Opinia, octombrie 1899 (Anul 3, nr. 123-147)
1899-10-28 / nr. 144
ANUL III No. 144 Sumarul 10 Bani ABOXIHERTEIE itiotap la 1 gi 15 ale fie cărei luni şi se plătesc tot-d’a uaa înainte In lap la Casa Administraţiei ii/uite tsi strein&tat» prin mandate poştale Un an in ţară 30 lei, în străinătate 40 ieî casa luai 15 » , „ 20 » MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA No «».Strada Goliei —No. 4» EDIŢIA DE SEARA IAŞI — JOI 28 OCTOMBRIE 1899 ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN Limba pasere! O gazetă amică guvernului actual, a anunţat, mai zilele trecute, că d. Eugen Stătescu, benjamenul de odinioară al partidului, a trecut pe la oficinele ziarelor colectiviste şi şi-a manifestat nemulţumirea sa pentru modul ordinar cu care aceste ziare sunt redactate. Naşul colectivităţei ar fi adaos că se atacă, mai cu samă pe nedrept, pe un inspector domenial, d. Balaceanu, cumnat al benjamenului. Această afirmaţiune a gazetei amice, despre care vorbim mai sus, a avut darul să exaspereze întreaga presă colectivistă. Ea se aruncă acum cu o şi mai mare turbare asupra partidului conservator, şi, cu spume la gură, vociferează că procedeul atribuit d-lui Eugeniu Stătescu este absolut neexact. In primul loc, nu ţinem nici o seamă de desminţiri cari pornesc din sorginte colectivistă; patrioţii au inaugurat minciuna ca sistem, şi chiar cînd li se întîmplă, prin vre-o fericită împrejurare, că spun cîte ceva adevărat, şi atunci încă afirmaţiunile lor trebuesc puse la carantină. Dar, pentru înlesnirea discuţiei, să admitem că informaţiunea dată în privinţa pasului făcut de d. Stătescu, nu ar fi fost întemeiată ; o infornaţie greşită, în fine—dată fără intenţie rea, neapărat—dar supărătoare pentru colectivişti. Ei şi? Trebuie ca pentru asta, întreaga gazetărie colectivistă să se alarmeze aşa de cumplit, să sară ca un singur om, să protesteze cu cea din urmă energie, să turbeze în fine ? Şi dacă presa patrioţilor găseşte legitim a se indigna pentru o singură informaţie greşită dată de organele amice nouă, atunci cum de nu judecă şi nu cugetă cît de indignaţi trebuie să fim noi cînd zilnic ea debitează minciuni sfruntate pe socoteala partidului conservator ! Aşa e că e infam lucru să calomniezi şi să spui lucruri neexacte ? Dar cîtă iritaţie trebuie să cuprindă cineva, cînd vede că un adversar nereal, îi aruncă în faţă — cu bună ştiinţă — calomnii şi minciuni ? Acesta e cazul cu gazetele colectiviste, care şi-au făcut din minciună şi calomnie, o meserie! Patrioţii cari se ţin încă de vechea şcoală, cum că, calomniez, calomnieze il en restera toujours quelque chosenită să observe că lumea de azi a început de mult să rupă cu vechiturile, şi că îngrăviţi în zile şi în apucături rele, ei sunt singurii cari au mai rămas, neciopliţi şi căraghioji, în arena luptelor noastre politice. In politică, precum în ori şi ce fel de luptă, armele cu cît sunt mai vechi, cu atît sunt mai tocite. Săcăluşele sunt azi înlocuite cu tunuri Krupp, iar şcoala lui 48 e azi ridicolă şi face pe oameni să pufnească de rîs. A fi cinstit în politică şi veridic în afirmaţiuni, nu intră în obiceiul colectivist; aşa se explică degradarea în care a ajuns partidul patrioţilor, cari cred că, dacă se împopoţonează cu titlul de liberali, aceasta e suficient spre a momi lumea. F F T E O intrigă.—Buni prietini, totd’auna nedispărţiţi, George V. judecător şi Vasile G. director de prefectură, încing o discuţie foarte aprinsă asupra faptului de a şti dacă purtarea soţului X, a fost corectă cînd a descoperit că nevasta-I îl înşală. La această discuţiune azista şi tinărul P„ de curînd absolvent al facultăţei de drept. Şi precum lesne se întîmplă într’o discuţie, printr’o pornire uşor explicabilă, directorul’de prefectură aruncă un cuvînt care ar fi putut, ce-i drept, constitui o insultă, dacă lucrul n’ar fi fost datorit unei excitări momentane, dacă magistratul n‘ar fi fost convins că nureutatea, nu dorinţa de a injura, umili, a fost intenţia prietinului său. Nici un moment nu venise în glnd vreunuia din el să se gîndească la un sfîrşit al amiciţiei. Trec cîteva zile însă şi curînd tot oraşul află că un incident foarte violent a avut loc între George V. şi Vasile G., că la un moment dat magistratul a fost insultat şi că laşul ira avut macar curajul să respundă necum să ceară socoteală. Cîtă laşitate ! Lumea vorbeşte şi George vede la un moment dat că toţi îl aruncă priviri de compătimire sau dispreţ. El află că lumea nu-l taxează altfel decît laşul. Scandalizat peste măsură, caută pricină nedespărţitului amic de odinioară şi-n sfîrşit îl pălmueşte. Mahalaua nu se astîmpără. Nici vorbă că mai e și altă ceva la mijloc decît o simplă ceartă! E ceva care nu se poate spune decît la ureche! E că directorul de prefectură a fost preferit magistratului de frumoasa d-nă Z, și că magistratul, desperat de acest insucces, a provocat scandalul. Adevărul adevărat însă e că magistratul se ştia taxat de lume de laş şi nu urmărea decît să dovedească contrarul.’ Martorii aleşi găsesc că este loc de duel—şi nici că se putea altfel; doar directorul de prefectură întrebuinţase toată influenţa-i pantru ca să aibă loc duelul—In acelaş timp însă magistratul e nevoit să demisioneze. Pe teren se schimbă cîte două focuri fără rezultat—ministrul primise imediat demisiunea magistratului. Şi toată intriga este lesne explicată cînd se află că licenţiatul în drept răsplndise tot svonul, deoarece el se promisese să fie numit în primul loc devenit vacant şi acesta era singurul mijloc de a provoca o’vacanţă. Şi într’adevăr a fost numit judecător, tinărul licenţiat în drept—care şi-a început aşa de frumos cariera. Itolando. EXTERNE Intervenţiile streine in chestia războiului din Transvaal Citim în «Neue Freie Presse» . Motivarea politică care a lipsit articolului publicat în «Nordeusche Algemeine Zeitung» în chestiunea programului nou al fiolei germane, se complectează acum de oficioșii biuroului afacerilor străine din Berlin. Intr’un comunicat către «Münchener Allgemeine Zeitung» din Berlin se spune că ar fi o falsificare a adevărului dacă s’ar împrăştia vestea că influenţa Germaniei a împiedecat pînă acum intervenţia puterilor mari în favoarea Transvaalului. In realitate, desigur, nici Franţa în vederea expoziţiuneî universale, nici nu gîndeşte ca să facă vre-un pas ostil contra Angliei. Insă la Sena s’ar privi cu ochi buni dacă Germania s’ar angaja intr’o acţiune anti-engleză, luînd aşa asupra-şi reaua dispoziţiune a Angliei. Englitera este superioară faţă cu Germania, pînă cînd forţele maritime ale acestui stat vor fi insuficiente şi pentru o defensivă satisfăcătoare. Ideea că Germania, la caz de dificultăţi maritime faţă cu Anglia in chestiuni coloniale, ar putea conta pe ajutorul flotei franceze sau ruse, nu putea intra în gindul nici unui politician serios. Pînă cînd nu se va reuşi ca celelalte puteri mari să fie cîştigate pentru apărarea intereselor coloniale ale Germaniei contra Angliei, Germania e datoare ca să caute salvarea intereselor sale coloniale într’o atitudine impunătoare faţă cu cea mai mare putere maritimă, şi să mărească în vederea acestui raport apreciarea britanică faţă cu Germania, prin faptul că acesta să’şi creeze o flotă, pe care Englitera chiar dacă n’ar avea a se teme de ea, cel puţin va trebui s’o respecteze. Adversarilor interni ai unei întăriri a flotei, Corespondenţa Oficioasă din Berlin le pune în vedere, că noul plan al flotelor nu se întinde mai departe, de cît să dee lumina asupra posibilităţii unei base tehnice, în ce mod s’ar putea înzestra Germania cu o flotă puternică, care, după cum se vede din vorbele împăratului, este de o extremă necesitate. Administraţia maritimă prin grai şi în scris totdeauna a luptat contra ideii, că s’ar putea ţinea un resboi trans-maritim în stilul cel mare contra unei puteri maritime europene. Intr’un râsboi va fi de mai puţină valoare, că coloniele să fie apărate la faţa locului, ci se fie protejate acasă prin forţele de luptă, ce se află aici. Soarta coloniilor nu se decide afară prin lupte mici, ci printr’o reuşită a luptei pe teatrul principal al resboiului. Statul prezentat pentru anul 1901 după noul plan într’altfel nu cere mai mult de 12 milioane. Asemene se confirmă că nici consiliul federal nici ministerul de stat al Prussieî ,încă n’au fost sesizate asupra noului plan. Dar se zice că regele de Würtenberg şi marele duce de Baden deja şi-aul dat consimţimîntul în principiu asupra-î. Gazetărie de Cafenea Sunt adorabili cei de la Constituţionalul. Cu o logică de fel, ei apreciază situaţiunea şi concluziunele sunt din cele mai pesimiste pentru guvern şi ţară, înţelegem prea bine de ce redactorii idei junimiste văd lucrurile aşa în negru. Totdeauna a fost gol în jurul guvernului şi destrăbalare în administraţia ţărei, cînd grupul d-lui P. P. Carp nu făcea parte din guvern. Lucrurile se explică lesne şi mai cu samă rostul acestor afirmări ese foarte uşor în evidenţă. Să faci însă deducţiuni cu privire la tăria guvernului, de Pe vîrma celor ce se şoptesc la cafenea, aceasta ni se pare nouă că e nedemn, mai cu samă cînd ai pretenţia de a prezenta un grup compus din oameni a căror valoare le contestăm. Guvernul e foarte slab, scrie Constituţionalul, în articolul de fond al numărului de Duminecă. Şi ştiţi de ce? Fiindcă d. Cantacuzino ar fi convenit că nu toţi comercianţii dau foc prăvăliilor şi că va căuta să micşoreze efectul circulărei ministeriale. Aşa se spune la cafenea, căci noi ştim bine că din contra, primul ministru a declarat că, circulara cu privirea la comercianţi a făcut tocmai o bună impresiune în străinătate. Constituţionalul deduce din aceasta, că guvernul recunoaşte în mod implicit că e slab, fiindcă ar fi cerut delegaţiunei camerei de comerciu să recunoască că guvernul îşi dă toată silinţa pentru a micşura criza economică. Şi foaia junimistă exclamă : e o învoială propusă de primul ministru, e o dovadă de slăbiciune. Ce crudă ironie, emulii d-lui Maiorescu să fie înzestraţi cu o logică aşa de frumoasă! Fior. Serviciul Telegrafic al OPINIEI — Esteourt, 26 Octombrie. Un mesager sosit din Ladysmith, care s’a strecurat printre liniile boerilor, comunică că Joi şi Vineri a avut loc lupte crîncene împrejurul Ladysmithului. Boerii au fost respinşi din lagărul lor cu mari perderi; englezii au ocupat poziţiunea care dominează asupra unui teritoriu întins. Palmas 26 Octombrie. Incrucișătorii englezi exercitează o supraveghere riguroasă asupra bastimentelor suspecte. Bruxelles 26 Octombrie. După depeșire din Londra, știrea care spune că lupta dată la 22 Octombrie de trupele engleze lingă Ladysmith ar fi fost încoronată de succes, este primită cu mare neîncredere. Circulă vuetul că artileria engleză destinată a apăra podul de la Tugela ar fi fost redusă la tăcere de trupele burilor. In urma bombardărei Ladysmitului şi a Colensului, trupele engleze care aparau aceste poziţiuni, au fost nevoite să se retragă repede, deoarece burii ocupaseră punctele dominante ale liniei de retragere spre Ladysmith. Detaşamentele engleze au fost silite să fie direcţia spre Sud unde se aflau trupe aparţinînd burilor. Detaşamentul englez a trebuit neaparat să cadă în minele burilor. Se svoneşte de asemine că proviziile şi muniţiile din Ladysmith sunt sfîrşite şi ca e peste putinţă de a se aproviziona garnizoana. Paris, 26 Octombrie. O telegramă din Berlin către „Figaro“ spune: Germania a decis să ocupe baia Tigres Suvandlo dacă Englitera va ocupa Delagoa. Englitera cunoaşte acest proect, care ar putea fi cauza, care ar împedeca a se debarca la Delagoa. Ziarul Gaulois reproduce declaraţiunile unui diplomat străin care crede că întrevederea împăratului Germaniei cu Ţarul ar fi una din cele mai importante. Wilhelm îşi dă socoteala, că singur nu poate nimic contra Angliei fără concursul Rusiei, ceea ce implică şi Francia, dar el ar trebui atunci să plătească scump acest concurs. DENTISTUL Cetind intr’un recent număr al Monitorului partidului tînăr conservator (singurul, unicul, adevăratul partid, brevetat în toate statele şi cu garanţia lui C. C. P. P. A se feri de contrafaceri vulgare !) un anonim articol întitulat Politica Cabinetului, am exclamat cu bucurie: „Iată un articol datorit simpaticului Kibrik!“ Şi m’am gatit s’o iau nu , spre telegraf, ca să bat o felicitare „Conjstituţionalului" pentru că ne-a mîntuit în fine de saliele studii ale lui Bebe şi I Cece, înlocuindu-le, spre profitul nostru, prin subtila proză a simpaticului denttist. Dar braţul viguros al primului redactor mă ţinti pe scaun : această energică intervenţie îmi smulse un ţipet I —nu de bucurie. I — Pentru ce vrei să telegrafiezi ? — Apoi ceteşte şi d-ta, răspunsei eu jignit: iată articolul Politica Cabinetului. Autorul spune clar că toată lumea consideră guvernul ca pe o măsea stricată ; cine ar fi putut scrie aceasta dacă nu Kibrik ? N’am dreptate să-l felicit pentru reorganizarea redacţiei lor? Lasă-mă să mă duc! — Aibi puţintică răbdare. Hai să cetim amîndoî articolul. Și absorbirăm împreună din nou întreg paharul—pardon articolul. — Apoi să am iertăciune, îmi zise primul după ce sfîrşise, ştergîndu-şi fruntea ce picura de sudoare. Mai întăi, cunosc pe Kibrik, şi in afară de comparaţiunea cu măseaua găunoasă, îl cred absolut incapabil de a fi scris celelalte născutii cari alcătuesc articolul in chestiune. Şi apoi, pentru ce numaidecît un dentist ? Ştii ca şi mine următoarele : De o lungă, foarte lungă vreme, marele partid tînăr conservator (singurul, adevăratul, unicul), abţinîndu-se de a intra în adevărata luptă politică, stă modest la o parte conformîndu-se vorbei lui Schopenhauer care spune : numai gogomanii (die Lumpen) sunt modeşti. Or, de cînd tot stă la o parte, au trecut mulţi ani şi de decrepitudinea fisică nu iartă. A cui e vina dacă tinerii conservatori sunt astăzi bătrîni simpli. Nu e deci de mirare dacă un astfel de tînăr venerabil a inventat retorica figură cu măseaua găunoasă. Fiecare se gîndește unde il strînge gheata. — Conced, răspunsei suparat, dar atuncî explică-mi d-ta ce noimă au sfaturile și reclamele „Constituţionalului" ? Ce-i cu stilul lor: „Poftiţi! Numai aici se vinde celebra doctorie pentru măsele găunoase şi accidente de drum de fier! Numai noi am inventat micili care vindică de gîlci, favorizează ouatul găinilor şi vă mintie de criză! Aici e Salvator şi Salvadent, singurul recunoscut şi cu credit în străinătate! Poftiţi. Poftiţi! şi cumpăraţi numai g alifia doftorului Menelas ! Nu-i asta stil de dentist? — Incontestabil. Dar sunt dentişti şi dentişti, cum sunt conservatori şi conservatori tineri. A atribui lui Kibrik un astfel de articol d e a-i face o nedreptate gratis. Colaboratorul lor nu poate fi decît obscur subfirurg. Să-I zicem dentist! Epp. lamarul 10 Bani AXUNGIIJRILE la Iaşi şi judeţe si prinţese numai la Administraţie In străinătate, direct la administraţia şi toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV . . . . b. linia III . . .sif 40 £ - , S f-, .i i'KJi U- ' Inserţiile și reclamele Urn număr v©«j%lpL'8k» toan* -----Lre vfeiA i; l V/ [ V.'- n L RSDAOT1A, No. 43- Strada CoH*II-jNo. 4»■x V;, r „SE ZICE..." Emoţionanta intrigă povestită de colaboratorul nostru Rolando, la rubrica Fapte, face posibilă o mică filosofare asupra acelui monstru cu puteri nesfîrşite, stăpîn absolut peste toate şi al tuturor şi care respunde la numele de „Se zice...“ Pretutindenea unde există oameni, se află şi această creatură, exercitind nefasta şi nemărginita-i influenţă. Cu un scop determinat sau fără un scop bine hotărit, fie subt forma tranşă sau îmbrăcînd o mască pentru ocazie, „se zice“ reuşeşte să provoace o stare de lucruri din cele mai de plîns. In toga unui sentiment de dreptate jignit, în haina frumoasă a compătimire!, sau subt forma uşoară a glumei. „Se zice1, străbate pretutindenea, nimic nu-I poate rezista, şi lanciile-I otrăvite, sburînd în dreapta şi în stînga produc în locul atins chin nesfîrşit sau moarte. Toţi suferă influenţa-I extraordinară, cei mari ca şi cei mici; într’atit de mare îi este puterea iu cît o simplă adiere din partea I este suficientă ca să provoace cea mai neînchipuită metamorfoză. Şi astfel oamenii pînă la un moment dat cinstiţi şi stimaţi de concetăţenii lor, ca prin farmec sunt consideraţi venali, conrupţi, firi perverse. Căsnicia pînă acum lipsită de cel mai mic nour—încredere şi dragoste reciprocă existind între cei doi soţi—devine deodată infernul, cearta şi ura luînd locul încredere! şi dragostei. Se întîmplă insă că lumea se convinge Că toată nenorocirea e datorită, stăpînitorului absolut al lumei, lui „se zice“. Monstrul nu dezarmează. Din contra, el întră în rindul celor ce fug îngroziţi şi aci continuă frumoasa-i operă. Şi „se zice" n’are nevoe, nici de scut nici vre-o armă de apărare: e fără bazaţ e fără ţintă—e un simplu nume. * Voi cita cîteva cazuri cunoscute mie personal—ştiut că noi ceştia gazetarii, cunoaştem lucruri care adeseori trec neobservate de restul lumii. Notez dar cîteva victime ale lui „se zice“ B. C. om politic cu vază, e afabil, îndatoritor, gata să ajute ori cine îl se adresează. Ce nerozie! «Se zice» că e tiran cu acel care-i vin la el, e un om de afaceri necurate, un şnapan. Vă îndoiţi despre aceasta? Dar ascultaţi ce povesteşte Y, care a asistat la diverse scene. Intrebaţi servitorul. Doar e ştiut că il n’y a pas grand homme pour son valet de chambre. «Se zice» că D. e un intrigant. Curind îl înconjoară tot ce are societatea mai drojdie, iar restul il întoarce spatele. Spusele lui, ieri erau luate ca o expunere sinceră a aprecierei sale asupra faptelor cutare sau cutare, pe cînd astăzi «se zice“ că el urmăreşte un plan infernal, o intriga a demonica. Aşa «se zice“! «Se zice» că d-na N. îşi înşală bărbatul. In zadar obiectez că are o dragoste şi îngrijire deosebita pentru bărbatul şi copiii ei. Aş . Prefăcătorii! Ce ? nu ştii că P. a fost prietenul casei ? Şi nu ştii că şi el a rupt legăturile cu d-na N. cînd a aflat că ea i se dă cu ştirea bărbatului şi mai cu samă scandalizat de faptul că a aflat că bărbatul a fost mijlocitorul între dna N. şi bogătaşul X ? Atîta decădere ! Ce neruşinare! E foarte scandalizat d. „se zice“. In sfîrşit află şi d. N. despre ceea ce „se zice“. Urmează o explicaţie cu privire la relaţiile între soţia sa şi d. P. Femeia plînge, susţine că totul e o infamie şi protestează că nici un moment nu s’a gîndit la P. că nu înţelege din ce cauză nu mai vine în casă. Bărbatul e numai pe jumătate convins. îndoiala face loc siguranţei—adio somnul, linişte, mulţumire. Să-l provoace la duel pe d. P ? Dar asta ar confirma totul. De aci resignare. Casele oamenilor mal cu vază sunt închise pentru familia N. şi’n locul traiului fericit de odinioară, neîncredere, ură şi chin. Operatul „se zice“. X. e un bun student, inteligent, harnic şi mal cu samă cinstit. Bun la inimă, el este chiar intru citva exploatat de acei care se dau drept prietini. La un moment dat X, observă că o mare parte din colegii de la facultate nu-i aruncă priviri tocmai favorabile, că cercul studenţesc se închide din ce în ce mai mult pentru dânsul. Ce s’a întîmplat ? nimic. Dar „se zice“ că X e un superficial, un ignorant, un răutăcios şi mai cu samă necinstit. A spus’o doară F.—care a fost mult timp împreună cu el—şi care cunoaşte la oameni. Da, da, e dovedit lucrul. N’am timp