Opinia, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 2070-2092)

1914-01-24 / nr. 2087

­ CANDIDAŢII Partidului conservator-democrat în alegerile generale CAMERA COLEGIUL I Alegerile 2 FebrUa­rie D-nii N. Cananău N. Manu­ F. Sion St. A. Negruzzi COLEGIUL II Alegerile 4 Februarie D-nii Lascar Antoniu Eugen Herovanu Vespasian Pella Henri Sutzu Dr. D. Mezincescu Prof. univ. Oswald Teodoreanu COLEGIUL III Alegerile 6 Februarie D. Dr. Const. Enășescu COL. I SENAT Alegerile 8 Februarie Gheorghe Lascar Petru Sadoveanu BAN! ABONAMENTE 20 lei 10 lei ANUNȚURI Un rând pag. III, b. n x » IV, A n Un an . 6 luni » BAN! ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT AdnlBistratia • 1**1. *». Gh.. 17 AnM Ml—No. 2087.­Vineri 24 Ianuar 1914 1 Nu se opun candidaţi Cartel da nu! „Epoca“ nu vra să înţeleagă, — sau nu poate înţelege, — rostul sincerităţii în politică. Cele cîte­va cuvinte, atît de calme şi atît de sincere, rostite de către d. Take Ionescu la clubul conservator-democrat d­in Capitală, au fost prezentate de «Epoca» ca o mărturisire al unui paet între partidul conservator-democrat şi partidul liberal. Or, d. Take Ionescu a precizat tocmai contrariul. D-sa a decla­rat la club că n’a avut, că nu are nici un fel d­e înţelegere cu par­tidul naţional liberal sau cu guvernul actual. Ca p lină ironie, şeful nostru a invocat ca dovadă faptul, că guvernul a oferit exact tot atîtea locuri şi partidului conservator democrat, care s’a găsit ală­turea de partidul liberal în campania tramvaiului, ca şi partidului conservator, care ar îi dorit să înfiereze cu flerul roş partidul libe­ral «lin cauza tramvaielor. Acelaş număr «le locuri şi partidului conservator-democrat, care, în principiu, cre«te că se poate proceda la o revizuire a Constituţiei, cît şi partidului conservator, care se opune la ori-ce i«lee «le revizuire. Unde este pactul *? Und­e există înţelegerea c?­ilor conservato»rii au respins această propunere. Să ne înţelegem. I3i au acceptat oferta, ei au acceptat chiar condiţiunea de a nu pune un alt candid­at, acolo unde unul dintre ai lor va fi lasat fără concurent. Ceia ce au refuzat, e faptul de a aplica aceiaşi regulă şi în colegiile, unde urmează a se prevedea mai mult de două locuri. Ori aceste colegii sunt prea puţin nu­meroase. 13 prin urmare pe o chestie neînsemnată d­e procedură că tra­tativele între partidul conservator şi guvernul liberal au fost rupte. Unite trebue oare căutată explicaţiunea acestui refuz­­? Pentru noi, ea e foarte lămurită. Reintrarea «I-lui X. Fiiipeseu­ trebuia să apară întregei lumi, ca o ocupare «ie direcţiune, şi această ocupare «le d­i­­recţiune, trebuia să se releveze printr'o aparenţă de intransigenţă absolută, care ar contrasta în mod desăvîrşit cu politica urmată o­­«linioară «le guvernul de colaborare. Pentru noi, este evident, că tot ce se petrece îi» partidul conser­vator, cu această ocazie, nu are de­cît un scop­­ „«le a stabili o ab­solută linie de demarcaţiune, între politica, aşa cum a practicat-o «1. Maiorescu de la Martie 1913 şi aceia, pe care o duceţi. X. Filipescu din ziua în care, de fapt, a luat direcţiunea partalului conservator. Ilar «Iacă, din intimplare, partidul liberal ar fi acce­ptat amen­damentul conservator, cu privire la chestiunea celor 15 scaune« dare, aceasta ar fi fost proba unui pact între partidul conservator și partidul liberal­? Răspunsul nu-l cerem, de la acei cari n'au înțeles nici o dată sinceritatea cinstită în politică. * mm ZILEI Un izolator. Scrisorile şi protestările se succed din partea intelectualilor socialişti eliminaţi din partid, fie un congres fie „en petit comite“. E destul de... frumos din partea unei vechi victime a expulzării ca să poată... ex­pulza din partid atîţia „tovarăşi“ punînd ca deviză pe stindard : —„Partidul sunt eu !* Întocmai cum Monarhul absolut spli­nei": „Statui sunt eu !“. Dar cum râmîne cu organizația In ca­drele ca alegerile cari bat la uşă ? Se vede că d-rul Rakowski este de părerea eroului ibsenian care spunea că Omni e cu atît mai tare, cu cît e mai singur. Decit, nu se prea potrivește filosofi­­ib seniană cu politica electorală.. MICROBII ELECTORALI O listă întreagă de şcoli primare , un program abundent de întruniri publice. In fiece seară vine rîndul cîte unei şcoli şi cîte unui contingent de auditori convocaţi ca să audă cuvîntările obligatorii ale oratorilor... în contra candidaţilor opozanţi. Căci se vorbeşte mai puţin de reforme, de chestiunile programului liberal, decît în defavoarea candidaţilor o­poziţiunii, dintre cari unii într’ade­­văr primejdioşi prin popularitatea lor Dar nu de aceasta e vorba, ci cu totul de altă ceva. întrunirile acestea electorale se ţin în şcolile primare de băieţi şi de fete, în diferite cartiere ale ora­şului, de preferinţă acele mai popu­late şi mai frequentate. Lucrurile se petrec dară cam astfel. Cu ajutorul autorităţilor poliţie­neşti se „convoacă“ şi se adună în una din şcoli un număr de cetăţeni. Aceştia petrec cîteva oare în tovă­răşia oratorilor, ascultă cuvîntările, luptînd cu somnul —mai cu seamă că adunările au loc în zile de lucru, nu numai în zile de serbători—după care se împrăştie pe la vetrele lor, ca să mai uite necazurile. A doua zi în aceeaşi şcoală se reiau cursurile cu elevii, cu elevele în mod obişnuit, ca şi cum nimic nu s’ar fi întîmplat. Vedeţi consecinţele posibile ale procedeului. Oamenii, ridicaţi de pe la casele lor, unii chiar din atelierele de lucru, ori din prăvălii au prilejul de a aduce în acele săli de clasă, fără nici un control şi fără nici un ob­stacol, microbii atîtor epidemii. Iaşul este prin excelenţă un oraş epide­mic şi nu se poate întîmpla o sin­gură zi fără declarare de boli con­tagioase. Iată dară un splendid mij­loc de propagandă infecţioasă prin intermediul... întrunirilor politice. Copiii, fără nici o vină, nu au decît să culeagă a doua zi după întrunirea publică, roadele sistemu­lui, iar contagiunea de boli nu are de­cît să se întindă în toată liber­tatea şi plenitudinea. Nu de mult s’au interzis de că­­tră serviciul medical al oraşului conferinţele duminicale ale «Uniunii educatoarelor» cari se ţineau în unele şcoli ale cartierelor populare iaşane, pe acelaşi motiv că ar fi cu neputinţă să se mai garanteze efi­cacitatea măsurilor de izolare contra cazurilor de boală epidemică atît de numeroase în anul trecut. Peste 300 de scarlatine declarate, aproape 250 de cazuri de febră tifoidă şi aşa mai departe ! Ce e de mirare clară că s’ar pu­tea propaga numeroase cazuri de boli molipsitoare pe calea întruniri­lor ţinute îrn şcolile primare publice? Nu contestăm că s’a practicat şi altă dată acelaşi sistem. Dar de mult n’a fost un an mai bogat în epidemii ca anul acesta. Apoi, simt lucruri şi procedee la care numai cu încetul se renunţă şi unul din acele procedee ar fi acel al întrunirilor publice în şcoli, cînd nu există putinţa unei desin­­fectări cu etuva. Sau dacă există, nu ştim să se fi întrebuinţînd, deşi după anumite discursuri electorale etuva ar fi foarte necesară... D. dr. Fior care, înainte de a fi membru al organizaţiei liberale, este medicul şef al oraşului, ar fi che­mat să iee măsuri în scopul celor aratate de noi aci. Bine­înţeles, da­că găseşte raţionale, pur şi simplu, şi nu „politice“ observaţiile de mai sus. ? ECOURI Poet şi critic.—Camille Mauclair, cu­noscutul critic de artă a publicat o isto­rie a muzicei contemporane, intitulată : „Istoria muzicei europene de la 1850 la 1914“. Distinsul seriilor a ştiut să învingă gre­utăţile pe care le reclama o asemenea lu­­crare. Din materialul imens şi variat ce-i sta la îndămînă a ştiut să aleagă ceea ce era cu deosebire caracteristic, prezenttn­­du -ne o icoană fidelă a muzicei contem­porane. Galeria marilor maeşti ai vremii noas­tre : Debussy, Vicent d’Indy etc. e arătat In «miori juste şi aşezată In cadrul ce i se cuvine.* Pugno şi Meunier.—Ziarul „Comoedia‘ relatează următoarea întîmplare petrecută între Raoul Pogno—marele pianist dispă­rut zilele trecute—și Constantin Meunier, cunoscutul pictor și sculptor belgian. Pugno cinta deseori la cercul artistic din Bruxelles. Constantin Meunier ascul­­tindu-l, îşi mărturisi dorința de a cunoaşte personal pe marele pianist. Pogno se duse să-l vadă și-l găsi pe cale de a sfirşi statua lui Zola. Cei doi maeștri rămaseră multă vreme împreună. Meunier îşi arătă atenei regre­tul că nu poate—din pricina sănătăţii— ia parte la concertul pe care Pogno ÎI dădea chiar In seara aceia, atonei Pogno luă loc la pian și erită din Cho­pin. Meunier i-a strigat : — Iți mulțumesc pentru acest ceas fe­ricit... Pogno li răspunse : — Ori de cite ori tei dori, vom­ veni și vom­ clnta numai pentru d ta. — Pot îndrăzni să te rog să vii mine ? întrebă ca sfială sculptorul. Pugno îi făgădui. Dar a doua zi când Pugno sună acasă la Meunier, fu condus la patat mortuar al noului său prieten ! Constantin Meunier murise din pricina unei boli de inimă... OAMENI ŞI LUCRURI A îndrăznit. Sunt muite lucruri de învăţat şi de spus cu prilejul cetirii micilor anun­­ciuri. Aşa, bună­oară, găsim că are mare dreptate candidate care semnează ur­mătoarele : DOMNIŞOARA onestă, cultă, bună gospodină, familie bună, dispunînd protecţie şi ceva dotă, doreşte căsătorie cu funcţionar bine retribuit. Bine, foarte bine chiar se cuvine să fie retribuit, fericitul care ar avea şansa să do­­bîndească mina care-i aduce „ceva dotă“ şi „protecţie“. Gavant magic, e tot puternic şi a­tot cuprinzător : „protecţie“. Ce element social echivalează cu a­­ceasta; ce putere egalează puterea „pro­tecţiei“ in societatea noastră ? Dar mai interesant ni s’a părut, pe ziua de eri, micul anuncin care suna ast­fel: BACALAUREAT deştept, îndrăzneţ, caută ori­ce fel de serviciu Bucureşti, adresa: Bebe M... „Deştept, e pus, fără îndoială, din sim­plă cochetărie. Adevărata calitate pe care trebue s’o afişeze candidatul la „orice fel“— bagaţi de seamă „la orice fel“ de servi­ciu, este acea de „îndrăzneţ“. Dacă lntr’adevăr eşti Înzestrat cu a­­ceastă mare însuşire, tinere, izbînda ta e dinainte asigurată. Cariera ta, ori­care vei alege-o, va fi încununată de o victo­rie timpurie şi vei sflrşi prin a fi purtat In triumf.. S’ar fi putut întîmpla—ce nu se întîm­pla în lume ?—să ai talent, că ai ingeni­ozitate, aptitudini, inspiraţii, entuziasm. Dar ce preţuesc toate aceste pe lingă marea, suprema calitate pe care o ai, pentru că îndrăzneşti să afirmi că o ai,— îndrăzneala.... Străbunii noştri au spus-o cu mii de ani înainte: „andaces fortuna javat“,— „pe cei semeţi norocul i­ suntă“. Dar noi, modernii, încercăm şi adeve- rina la tot pasai acest teţelepţeae dicton şi patern şi-ţi spunem, tinere, că posezi Însuşirea tuturor însuşirilor mari In viaţă, dacă într’adevăr eşti îndrăzneţ, procura spui. Toate talentele din virae pu ţi ar fo­losi la nimic, dacă natura ta­ ar fi creat sfios, modest. O inutilitate socială—iată ce este ti­midul. Veşnic trecut cu vederea; pururi nebuai în seamă , de nimeni neştiut, ne­preţuit, nerăsplătit... „Vroeşte şi vei putea“ nu e adevărat de­cit sub această formă : „îndrăzneşte şi vei putea“. Căci voinţa singură nu e bună la nimic. Fii dară îndrăzneţ ! Numai prin îndrăz­neală vei trece înaintea altora, te vei fo­losi de munca lor, de meritai lor, de o­­pera lor. îndrăznind,—vei sugera, vei face lumea să creadă aere In priceperea ta; vei hipnotiza pe toţi ; vei bird, vei stă­­pîni, vei teroriza, vei vorbi cu glas tare, vei inspira nu numai frică, dar şi încre­dere, admiraţie. Vei face ori­ce, vei is­­bnti In ori­ce ; vei avea bunuri, avuţie, ne­murire. Taina vieţei, norocul existenţei se cu­­ţ^iind In acest singur şi magic cuvînt : iuLrăzneala 1 \nere necunoscut,—autor al micului and^ciu—eşti cunoscutul zilei de mine, celebritatea ?i eroul ei! Rodion mieriaMISICI Prima alegere a­ţi avut .. .oc înainte de perioada electorală. In clabat liberal din Capitală d. M. Ferekide a spus d-lui Ionel Brătianu : — Alege între mine ţi Pake-Protopo­­peseu. Şi ţeful a ales pe d. Ferekide... * Excepţional candidat d. dr. Cosmopici­­ Singurul care are două gazete cotidiane la dispoziţie ţi două partide: al mEveni­­mentu-Cuvintului* ţi al naţionalismului. Veşnic nn două luntre... * Bietul A. C. Cuza ! Nu-i ajunge lupta ca colegiul al II-lea , concurenta naţionalistă ce­­ fac d­int V. Arion şi Cosmopici. Acum mai are de „truntit* doi candidaţi la Senatul uni­­ver­sitar. D-nii dr­. Leon ţi Bujor sunt, amin­­doi contra sfeştaniei... Edilii interimari se laudă că au ief­tinit caracuda. Din potrivă. Caracuda transfugilor găseşte tariful urcat in clubul lor. Ziarul lui Pake Protopopescu numeşte ■ pe d. Ferekide „bătrtna rozătoare II roade al dracului pe Poke, c’a fost exoflistt din deputăfie. „Camileoni‘ se intitulează un articol imprudent al „Cuvintului". D. Arion face parte din trei partide de-odată și cuvintul il poate supăra... Pe la Universitate Ieri, Mercuri 22 Ian. Seminarul de sla­vistică al facultăţei noastre de litere, şi-a ţinut obişnuita şedinţă săptămînală. Au luat parte, pe lingă d. prof. I. Băr­­bulescu, următorii 22 studenţi şi studente: d-rele Colomei, Strat, Marg. Ştefănescu, Zamfirescu, Creangă, Cerchez, Răntu, Sa­tire­scu, Neculau, Decin, Bogdan, şi d-nii: Popovici Panaite, Palade, Răntu, Constan­­tinescu, Grigoraş, Negrescu, Alecu, Bora­­da, Minar, Demetrescu, Lăzărescu. A ţinut conferinţă d-şoara Marg. Şte­fănescu, vorbind despre Raporturile poli­tice ale Romîniei cu Serbia in vremea regelui Carol I, după vederile lui Vladan Giorgovici. Dăm aci rezumatu! făcut chiar de conferenţiară al celor ce a spus. Distinsul om politic al sîrbilor, dr. Vla­dan Giorgovici, fost prim-ministru al Ser­biei In vremea regelui Milan Obrenovici, a tipărit in 1911 nu strbeşte o carte cu titlul „Evropa i Rumunija“, adică „Eu­ropa şi România“. Ideia de la care pleacă această carte, este „alianţa tuturor statelor balcanice, care este prielnică nu numai balcanicilor, ci şi pentru pacea Europei“. Apoi, conti­nuă scriitorul: „Pentru această alianţă, trebue o cit mai posibilă cunoaştere, In­tre popoarele peninsulei balcanice*. De aceia întreprinde această scriere

Next