Opinia, iulie 1908 (Anul 5, nr. 472-498)

1908-07-22 / nr. 490

Cumpăraţi Bilete pentru Loteria ! Clasa 11 a Regatului Român de la Noua şi Principala Colectară Romina Th. P. Maximovici Dacă voiţi să fiţi CONŞTIINCIOS servit la toate clasele şi să primiţi plata cîştigurilor IMEDIAT după tragere cum am procedat şi pănă acum. • Un Loz întreg Lei 20,­ O jumătate loz Lei 10 - Un sfert de loz Lei 5 Una optime lei 2-50 cel puţin puterea să ne explicăm direct. Ne trebui mult ca să facem pe interpret să-i repete scuzele noastre. (încă un exemplu prin care să ne con­vingem că graiul ne-a fost dat ca să ne ascundem gîndurile). * De la cheiu merserăm Împreună cu căpitanul la cafeneaua turcească, unde il lasarăm tot pe el să ne ofere cafelele, după un gest al lui abia simţit. Ştiam că se apropie ziua plecării lui, dar nu ştiam şi ora. Intîlnindu-1 sala, 11 întrebarăm prin semne. El ne răspunse: „in giumatate ziua“. Inţeleserăm că la 12 ore p. m. A doua zi la ora indicată eram pe cheiu, dar corabia căpitanului nostru ple­case. Norocul fu că nu eșise Încă din raza portului, și nici nu­ i se dăduse re­peziciunea trebuitoare. Imediat luarăm o barcă cu care să ne putem apropia de ea. g|Cind ne văzu căpitanul, strigă barca­giului nostru—care ştia româneşte—că el ne-a căutat să-şi ea rămas bun şi că nu ne-a putut găsi. Apoi spuse ce mare plă­cere i-am făcut venind spre el. Şi ca să ne mai exprime şi mai mult mulţumirea lui aruncă un capăt de funie din corabie spre barca noastră cu care să ne poată trage după el, o distanţă oarecare. Ne mai spuse printre mişcările-i repezi cu care-şi făcea pregătirile de drum—că peste 15 zile se va întoarce iarăşi şi că atunci ne va aduce de la Constantinopol cîte un suvenir. Urmară salutările dintr’o parte şi alta. Strigarăm cît puturăm: «Urula» — drum bun. Căpitanul ne mulţumi, desprinse funia de barca, ridică de trei ori drapelul cu semi-luna turcească în semn de salutarea pămîntului, întinse pînzele toate şi cora­bia porni cu putere, provocînd valuri mari, pe care ne abţinurăm a le înfrunta ci rămăserăm pe loc privind cum se depărtează. Oricum, era o despărţire şi din cele mai mişcătoare... Se despărţiau nişte oa­meni, pe cari absolut nimic nu-i legase decit simpatia! „Cine sunt ?“ „Ce cultură au ?“ „Ce poziţie socială ?“ „Decît dispun ?“ Aceste întrebări nu venise în minte nici unuia dintre ei. Nimic altceva, afară de simpa­tie nu-i legase! Sufletele lor numai, vi­brase la fel!... Ne întoarserăm duşi pe gînduri... De bună samă că fiecare din noi îşi punea întrebarea dacă acest supus al Mării se va mai întoarce; şi dacă această capri­cioasă stăpînă nu va răpune viaţa bietu­lui bătrîn înainte de vreme... Răspunsul cine-1 ştie?... 15 zile nu sunt multe şi oricum... vremea trece... Cele 15 zile trecură, dar noi pe Căpi­tan nu-1 mai văzurăm... Mangalia, Iulie 1908. Maria C. Buţureanu. împrejurările au fost ast­fel în­cît nu m’am putut abate şi pe aci. In ori­ce caz nu ştiu dacă să regret mai mult că n’am văzut pînă acum Bălţăteştii sau să mă bucur mai mult că de abia astăz i mi-a fost dat să-mi delectez ochiul la vederea frumoasei panorame. Plecăm cu trăsura din Paşcani. Un cer acoperit, fără, însă, să fie ameninţă­tor. Nici ploie, nici vînt. O linişte fer­mecătoare cu tot zgomotul zurgălăilor; şosea bună, foarte bună, iar panorama naturei e încîntătoare, mai ales după ce ai trecut podul Moldovei; ochii şi plămî­­nii se simt fericiţi. Şi caii înaintează în pas candenţat şi trecem pădurea, şi trecem Tîrgul-Neam­­ţului, şi luăm drumul Bâlţăteştilor, care începe a se zări în zare, ascuns între brazi, cu căsuţele mici şi acoperişuri roşii. Am ajuns. Suntem în Bălţăteşti, iar impresia este din cele mai mulţumitoare, dar şi curioasă la acelaş timp. Staţia a­­ceasta, cu reputaţia ei bine stabilită, în privinţa efectelor minunate asupra consti­tuţiilor rachitice, este un amestec de staţie balneară cu adevărat occidentală şi de formă de viaţă patriarhală. Parcul, vilele, restaurantul, ar putea satisface pe cei mai exigenţi în privinţa modernismului confortului, iar alăturea de acestea hote­lul, construcţie veche, spoit cu alb, em­blema vieţei noastre din trecut, cu cură­ţenia ei extra­ordinară, cu aranjamentul plăcut şi minunat de potrivit cerinţelor. Ori­ce s’ar spune, nu cred să fie o sta­ţie balneară în ţară la noi, unde să se fi introdus ca la Bălţăteşti tot ce este mai nou în privinţa băilor de sare, hi­­droterapie, inhalaţie etc. şi în acelaş timp ele să poată fi puse la dispoziţia publicului în condiţiuni atît de eftine. Şi dacă cerinţele medicinale sunt înde­plinite cu prisosinţă, nu mai puţin forma de viaţă ie din cele mai plăcute. Bălţă­teştii realizează acea viaţă de comunitate atît de mult dorită şi atît de rară la noi. Pe de altă parte aci se intreprind, cu mijloace din cele mai avantajoase, excur­­siuni din cele mai frumoase, cind spre tăcutele şi în veci umbritele mănăstiri de la poalele Carpaţilor neamţului, cind spre zburdalnica Bistriţă şi enormul Cea­hlău, cu panoramele cunoscute, Petru Vodă, Durău, Hangu, Bicaz şi Piatra-N. Am aşternut impresii fugitive. Cu si­guranţă că aş mai fi insistat dacă trăsura n’ar fi gata. Trebuie să plec şi cu regret. Dar viaţa orăşenească şi mai cu seamă gazetăria, nu iartă ! » NAŞI (Piaţa Unipei) IMPRESII DIN EXC­URSI­UNI Bălţăteştii O întîmplare, o telegramă urgentă de la un prieten, şi iată-mă la Bălţăteşti. Curios. Cunosc foarte bine toate minună­ţiile munţilor Neamţului—acele minunăţii atît de admirabil descrise de Calistrat Hogaş—şi cu toate aceste Bălţăteştii n’a fost văzut piuă acum de ochiul meu. De 10 ? Nu știu nici eu, probabil, însă, că UITATA — Nuvelă — 11 — „De mâiculiţă, voi ştiţi, ce ştiu eu sarapan de mine. De, nu că mi-e mai aproape ea, ştiu eu c’aşa o să-’ţi zici, de... dar dacă-i aşa să-’i dai pen­sia, cît a cerut-o, pănă s’o rosti de­­versul... N’ai cum, că te ştiu om drept, ea cu ce să se ţine, optzeci de frânei, nu e mult... n’ai cum, gîndeşte-te, e luna de cînd trăeşte cum numai ea ştie, şi advocatul...“. — „...i-oiu da...“. Şi Coliban tăia vorba, îşi da cu mîna prin păr, îşi înneca un oftat şi pleca la popicăria de la grădina din dosul gării, unde începuse să se ducă şi el serile, de cînd rămăsese singur. Pe inimă îi stăteau, ca o piatră de moară, cei optzeci de lei ce cerea Niculina, curgători din ziua din care pusese jalba în tribunal şi de cari îi pomenea mereu Tuşea Uţica: cu ce era să mai ţină el casa, căci de ciorapul bătrînei ştia bine că nu pu­tea să tragă nădejde, ori să se apro­pie, cît o trăi ea. După ce pleca el, Tuşea Uţica în­chidea uşile ca să n’o tulească sluj­nica de lîngă copil, se îmbrobodia cu băsmăluţe de păr de cămilă, îşi tragea colţul pe frunte de-i juca dea­supra nasului ca un moţ de curcan şi alerga ascunsă de privirile veci­nilor în Cojocari, unde şedea acum Niculina cu o telegrafistă de vîrsta ei. Pe nepoată-sa o lua în răspăr dea­­dreptul, cînd venia să-i ia mîna la sărutat nu i-o dădea și se-nțepenea în călcăie, adusă de șale înapoi, cînd s’apropia s’o sărute. Ei îi vorbia aspru de tot, cu limba deslegată, a­­păsînd: era dojană straşnică în toate cite i­le zicea. Cînd dînsa schimba vorba şi o întreba de ce nu-i aduce mai des copilul se înfuria loc: — „Mi-ar fi şedea! Nu ţi l-am a­­dus şi nici n’o să-l mai vezi. Copilul habar n’are şi nici c’o să aibă. Mamă eşti tu? Cînd s’o face de şapte ani îl bagă în pension la franţuji în Cra­iova şi de văzut să mi te ştergi pe bot, nici n’o să ştie că a avut mumă“. Atunci îi cam sălia şi Niculinai, um­flă nările, suridea în derâdere şi tre­­murînd din buze: — „Breee!... La franţuzi care va să zică, mai jos nu putem, ni s’a urcat boieria la nas! La franţuzi! Dar aş cam vrea să știu cu ce zeamă de franci“ ? — „Cupe?Hii! Procopsito... Ii ve­dea tu. Mai întîiu pensie ai să vezi, coltuc“, și se bătaa cu palma stingă peste ciolanul cotului drept. „Trei­zeci de franci, c’a facut apel; îi ră­­mîn o sutăcinci­zeci și de copil nu purta grije dumneata. Urica să tră­iască. Toată pensioara mea, ce s’o mai fi adunat la livret şi bănişorii de la dobîndă, iar dumitale politic“, şi iar îşi izbia palma cea slabă în o­­sul fără cărnuri al cotului. „Mutră de fasoane ai dumneata? Hai de făcut nazuri şi fumuri de telegraf, — gro­­zavo, frumoaso, da mai mi te uită în oglindă“. Se înfigea în scaun, răsucla nastu­rii de cilic de la haină cu mîna ner­voasă şi dărdăia din piciorul drept, ţanţoşe. Niculina se uita la ea şi parcă nici n’o mai cunoştea, nici-odată n’o vă­zuse aşa de vijelioasă şi nu i­ se pă­ruse mai hotarîtă. Se gîndia s’o îm­buneze şi se cerca să se dea cu scaunul mai aproape, vrînd să-i a­­puce mina şi s’o desmierde: — „Bine Tuşulico dragă, cum văz cu dumneata te-ai dat cu trupul, cu sufletul de partea lui şi aşa te-a mo­mit că nici nu te mai gîndeşti c’oiu avea şi eu dreptăţile mele“. Tuşea Uţica, apucîndu-şi şezătoarea scau­nului cu amîndouă mîinile, pe dede­subt, se trăgea la o parte ferindu-se şi ţipîndu-i: — „Fugi, să nu te-atingi că mă spurci, auzi-mă? Căţea să fi fost şi tot ar fi avut purtare mai bună, mă­car în hatărul bătrăneţelor mele. De ştiam, uite, îţi răsuceam gătul din leagăn, în loc să te string după uliţă, să-mi bat capul şi să cresc şarpele la sîn... Fugi“. Pumnii ei, uscăţivi şi fără putere, se strîngeau într’un semn de sugrumare. Văzînd aşa Niculina îşi mai făcu de lucru şi se întoarse împăciuitoare, cu ceaşca de cafea în podul palmei şi cu ţigara pe farfurioară, alături: — „Bea cafeluţa" şi te linişteşte,— uite şi-o ţigară“. —„ Nu beau, cine ştie, ce mi-ai fi fiert înnăuntru, asta trebue să fie o­­travă, ca să mă vezi mai iute întinsă pe masă... Da lasă, o’am purtat eu de grije, pe drumuri o să rămăi, pe drumuri... Nemintoase, să făci tu pe placul duşmanilor şi de ocara tîrgu­­lui şi pe tine şi pe mine, văduvă de pomejnic de plasă şi pe el. Ştii ce zice mahalaua, că te-a prins cu ofi­­ciantul“. — „Lasă’ să zică dacă ştiu eu că nu-i aşa“. — „Să zică ?... Tacă-ţi gura Nicu­­lino, că nu ştiu ce se ’ntîmplă astă seară“. Şi-o fulgeră cu mînia ce-i a­­prindea vederile,mai’împrumutînd şi o lumină fioroasă de la stelele ce se închideau şi se deschideau somno­roase, pe ceruri. Dar Niculina nu putea nici ea să rabde şi să tacă : — «Ce are el dacă-mi fac şi eu o carieră, mai stau trei luni şi mă trece eleva cu 56 de lei... De ce să fiu la cheremul lui, să n’am şi eu de-o fustă, de-o rochie, s’aducă şi munca mea ceva în casă, că slavă ţie Doamne, nu mi-e ăl milioner“. (Va urma). Litere-Ştiinte-Arte Alexandri—Gane—Naum. — Iată trei nume cunoscute în literatura romî­­nească, deşi, fără să fie pe acelaşi ni­vel ca merit şi ca gen. Dar fiecare în feliul său a contribuit la edificiul literaturei române de sine stătătoare, emancipînd-o de influenţa franceză şi ajutînd la crearea şi fixarea limbei noastre literare. Alexandri e un inovator genial , N. Gane e un excelent mînuitor al stilului nuvelistic, A.Naum e unul din puţinii făuritori ai vers­ului clasic. Iată cum îi judecă d. N. Iorga iubi­tor al laşului, d. Iorga atît de scump primarului Gane şi partidului carpist al d-lui Naum, Alexandri înfăţişează înaintea noas­tră tipul bătrînului scriitor în toată puterea lui. Nu veţi găsi la dînsul munca OPINIA aprigă a stilului, truda cuvintelor alese, citelarea versului, care fac meritul poetici contimporane, (p. 71 din „Schiţe din li­teratură“, vol. I). Alegînd subiectele naţionale, d. N. Gane va fi fost inspirat de şcoala pseudo-patriotică, de care ridiim de atîta vreme, ş i cu dreptate. Tratînd astfel fi­gurile istorice, n’a făcut alta de­cît să imiteze ultimele producţii ale romantis­mului degenerat. (p. Ili, vol. 11 din „Schiţe“). Aţi văzut vre­odată expoziţia unui buchinist, unde un splendid elzevic stă alăturea cu o carte de bucătărie ori un trepetnic ? E opera d-lui Naum.­­p. 186, vol. II, „Schiţe“. * In Crockmach­ere, Irlanda, s’a format o societate compusă cam din 1000 de inşi, a căror ţintă este renunţ­area de bună voie la toate bucuriile acestei lumi. Con­ducătorul acestei mişcări e Edward Coo­ney, care a început mişcarea aceasta a­­cum cinci ani de zile; de-atunci are în toate părţile lumei aderenţi cari se nu­mesc Coonegiţi. Bărbaţii îndeplinesc lu­crările gospodăreşti mai grele ale comu­­nităţei, iar femeile pe cele mai uşoare. Primirea în comunitate se face printr’o botezare în apele publice. Acum se văd adeseori botezuri de acestea în riurile din apropiere de locul unde e secta. Membrii sectei trebuie să trăiască în sărăcie, tot ce trece peste strictul necesar al vieţei e împărţit la săraci. Nu de mult s’a descoperit la Oldenburg un desen necunoscut al lui Rembrandt —un desen care reprezintă pe soţia lui Putifar, învinuind pe Iosif înaintea soţu­lui ei. Se anunţă acum din Oldenburg că, în afară de această caracteristică schiţă din vremea medie a lui Rembrandt, s-a mai descoperit un alt desen al lui, de o viociune rară , o schiţă a tabloului . „A­­braham găzdueşte pe îngeri“. Expresia de supremă surprindere de pe faţa lui Abra­ham, In momentul ciad ascultă povestea unuia din trimişii cerului, este primisă mi­nunat. Gestul cu mina pe care’l face în­gerul, vorbind, trădează de asemenea mă­­estria lui Rembrandt. In planul din fund la dreapta, se vede Sara, ascultînd pe furiş. Am vorbit dăunăzi pe larg despre pro­cesul intentat la Paris unor artiste și di­rectori de teatre pentru reprezentarea u­­nor piese in costume prea asămănătoare cu al... Evei din legendă. Procesul s’a terminat cu condemnarea directorilor la cîte 8 luni şi a artistelor la cite 14 zile Închisoare.* După Anatole France, iată acum un alt scriitor care se ocupă de calităţile militare ale Jannei D’Arc. Generalul Frederic Ca­­nonge a scris un studiu, intitulat „ Jeanne d’Arc guerriere“ şi ajunge la aceleaşi re­zultate ca şi Anatole France. Generalul arată că Fecioara de la Orleans, cită vreme şi-a păstrat libertatea de acţiune, a dovedit dispoziţii militare evidente. Ţi­­nând seamă de Împrejurările de­ atunci, operaţiunile ei militare rezistă criticei. După cum se vede şi din alte docu­mente, ea a avut şi succese pozitive. Ge­neralul Canonge spune că eroina națio­nală franceză e poate cea mai extraordi­nară figură In istoria universală, ceea ce Înseamnă că el ii tăgâduește calitatea de trimisă a lui D-zeu.* ­ A apărut No. 21—24, anul X, a re­­i­vistei bisericească şi didactică „Viitorul“,­­ ce apare sub direcţiunea d-lui dr. D. G. Boroianu, cu următorul sumar: Din Istoria Pr. Sf. Arsenie.—Care este chemarea preotului.—Societăţile de asig. mutuale agricole în Franţa.—Spiritismul şi minunile creştine.—Lipsa, puterea şi nevoia educaţiunei religioase.—Meditaţi­­une.—Şcoalele săteşti în Romînia.—Cro­nica bisericească.—In urma războiului mulţi voinici s’adună.—In chestia educa­­ţiunei ţărănimei.—Congresele preoţeşti.— Pentru morala autonomă sau teonomă ?— Cuvîntare.—Infor­mațiuni.—Foileton.—Bi­bliografie. Informaţii . Ni se comunică, dar nu dăm cre­­zământ, că de la 1 Octombre viitor Fa­cultatea de teologie va fi transformată într’un institut teologic sau academie spirituală, nu se vor mai primi decât studenţi interni, iar profesorii vor face cursul la internat. Nădăjduim că acei cari sunt în jurul d-lui ministru, îl vor convinge de ur­mările de tot rele ale unei aşa combi­naţii şi nădăjduim că vom vedea pe toţi profesorii Facultăţei apărînd până la ultima sforţare drepturile câştigate cu atîtea dificultăţi şi în timpuri cu totul altele decît cele de azi. Vor să facă încercări—după gust—să le facă la Bistriţa, unde înfiinţează un seminar, să-l facă institut teologic, căci tot prevede legea două Facultăţi. Dar să lase Capitalei aşezământul aşa cum este în organismul universitar. Motivul că se vor educa mai bine stu­denţii, când nu vor fi externi, nu este decât pârghia de scăpare. In adevăr, au seminarele cu internat de ce se vaită că nu sunt buni seminariştii ? De vom fi siliţi, vom spune noi verde de ce se tot ridică acuzaţii şi de ce se tot plămădesc astfel de măsuri,­scrie „Viitorul“, revista bisericiască ce apare în capitală, sub direcţia D-lui D.Boroianu profesor universitar. O In cursul lunii viitoare se va face distribuirea terenurilor şcolare, care vor fi arendate învăţătorilor. O înscrierile la şcoalele secondare din localitate se vor face de la 15 August până la 1 Septembrie. 6 Pe ziua de 1 Septembrie viitor se vor înfiinţa, două seminare: unul la Bis­triţa, din judeţul Vîlcea şi altul la Ga­­latz. 9 1° budgetul votat de Cameră însă, se prevede unul la Roman şi altul la Galatz. Q învăţătorii diriginţi ai şcoalelor ru­rale din judeţul nostru s’au întrunit ori la revizoratul şcolar, unde au luat cu­noştinţă de dispoziţiile privitoare la fa­cerea recensemîntului.­­ Inspecţiile făcute de d. Voinescu poliţiei din localitate, au avut de conse­cinţă, după cum se ştie, înlocuirea a două comisari şi a 6 sub-comisari. D. Comisarar Costescu a fost confirmat comisar al siguranţei, în locul d-lui Briff care va fi trecut la comisia I-a. D. Stro­­ian, comisar la dispărţirea l-a va trece la comisia Il-a. D. prefect Gh. Săndulescu a plecat a­­laltă­ seară în Capitală, pentru a face re­comandările de noui sub-comisari. Vor fi numiţi sub-comisari, d-nii : I. Ghiulea, Vasiliu, actual ofiţer de sergenţi, Bottez agent special al siguranţei, D. Harmanda. Fostul sub-comisar Petrovici va fi numit agent special la siguranţă.­­ Consulatul otoman a primit urmă­toarea telegramă: In urma acordărei con­stituţiei In Turcia: „In virtutea unei gradele imperiale, o amnistie generală a fost acordată tuturor condamnaţilor politici turci. In conse­cinţă sunteţi autorizat a libera paşapoarte acelor condamnaţi care ar dori să se re­întoarcă în Turcia“. 3. Alaltă­eri a Încetat din viaţă in azilul de bătrâne „Logofeteasa G. Balş“ din strada Romînă, batrina Maria Cuciuc în etate de 95 de ani. Defuncta era sora fraţilor Cuciuc, care pe la 1846, au fost strangulaţi la Fru­moasa, în împrejurările ştiute din istorie. După cum se ştie, mama fraţilor Cuciuc şi prin urmare şi mama Măriei Cuciuc a fost executată la Dorohoiu şi apoi ace­­laş călău a executat pe fraţii Cuciuc la Frumoasa. Execuţia acestora a fost ulti­ma pedeapsă cu moarte în ţară la noi. Defuncta Maria Cuciuc mai are încă un frate, actualminte colonel în armata franceză. „ Aflăm cu părere de rău că Sf. Sa preotul C. Dinescu, de la Mitro­polie, a fost lovit de o grea încer­care prin perderea tatălui său, Grigore Dinescu, șef de birou la cor­pul III de armată din Galatz. Grigore Dinescu a fost victima u­­nui grav accident, pe care unele ziare l-au înregistrat cu totul alt­fel. Aflîndu-se la Băicoiu, în ziua de 13 iulie, Grigore Dinescu a alune­cat de pe scara unui vagon al tre­­nului şi a fost strivit. Condoleanţele noastre. 0­eri dimineaţă s-a făcut la cimitirul „Eternitatea“ îmormîntarea d-nei Profira Bottez, mama d-nei Adela C. Grigoriu.­­ Printre copiii din s­itul Cu­cule­ni, comuna Cucuteni, s’a ivit epidemia de tusă­ convulsivă.­­ Duminică se va oficia cu o deose­bită solemnitate hramul bisericei Sf-tul Pantelemon, din strada cu acelaş nume. 3 Dl. Gh. Stănescu, preşedintele clubului meseriaşilor şi directorul băncei meserilor din Capitală, care se află de două zile în Iaşi, a putut stabili o înţelegere între lucrătorii şi maiştri cizmari in chestia turnitu­­rei cizmelor cazone. Dl. Stănescu, care e un fruntaş meseriaş al capitaliei şi un con­ducător al intereselor mesei mese­riaşilor a pus mult interes în a evita neînţelegerea dintre capital şi muncă. O Sf. Sa preotul Const. Şurnea din Botoşani, a fost numit membru în con­­sistoriul spiritual al Mitropoliei, în locul preotului Şerban, numit protoereu. 3 D. Emanuel Bardasare—directorul şcoalei de Belle arte a obţinut un con­cediu de o lună de zile. D. profesor V. Costin îl va înlocui în tot timpul absenţei sale. 3 La seminarul „Veniamin Costachi“ din localitate sunt 80 locuri vacante de bursieri şi 20 de solvenţi, iar la liceul Internat 12 locuri de bursieri şi 25 de solvenţi. 3 Cu începere de alaltăeri la Ungheni s-au luat măsuri de desinfectare, pentru călătorii sosiţi din Astrahan, Samara şi Simbrisk,—unde se ştie că bîntuie holera. DIVB&8K — Direcţia fabricei de cărămidă „Ber­ger“ de la Socola, a adus în Iaşi o sută de lucrători şi maiştri italieni trebuitori lucrărilor fabricei. — Joi seara se va Întruni comitetul Societăţei Moldova, spre a verifica scrip­tele şi a proceda la facerea socotelilor serbărei de Simbătă. — In ziua de 7 August, regimentul 5 Vlaşca Teleorman va pleca pentru a face taberă de instrucţie la Dadilov, unde va sta timp de 25 zile. Comanda trupelor va avea-o de general Căpitanovici şi colonelul Cernătescu. Pe ziua de 1 Septembrie trupele se vor întoarce la reşedinţă, spre a se pre­găti pentru plecarea în manevrele regale. — învăţătorul Eugen Galinescu, de la şcoala rurală din cătuna Cîrneşte—comuna Roşcani, a fost trimes în judecata com­i­­siunei de disciplină a învăţătorilor şi in­stitutorilor, din circumscripţia Iaşi. — D-na Maria Constantinescu, soţia d-lui Alex. Constantinescu, secretarul re­­vizoratului şcolar al judeţului, a dat naş­tere unei fetiţe. Să le trăiască ! LUCRATOARE găsesc ocupație sigură la FABRICA DE CORSETE IANOVICI & WECHSLER —la fi Str. Lăputneanu 37, lați —■

Next