Opinia, februarie 1907 (Anul 4, nr. 61-83)

1907-02-25 / nr. 81

că“, celel’alte consistă într’o perturbaţii, complectă a funcţiilor, digestive tradu­­cîndu-se prin „seşeresa limbei, care devi­ne colantă, lisă, vernisată, roşie fonsată sau vie şi ecartată“. Ce însemnează această arabubură romî­­nească ? Nimic, alt-ceva de­cît leanca! Mîine, d. profesor are un curs şi în­ repe­ziciune deschidă tomul cutare traduce cum se­ pricepe o parte din fecţie, ia un alt tom şi mai traduce o altă parte şi adaogă în­că cîte­va observaţii făcute de şeful său de clinică şi iată o lecţie „colantă lisă şi­­vernisată“ care vă va ridica, ascultând’o o roşaţă „fonsată, vie sau ecarlata“ în obraz, de ruşine, de a fi ascultat’o... Dar treacă, meargă, cetirea lecţiei, dar se găseşte vr’un nătărău, nu îi pot spu­ne alt­fel, de doctoraş care de sigur va fi docentul viitor al catedrei, care notează toate aceste fraze ce cotoesc nebunia şi le va presenta publicului medical sub nume de „clinica medicală“ sau „chirurgicală“ a facultăţei din Bucureşti. Aci flagranta prostie rămâne un „memen­­to-mori“, deschisă posterităţii. Şi dască­lul care nu i-a fost ruşine să copieze du­pă autori cu vază, nu numai că se vede că amibrasează cu plăcere plagiatul dar conturnează limba românească într’o pa­pagalicească imposibilă. Așa un distins elinicean din București, celebru in afacerea Iacobson care de­­clarase nu, Iacobson dar profesorul că vă­zuse sute de cazuri de intoxicări volun­tare prin mercur, pe cînd Delavrancea îi arăta ca în toată literatura medicală nu sunt de­cît vr’o cin­ci-spre­zece—acest ce­lebru, zic, în cursul său de clinică medi­cală, lecţie de deschidere, copiază rînd cu rînd după Trousseau lecţia, acestuia din urmă, tot la deschiderea cursurilor fă­cută la Hotel­ Dieu. Pagini întregi ca aceste sunt furate : „Daţi libertatea spiritului D-voastră inductiv şi încetaţi a fi calculatori. Luaţi observaţiuni îndată ce sunteţi in posesiu­nea unui fapt, aplicaţi-îe tot ce aveţi ca inteligenţa şi D-voastră toţi împreuna cu mine, să protestăm contra acelui adagiu al lui Gaubius care zice : Melius est sistere gradum quajm prog­­redi per tenebrius.“ Sau: »Fie­care din D-voastră cunoaşteţi de sigur mai’multă chirurgie de cît Ambroise Paré şi totuşi cred că nici unul n’are pretenţiunea, nici măcar pentru un singur moment, sa se compare cu ilustrul chirurg. Cunoaşteţi tot atîta percusiune şi a­scul­­taţiune cît şi Laenee, de­sigur însă niu vă vine idea de a vă pune alături de el. (Ce ruşine! N. R.) Cei mai mulţi cu­noaşteţi mai multă patologie de­cît Sy­denham, unii poate chiar şi mai multă de­cît Torti, ba, încă poate tot atît de multă ca și Trousseau (fraza asta o adaugă cliniceanul român între celel­alte ale lui Trousseau); și cu toate acestea îmi place: a crede că nimene din d-voastră nu e a­­fectat de acea monomanie de mărire ca­re ar face parte din resortul colegului meu D-rul profesor Sutzo ! Acest din urmă spirit e făcut de ilustrul clinician român. Spiritual om ! Der l’aş întreba cu plăcere : De ce re­sort o fi plagiatul ştiinţific, nu este şi el un fel de monomanie de resortul D-rului Sutzo ? Acest clinician scrie de asemeni romi­­neşte a la Doamne păzeşte-mă! Cîte­va exemple : „spatele la început au fost pneumoniee, apoi culoare de ciocolata şi în urmă francamente purulente! „Sau, alta : „Prin ascultaţiune găsim raiuri mu­coase cu bule mari, cavenoase ; abitusul exterior al pacientului era absolut arhente acela al unui asistolic ; faţa precum şi restul corpului erau edemaţiate. Cea ce voiam să arăt e­ faptul că era ne­cesar ca profesorii să fie numiţi numai a­­cei ce au dat dovadă în ţ­ară pri in străi­nătate de lucrări serioase, de aptitudini recunoscute şi cari vor fi capabili de a vorbi o limbă românească. De acea a fost bine intenţionat „D. Dissescu reformînd într’un spirit larg şi ştiinţific recrutarea personalului învăţă­­mîntului universitar. Acest sistem trebuie să triumfe acum, sau mai tîrziu. •' .1 • • 1 1 l Br. 1 Bu­seian ----------------------------------------­ FOIŢA ZIARULUI „OPINIA“ 55 SFfRFTIli O JLt\j I * JU *. U Tj JUDECĂTORULUI RE INSTRUCŢIE MARE ROMAN de PIERRE DELCOURT In fine, cînd am aflat care erau mijloacele d-tale de existenţă, felul d-tale de viaţă, relaţiunile d-tale la cercul Harriots, atenţiunea noastră a fost şi mai violent excitată. Apoi o declaraţie pe care ţi-am ci­­tit-o, acea a d-nului Dubois a venit, întru cîtva, să confirme bănuielele noastre, şi absenţa unui alibi pentru timpul strecurat între unsprezece ceasuri şi un sfert şi patru dimi­neaţa, în noaptea de 25 Decembre, sfîrşeşte prin a stabili cu siguranţă vinovăţia d-tale. Vezi, ancheta a fost serioasă, mu­­niţioasă, şi d­in reunirea tuturor fap­telor relevate contra d-tale, impor­tante ca detalii, sunt autorizat a te învinovăţi de asasinat asupra per­soanei contelui de Ferrusol, în noap­tea de 25 Decembre trecut. Te acuz afară de această de a fi furat victimei' d-tale suma de' două sute cinci zeci de rhii de franci, pe care-i cîștigase la’ jo­c, cu câteva cea­suri mai ’nainte. Persiști a te declara nevinovat? Maxim Se ridică­­­superb de indig­nare: ' ' ' K — Da, persist a mă declara nevi­novat; da, înțelegi acuma perfidia tuturor întrebărilor d-tale, şi nn a­­cela­ş timp valoarea lor reală, îmi dau samă foarte exact de le­găturile inexplicabile în care m’ai strîns. Ah! îmi explic perfect, acu­ma de ce mă întrebai de­­starea a­­verii mele, pentru ce insistai asu­pra rătăcirilor din tinereţea mea, a pretinselor mele ch­eltueli, a trebu­inţelor mele de lux, a plăcerei mele pentru joc; înţeleg toate insinuări­le d-tale, relative la starea spiritului meu la cercul Harriots, în seara a­­cea nenorocită în care am perdut jucînd contra d-lui Dubois. V-aţi zis: „Iată un desfrînat, un trândav, un om fără mijloace de e­­xistenţă, care întocmai ca mulţi al­ţii, nu trăieşte de­cît din joc. El a văzut o excelentă­­ocazie în D. de Ferrusol şi l’a asasinat pentru al jefui“. Şi pentru a dovedi spusele dv. aţi construit un eşafod de întrebări, foarte albe trebue s­’o spun, pentru că în mod logic ele conchid prin deducție la culpabilitatea mea. Ei bine ! protestez cu energie contra insinuărilor dv. mai întăi, contra a­­­cuzărilor dv. în urmă! Sunt nevi­novat de crima de care mă acuzaţi ! O jur­i . Ce probe aduci în sprijinul afir­­mațiunei d-tale ? — Nici una din nenorocire. — Poţi să declari că n’ai asistat la partida contelui de Ferrusol, că nu l’ai auzit anu­nţînd plecarea sa la unsprezece şi un sfert ? — Nu, răspunse trist Maxim, ple­­cînd capul. — Poţi justifica mijloacele d-tale de existenţă ?­­ — Nu răspunse şi mai slab neno­rocitul tînăr, tresărind şi gîndindu-se la mama sa. Acest, cuvint nu-1 putea pronunţa, pentru că el purta în sine dezono­­rarea unei fete. Ah! Maxim îşi sa­crificase viaţa­, ea va tăcea ! Putea el să arunce magistratului numele domnişoarei Alice de Longpré şi să-i zică: „Acea noapte în care d. conte de Ferrusol, a fost asasinat, am petrecut’o în una din camerile hotelului d-lui de Longpré, în tovă­răşia nepoatei sale“. Maxim s’ar fi considerat ca cel din urmă dintre mizerabili dacă ar fi făcut ast­fel, căci tin­erul ştia,, în afară de efectul produs de declara­ţia sa, că s’ar fi procedat la o nouă anchetă pentru a stabili adevărul a­­cestei declaraţiuni. Maxim se revolta cu toate puterile sale, la gîndul nu­mai, că oamenii poliţiei vor merge să chestioneze în toate părţile pen­tru a şti dacă în adevăr d-ra Alice de Longpré dăduse întâlnirea aman­­tului seu în acea noapte teribilă. Aide! era o nebunie să cugete un moment numai la o asemenea abe­­raţiune. De data aceasta, tânărul, preît de mişcat era, se ridică, mai tare prin sacrificiul pe care-l făcuse, şi net, cu un ton calm, răspunse la ultima în­trebare : — Nu vă pot spune unde mi-am­ petrecut timpul la ora ce indicați! Și încă, dacă tînărul ar fi răspuns în mod inteligent la întrebările puse, dacă s’ar fi apărat cu mai multă abilitate, dacă argumentele sale în opoziții cu ale judecătorului ar fi prezentat vre-o valoare, d. Perne­­lin ar fi mai puţin iritat. (Va urma) Cercul Didactic din Iaşi — Un apel către profesori — Cercul didactic din Iaşi, un mo­ment ameninţat cu desfiinţare, ie pe cale de a fi reorganizat.­­ Un iniilat de profesori au adresat colegilor lor următorul apel: Cercul didactic din Iaşi, îmbrăţişat la început cu multă căldură de către marea majoritate a­ profesorilor de toate gra­dele, a trecut în ultimele vremuri prin­­tr-o criză atît de grea,­în­cît puţin a tre­cut ca să nu-şi mai poată continua exis­tenţa. Fostul comitet diriguitor, descurajat din pricina greutăţilor materiale şi a lipsei de sprijin moral ce a întimpinat în ulti­mul an, şi cu deosebire din cauza retra­gerilor unora dintre membrii Cercului, a persistat în demisia sa, respinsă de altfel în două şedinţe consecutive şi s’a retras definitiv. In astfel de împrejurări, noi, subsem­naţii, am primit de la colegii noştri, pre­zenţi în ziuă de 4 Fevruarie 1907, în­sărcinarea de a încerca să nu lăsăm ca să se desfiinţeze o instituţie, de a cărei necesitate suntem cu toţii adînc convinşi. Credem de prisos, a căuta să vă do­vedim aici că, numai unirea tuturor mem­brilor corpului didactic poate fi garanţia serioasă, pentru realizarea aspiraţiunilor de care suntem cu toţii animaţi. Atît prestigiul nostru moral, cît şi îmbunătă­ţirea stării noastre materiale numai de la această unire depind. In toată ţara lucrul s’a înţăles astfel. Cercuri didactice există şi se pot men­ţine, după cum ştiţi şi dv., nu numai în Capitală, unde corpul didactic prin Cer­em său însemnează ceva, ci pînă şi în oraşe cu mult mai mici de cît al nostru, îa care oraşe profesorii, mult mai puţini la număr, n’au nici norocul de a trăi în­tr’un mediu de cultură mai însemnat. Ţara întreagă a recunoscut Iaşului întot­deauna întâietatea ca centru de cultură; n’ar fi oare de neertat ca, ’tocmai aici şi mai ales în împrejurările prin cari tre­cem, să ne declarăm ne­destoinici de a pu­tea susţine modesta noastră instituţie ! Nu se ştie ce poate aduce ziua de mâine. Interese atât de mari sunt în joc, încât e nevoie ca împrejurările să ne găsească strâns uniți. Aceasta ne face să credem că nici unul din colegi nu va lipsi de la datoria morală de a acorda întreg sprij­­nul său Cercului didactic. Statutele noastre cuprind un vast pro­gram de activitate. Mijloacele nu ne per­mit de a-l îmbrăţişa, de­odată şi acum, în toată a sa întregime. Sunt însă câteva chestiuni, în privinţa cărora ne permitem a vă arăta părerea noastă şi despre cari credem că pot forma un program de ime­diata activitate a membrilor Cercului. La ordinea zilei sunt o sumă de che­stii, cari privesc direct şcoala şi pe­­cor­pul didactic. In împrejurări analoage, pro­fesorii ieşeni şi-au spus totdeauna cuvân­tul şi, în lupta de idoii pe acest teren, au mers în fruntea celor din alte oraşe, a­­vând în atâtea rânduri meritul de a fi dat soluţii, care au servit la temelie la reforme şi îmbunătăţiri serioase. Cu toţii ne plângem de starea noastră materială şi cerem necontenit îmbunătă­ţire de salarii. Credem însă, că dreptate deplină nu ni se va face, până când o­­pinia publ­iă nu va fi luminată în pri­vinţa acestei chestii prin studii serioase, asupra chipului nedrept cum sunt retri­buiţi profesorii de­­ toate gradele? în ra­port cu studiile şi titlurile ce li se cer, cu importanţa serviciilor ce le aduc so­cietăţii, faţă de alţi funcţionari a­i Statu­lui, mult mai bine remuneraţi, compara­tiv cu pregătirea lor ştiinţifică şi cu rolul ce sunt chemaţi să îndeplinească în or­ganismul social. Stabilirea de categorii de funcţionari, credem noi, că ar fi criteriul cel mai po­trivit, pentru dezlegarea ,în chip echita­bil a acesteiai chestii. Pentru ce n’ar re­vendica Cercul didactic, din Iaşi meritul de a fi­­început­ şi dus la buni capăt , stu­dierea ei. Legea pensiilor obligă pe profesorii de toate gradele şi de arhisdona sexele de a servi 85 de ani, deşi pentru unele cate­gorii de funcţionari acest termen este re­dus. Să facem abstracţie de interesul nos- s tru personal şi să punem discuţia din punctul de vedere al intereselor mari şi superioare ale învăţămîntului. Profesorului i se cere pînă în ultimul ceas de lecţie, aceiaş energie, aceiaş pu­tere de încordare sufletească, pe care a avut-o la începutul carierei sale. Dacă nu Întruneşte aceste calităţi, cel mai sim­ţitor păgubit este învăţămîntul. Funcţio­narul din alte bresle, pe lîngă o muncă mai puţin istovitoare a puterilor sale fi­zice şi psichice, pe măsură ce înaintează în etate, înaintează şi în grad şi quantu­­mul de muncă i se micşorează. Numai profesorului i se cer acelaş număr de cea­suri pînă la sfîrşit. Şi, fiindcă ne găsim în preajma unei reforme parţiale a legii pensiilor, credem potrivit momentul de a pune în discuţia Cercului această impor­tantă chestie, spre a se găsi un remediu acestei stări păgubitoare, mai cu samă pentru bunul mers al învăţămîntului, fie prin reducerea anilor de serviciu a pro­fesorilor, fie prin împuţinarea oarelor de lecţii pentru profesorii înaintaţi în etate, încurajaţi de concursul material şi mo­ral al tuturor colegilor, ne propunem a îmbogăţi şi biblioteca Cercului cu cele mai de seamă publicaţiuni româneşti şi străine din domeniul literaturii didactice. Pentru răspîndirea instrucţiunii în ma­sa poporului ne propunem a aviza la mij­loacele, ce se vor găsi mai practice, pen­tru înfiinţarea de biblioteci populare în suburbiile oraşului nostru, locuite de Ro­mâni, învăţămîntul primar fiind obligator, şcoala primară recrutează pe toţi copiii în etate de şcoală, lntre aceştia se găsesc, din nefericire, elemente rele, copii stricaţi, faţă de care aplicarea tuturor mijloacelor educative permise de legi şi regulamente nu dă nici un rezultat. Potrivit legii, ei nu pot fi eliminaţi din şcoală; rămaşi în şcoală, ei sunt un permanent element de contagiune morală pentru, ceilalţi şcolari; ca să scape totuşi de ei, învăţătorii re­curg la căi piezişe, deşi în­tot­deauna remediul e tardiv, căci pilda rea şi-a pro­dus efectul. Ce devin aceşti copii cu por­niri şi apucături din cele mai rele, dacă mai sunt şi lipsiţi de binefacerile învăţă­turii şi educaţiunii, o ştim cu toţii. Ar fi o faptă din cele mai patriotice dacă Cer­cul nostru didactic ar căuta mijloace pen­tru înfiinţarea şi susţinerea unei şcoale primare de corecţie. Am scuti şcoalele primare de nişte elemente primejdioase bunului lor mers şi am reda societăţei pe nişte copii pierduţi. Pe lângă solidaritatea ce trebue să domnească între noi spre a ne apara la fie­ce moment contra valurilor ce se ră­dica să ne lovească din toate părţile, iată şi atâtea chestiuni, cam­ pe toţi trebue să ne intereseze şi pentru a căror resolvare se cere concursul tuturora. Facem dar un călduros apel şi cătră Dv., rugându-vă să veniţi in mijlocul nos­tru şi să nu ne lipsiţi de însemnatul Dv. sprijin moral şi material. Intru cât priveşte pe vechii membri ai Cercului, cari sunt în urmă cu plata co­tizaţiilor şi cari din diferite motive nu au putut să fee o parte mai activă la încer­cările foastelor comitete de­ a da viaţă Cercului, sunt şi ei cu insistenţă rugaţi să binevoiască­ nu numai a se pune la curent cu neînsemnatele cotizaţii lunare, dar mai cu samă a nu ne lipsi de sfatu­rile şi sprijinul lor, în drumul greu ce încercăm să-l apucăm. (ss.) Delegat: C. Meissner Secretar- D S. Haliţa Casier, AT. Ionescu Membrii: I. Simionescu, St. D. Pope­­scu, D-na A. Praja, D-na M. Buţureanu. La Viena s’a cîntat pentru a patra­­suta oară „Die lustige Wittwe“ — vădu­­vioara veselă, drăgălaşa operetă cunos­cută şi ieşanilor. * Savanţii, în curiozitatea lor neînsfrînată au calculat şi puterea memoriei omineşti. Aşa — un copil reţine 500 de cuvinte ; un adult — 20000 cuvinte. Se citează cazuri excepţionale, cum e al profesoru­lui Osa Gray care şi aminteşte numele a 25000 de plante. Se citează mulţi indiani cari ştiu pe de rost zeci de mii de versuri din „Rig Veda“. O memorie extraordi­nară se observă la Chineji şi la unele tri­buri polineziene.* Cronicarul parizian Léo Clarette afir­mă că de 20 de ani Regina Elisabeta nu și-a schimbat calitatea și culoarea hîrtiei de scris. Hîrtia e de culoare cenușie, mai mult lată de­cît lungă și avînd numele autografiat într’un colţ, în slove negre. * D-nii 1. Bibiri şi Cutcudachi, cel întâi şef de birou, al doilea sub-şef de birou la Ministerul instrucţiei au adunat­ şi publi­cat într’un volum, sub auspiciile Minis­terului, colecţiunea legilor, regulamente­lor şi programelor şcolare de la Iulie 1904—1906. Volumul conţine la sfîrşit o tabelă cronologică a legilor şi un indice alcătuit cu multă îngrijire. Opera e toot atît de bine venită ca şi celelalte 2 an­terioare 1866—1901 şi 1901—1904. * OPINIA „Văduvele domnului Daniel“ comedie de Carmen Sylva, într’un act, traducere de d. Leopold Stern, a apărut într’o elegan­tă broșură. E singura „comedie“ între o­­perele dramatice ale Carmen Sylvei. *, , E posibil să avem încă în această sta­giune teatrală ocasia de a auzi o deli­cioasă trupă de operetă. E vorba de o­­pereta vieneză în frunte cu Mizzi Gün­ther.­ Ar fi o năvală mare la Thalia! STRUNA ZILEI IDEALURI Dogarii, în vederea u­­nei îmbunătăţiri a stărei lor s’au constituit în sin­dicat. Dimineaţa. Sunt modeşti în a lor cereri Şi de-atîta doar se roagă: Să se dee fie-cărui Ce-i lipseşte , cîte-o doagă... Informaţii La Bucureşti se ţinea astăzi, Sâm­bătă, un consiliu de miniştri. După cîte ştim se va hotărî ca in­terimatul ministerului de externe să fie ţinut, pînă la toamnă, de d. Jean Lahovary. Consiliul se va ocupa şi de vacanţa intervenită prin decesul lui Gr. Trian­­dafil. D. A. A. Budăreu, care trebuia să so­sească mîine în Iaşi, nu va sosi de­cît în cursul săptămănei, din cauza eveni­mentului dureros petrecut în capitală. Şcoala militară din Iaşi va serba la 7 Aprilie cu aniversarea de 25 ani de pro­fesorat a d-lor Ioan Rab­et, dr. Em. Rieg­­ler şi V. Negruzzi. In vederea acelei aniversări au fost in­vitaţi să asiste toţii şefii de promoţiune din cursul celor 25 ani. Cu aceiaşi­ ocasie se va alcătui un al­bum care se va oferi profesorilor jubi­liari. Cu prilejul morţei lui Gr. Triandafil s-au arborat drapele negre în Iaşi , la Primărie, Clubul Conservator şi la Redac­­ţiunele ziarelor conservatoare. Creditorii falimentului Ana Wolfsohn au fost convocaţi in camera Sindicatului, pentru ziua de 27 Februarie, cînd ur­mează a se precede la verificarea crean­ţelor. *4 .. __ Doamna D. Nebuneli, soţia ofician­tului telegrafist din Bucureşti, a dat naş­­tere unui băiet. Mama şi noul născut se află bine. La 20 Mart se va întruni comisiunea care va examina titlurile candidaţilor la­­ catedra de desemn geometric şi perspect­i­tivă de la şcoala de arte frumoase din­­ Iaşi. I­­­ eri a sosit la decanatul facultă­ţei de litere adresa prin care Minis­terul Instrucţiunei numeşte pe ziua de 15 "Februarie pe d. Xenophon Gheorghiu, ca suplinitor la catedra de limba şi literatura latină, va­cantă la facultatea de litere din Iaşi. Direcţiunea generală a căilor ferate a luat dispoziţiunea ca, pe ziua de 1 Apri­lie cor. să se înlocuiească şi să se treacă la pensie, toţi şefii de manevră care sunt înaintaţi în vârstă şi car­ din această ca­uză nu pot să mai exercite funcţiunile lor. Mulţi din deputaţii şi senatorii Iaşului au sosit astă­zi în oraş. In urma unei hotărîri ce­ a fost luată ieri, cererile privitoare la brevetele de a­­părare naţională vor fi rezolvite, pe vii­tor, numai de ministerul de resboiu. Se ştie că artistul Penel a avut cel d’intăi fericita idee de a reduce preţurile la jumătate, pentru representaţiile date în beneficiu, realizînd cel mai frumos cîş­­tig cu piesa „Goralie & Comp.“ Acum pentru închiderea sezonului de beneficii, în seara de Sîm­bătă 17 Martie Penel cu parte dintre colegii sei, între care este destul să cităm pe excelenta artistă D-na A. Pruteanu, va da ultima representaţie cu preţurile pe jumătate. Se va juca nostima şi curioasa comedie „Niobe“ vis caraghios în 3 acte. La această hazlie piesă pot asista şi domnişoarele , biletele la agenţia Thalia­ Maximovici. DIVERSE — In ziua de 28 Martie a. c. ora 3 are loc la prefectura de judeţ licitaţia pentru furnizarea a 50 stîngeni lemne pentru închisoare. — Ministrul domeniilor face cunoscut că cu ocazia parcelărei moşiei Rediu s’a lăsat pentru şcoala ce se va înfiinţa cinci hectare cîmp şi 4000 m. p. Acest loc va fi arendat prin licitaţia la 1 April. — Astă­zi a avut loc la prefectura judeţului licitaţia pentru darea în explo­­rare a unor păduri ale statului din judeţele Roman şi Iaşi.­­ Epizootia de febră aftoasă a luat mare extindere. Din tabloul oficial rezultă că epizotia s’a constatat în următoarele judeţe şi co­mune: Judeţul Dîmboviţa: Tîrgovişte, Cos­­teşti, Titu, Voineşti, Bucşani, Petrău, Ge­­menea, Condeeşti, Priboiu Branişte Gher­­gheni, Cojasca, Vizureşti, Sădeşti, Hulu­­beşti, Măneşti şi Colău. Judeţul Ilfov: Bucureşti, Tartareşti, Ciocăneşti, Titu, Voineşti, Grevedia, Cor­­tuleşti, Bucoveni, Pantelimoni, Chitila, Slobozia, Baloteşti, Plătăreşti, Tungaiu, Tunari, Corbeanca, Chiajna, Brăneşti, Mi­litari, Popeşti, Dragomireşti şi Căciulata. Judeţul Muscel: Miclăuşeni. Judeţul Prahova : Tăriceni, Ploescioară şi Poenari.­­ Judeţul Roman : Roman. Judeţul Tulcea: Peritova, Sfiştorea, Cheliachioi, Satu Nou, Regele Carol, Chi­lia Veche şi Satul nou Macin. Judeţul Vlaşca : Letea nouă, Obedeni, Bucşani, 40 Cruci, Mihaileşti, Gratia. Judeţul Fălciu: Răducăneni. Judeţul Iaşi, comuna Iaşi. Faţă de marea extensiune a boalei, cele mai rigurase , măsuri de combatere au fost luate. „ S-a autorizat intrarea în ţară, prin Burdujeni şi Galaţi, a 400 muncitori a­­gricoli, necesari exploatărei moşiilor Bi­volari, Cucuteni şi Caneşti.­­ La cunoscutul contrabandist Gh. Dimitriu, făcându-se o perchiziţie de po­liţia de siguranţă, s-a găsit opt­ zeci pa­chete de tutun rusesc de contrabandă. ----------------------------------------­ A____

Next