Opinia, iulie 1908 (Anul 5, nr. 472-498)
1908-07-22 / nr. 490
Cumpăraţi Bilete pentru Loteria ! Clasa 11 a Regatului Român de la Noua şi Principala Colectară Romina Th. P. Maximovici Dacă voiţi să fiţi CONŞTIINCIOS servit la toate clasele şi să primiţi plata cîştigurilor IMEDIAT după tragere cum am procedat şi pănă acum. • Un Loz întreg Lei 20, O jumătate loz Lei 10 - Un sfert de loz Lei 5 Una optime lei 2-50 cel puţin puterea să ne explicăm direct. Ne trebui mult ca să facem pe interpret să-i repete scuzele noastre. (încă un exemplu prin care să ne convingem că graiul ne-a fost dat ca să ne ascundem gîndurile). * De la cheiu merserăm Împreună cu căpitanul la cafeneaua turcească, unde il lasarăm tot pe el să ne ofere cafelele, după un gest al lui abia simţit. Ştiam că se apropie ziua plecării lui, dar nu ştiam şi ora. Intîlnindu-1 sala, 11 întrebarăm prin semne. El ne răspunse: „in giumatate ziua“. Inţeleserăm că la 12 ore p. m. A doua zi la ora indicată eram pe cheiu, dar corabia căpitanului nostru plecase. Norocul fu că nu eșise Încă din raza portului, și nici nu i se dăduse repeziciunea trebuitoare. Imediat luarăm o barcă cu care să ne putem apropia de ea. g|Cind ne văzu căpitanul, strigă barcagiului nostru—care ştia româneşte—că el ne-a căutat să-şi ea rămas bun şi că nu ne-a putut găsi. Apoi spuse ce mare plăcere i-am făcut venind spre el. Şi ca să ne mai exprime şi mai mult mulţumirea lui aruncă un capăt de funie din corabie spre barca noastră cu care să ne poată trage după el, o distanţă oarecare. Ne mai spuse printre mişcările-i repezi cu care-şi făcea pregătirile de drum—că peste 15 zile se va întoarce iarăşi şi că atunci ne va aduce de la Constantinopol cîte un suvenir. Urmară salutările dintr’o parte şi alta. Strigarăm cît puturăm: «Urula» — drum bun. Căpitanul ne mulţumi, desprinse funia de barca, ridică de trei ori drapelul cu semi-luna turcească în semn de salutarea pămîntului, întinse pînzele toate şi corabia porni cu putere, provocînd valuri mari, pe care ne abţinurăm a le înfrunta ci rămăserăm pe loc privind cum se depărtează. Oricum, era o despărţire şi din cele mai mişcătoare... Se despărţiau nişte oameni, pe cari absolut nimic nu-i legase decit simpatia! „Cine sunt ?“ „Ce cultură au ?“ „Ce poziţie socială ?“ „Decît dispun ?“ Aceste întrebări nu venise în minte nici unuia dintre ei. Nimic altceva, afară de simpatie nu-i legase! Sufletele lor numai, vibrase la fel!... Ne întoarserăm duşi pe gînduri... De bună samă că fiecare din noi îşi punea întrebarea dacă acest supus al Mării se va mai întoarce; şi dacă această capricioasă stăpînă nu va răpune viaţa bietului bătrîn înainte de vreme... Răspunsul cine-1 ştie?... 15 zile nu sunt multe şi oricum... vremea trece... Cele 15 zile trecură, dar noi pe Căpitan nu-1 mai văzurăm... Mangalia, Iulie 1908. Maria C. Buţureanu. împrejurările au fost astfel încît nu m’am putut abate şi pe aci. In orice caz nu ştiu dacă să regret mai mult că n’am văzut pînă acum Bălţăteştii sau să mă bucur mai mult că de abia astăz i mi-a fost dat să-mi delectez ochiul la vederea frumoasei panorame. Plecăm cu trăsura din Paşcani. Un cer acoperit, fără, însă, să fie ameninţător. Nici ploie, nici vînt. O linişte fermecătoare cu tot zgomotul zurgălăilor; şosea bună, foarte bună, iar panorama naturei e încîntătoare, mai ales după ce ai trecut podul Moldovei; ochii şi plămînii se simt fericiţi. Şi caii înaintează în pas candenţat şi trecem pădurea, şi trecem Tîrgul-Neamţului, şi luăm drumul Bâlţăteştilor, care începe a se zări în zare, ascuns între brazi, cu căsuţele mici şi acoperişuri roşii. Am ajuns. Suntem în Bălţăteşti, iar impresia este din cele mai mulţumitoare, dar şi curioasă la acelaş timp. Staţia aceasta, cu reputaţia ei bine stabilită, în privinţa efectelor minunate asupra constituţiilor rachitice, este un amestec de staţie balneară cu adevărat occidentală şi de formă de viaţă patriarhală. Parcul, vilele, restaurantul, ar putea satisface pe cei mai exigenţi în privinţa modernismului confortului, iar alăturea de acestea hotelul, construcţie veche, spoit cu alb, emblema vieţei noastre din trecut, cu curăţenia ei extraordinară, cu aranjamentul plăcut şi minunat de potrivit cerinţelor. Orice s’ar spune, nu cred să fie o staţie balneară în ţară la noi, unde să se fi introdus ca la Bălţăteşti tot ce este mai nou în privinţa băilor de sare, hidroterapie, inhalaţie etc. şi în acelaş timp ele să poată fi puse la dispoziţia publicului în condiţiuni atît de eftine. Şi dacă cerinţele medicinale sunt îndeplinite cu prisosinţă, nu mai puţin forma de viaţă ie din cele mai plăcute. Bălţăteştii realizează acea viaţă de comunitate atît de mult dorită şi atît de rară la noi. Pe de altă parte aci se intreprind, cu mijloace din cele mai avantajoase, excursiuni din cele mai frumoase, cind spre tăcutele şi în veci umbritele mănăstiri de la poalele Carpaţilor neamţului, cind spre zburdalnica Bistriţă şi enormul Ceahlău, cu panoramele cunoscute, Petru Vodă, Durău, Hangu, Bicaz şi Piatra-N. Am aşternut impresii fugitive. Cu siguranţă că aş mai fi insistat dacă trăsura n’ar fi gata. Trebuie să plec şi cu regret. Dar viaţa orăşenească şi mai cu seamă gazetăria, nu iartă ! » NAŞI (Piaţa Unipei) IMPRESII DIN EXCURSIUNI Bălţăteştii O întîmplare, o telegramă urgentă de la un prieten, şi iată-mă la Bălţăteşti. Curios. Cunosc foarte bine toate minunăţiile munţilor Neamţului—acele minunăţii atît de admirabil descrise de Calistrat Hogaş—şi cu toate aceste Bălţăteştii n’a fost văzut piuă acum de ochiul meu. De 10 ? Nu știu nici eu, probabil, însă, că UITATA — Nuvelă — 11 — „De mâiculiţă, voi ştiţi, ce ştiu eu sarapan de mine. De, nu că mi-e mai aproape ea, ştiu eu c’aşa o să-’ţi zici, de... dar dacă-i aşa să-’i dai pensia, cît a cerut-o, pănă s’o rosti deversul... N’ai cum, că te ştiu om drept, ea cu ce să se ţine, optzeci de frânei, nu e mult... n’ai cum, gîndeşte-te, e luna de cînd trăeşte cum numai ea ştie, şi advocatul...“. — „...i-oiu da...“. Şi Coliban tăia vorba, îşi da cu mîna prin păr, îşi înneca un oftat şi pleca la popicăria de la grădina din dosul gării, unde începuse să se ducă şi el serile, de cînd rămăsese singur. Pe inimă îi stăteau, ca o piatră de moară, cei optzeci de lei ce cerea Niculina, curgători din ziua din care pusese jalba în tribunal şi de cari îi pomenea mereu Tuşea Uţica: cu ce era să mai ţină el casa, căci de ciorapul bătrînei ştia bine că nu putea să tragă nădejde, ori să se apropie, cît o trăi ea. După ce pleca el, Tuşea Uţica închidea uşile ca să n’o tulească slujnica de lîngă copil, se îmbrobodia cu băsmăluţe de păr de cămilă, îşi tragea colţul pe frunte de-i juca deasupra nasului ca un moţ de curcan şi alerga ascunsă de privirile vecinilor în Cojocari, unde şedea acum Niculina cu o telegrafistă de vîrsta ei. Pe nepoată-sa o lua în răspăr deadreptul, cînd venia să-i ia mîna la sărutat nu i-o dădea și se-nțepenea în călcăie, adusă de șale înapoi, cînd s’apropia s’o sărute. Ei îi vorbia aspru de tot, cu limba deslegată, apăsînd: era dojană straşnică în toate cite ile zicea. Cînd dînsa schimba vorba şi o întreba de ce nu-i aduce mai des copilul se înfuria loc: — „Mi-ar fi şedea! Nu ţi l-am adus şi nici n’o să-l mai vezi. Copilul habar n’are şi nici c’o să aibă. Mamă eşti tu? Cînd s’o face de şapte ani îl bagă în pension la franţuji în Craiova şi de văzut să mi te ştergi pe bot, nici n’o să ştie că a avut mumă“. Atunci îi cam sălia şi Niculinai, umflă nările, suridea în derâdere şi tremurînd din buze: — „Breee!... La franţuzi care va să zică, mai jos nu putem, ni s’a urcat boieria la nas! La franţuzi! Dar aş cam vrea să știu cu ce zeamă de franci“ ? — „Cupe?Hii! Procopsito... Ii vedea tu. Mai întîiu pensie ai să vezi, coltuc“, și se bătaa cu palma stingă peste ciolanul cotului drept. „Treizeci de franci, c’a facut apel; îi rămîn o sutăcincizeci și de copil nu purta grije dumneata. Urica să trăiască. Toată pensioara mea, ce s’o mai fi adunat la livret şi bănişorii de la dobîndă, iar dumitale politic“, şi iar îşi izbia palma cea slabă în osul fără cărnuri al cotului. „Mutră de fasoane ai dumneata? Hai de făcut nazuri şi fumuri de telegraf, — grozavo, frumoaso, da mai mi te uită în oglindă“. Se înfigea în scaun, răsucla nasturii de cilic de la haină cu mîna nervoasă şi dărdăia din piciorul drept, ţanţoşe. Niculina se uita la ea şi parcă nici n’o mai cunoştea, nici-odată n’o văzuse aşa de vijelioasă şi nu i se păruse mai hotarîtă. Se gîndia s’o îmbuneze şi se cerca să se dea cu scaunul mai aproape, vrînd să-i apuce mina şi s’o desmierde: — „Bine Tuşulico dragă, cum văz cu dumneata te-ai dat cu trupul, cu sufletul de partea lui şi aşa te-a momit că nici nu te mai gîndeşti c’oiu avea şi eu dreptăţile mele“. Tuşea Uţica, apucîndu-şi şezătoarea scaunului cu amîndouă mîinile, pe dedesubt, se trăgea la o parte ferindu-se şi ţipîndu-i: — „Fugi, să nu te-atingi că mă spurci, auzi-mă? Căţea să fi fost şi tot ar fi avut purtare mai bună, măcar în hatărul bătrăneţelor mele. De ştiam, uite, îţi răsuceam gătul din leagăn, în loc să te string după uliţă, să-mi bat capul şi să cresc şarpele la sîn... Fugi“. Pumnii ei, uscăţivi şi fără putere, se strîngeau într’un semn de sugrumare. Văzînd aşa Niculina îşi mai făcu de lucru şi se întoarse împăciuitoare, cu ceaşca de cafea în podul palmei şi cu ţigara pe farfurioară, alături: — „Bea cafeluţa" şi te linişteşte,— uite şi-o ţigară“. —„ Nu beau, cine ştie, ce mi-ai fi fiert înnăuntru, asta trebue să fie otravă, ca să mă vezi mai iute întinsă pe masă... Da lasă, o’am purtat eu de grije, pe drumuri o să rămăi, pe drumuri... Nemintoase, să făci tu pe placul duşmanilor şi de ocara tîrgului şi pe tine şi pe mine, văduvă de pomejnic de plasă şi pe el. Ştii ce zice mahalaua, că te-a prins cu oficiantul“. — „Lasă’ să zică dacă ştiu eu că nu-i aşa“. — „Să zică ?... Tacă-ţi gura Niculino, că nu ştiu ce se ’ntîmplă astă seară“. Şi-o fulgeră cu mînia ce-i aprindea vederile,mai’împrumutînd şi o lumină fioroasă de la stelele ce se închideau şi se deschideau somnoroase, pe ceruri. Dar Niculina nu putea nici ea să rabde şi să tacă : — «Ce are el dacă-mi fac şi eu o carieră, mai stau trei luni şi mă trece eleva cu 56 de lei... De ce să fiu la cheremul lui, să n’am şi eu de-o fustă, de-o rochie, s’aducă şi munca mea ceva în casă, că slavă ţie Doamne, nu mi-e ăl milioner“. (Va urma). Litere-Ştiinte-Arte Alexandri—Gane—Naum. — Iată trei nume cunoscute în literatura romînească, deşi, fără să fie pe acelaşi nivel ca merit şi ca gen. Dar fiecare în feliul său a contribuit la edificiul literaturei române de sine stătătoare, emancipînd-o de influenţa franceză şi ajutînd la crearea şi fixarea limbei noastre literare. Alexandri e un inovator genial , N. Gane e un excelent mînuitor al stilului nuvelistic, A.Naum e unul din puţinii făuritori ai versului clasic. Iată cum îi judecă d. N. Iorga iubitor al laşului, d. Iorga atît de scump primarului Gane şi partidului carpist al d-lui Naum, Alexandri înfăţişează înaintea noastră tipul bătrînului scriitor în toată puterea lui. Nu veţi găsi la dînsul munca OPINIA aprigă a stilului, truda cuvintelor alese, citelarea versului, care fac meritul poetici contimporane, (p. 71 din „Schiţe din literatură“, vol. I). Alegînd subiectele naţionale, d. N. Gane va fi fost inspirat de şcoala pseudo-patriotică, de care ridiim de atîta vreme, ş i cu dreptate. Tratînd astfel figurile istorice, n’a făcut alta decît să imiteze ultimele producţii ale romantismului degenerat. (p. Ili, vol. 11 din „Schiţe“). Aţi văzut vreodată expoziţia unui buchinist, unde un splendid elzevic stă alăturea cu o carte de bucătărie ori un trepetnic ? E opera d-lui Naum.p. 186, vol. II, „Schiţe“. * In Crockmachere, Irlanda, s’a format o societate compusă cam din 1000 de inşi, a căror ţintă este renunţarea de bună voie la toate bucuriile acestei lumi. Conducătorul acestei mişcări e Edward Cooney, care a început mişcarea aceasta acum cinci ani de zile; de-atunci are în toate părţile lumei aderenţi cari se numesc Coonegiţi. Bărbaţii îndeplinesc lucrările gospodăreşti mai grele ale comunităţei, iar femeile pe cele mai uşoare. Primirea în comunitate se face printr’o botezare în apele publice. Acum se văd adeseori botezuri de acestea în riurile din apropiere de locul unde e secta. Membrii sectei trebuie să trăiască în sărăcie, tot ce trece peste strictul necesar al vieţei e împărţit la săraci. Nu de mult s’a descoperit la Oldenburg un desen necunoscut al lui Rembrandt —un desen care reprezintă pe soţia lui Putifar, învinuind pe Iosif înaintea soţului ei. Se anunţă acum din Oldenburg că, în afară de această caracteristică schiţă din vremea medie a lui Rembrandt, s-a mai descoperit un alt desen al lui, de o viociune rară , o schiţă a tabloului . „Abraham găzdueşte pe îngeri“. Expresia de supremă surprindere de pe faţa lui Abraham, In momentul ciad ascultă povestea unuia din trimişii cerului, este primisă minunat. Gestul cu mina pe care’l face îngerul, vorbind, trădează de asemenea măestria lui Rembrandt. In planul din fund la dreapta, se vede Sara, ascultînd pe furiş. Am vorbit dăunăzi pe larg despre procesul intentat la Paris unor artiste și directori de teatre pentru reprezentarea unor piese in costume prea asămănătoare cu al... Evei din legendă. Procesul s’a terminat cu condemnarea directorilor la cîte 8 luni şi a artistelor la cite 14 zile Închisoare.* După Anatole France, iată acum un alt scriitor care se ocupă de calităţile militare ale Jannei D’Arc. Generalul Frederic Canonge a scris un studiu, intitulat „ Jeanne d’Arc guerriere“ şi ajunge la aceleaşi rezultate ca şi Anatole France. Generalul arată că Fecioara de la Orleans, cită vreme şi-a păstrat libertatea de acţiune, a dovedit dispoziţii militare evidente. Ţinând seamă de Împrejurările de atunci, operaţiunile ei militare rezistă criticei. După cum se vede şi din alte documente, ea a avut şi succese pozitive. Generalul Canonge spune că eroina națională franceză e poate cea mai extraordinară figură In istoria universală, ceea ce Înseamnă că el ii tăgâduește calitatea de trimisă a lui D-zeu.* A apărut No. 21—24, anul X, a reivistei bisericească şi didactică „Viitorul“, ce apare sub direcţiunea d-lui dr. D. G. Boroianu, cu următorul sumar: Din Istoria Pr. Sf. Arsenie.—Care este chemarea preotului.—Societăţile de asig. mutuale agricole în Franţa.—Spiritismul şi minunile creştine.—Lipsa, puterea şi nevoia educaţiunei religioase.—Meditaţiune.—Şcoalele săteşti în Romînia.—Cronica bisericească.—In urma războiului mulţi voinici s’adună.—In chestia educaţiunei ţărănimei.—Congresele preoţeşti.— Pentru morala autonomă sau teonomă ?— Cuvîntare.—Informațiuni.—Foileton.—Bibliografie. Informaţii . Ni se comunică, dar nu dăm crezământ, că de la 1 Octombre viitor Facultatea de teologie va fi transformată într’un institut teologic sau academie spirituală, nu se vor mai primi decât studenţi interni, iar profesorii vor face cursul la internat. Nădăjduim că acei cari sunt în jurul d-lui ministru, îl vor convinge de urmările de tot rele ale unei aşa combinaţii şi nădăjduim că vom vedea pe toţi profesorii Facultăţei apărînd până la ultima sforţare drepturile câştigate cu atîtea dificultăţi şi în timpuri cu totul altele decît cele de azi. Vor să facă încercări—după gust—să le facă la Bistriţa, unde înfiinţează un seminar, să-l facă institut teologic, căci tot prevede legea două Facultăţi. Dar să lase Capitalei aşezământul aşa cum este în organismul universitar. Motivul că se vor educa mai bine studenţii, când nu vor fi externi, nu este decât pârghia de scăpare. In adevăr, au seminarele cu internat de ce se vaită că nu sunt buni seminariştii ? De vom fi siliţi, vom spune noi verde de ce se tot ridică acuzaţii şi de ce se tot plămădesc astfel de măsuri,scrie „Viitorul“, revista bisericiască ce apare în capitală, sub direcţia D-lui D.Boroianu profesor universitar. O In cursul lunii viitoare se va face distribuirea terenurilor şcolare, care vor fi arendate învăţătorilor. O înscrierile la şcoalele secondare din localitate se vor face de la 15 August până la 1 Septembrie. 6 Pe ziua de 1 Septembrie viitor se vor înfiinţa, două seminare: unul la Bistriţa, din judeţul Vîlcea şi altul la Galatz. 9 1° budgetul votat de Cameră însă, se prevede unul la Roman şi altul la Galatz. Q învăţătorii diriginţi ai şcoalelor rurale din judeţul nostru s’au întrunit ori la revizoratul şcolar, unde au luat cunoştinţă de dispoziţiile privitoare la facerea recensemîntului. Inspecţiile făcute de d. Voinescu poliţiei din localitate, au avut de consecinţă, după cum se ştie, înlocuirea a două comisari şi a 6 sub-comisari. D. Comisarar Costescu a fost confirmat comisar al siguranţei, în locul d-lui Briff care va fi trecut la comisia I-a. D. Stroian, comisar la dispărţirea l-a va trece la comisia Il-a. D. prefect Gh. Săndulescu a plecat alaltă seară în Capitală, pentru a face recomandările de noui sub-comisari. Vor fi numiţi sub-comisari, d-nii : I. Ghiulea, Vasiliu, actual ofiţer de sergenţi, Bottez agent special al siguranţei, D. Harmanda. Fostul sub-comisar Petrovici va fi numit agent special la siguranţă. Consulatul otoman a primit următoarea telegramă: In urma acordărei constituţiei In Turcia: „In virtutea unei gradele imperiale, o amnistie generală a fost acordată tuturor condamnaţilor politici turci. In consecinţă sunteţi autorizat a libera paşapoarte acelor condamnaţi care ar dori să se reîntoarcă în Turcia“. 3. Alaltăeri a Încetat din viaţă in azilul de bătrâne „Logofeteasa G. Balş“ din strada Romînă, batrina Maria Cuciuc în etate de 95 de ani. Defuncta era sora fraţilor Cuciuc, care pe la 1846, au fost strangulaţi la Frumoasa, în împrejurările ştiute din istorie. După cum se ştie, mama fraţilor Cuciuc şi prin urmare şi mama Măriei Cuciuc a fost executată la Dorohoiu şi apoi acelaş călău a executat pe fraţii Cuciuc la Frumoasa. Execuţia acestora a fost ultima pedeapsă cu moarte în ţară la noi. Defuncta Maria Cuciuc mai are încă un frate, actualminte colonel în armata franceză. „ Aflăm cu părere de rău că Sf. Sa preotul C. Dinescu, de la Mitropolie, a fost lovit de o grea încercare prin perderea tatălui său, Grigore Dinescu, șef de birou la corpul III de armată din Galatz. Grigore Dinescu a fost victima unui grav accident, pe care unele ziare l-au înregistrat cu totul altfel. Aflîndu-se la Băicoiu, în ziua de 13 iulie, Grigore Dinescu a alunecat de pe scara unui vagon al trenului şi a fost strivit. Condoleanţele noastre. 0eri dimineaţă s-a făcut la cimitirul „Eternitatea“ îmormîntarea d-nei Profira Bottez, mama d-nei Adela C. Grigoriu. Printre copiii din situl Cuculeni, comuna Cucuteni, s’a ivit epidemia de tusă convulsivă. Duminică se va oficia cu o deosebită solemnitate hramul bisericei Sf-tul Pantelemon, din strada cu acelaş nume. 3 Dl. Gh. Stănescu, preşedintele clubului meseriaşilor şi directorul băncei meserilor din Capitală, care se află de două zile în Iaşi, a putut stabili o înţelegere între lucrătorii şi maiştri cizmari in chestia turniturei cizmelor cazone. Dl. Stănescu, care e un fruntaş meseriaş al capitaliei şi un conducător al intereselor mesei meseriaşilor a pus mult interes în a evita neînţelegerea dintre capital şi muncă. O Sf. Sa preotul Const. Şurnea din Botoşani, a fost numit membru în consistoriul spiritual al Mitropoliei, în locul preotului Şerban, numit protoereu. 3 D. Emanuel Bardasare—directorul şcoalei de Belle arte a obţinut un concediu de o lună de zile. D. profesor V. Costin îl va înlocui în tot timpul absenţei sale. 3 La seminarul „Veniamin Costachi“ din localitate sunt 80 locuri vacante de bursieri şi 20 de solvenţi, iar la liceul Internat 12 locuri de bursieri şi 25 de solvenţi. 3 Cu începere de alaltăeri la Ungheni s-au luat măsuri de desinfectare, pentru călătorii sosiţi din Astrahan, Samara şi Simbrisk,—unde se ştie că bîntuie holera. DIVB&8K — Direcţia fabricei de cărămidă „Berger“ de la Socola, a adus în Iaşi o sută de lucrători şi maiştri italieni trebuitori lucrărilor fabricei. — Joi seara se va Întruni comitetul Societăţei Moldova, spre a verifica scriptele şi a proceda la facerea socotelilor serbărei de Simbătă. — In ziua de 7 August, regimentul 5 Vlaşca Teleorman va pleca pentru a face taberă de instrucţie la Dadilov, unde va sta timp de 25 zile. Comanda trupelor va avea-o de general Căpitanovici şi colonelul Cernătescu. Pe ziua de 1 Septembrie trupele se vor întoarce la reşedinţă, spre a se pregăti pentru plecarea în manevrele regale. — învăţătorul Eugen Galinescu, de la şcoala rurală din cătuna Cîrneşte—comuna Roşcani, a fost trimes în judecata comisiunei de disciplină a învăţătorilor şi institutorilor, din circumscripţia Iaşi. — D-na Maria Constantinescu, soţia d-lui Alex. Constantinescu, secretarul revizoratului şcolar al judeţului, a dat naştere unei fetiţe. Să le trăiască ! LUCRATOARE găsesc ocupație sigură la FABRICA DE CORSETE IANOVICI & WECHSLER —la fi Str. Lăputneanu 37, lați —■