Opinia, februarie 1907 (Anul 4, nr. 61-83)
1907-02-25 / nr. 81
că“, celel’alte consistă într’o perturbaţii, complectă a funcţiilor, digestive traducîndu-se prin „seşeresa limbei, care devine colantă, lisă, vernisată, roşie fonsată sau vie şi ecartată“. Ce însemnează această arabubură romînească ? Nimic, alt-ceva decît leanca! Mîine, d. profesor are un curs şi în repeziciune deschidă tomul cutare traduce cum se pricepe o parte din fecţie, ia un alt tom şi mai traduce o altă parte şi adaogă încă cîteva observaţii făcute de şeful său de clinică şi iată o lecţie „colantă lisă şivernisată“ care vă va ridica, ascultând’o o roşaţă „fonsată, vie sau ecarlata“ în obraz, de ruşine, de a fi ascultat’o... Dar treacă, meargă, cetirea lecţiei, dar se găseşte vr’un nătărău, nu îi pot spune altfel, de doctoraş care de sigur va fi docentul viitor al catedrei, care notează toate aceste fraze ce cotoesc nebunia şi le va presenta publicului medical sub nume de „clinica medicală“ sau „chirurgicală“ a facultăţei din Bucureşti. Aci flagranta prostie rămâne un „memento-mori“, deschisă posterităţii. Şi dascălul care nu i-a fost ruşine să copieze după autori cu vază, nu numai că se vede că amibrasează cu plăcere plagiatul dar conturnează limba românească într’o papagalicească imposibilă. Așa un distins elinicean din București, celebru in afacerea Iacobson care declarase nu, Iacobson dar profesorul că văzuse sute de cazuri de intoxicări voluntare prin mercur, pe cînd Delavrancea îi arăta ca în toată literatura medicală nu sunt decît vr’o cinci-sprezece—acest celebru, zic, în cursul său de clinică medicală, lecţie de deschidere, copiază rînd cu rînd după Trousseau lecţia, acestuia din urmă, tot la deschiderea cursurilor făcută la Hotel Dieu. Pagini întregi ca aceste sunt furate : „Daţi libertatea spiritului D-voastră inductiv şi încetaţi a fi calculatori. Luaţi observaţiuni îndată ce sunteţi in posesiunea unui fapt, aplicaţi-îe tot ce aveţi ca inteligenţa şi D-voastră toţi împreuna cu mine, să protestăm contra acelui adagiu al lui Gaubius care zice : Melius est sistere gradum quajm progredi per tenebrius.“ Sau: »Fiecare din D-voastră cunoaşteţi de sigur mai’multă chirurgie de cît Ambroise Paré şi totuşi cred că nici unul n’are pretenţiunea, nici măcar pentru un singur moment, sa se compare cu ilustrul chirurg. Cunoaşteţi tot atîta percusiune şi ascultaţiune cît şi Laenee, desigur însă niu vă vine idea de a vă pune alături de el. (Ce ruşine! N. R.) Cei mai mulţi cunoaşteţi mai multă patologie decît Sydenham, unii poate chiar şi mai multă decît Torti, ba, încă poate tot atît de multă ca și Trousseau (fraza asta o adaugă cliniceanul român între celelalte ale lui Trousseau); și cu toate acestea îmi place: a crede că nimene din d-voastră nu e afectat de acea monomanie de mărire care ar face parte din resortul colegului meu D-rul profesor Sutzo ! Acest din urmă spirit e făcut de ilustrul clinician român. Spiritual om ! Der l’aş întreba cu plăcere : De ce resort o fi plagiatul ştiinţific, nu este şi el un fel de monomanie de resortul D-rului Sutzo ? Acest clinician scrie de asemeni romineşte a la Doamne păzeşte-mă! Cîteva exemple : „spatele la început au fost pneumoniee, apoi culoare de ciocolata şi în urmă francamente purulente! „Sau, alta : „Prin ascultaţiune găsim raiuri mucoase cu bule mari, cavenoase ; abitusul exterior al pacientului era absolut arhente acela al unui asistolic ; faţa precum şi restul corpului erau edemaţiate. Cea ce voiam să arăt e faptul că era necesar ca profesorii să fie numiţi numai acei ce au dat dovadă în ţară pri in străinătate de lucrări serioase, de aptitudini recunoscute şi cari vor fi capabili de a vorbi o limbă românească. De acea a fost bine intenţionat „D. Dissescu reformînd într’un spirit larg şi ştiinţific recrutarea personalului învăţămîntului universitar. Acest sistem trebuie să triumfe acum, sau mai tîrziu. •' .1 • • 1 1 l Br. 1 Buseian ---------------------------------------- FOIŢA ZIARULUI „OPINIA“ 55 SFfRFTIli O JLt\j I * JU *. U Tj JUDECĂTORULUI RE INSTRUCŢIE MARE ROMAN de PIERRE DELCOURT In fine, cînd am aflat care erau mijloacele d-tale de existenţă, felul d-tale de viaţă, relaţiunile d-tale la cercul Harriots, atenţiunea noastră a fost şi mai violent excitată. Apoi o declaraţie pe care ţi-am citit-o, acea a d-nului Dubois a venit, întru cîtva, să confirme bănuielele noastre, şi absenţa unui alibi pentru timpul strecurat între unsprezece ceasuri şi un sfert şi patru dimineaţa, în noaptea de 25 Decembre, sfîrşeşte prin a stabili cu siguranţă vinovăţia d-tale. Vezi, ancheta a fost serioasă, muniţioasă, şi din reunirea tuturor faptelor relevate contra d-tale, importante ca detalii, sunt autorizat a te învinovăţi de asasinat asupra persoanei contelui de Ferrusol, în noaptea de 25 Decembre trecut. Te acuz afară de această de a fi furat victimei' d-tale suma de' două sute cinci zeci de rhii de franci, pe care-i cîștigase la’ joc, cu câteva ceasuri mai ’nainte. Persiști a te declara nevinovat? Maxim Se ridicăsuperb de indignare: ' ' ' K — Da, persist a mă declara nevinovat; da, înțelegi acuma perfidia tuturor întrebărilor d-tale, şi nn acelaş timp valoarea lor reală, îmi dau samă foarte exact de legăturile inexplicabile în care m’ai strîns. Ah! îmi explic perfect, acuma de ce mă întrebai destarea averii mele, pentru ce insistai asupra rătăcirilor din tinereţea mea, a pretinselor mele cheltueli, a trebuinţelor mele de lux, a plăcerei mele pentru joc; înţeleg toate insinuările d-tale, relative la starea spiritului meu la cercul Harriots, în seara acea nenorocită în care am perdut jucînd contra d-lui Dubois. V-aţi zis: „Iată un desfrînat, un trândav, un om fără mijloace de existenţă, care întocmai ca mulţi alţii, nu trăieşte decît din joc. El a văzut o excelentăocazie în D. de Ferrusol şi l’a asasinat pentru al jefui“. Şi pentru a dovedi spusele dv. aţi construit un eşafod de întrebări, foarte albe trebue s’o spun, pentru că în mod logic ele conchid prin deducție la culpabilitatea mea. Ei bine ! protestez cu energie contra insinuărilor dv. mai întăi, contra acuzărilor dv. în urmă! Sunt nevinovat de crima de care mă acuzaţi ! O juri . Ce probe aduci în sprijinul afirmațiunei d-tale ? — Nici una din nenorocire. — Poţi să declari că n’ai asistat la partida contelui de Ferrusol, că nu l’ai auzit anunţînd plecarea sa la unsprezece şi un sfert ? — Nu, răspunse trist Maxim, plecînd capul. — Poţi justifica mijloacele d-tale de existenţă ? — Nu răspunse şi mai slab nenorocitul tînăr, tresărind şi gîndindu-se la mama sa. Acest, cuvint nu-1 putea pronunţa, pentru că el purta în sine dezonorarea unei fete. Ah! Maxim îşi sacrificase viaţa, ea va tăcea ! Putea el să arunce magistratului numele domnişoarei Alice de Longpré şi să-i zică: „Acea noapte în care d. conte de Ferrusol, a fost asasinat, am petrecut’o în una din camerile hotelului d-lui de Longpré, în tovărăşia nepoatei sale“. Maxim s’ar fi considerat ca cel din urmă dintre mizerabili dacă ar fi făcut astfel, căci tinerul ştia,, în afară de efectul produs de declaraţia sa, că s’ar fi procedat la o nouă anchetă pentru a stabili adevărul acestei declaraţiuni. Maxim se revolta cu toate puterile sale, la gîndul numai, că oamenii poliţiei vor merge să chestioneze în toate părţile pentru a şti dacă în adevăr d-ra Alice de Longpré dăduse întâlnirea amantului seu în acea noapte teribilă. Aide! era o nebunie să cugete un moment numai la o asemenea aberaţiune. De data aceasta, tânărul, preît de mişcat era, se ridică, mai tare prin sacrificiul pe care-l făcuse, şi net, cu un ton calm, răspunse la ultima întrebare : — Nu vă pot spune unde mi-am petrecut timpul la ora ce indicați! Și încă, dacă tînărul ar fi răspuns în mod inteligent la întrebările puse, dacă s’ar fi apărat cu mai multă abilitate, dacă argumentele sale în opoziții cu ale judecătorului ar fi prezentat vre-o valoare, d. Pernelin ar fi mai puţin iritat. (Va urma) Cercul Didactic din Iaşi — Un apel către profesori — Cercul didactic din Iaşi, un moment ameninţat cu desfiinţare, ie pe cale de a fi reorganizat. Un iniilat de profesori au adresat colegilor lor următorul apel: Cercul didactic din Iaşi, îmbrăţişat la început cu multă căldură de către marea majoritate a profesorilor de toate gradele, a trecut în ultimele vremuri printr-o criză atît de grea,încît puţin a trecut ca să nu-şi mai poată continua existenţa. Fostul comitet diriguitor, descurajat din pricina greutăţilor materiale şi a lipsei de sprijin moral ce a întimpinat în ultimul an, şi cu deosebire din cauza retragerilor unora dintre membrii Cercului, a persistat în demisia sa, respinsă de altfel în două şedinţe consecutive şi s’a retras definitiv. In astfel de împrejurări, noi, subsemnaţii, am primit de la colegii noştri, prezenţi în ziuă de 4 Fevruarie 1907, însărcinarea de a încerca să nu lăsăm ca să se desfiinţeze o instituţie, de a cărei necesitate suntem cu toţii adînc convinşi. Credem de prisos, a căuta să vă dovedim aici că, numai unirea tuturor membrilor corpului didactic poate fi garanţia serioasă, pentru realizarea aspiraţiunilor de care suntem cu toţii animaţi. Atît prestigiul nostru moral, cît şi îmbunătăţirea stării noastre materiale numai de la această unire depind. In toată ţara lucrul s’a înţăles astfel. Cercuri didactice există şi se pot menţine, după cum ştiţi şi dv., nu numai în Capitală, unde corpul didactic prin Cerem său însemnează ceva, ci pînă şi în oraşe cu mult mai mici de cît al nostru, îa care oraşe profesorii, mult mai puţini la număr, n’au nici norocul de a trăi într’un mediu de cultură mai însemnat. Ţara întreagă a recunoscut Iaşului întotdeauna întâietatea ca centru de cultură; n’ar fi oare de neertat ca, ’tocmai aici şi mai ales în împrejurările prin cari trecem, să ne declarăm nedestoinici de a putea susţine modesta noastră instituţie ! Nu se ştie ce poate aduce ziua de mâine. Interese atât de mari sunt în joc, încât e nevoie ca împrejurările să ne găsească strâns uniți. Aceasta ne face să credem că nici unul din colegi nu va lipsi de la datoria morală de a acorda întreg sprijnul său Cercului didactic. Statutele noastre cuprind un vast program de activitate. Mijloacele nu ne permit de a-l îmbrăţişa, deodată şi acum, în toată a sa întregime. Sunt însă câteva chestiuni, în privinţa cărora ne permitem a vă arăta părerea noastă şi despre cari credem că pot forma un program de imediata activitate a membrilor Cercului. La ordinea zilei sunt o sumă de chestii, cari privesc direct şcoala şi pecorpul didactic. In împrejurări analoage, profesorii ieşeni şi-au spus totdeauna cuvântul şi, în lupta de idoii pe acest teren, au mers în fruntea celor din alte oraşe, având în atâtea rânduri meritul de a fi dat soluţii, care au servit la temelie la reforme şi îmbunătăţiri serioase. Cu toţii ne plângem de starea noastră materială şi cerem necontenit îmbunătăţire de salarii. Credem însă, că dreptate deplină nu ni se va face, până când opinia publiă nu va fi luminată în privinţa acestei chestii prin studii serioase, asupra chipului nedrept cum sunt retribuiţi profesorii de toate gradele? în raport cu studiile şi titlurile ce li se cer, cu importanţa serviciilor ce le aduc societăţii, faţă de alţi funcţionari ai Statului, mult mai bine remuneraţi, comparativ cu pregătirea lor ştiinţifică şi cu rolul ce sunt chemaţi să îndeplinească în organismul social. Stabilirea de categorii de funcţionari, credem noi, că ar fi criteriul cel mai potrivit, pentru dezlegarea ,în chip echitabil a acesteiai chestii. Pentru ce n’ar revendica Cercul didactic, din Iaşi meritul de a fiînceput şi dus la buni capăt , studierea ei. Legea pensiilor obligă pe profesorii de toate gradele şi de arhisdona sexele de a servi 85 de ani, deşi pentru unele categorii de funcţionari acest termen este redus. Să facem abstracţie de interesul nos- s tru personal şi să punem discuţia din punctul de vedere al intereselor mari şi superioare ale învăţămîntului. Profesorului i se cere pînă în ultimul ceas de lecţie, aceiaş energie, aceiaş putere de încordare sufletească, pe care a avut-o la începutul carierei sale. Dacă nu Întruneşte aceste calităţi, cel mai simţitor păgubit este învăţămîntul. Funcţionarul din alte bresle, pe lîngă o muncă mai puţin istovitoare a puterilor sale fizice şi psichice, pe măsură ce înaintează în etate, înaintează şi în grad şi quantumul de muncă i se micşorează. Numai profesorului i se cer acelaş număr de ceasuri pînă la sfîrşit. Şi, fiindcă ne găsim în preajma unei reforme parţiale a legii pensiilor, credem potrivit momentul de a pune în discuţia Cercului această importantă chestie, spre a se găsi un remediu acestei stări păgubitoare, mai cu samă pentru bunul mers al învăţămîntului, fie prin reducerea anilor de serviciu a profesorilor, fie prin împuţinarea oarelor de lecţii pentru profesorii înaintaţi în etate, încurajaţi de concursul material şi moral al tuturor colegilor, ne propunem a îmbogăţi şi biblioteca Cercului cu cele mai de seamă publicaţiuni româneşti şi străine din domeniul literaturii didactice. Pentru răspîndirea instrucţiunii în masa poporului ne propunem a aviza la mijloacele, ce se vor găsi mai practice, pentru înfiinţarea de biblioteci populare în suburbiile oraşului nostru, locuite de Români, învăţămîntul primar fiind obligator, şcoala primară recrutează pe toţi copiii în etate de şcoală, lntre aceştia se găsesc, din nefericire, elemente rele, copii stricaţi, faţă de care aplicarea tuturor mijloacelor educative permise de legi şi regulamente nu dă nici un rezultat. Potrivit legii, ei nu pot fi eliminaţi din şcoală; rămaşi în şcoală, ei sunt un permanent element de contagiune morală pentru, ceilalţi şcolari; ca să scape totuşi de ei, învăţătorii recurg la căi piezişe, deşi întotdeauna remediul e tardiv, căci pilda rea şi-a produs efectul. Ce devin aceşti copii cu porniri şi apucături din cele mai rele, dacă mai sunt şi lipsiţi de binefacerile învăţăturii şi educaţiunii, o ştim cu toţii. Ar fi o faptă din cele mai patriotice dacă Cercul nostru didactic ar căuta mijloace pentru înfiinţarea şi susţinerea unei şcoale primare de corecţie. Am scuti şcoalele primare de nişte elemente primejdioase bunului lor mers şi am reda societăţei pe nişte copii pierduţi. Pe lângă solidaritatea ce trebue să domnească între noi spre a ne apara la fiece moment contra valurilor ce se rădica să ne lovească din toate părţile, iată şi atâtea chestiuni, cam pe toţi trebue să ne intereseze şi pentru a căror resolvare se cere concursul tuturora. Facem dar un călduros apel şi cătră Dv., rugându-vă să veniţi in mijlocul nostru şi să nu ne lipsiţi de însemnatul Dv. sprijin moral şi material. Intru cât priveşte pe vechii membri ai Cercului, cari sunt în urmă cu plata cotizaţiilor şi cari din diferite motive nu au putut să fee o parte mai activă la încercările foastelor comitete de a da viaţă Cercului, sunt şi ei cu insistenţă rugaţi să binevoiască nu numai a se pune la curent cu neînsemnatele cotizaţii lunare, dar mai cu samă a nu ne lipsi de sfaturile şi sprijinul lor, în drumul greu ce încercăm să-l apucăm. (ss.) Delegat: C. Meissner Secretar- D S. Haliţa Casier, AT. Ionescu Membrii: I. Simionescu, St. D. Popescu, D-na A. Praja, D-na M. Buţureanu. La Viena s’a cîntat pentru a patrasuta oară „Die lustige Wittwe“ — văduvioara veselă, drăgălaşa operetă cunoscută şi ieşanilor. * Savanţii, în curiozitatea lor neînsfrînată au calculat şi puterea memoriei omineşti. Aşa — un copil reţine 500 de cuvinte ; un adult — 20000 cuvinte. Se citează cazuri excepţionale, cum e al profesorului Osa Gray care şi aminteşte numele a 25000 de plante. Se citează mulţi indiani cari ştiu pe de rost zeci de mii de versuri din „Rig Veda“. O memorie extraordinară se observă la Chineji şi la unele triburi polineziene.* Cronicarul parizian Léo Clarette afirmă că de 20 de ani Regina Elisabeta nu și-a schimbat calitatea și culoarea hîrtiei de scris. Hîrtia e de culoare cenușie, mai mult lată decît lungă și avînd numele autografiat într’un colţ, în slove negre. * D-nii 1. Bibiri şi Cutcudachi, cel întâi şef de birou, al doilea sub-şef de birou la Ministerul instrucţiei au adunat şi publicat într’un volum, sub auspiciile Ministerului, colecţiunea legilor, regulamentelor şi programelor şcolare de la Iulie 1904—1906. Volumul conţine la sfîrşit o tabelă cronologică a legilor şi un indice alcătuit cu multă îngrijire. Opera e toot atît de bine venită ca şi celelalte 2 anterioare 1866—1901 şi 1901—1904. * OPINIA „Văduvele domnului Daniel“ comedie de Carmen Sylva, într’un act, traducere de d. Leopold Stern, a apărut într’o elegantă broșură. E singura „comedie“ între operele dramatice ale Carmen Sylvei. *, , E posibil să avem încă în această stagiune teatrală ocasia de a auzi o delicioasă trupă de operetă. E vorba de opereta vieneză în frunte cu Mizzi Günther. Ar fi o năvală mare la Thalia! STRUNA ZILEI IDEALURI Dogarii, în vederea unei îmbunătăţiri a stărei lor s’au constituit în sindicat. Dimineaţa. Sunt modeşti în a lor cereri Şi de-atîta doar se roagă: Să se dee fie-cărui Ce-i lipseşte , cîte-o doagă... Informaţii La Bucureşti se ţinea astăzi, Sâmbătă, un consiliu de miniştri. După cîte ştim se va hotărî ca interimatul ministerului de externe să fie ţinut, pînă la toamnă, de d. Jean Lahovary. Consiliul se va ocupa şi de vacanţa intervenită prin decesul lui Gr. Triandafil. D. A. A. Budăreu, care trebuia să sosească mîine în Iaşi, nu va sosi decît în cursul săptămănei, din cauza evenimentului dureros petrecut în capitală. Şcoala militară din Iaşi va serba la 7 Aprilie cu aniversarea de 25 ani de profesorat a d-lor Ioan Rabet, dr. Em. Riegler şi V. Negruzzi. In vederea acelei aniversări au fost invitaţi să asiste toţii şefii de promoţiune din cursul celor 25 ani. Cu aceiaşi ocasie se va alcătui un album care se va oferi profesorilor jubiliari. Cu prilejul morţei lui Gr. Triandafil s-au arborat drapele negre în Iaşi , la Primărie, Clubul Conservator şi la Redacţiunele ziarelor conservatoare. Creditorii falimentului Ana Wolfsohn au fost convocaţi in camera Sindicatului, pentru ziua de 27 Februarie, cînd urmează a se precede la verificarea creanţelor. *4 .. __ Doamna D. Nebuneli, soţia oficiantului telegrafist din Bucureşti, a dat naştere unui băiet. Mama şi noul născut se află bine. La 20 Mart se va întruni comisiunea care va examina titlurile candidaţilor la catedra de desemn geometric şi perspectitivă de la şcoala de arte frumoase din Iaşi. I eri a sosit la decanatul facultăţei de litere adresa prin care Ministerul Instrucţiunei numeşte pe ziua de 15 "Februarie pe d. Xenophon Gheorghiu, ca suplinitor la catedra de limba şi literatura latină, vacantă la facultatea de litere din Iaşi. Direcţiunea generală a căilor ferate a luat dispoziţiunea ca, pe ziua de 1 Aprilie cor. să se înlocuiească şi să se treacă la pensie, toţi şefii de manevră care sunt înaintaţi în vârstă şi car din această cauză nu pot să mai exercite funcţiunile lor. Mulţi din deputaţii şi senatorii Iaşului au sosit astăzi în oraş. In urma unei hotărîri ce a fost luată ieri, cererile privitoare la brevetele de apărare naţională vor fi rezolvite, pe viitor, numai de ministerul de resboiu. Se ştie că artistul Penel a avut cel d’intăi fericita idee de a reduce preţurile la jumătate, pentru representaţiile date în beneficiu, realizînd cel mai frumos cîştig cu piesa „Goralie & Comp.“ Acum pentru închiderea sezonului de beneficii, în seara de Sîmbătă 17 Martie Penel cu parte dintre colegii sei, între care este destul să cităm pe excelenta artistă D-na A. Pruteanu, va da ultima representaţie cu preţurile pe jumătate. Se va juca nostima şi curioasa comedie „Niobe“ vis caraghios în 3 acte. La această hazlie piesă pot asista şi domnişoarele , biletele la agenţia Thalia Maximovici. DIVERSE — In ziua de 28 Martie a. c. ora 3 are loc la prefectura de judeţ licitaţia pentru furnizarea a 50 stîngeni lemne pentru închisoare. — Ministrul domeniilor face cunoscut că cu ocazia parcelărei moşiei Rediu s’a lăsat pentru şcoala ce se va înfiinţa cinci hectare cîmp şi 4000 m. p. Acest loc va fi arendat prin licitaţia la 1 April. — Astăzi a avut loc la prefectura judeţului licitaţia pentru darea în explorare a unor păduri ale statului din judeţele Roman şi Iaşi. Epizootia de febră aftoasă a luat mare extindere. Din tabloul oficial rezultă că epizotia s’a constatat în următoarele judeţe şi comune: Judeţul Dîmboviţa: Tîrgovişte, Costeşti, Titu, Voineşti, Bucşani, Petrău, Gemenea, Condeeşti, Priboiu Branişte Ghergheni, Cojasca, Vizureşti, Sădeşti, Hulubeşti, Măneşti şi Colău. Judeţul Ilfov: Bucureşti, Tartareşti, Ciocăneşti, Titu, Voineşti, Grevedia, Cortuleşti, Bucoveni, Pantelimoni, Chitila, Slobozia, Baloteşti, Plătăreşti, Tungaiu, Tunari, Corbeanca, Chiajna, Brăneşti, Militari, Popeşti, Dragomireşti şi Căciulata. Judeţul Muscel: Miclăuşeni. Judeţul Prahova : Tăriceni, Ploescioară şi Poenari. Judeţul Roman : Roman. Judeţul Tulcea: Peritova, Sfiştorea, Cheliachioi, Satu Nou, Regele Carol, Chilia Veche şi Satul nou Macin. Judeţul Vlaşca : Letea nouă, Obedeni, Bucşani, 40 Cruci, Mihaileşti, Gratia. Judeţul Fălciu: Răducăneni. Judeţul Iaşi, comuna Iaşi. Faţă de marea extensiune a boalei, cele mai rigurase , măsuri de combatere au fost luate. „ S-a autorizat intrarea în ţară, prin Burdujeni şi Galaţi, a 400 muncitori agricoli, necesari exploatărei moşiilor Bivolari, Cucuteni şi Caneşti. La cunoscutul contrabandist Gh. Dimitriu, făcându-se o perchiziţie de poliţia de siguranţă, s-a găsit opt zeci pachete de tutun rusesc de contrabandă. ---------------------------------------- A____