr. 123-147)

1899-10-28 / nr. 144

ANUL III No. 144 Sumar­ul 10 Bani ABOXIHERTEIE itiotap la 1 gi 15 ale fie­ cărei luni şi se plă­tesc tot-d’a­ uaa înainte In lap la Casa Administraţiei ii/uite­ tsi strein&tat» prin mandate poştale Un an in ţară 30 lei, în străinătate 40 ieî casa luai 15 » , „ 20 » MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA No «».­Strada Goliei —No. 4» EDIŢIA DE SEARA IAŞI — JOI 28 OCTOMBRIE 1899 ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN Limba pasere! O gazetă amică guvernului ac­tual, a anunţat, mai zilele trecute, că d. Eugen Stătescu, benjamenul de odinioară al partidului, a trecut pe la oficinele ziarelor colectiviste şi şi-a manifestat nemulţumirea sa pentru modul ordinar cu care aceste ziare sunt redactate. Naşul colectivităţei ar fi adaos că se atacă, mai cu samă pe ne­drept, pe un inspector domenial, d. Balaceanu, cumnat al benjame­­nului. Această afirmaţiune a gazetei a­­mice, despre care vorbim mai sus, a avut darul să exaspereze întreaga presă colectivistă. Ea se aruncă a­­cum cu o şi mai mare turbare a­­supra partidului conservator, şi, cu spume la gură, vociferează că pro­cedeul atribuit d-lui Eugeniu Stă­­tescu este absolut neexact. In primul loc, nu ţinem nici o seamă de desminţiri cari pornesc din sorginte colectivistă; patrioţii au inaugurat minciuna ca sistem, şi chiar cînd li se întîmplă, prin vre-o fericită împrejurare, că spun cîte ceva adevărat, şi atunci încă afirmaţiunile lor trebuesc puse la carantină. Dar, pentru înlesnirea discuţiei, să admitem că informaţiunea dată în privinţa pasului făcut de d. Stă­tescu, nu ar fi fost întemeiată ; o infornaţie greşită, în fine—dată fără intenţie rea, neapărat—dar supără­toare pentru colectivişti. Ei şi? Trebuie ca pentru asta, întreaga gazetărie colectivistă să se alar­meze aşa de cumplit, să sară ca un singur om, să protesteze cu cea din urmă energie, să turbeze în fine ? Şi dacă presa patrioţilor găseşte legitim a se indigna pentru o sin­gură informaţie greşită dată de organele amice nouă, atunci cum de nu judecă şi nu cugetă cît de indignaţi trebuie să fim noi cînd zilnic ea debitează minciuni sfrun­tate pe socoteala partidului con­servator ! Aşa e că e infam lucru să ca­lomniezi şi să spui lucruri ne­exacte ? Dar cîtă iritaţie trebuie să cu­prindă cineva, cînd vede că un adversar nereal, îi aruncă în faţă — cu bună ştiinţă — calomnii şi minciuni ? Acesta e cazul cu ga­zetele colectiviste, care şi-au­ făcut din minciună şi calomnie, o meserie! Patrioţii cari se ţin încă de ve­chea şcoală, cum că, calomniez, ca­lomnieze il en restera toujours quel­­que chose­­­nită să observe că lu­mea de azi a început de mult să rupă cu vechiturile, şi că îngră­­viţi în zile şi în apucături rele, ei sunt singurii cari au mai rămas, neciopliţi şi căraghioji, în arena luptelor noastre politice. In politică, precum în ori şi ce fel de luptă, armele cu cît sunt mai vechi, cu atît sunt mai tocite. Săcăluşele sunt azi înlocuite cu tu­nuri Krupp, iar şcoala lui 48 e azi ridicolă şi face pe oameni să pufnească de rîs. A fi cinstit în politică şi veridic în afirmaţiuni, nu intră în obiceiul colectivist; aşa se explică degrada­rea în care a ajuns partidul patrioţi­lor, cari cred că, dacă se împopoţo­­nează cu titlul de liberali, aceasta e suficient spre a momi lumea. F F T E O intrigă.—Buni prietini, tot­d’auna nedis­­părţiţi, George V. judecător şi Vasile G. director de prefectură, încing o discuţie foarte aprinsă asupra faptului de a şti dacă purtarea soţului X, a fost corectă cînd a descoperit că nevasta-I îl înşală. La această discuţiune azista şi tinărul P„ de curînd absolvent al facultăţei de drept. Şi precum lesne se întîmplă într’o discuţie, prin­­tr’o pornire uşor explicabilă, directorul’de pre­­fectură aruncă un cuvînt care ar fi putut, ce-i drept, constitui o insultă, dacă lucrul n’ar fi fost datorit unei excitări momentane, dacă magis­tratul n‘ar fi fost convins că nu­reutatea, nu dorinţa de a injura, umili, a fost intenţia prie­tinului său. Nici un moment nu venise în glnd vre­unuia din el să se gîndească la un sfîrşit al amiciţiei. Trec cîte­va zile însă şi curînd tot oraşul află că un incident foarte violent a avut loc între George V. şi Vasile G., că la un mo­ment dat magistratul a fost insultat şi că laşul ira avut macar curajul să respundă ne­cum­ să ceară socoteală. Cîtă laşitate ! Lumea vorbeşte şi George vede la un mo­ment dat că toţi îl aruncă priviri de compăti­mire sau dispreţ. El află că lumea nu-l taxează­­ alt­fel de­cît laşul. Scandalizat peste măsură, caută pricină nedespărţitului amic de odinioară şi-n sfîrşit îl pălmueşte. Mahalaua nu se astîmpără. Nici vorbă că mai e și altă ceva la mijloc de­cît o simplă­­ ceartă! E ceva care nu se poate spune de­cît la ureche! E că directorul de prefectură a fost preferit magistratului de frumoasa d-nă Z, și că magistratul, desperat de acest insucces, a provocat scandalul. Adevărul adevărat însă e că magistratul se ştia taxat de lume de laş şi nu urmărea de­cît să dovedească contrarul.’ Martorii aleşi găsesc că este loc de duel—şi nici că se putea alt­fel; doar directorul de pre­­fectură întrebuinţase toată influenţa-i pantru ca să aibă loc duelul—In acelaş timp însă magis­tratul e nevoit să demisioneze. Pe teren se schimbă cîte două focuri fără rezultat—ministrul primise imediat demisiunea magistratului. Şi toată intriga este lesne explicată cînd se află că licenţiatul în drept răsplndise tot svo­­nul, de­oare­ce el se promisese să fie numit în primul loc devenit vacant şi acesta era sin­gurul mijloc de a provoca o’vacanţă. Şi într’adevăr a fost numit judecător, tinărul licenţiat în drept—care şi-a început aşa de fru­mos cariera. Itolando. EXTERNE Intervenţiile streine in chestia războiului din Transvaal Citim în «Neue Freie Presse» . Moti­varea politică care a lipsit articolului publicat în «Nordeusche Algemeine Zei­tung» în chestiunea programului nou al fiolei germane, se complectează acum de oficioșii biuroului afacerilor străine din Berlin. Intr’un comunicat către «Münche­ner Allgemeine Zeitung» din Berlin se spune că ar fi o falsificare a adevărului dacă s’ar împrăştia vestea că influenţa Germaniei a împiedecat pînă acum inter­venţia puterilor mari în favoarea Tran­­svaalului. In realitate, desigur, nici Franţa în vederea expoziţiuneî universale, nici nu gîndeşte ca să facă vre-un pas ostil contra Angliei. Insă la Sena s’ar privi cu ochi buni dacă Germania s’ar angaja intr’o acţiune anti-engleză, luînd aşa a­­supra-şi reaua dispoziţiune a Angliei. Englitera este superioară faţă cu Ger­mania, pînă cînd forţele maritime ale acestui stat vor fi insuficiente şi pentru o defensivă satisfăcătoare. Ideea că Ger­mania, la caz de dificultăţi maritime faţă cu Anglia in chestiuni coloniale, ar pu­tea conta pe ajutorul flotei franceze sau ruse, nu putea intra în gindul nici unui politician serios. Pînă cînd nu se va reuşi ca celelalte puteri mari să fie cîştigate pentru apărarea intereselor coloniale ale Germaniei contra Angliei, Germania e datoare ca să caute salvarea intereselor sale coloniale într’o atitudine impunătoare­­ faţă cu cea mai mare putere maritimă,­­ şi să mărească în vederea acestui ra­port apreciarea britanică faţă cu Ger­mania, prin faptul că acesta să’şi creeze o flotă, pe care Englitera chiar dacă n’ar avea a se teme de ea, cel puţin va trebui s’o respecteze. Adversarilor in­terni ai unei întăriri a flotei, Corespon­denţa Oficioasă din Berlin le pune în vedere, că noul plan al flotelor nu se întinde mai departe, de cît să dee lu­mina asupra posibilităţii unei base teh­nice, în ce mod s’ar putea înzestra Ger­mania cu o flotă puternică, care, după cum se vede din vorbele împăratului, este de o extremă necesitate. Adminis­traţia maritimă prin grai şi în scris tot­deauna a luptat contra ideii, că s’ar putea ţinea un resboi trans-maritim în stilul cel mare contra unei puteri mari­time europene. Intr’un râsboi va fi de mai puţină valoare, că coloniele să fie apărate la faţa locului, ci se fie prote­jate acasă prin forţele de luptă, ce se află aici. Soarta coloniilor nu se decide afară prin lupte mici, ci­ printr’o reu­şită a luptei pe teatrul principal al res­­boiului. Statul prezentat pentru anul 1901 după noul plan într’altfel nu cere mai mult de 12 milioane. Asemene se confirmă că nici consiliul federal nici ministerul de stat al Prussieî ,încă n’au fost sesizate asupra noului plan. Dar se zice că regele de Würtenberg şi marele duce de Baden deja şi-aul dat consimţi­­mîntul în principiu asupra-î. Gazetărie de Cafenea Sunt adorabili cei de la Con­stituţionalul. Cu o logică de fel, ei apreciază situaţiunea şi con­­cluziunele sunt din cele mai pesi­miste pentru guvern şi ţară, înţelegem prea bine de ce re­dactorii id­ei junimiste văd lucru­rile aşa în negru. Totdeauna a fost gol în jurul guvernului şi destrăbalare în administraţia ţărei, cînd grupul d-lui P. P. Carp nu făcea parte din guvern. Lucrurile se explică lesne şi mai cu samă ros­tul acestor afirmări ese foarte uşor în evidenţă. Să faci însă deducţiuni cu pri­vire la tăria guvernului, de Pe vîr­­ma celor ce se şoptesc la cafenea, aceasta ni se pare nouă că e ne­demn, mai cu samă cînd ai pre­tenţia de a prezenta un grup com­pus din oameni a căror valoare le contestăm. Guvernul e foarte slab, scrie Constituţionalul, în articolul de fond al numărului de Duminecă. Şi ştiţi de ce? Fiind­că d. Canta­­cuzino ar fi convenit că nu toţi comercianţii dau foc prăvăliilor şi că va căuta să micşoreze efec­tul circulărei ministeriale. Aşa se spune la cafenea, căci noi ştim bine că din contra, primul ministru a declarat că, circulara cu privirea la comercianţi a făcut tocmai o bună impresiune în stră­inătate. Constituţionalul deduce din a­­ceasta, că guvernul recunoaşte în mod implicit că e slab, fiind­că ar fi cerut delegaţiunei camerei de comerciu să recunoască că gu­vernul îşi dă toată silinţa pentru a micşura criza economică. Şi foaia junimistă exclamă : e o învo­ială propusă de primul ministru, e o dovadă de slăbiciune. Ce crudă ironie, emulii d-lui Maiorescu să fie înzestraţi cu o logică aşa de frumoasă! Fior. Serviciul Telegrafic­­ al OPINIEI — Esteourt, 26 Octombrie. Un mesager sosit din Ladysmith, care s’a strecurat printre liniile boerilor, co­munică că Joi şi Vineri a avut loc lupte crîncene împrejurul Ladysmithului. Bo­­erii au fost respinşi din lagărul lor cu mari perderi; englezii au ocupat poziţi­­unea care dominează asupra unui teri­­toriu întins. Palmas 26 Octombrie. Incrucișătorii englezi exercitează o su­praveghere riguroasă asupra bastimen­telor suspecte. Bruxelles 26 Octombrie. După depeșire din Londra, știrea care spune că lupta dată la 22 Octombrie de trupele engleze lingă Ladysmith ar fi fost încoronată de succes, este primită cu mare neîncredere. Circulă vuetul că artileria engleză des­tinată a apăra podul de la Tugela ar fi fost redusă la tăcere de trupele burilor. In urma bombardărei Ladysmitului şi a Colensului, trupele engleze care aparau aceste poziţiuni, au fost nevoite să se retragă repede, de­oare­ce burii ocupa­seră punctele dominante ale liniei de retragere spre Ladysmith. Detaşamen­tele engleze au fost silite să fie direc­ţia spre Sud unde se aflau trupe apar­­ţinînd burilor. Detaşamentul englez a trebuit neaparat să cadă în minele burilor. Se svoneşte de asemine că proviziile şi muniţiile din Ladysmith sunt sfîrşite şi ca e peste putinţă de a se aprovizi­ona garnizoana. Paris, 26 Octombrie. O telegramă din Berlin către „Figaro“ spune: Germania a decis să ocupe baia Tigres Suvandlo dacă Englitera va o­­cupa Delagoa. Englitera cunoaşte acest proect, care ar putea fi cauza, care ar împedeca a se debarca la Delagoa. Zi­arul Gaulois reproduce declaraţiunile u­­nui diplomat străin care crede că între­vederea împăratului Germaniei cu Ţa­rul ar fi una din cele mai importante. Wilhelm îşi dă socoteala, că singur nu poate nimic contra Angliei fără concur­sul Rusiei, ceea­ ce implică şi Francia, dar el ar trebui atunci să plătească scump acest concurs. DENTISTUL Cetind intr’un recent număr al Moni­torului partidului tînăr conservator (sin­gurul, unicul, adevăratul partid, breve­tat în toate statele şi cu garanţia lui C. C. P. P. A se feri de contrafaceri vulgare !) un anonim articol întitulat Po­litica Cabinetului, am exclamat cu bu­­curie: „Iată un articol datorit simpati­­­­cului Kibrik!“ Şi m’am gatit s’o iau nu , spre telegraf, ca să bat o felicitare „Con­­j­stituţionalului" pentru că ne-a mîntuit­­ în fine de sal­iele studii ale lui Bebe şi I Cece, înlocuindu-le, spre profitul nostru,­­ prin subtila proză a simpaticului den­­t­tist. Dar braţul viguros al primului re­dactor mă ţinti pe scaun : această e­­­­nergică intervenţie îmi smulse un ţipet I —nu de bucurie. I — Pentru ce vrei să telegrafiezi ?­­ — Apoi ceteşte şi d-ta, răspunsei eu jignit: iată articolul Politica Cabinetu­lui. Autorul spune clar că toată lumea­­ consideră guvernul ca pe o măsea stri­cată ; cine ar fi putut scrie aceasta dacă nu Kibrik ? N’am dreptate să-l felicit pentru reorganizarea redacţiei lor? La­­să-mă să mă duc! — Aibi puţintică răbdare. Hai să ce­tim amîndoî articolul. Și absorbirăm împreună din nou în­treg paharul—pardon­­ articolul. — Apoi să am iertăciune, îmi zise pri­mul după ce sfîrşise, ştergîndu-şi fruntea ce picura de sudoare. Mai întăi, cunosc pe Kibrik, şi in afară de comparaţiunea cu măseaua găunoasă, îl cred absolut inca­pabil de a fi scris celelalte născutii cari alcătuesc articolul in chestiune. Şi apoi, pentru ce numai­de­cît un dentist ? Ştii ca şi mine următoarele : De o lungă, foarte lungă vreme, marele partid tînăr con­servator (singurul, adevăratul, unicul), abţinîndu-se de a intra în adevărata luptă politică, stă modest la o parte conformîndu-se vorbei lui Schopenhauer care spune : numai gogomanii (die Lum­pen) sunt modeşti. Or, de cînd tot stă la o parte, au trecut mulţi ani şi de­ decrepitudinea fisică nu iartă. A cui e vina dacă tinerii conservatori sunt as­­tă­zi bătrîni simpli. Nu e deci de mi­rare dacă un ast­fel de tînăr venerabil a inventat retorica figură cu măseaua găunoasă. Fie­care se gîndește unde il strînge gheata. — Conced, răspunsei suparat, dar a­­tuncî explică-mi d-ta ce noimă au sfa­turile și reclamele „Constituţionalului" ? Ce-i cu stilul lor: „Poftiţi! Numai aici se vinde celebra doctorie pentru măsele găunoase şi accidente de drum de fier! Numai noi am inventat mi­cili care vin­­dică de gîlci, favorizează ouatul găini­lor şi vă mintie de criză! Aici e Sal­vator şi Salvadent, singurul recunoscut şi cu credit în străinătate! Poftiţi. Pof­tiţi! şi cumpăraţi numai g alifia doftoru­lui Menelas ! Nu-i asta stil de dentist? — Incontestabil. Dar sunt dentişti şi dentişti, cum sunt conservatori şi con­servatori tineri. A atribui lui Kibrik un ast­fel de articol d e a-i face o nedrepta­te gratis. Colaboratorul lor nu poate fi de­cît obscur subfirurg. Să-I zicem dentist! Epp. lamarul 10 Bani AXUNGIIJRILE la Iaşi şi judeţe si prinţese numai la Administraţie In străinătate, direct la administraţia şi toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV . . . . b. linia III . . .sif 40 £ - , S f-, .i i'KJi U- ' Inserţiile și reclamele Urn număr v©«j%lpL'8k» toan­* -----Lre vfeiA i; l V/ [ V.'- n L RSDAOT1A, No. 43- Strada CoH*II-jNo. 4»■x V;, r „SE ZICE..." Emoţionanta intrigă povestită de co­laboratorul nostru Rolando, la rubrica Fapte, face posibilă o mică filosofare a­­supra acelui monstru cu puteri nesfîr­­şite, stăpîn absolut peste toate şi al tu­turor şi care respunde la numele de „Se zice...“ Pretutindenea unde există oameni, se află şi această creatură, exercitind ne­fasta şi nemărginita-i influenţă. Cu un scop determinat sau fără un scop bine hotărit, fie subt forma tranşă sau îmbră­­cînd o mască pentru ocazie, „se zice“ reuşeşte să provoace o stare de lucruri din cele mai de plîns. In toga unui sen­timent de dreptate jignit, în haina fru­moasă a compătimire!, sau subt forma uşoară a glumei. „Se zice1, străbate pre­tutindenea, nimic nu-I poate rezista, şi lanciile-I otrăvite, sburînd în dreapta şi în stînga produc în locul atins chin ne­­sfîrşit sau moarte. Toţi suferă influenţa-I extraordinară, cei mari ca şi cei mici; într’atit de mare îi este puterea iu cît o simplă adiere din partea­ I este suficientă ca să pro­voace cea mai neînchipuită metamor­foză. Şi ast­fel oamenii pînă la un mo­ment dat cinstiţi şi stimaţi de concetă­ţenii lor, ca prin farmec sunt conside­raţi venali, conrupţi, firi perverse. Căs­nicia pînă acum lipsită de cel mai mic nour—încredere şi dragoste reciprocă existind între cei doi soţi—devine deo­dată infernul, cearta şi ura luînd locul încredere! şi dragostei. Se întîmplă insă că lumea se convinge Că toată nenorocirea e datorită, stăpîni­­torului absolut al lumei, lui „se zice“. Monstrul nu dezarmează. Din contra, el întră în rindul celor ce fug îngroziţi şi aci continuă frumoasa-i operă. Şi „se zice" n’are nevoe, nici de scut nici vre-o armă de apărare: e fără bazaţ e fără ţintă—e un simplu nume. * Voi cita cîte­va cazuri cunoscute mie personal—ştiut că noi ceştia gazetarii, cunoaştem lucruri care adese­ori trec neobservate de restul lumii. Notez dar cîte­va victime ale lui „se zice­“ B. C. om politic cu vază, e afabil, în­datoritor, gata să ajute ori­ cine îl se a­­dresează. Ce nerozie! «Se zice» că e ti­ran cu acel care-i vin la el, e un om de afaceri necurate, un şnapan. Vă îndoiţi despre aceasta? Dar ascultaţi ce poves­teşte Y, care a asistat la diverse scene. Intrebaţi servitorul. Doar e ştiut că­ il n’y a pas grand homme pour son valet de chambre. «Se zice» că D. e un intrigant. Curind îl înconjoară tot ce are societatea mai drojdie, iar restul il întoarce spatele. Spusele lui, ieri erau luate ca o expune­re sinceră a aprecierei sale asupra fap­telor cutare sau cutare, pe cînd astă­zi «se zice“ că el urmăreşte un plan in­fernal, o intriga a demonica. Aşa «se zice“! «Se zice» că d-na N. îşi înşală bărba­tul. In zadar obiectez că are o dragos­te şi îngrijire deosebita pentru bărbatul şi copiii ei. Aş . Prefăcătorii! Ce ? nu ştii că P. a fost prietenul casei ? Şi nu ştii că şi el a rupt legăturile cu d-na N. cînd a aflat că ea i se dă cu ştirea băr­batului şi mai cu samă scandalizat de faptul că a aflat că bărbatul a fost mij­locitorul între d­na N. şi bogătaşul X ? Atîta decădere ! Ce neruşinare! E foar­te scandalizat d. „se zice“. In sfîrşit află şi d. N. despre ceea ce „se zice“. Urmează o explicaţie cu privi­re la relaţiile între soţia sa şi d. P. Fe­­meia plînge, susţine că totul e o infa­mie şi protestează că nici un moment nu s’a gîndit la P. că nu înţelege din ce cauză nu mai vine în casă. Bărbatul e numai pe jumătate convins. îndoiala face loc siguranţei—adio somnul, liniş­te, mulţumire. Să-l provoace la duel pe d. P ? Dar asta ar confirma totul. De aci resignare. Casele oamenilor mal cu vază sunt închise pentru familia N. şi’n locul traiului fericit de odinioară, neîn­credere, ură şi chin. Operatul „se zice“. X. e un bun student, inteligent, harnic şi mal cu samă cinstit. Bun la inimă, el este chiar intru cit­va exploatat de acei care se dau drept prietini. La un moment dat X, observă că o mare parte din colegii de la facultate nu-i aruncă priviri tocmai favorabile, că cercul studenţesc se închi­de din ce în ce mai mult pentru dânsul. Ce s’a întîmplat ? nimic. Dar „se zice“ că X e un superficial, un ignorant, un rău­tăcios şi mai cu samă necinstit. A spus’o doară F.—care a fost mult timp împre­ună cu el—şi care cunoaşte la oameni. Da, da, e dovedit lucrul. N’am timp

Next