Opinia, octombrie 1915 (Anul 12, nr. 2581-2606)

1915-10-28 / nr. 2603

0 ABONAMENTE Un an ... 20 lei 6 lunî ... 10 lei Administrația : Tipografia H. Goldner,­­«fî.- Tekf.» N*. *6­­­1 gyfo direCtHMiea ETITUI COITlitet 1 Aaul XII~No. 2603 - Mercur! 28 Octombrie 1915 IBS»» ■mm Români şi străini Este neîndoios că deşi­­timpul trece* totuşi starea noastră, din punct de vedere ■a­ politicei externe, nu se limpezeşte, F'ie­care din noi, cu mica lui luif£i,atu Şi în micul cerc în care se învîrteşte, îşi dă seamă că nu e bine. De aceia se poa­te auzi cînd doi inşi se Întîlnesc şi se în­treabă ce mai e ».eu, un răspuns aproa­pe invariabil : „Dacă acum e greu, acum D-s­cu ştie cum vom scapa !“ Şi a­ceste cuvinte cari stau pe bulele fie­căruia, nu sunt de dil reflexul stării de trurburare şi nemulţumire în care trăim de atîta amar de vreme. Nu ştim ce va fi mine, dar parfeă ceva ne spune că n’a­­re să fie bine, că adică împrejurările şi de data aceasta vor fi mai tari ca voin­ţa omului şi că dînsele ne vor impune ■atitudini la cari astăzi poate*'taci nu ne igbujim. Irină atunci îns®, războiul mondial a­­duce cu sine Schimbări şi prefaceri, cari ne turbură traiul nostru, ne fac să ve­dem cu alţi ochi multe din lucrurile cele mai­­obişnuite. Aşa, de exemplu, încă de­­pe băncile şcoalei, şi e cam mult de a­­bhraci, ni se spunea că Romîni sunt toţi­­acei care vorbesc aceiaşi limbă, au ace­leaşi obiceuri, aceleaşi simţiri. Era, după cum se vede definiţie­­ largă a ceia ce se chiamă Romîni şi nu se făcea deose­bire între cel din ţară şi Romínul din a­­fară de hotarele ei. Constituţia, legea civilă, iar acum în urmă „legea pentru controlul străinilor“ au mai micşorat conţinutul noţiunei de Romín şi pe cit posibil au precizat-o re­­zervind-o în special pentru cel din Re­gal* Ca concursul tuturor acestor învăţături ,­ajunsesem să ne facem idee aproape lă­murită, despre cine e şi cine nu e Ro­mân. Dar acum, sub presiunea stării de lu­cruri actuale, cugetarea noastră asupra a­­cestei chestiuni, sufere o schimbare. Pen­tru cei cari se hrănesc cu credinţa că i­­dealul nostru stă pentru moment peste Carpaţi, e mai român cel de prin văile de dincolo ale acestor munţi, care are simţul realităţilor­­ şi posibilităţilor in­tru înfăptuirea acelui ideal, de cit mulţi cari stau alături de noi, dar pe cari îi socotim vrăjmaşii acestor idei. Cei cari nutresc alte gînduri, care în­dreaptă privirile lor în altă direcţiune, socotesc acelaş lucru despre ceilalţi. Şi a­­şa se face că deşi suntem Romîni, nu mai suntem însă aşa unii pentru alţii, după cum ne găsim într’o tabără sau alta. Nu e nevoe să fie cineva mare obser­vator, pentru ca să vadă cîtă jenă dom­neşte astăzi printre cei ce pînă acum erau fraţi, fraţi în politică, fraţi în deosebite manifestări ale vieţii noastre de tot felul. Dar, ce zic ? Chiar între: fraţi adevăraţi, fraţi din­ aceiaşi părinţi, armonia de altă dată a făcut foc unei stări de turburare sufletească ? ! Se introduce vrajba între ei, şi această vrajbă merge pînă la manifestări exte­rioare cari nu sunt de­cit rezultatul acelei turburări. Avem însă credinţa că această ame­ţeală este mai mult superficială. Altfel ar fi de desperat de viitorul ţărei aceştia. Se datoreşte această stare de enervare mai ales neofiţilor puşi în serviciul unei idei, cari vor să dea dovadă de zel. Aceştia din ori­ce cîmp ar fi, tulbură liniştea tuturor. Marea majoritate însă a acelor, cari judecă faptele şi apreciază împrejurările, întru­cit acestea pot fi apreciate ori care ar fi ideile ei, le manifestă însă fără zgomot şi în mod demn. Această majoritate înţelege că mai multă treabă se face, cînd se lasă să spună fie­care ceia ce are pe cuget şi nu se chiamă lumea la arme, pentru ca să împedece pe alţii de a vorbi şi a se manifesta, cum, de exemplu, era cazul cu oraşul nostru. La o întrunire pe care partizanii unei idei voiau s-o ţină pentru a arăta lumii adunată acolo, de ce parte e adevărul şi dreptatea, se putea răspunde cu o alta în care să se arăte temeiurile contrare. Lumea liniştită, dar pe spinarea căreia se făceau toate acestea, pentru că dînsa are să fie chemată a-şi vărsa sîngele ori avutul, era doritoare negreşit a auzi încotro e îndemnată a se îndrepta, atît după raţiune cît şi după sentiment. In ioc de aceasta, se aţîţau spiritele şi mai înainte de orice, li se spunea că purtători de cuvînt ai uneia din ideile pentru înfăptuirea unei părţi din idealul nostru naţional, n’au drept să deschidă gura în oraşul peste care aceştia din urmă pusese monopol. Dar şi cu ocaziuni de acestea se re­petâ dââ Dşi Iii observă in viaţa de to’ată ziua­, cînd e vorba de chestiuni mai înalte, chestiuni sociale, politice ori economice. Intr’o adunare, fie ea parlamentară, fie de ori ce altă natură, cine e mai ttttbur lent, cine pune pedici acţiuftii defer mulţi ? Minoritatea. Este tîrivfie'g’iul ei oare cum, de a^nu l&U £e alţii să* facă, chiar cînd aceştia văd mai bine ca ea. Şi se întîmplă căzuri cînd majoritatea nu poate trece înainte tocmai din cauza violenţei m­i­norităţei. In chestiunea naţională­, deschisă de războiul universa? dă astăzi, ne găsim aproape in aceîaşi situaţiune. Avem şi aici iftinoritate şi o minoritate turbulentă. Reuşi-va dînsa să împedice acţiunea ma­jorităţii ? Zilele ce vin ne o vor spune. Pentru moment ne mulţumim a pune chestiunea. V. I. Karîn Note Răzleţe Hapuri şi distracţii. laşul înghite. Un oraş mare, un moloh uriaş care înghite ctite­­hapuri cit de mari şi cît de Hoiare. Trebue numai ca hapul să fie aurit, acoperit, ca să nu se Vadă şi să nu se simtă ce-i inlăuntru. Cum se dă de pildă unui copil hapul in şocoladă, sau cum se pune o bucăţică de slănină veche — dar proaspăt afu­mată — in capcana şoareciior. In Iaşi ajunge o reclamă sforăitoare, afişe mari cu litere colorate, ca să anunţe bunăoară: Zodia prostului, Concert de broaşte indiene, simfonie foarte clasică pe o balalaică, sau ori­ce alt marafet, apoi preţuri mari, şase lei, opt lei, zece zi — şi incep să alerge ieşenii noştri şi tot vin, se’/'grămădesc şi iau biletele cu asalt. In majoritatea cazurilor spectacolele acestea sunt cşa de abjecte că specta­torul întrebat a doua zi dacă a fost frumos Iţi răspunde jenat: Eu, nici n'am fost aseară — cu toate că a fost. Apoi, cu distracţiile acestea, aşa zişii artişti şi actori de varieteu fac să sufere cinematografele, pentru că în loc să umple o pauză la aceste spectacole, ei se suie pe scenele teatrelor şi umplindu-şi pungile, nu mai dau pe la cinematografe — fiind­că au devenit artişti de forţă, graţie publicului nostru artistic... Avem proverbul „O dată vede naşul...“ dar nu putem spune „o dată vede laşul“ pentru că acest oraş tot vede şi vede toate inepţiile şi tot e tras pe sfoară, măcar o dată la două săptămini. Oarbă urbe. Dar la reclamele concertului din urmă, dacă ieşanii ar fi fost cituşi de puţin atenţi, nu cădeau în capcană. Cine nu ştie că ruşii sunt tari in reclame şi telegrame... * * Geamul spart al „ Iaşului“ nu-i oare opera unor nemţofili ? Geamurile acestea sunt doar importate din Germania. * * * O farmacie din localitate a fost mu­tată in ctte­va ore dintrun local în altul. Nu-i nici o minune această grabă. Ctnd nu’s în ţară medicamente, nu ai ce muta.* * * Un negustor de său a fost amendat pentru contravenţie la l gea exportului. A trimis căruţe de­ său peste graniţă. Prostul­­ avea doar cu ce unge... ca să nu se audă scîrţtitul. * * * Prinţii visează trei lucruri: Trenuri, terenuri şi tronuri. * * * Curioasă coincidenţă. Ţăranul poartă cojocul pe faţă şi întors, cu blana afară. Şi cuvintul însuşi cetit intors, tot cojoc ne dă. * * * Ministerul a fixat preţuri maximale pentru vânzătorii de piei. Măsură foarte nimerită. Toţi negustorii pe aceste vremuri ex­ploatează de-ţi iau pielea — cei cu piele îţi iau două piei. 0 AM EN,1 Şl LÜdfttîR1’ 8« Cărţile anglo-americanului Kenann., vr’e cinci la număr, au făurit 0 trig'tâ celebri­tate teţttrliţelor’ ruseşti şi siberiane. Dar Frenhan nu e singur în această luptă u­­riaşă, de esenţă intelectuală, pentru că întunecoasele închisori sunt cu deosebire ameninţătoare pentru intelectualitatea rusă. „Librăria Nouă“ din Capitală a pus,a­­cum în vînzare tm­ verfuffl de tfeate 300 pagijji, întifebat: „Din temniţele ruseşti şi din Siberia“—drumul suferinţei la sfîrşi­­tul veacului a! 19-lea, „roman adevărat“ de Hesba Stretton. Romanciera engleză însoţeşte volumul cu următoarea precuvîntare : ■»...Aici scrii această carte în tovărăşie cu Vin Scriitor rus foarte cunoscut, care trăieşte acum fugar in Anglia. El mi-a,po­vestit întîmplârile din temniţele ruseşti şi din Siberia şi mi-a­ dat încredinţare sfîntă că sunt fapte adevărate. Am sities apoi ştiri despre standişti, despre învăţăturile lor şi organizaţia lor înţeleaptă, din scrierea „The Stundists“, care s’a publicat puţin mai înainte decit cartea mea, în culegerea „The­­Cristian World“. Mie m­i se pare că această umilită sectă se apropie de apostolii lui Hristos mai mult de­cît oricare alţi creştini. Ei n’au încă o teologie sistematică, şi sistemati­zată, n’au rînduială bisericească, n’au bi­serici, nici preoţi. Noul testament este le­gea lor, singura lor liere lî tertieru religi­os, moral şî social. Cea dirijata datorie a unui standist este să înveţe a ceti, pen­tru că să poată singur să afle vorbele Domnului nostru Isus Hristos. Aceşti creştini simpli, cinstiţi şi nevă­­tămători nimănui, cari dimpotrivă fac numai bine, sunt cu toate acestea prigo­niţi cu o cruzime şi o neîndurare mai mare de cum se prigonesc, în Rusia, ji­­eaaii. Aceştia din urmă găsesc cel puţin sprijin puternic şi apărare la marii filan­tropi şi bogaţi din rasa lor, pe cînd stun­­diştii,—ţărani ruşi—sînt groaznic prigo­niţi de cătră compatrioţii lor. Nimeni pe lumea aceasta nu-i apără; nimeni nu deşteaptă opinia publică să iea cunoş­tinţă despre crimele ce săvîrşeşte asupra lor ortodox­ia rusească, în tovărăşia gu­vernelor ruseşti. Ei, sărmanii, sînt tot aşa de muţi, spre cît de mut a rămas Domnul nostru Isus Hristos la chinurile şi martiragiul ce-a suferit. Ca să fac cunoscut chinurile acestor nenorociţi, am scris această povestire. N’am exagerat nimic. Din potrivă, am tre­cut sub tăcere tot ce mi s’a părut din cale afară de neomenos şi de crud“. Traducătorul care semnează „Un Ro­mân“ închină lucrarea „d-lui I.C. Brătianu cu admiraţiune şi cu dragoste“. Dar bărbaţii politici, în aceste grave momente, au oare vreme de cetit scrieri literare ? EI©«îî«es. S­T­R­U­N­A ZILEI Mutatul. Nenorocitele pierderi de oraşe obligă pe sîrbi să ca­ute refugiu în Muntenegru, el însuşi ameninţat. Ziarele. Bieţi muntenegrini, Mici şi peregrini, Creşteţi uriaşi— Primind... chiriaşi ! . Expierea „Viitu­rului“ pentru aminarea întrunită­ de ia Iaşi este o simplă co­pilărie. Nici unul din prietinii d-lui Badaren n’ar fi uitat dacă d. Take Ionescu ar fi venit la Iaşi, că d-sa este şeful partidului conservator de­mocrat. S3 Declaraţia d-lui, Georgel Mîr­­zescu. — Precum se ştie, d. Stere a refuzat să răspundă invitaţiunei d-lui Ionel Brătianu, cu ocazia consfătuirilor cu reprezentanţii judeţelor. Deputaţii şi senatorii, ieşeni, dere­prezentat, au fost conduşi de d. Georgel Mirzescu. În numele acestora şi pe baza unei consfă­tuiri prealabile d. Georgel Mirzescu a făcut următoarea declaraţie : — „In numele deputaţilor şi senatorilor din a doua capitală, aci prezenţi, asigur guvernul. df,.r­antiferterea.­ noăstră şi con­cursul nostru neţărmurit. Aceşti reprezentanţi ai celei de a doua capitale vă socotesc că sunteţi singurul indicat a conduce carul statului român în aceste grele şi hotăritoare clipe pen­tru ţară şi neam şi îşi, exprimă con­­vingerea .««iMd­ ,­ în U&imele posibilului, nu­ veţi sacrifica ni­mica din integritatea idealului nostru naţional“. Avem mo­tive temeinice de a afirrha că partea Ultimă din această declaraţie a fost sesizată de cei prezenţi şi comen­tată şi că d. Ionel Brătianu n’a fost displăcut impresionat de această cu tîlc făcută declaraţie a d-lui Mirzescu. §1) intru­cit întrunirea federaţiei unioniste nu a putut avea loc Du­minică 25 Octombrie şî fruntaşii fe­­deralişti din Capitală n’au putut sosi, parastasul pentru odihna ro­manilor căzuţi pe cîmpul de luptă, cplfo­­rfat a­tă fie tot ‘Duminică 25 octo­mbrie, a fost şi el amînat. Credincioşilor, care au crezut că parastasul va fi oficiat chiar dacă întrunirea nu ar avea loc, li s’a spus de cătră insă-și directorul Mi­tropoliei, că acesta ie motivul am­î­­nărei. S3 Un cuvînt al d-lui Sebastian Moruzzi.—Intr’un cerc de prieteni d. Sebastian Moruzzi a declarat Urmă­toarele. nDeși continua a crede că din punct de vedere politic n’ar fi de dorit pen­tru România un triumf al Germaniei, recunosc însă că politica noastră eco­nomică, de la data izbucnită războiu­lui, a fost o politică nenorocită. Mai cu seamă procedeul de a refuza ieşirea unor mărf­uri cumpărate şi plătite, constitue, un ce incited, care cu adevăr cit atinge grav bunul renume şi demnitătea ţărei romîneşti­. SS Astăzi Marţi se judecă de cătră instanţele din Capitală cererea de in­stituire a unui sequestru judiciar la ziarul Universul. In legătură cu acest proces se şop­teşte de unii că m­oi şi foarte impor­tante schimbări se pregătesc la zisul ziar—schimbări care depind mult de cele ce va hotări judecata. S3 D-na Maria C. Buţureanu, institu­toare, a obţinut un concediu de 25 zile, din cauză de boală. SS Eri s’a constatat în oraş două cazuri noi de febră tifoidă. Bolnavii au fost izolaţi. S3 Consulul german din localitate a intervenit, pe lîngă inspecţia Căilor ferate, de a dispune ca vagoanele în care sosesc emigranţi germani din Rusia, să fie încălzite. De asemenea să fie încălzite vagoanele, în care de multe ori refugiaţii sunt siliţi să petreacă noaptea în Iaşi. După cît suntem informaţi, cererea aceasta va fi satisfăcută. SS Consiliul de administraţie al Fabri­­celor textile, a hotărît ca în caz de în­cetarea lucrului, din lipsa de materiale prime,să se plătească lucrătorilor jumătate din salar, pe timp de trei luni de zile. 33 Ministerul de interne a revocat pe d. Alexandru Cristea, notar­ la Mădârjac, invinuit de fapte imorale, numindu-se în acest post pe d. Ion Vornicu, fost notar. SS La examenul de azistenţi în farma­cie au reuşit următoarele cifre „• Sava Mi­­clescu, Istrate, Udrea şi Pantazi. SS D. Mendelieff, consulul rusesc din localitate, în urma dispoziţiunilor luate de guvernul rusesc, a intervenit pe lingă prefectura de judeţ, ca în eliberarea de paşapoarte pentru Rusia, să legalizeze şi declaraţiile solicitanţilor şi nu numai semnaţiunile. SS Poliţia gărei a arestat astă noapte pe individul Neculai Munteanu, care se îndeletnicea cu furatul soindurilor, din vagoane. Uf­eri a fost la localitate un reprezentant al comisitunei cen­trale de cumpărături pentrfi Germania și Austria. Acest reprezentant s’a pus în contact cil societatea Viticolă* pentru cumpărarea a file va­goane vin roş şi 100 vin alb. Societatea viticolă a cerut 11 Iei, pentru decalitri de vin, în car­e intri şi preţul vasului şi 8 lei fără văn­ ■ I­S3 Membrii Camerei de Comerţ şi co­respondenţii acestei Camere, sunt convo­caţi în adunare generală pentru Sîmbătă 31 .Octombrie, orele 3 după prînz. Cameră se Va ocupa intre altele* de chestia eftem­iei traiului. SS. Comitetul societăţei de gimnastică şi sfiori, se va prezintă inline primarului pentru a-i înmîna adresă de numirea d-sale ca membru de onoare a acestei societăţi. S3 Stolare— Ministerul de instrucţiune a acordat concediile următoare : , D-lui I. dim­itriu­, învăţător la­­ şcoala din Coarnele­ Caprei o lună de 2il£. D-nei Natalia Popea, institutoaare din Iaşi, o lună de zile. . S’a acordat un concediu nelimitat învă­ţătorului concentrat N. Mardare, din co­muna Hodora,­­ Direcţiunea teatrului Maţiotia! .diţi localitate, cânh art. 99 din legea iertfi­­lor, face cunoscută tuturor direcţiunilor de şcoale primare şi secundare de băeţi şi fete, să se adresele oficial Cancelariei teatrului, spre a obţine Coftlete de IOG foi pentru reducere în timpi acestei sta­giuni, corpului didactic, celui administra­tiv şi familiilor acestora. Reducerea este 2 Iei statul­­, în loc de 3 lei, iar lojile de 4 persoane cu 6 lei în loc de 12, cele de 5 nefs. cu 10 Iei în loc de 15, cele de 6 pers.,cu 10 lei în­ loc de 16, la loji nu Se plăteşte garderoba. Direcţia scbăreî cîhd dă iiii ioci sau mai multe feste obligată să schiH,ei­ze şi să ştampileze cu ştampilă şcoalei în dosul fiecărui bonţ posesorul acestui bon se prezintă cu el şi cu plata la li­brăria Iliescu, iar seara la casa teatrului, şi poate alege piesa şi ziua care-i con­vine. Direcţiunea şcoalei n’are nici o răs­pundere de aceste, carnete, miei de bo­nurile rămase la Cotch SS învăţătorul D. Popa, din Codăeşti venind în Vaslui, pentru tîrgueli, îşi lă­sase trăsura înaintea unei prăvălii. Terminînd tîrguiala, constată că i s’a furat trăsura. Se fac cercetări şi în Iaşi. SS In oraş s’a răspîndit aseară zvonul despre un accident de automobil, întîm­­plat d-lui Mirzescu, primarul oraşului. Din fericire zvonul era neîntemeiat. S3 Astă noapte un incendiu a izbucnit la casele Marcu Naftare din strada Smîr­­dan, întinzîndu-se şi asupra caselor cu No. 4 din aceiaşi stradă. Focul a fost localizat de pompieri. SS Se afirmă că membrii clubului con­servator, de sub şefia d-lui Marghilo­man din localitate, au hotărtt a trimete o delegaţie la Bucureşti pentru a ruga pe d. Marghiloman să ceară categoric d-lui Brăteanu intrarea României in ac­ţiune alăturea de puterile centrale. S3 Ziarele din Bucureşti, mai ales „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ cuprind în fie­care zi plîngeri ale concentraţilor, cari se jelesc de starea mizerabilă în care trăesc de luni de zile, stare care acum se agravează prin faptul că îmbrăcă­mintea şi încălţămintea s’a uzat, iar vremea de iarnă a sosit. Prea des se­­aud asemenea lamentări. In adevăr sunt trupe concentrate de mult, pe cînd altele nu. La unele trupe se mai primenesc sol­daţii concentraţi, dîndu-se drumul altora, aşa că aceştia nu simt greutăţile aşa de mult. Atunci ne întrebăm dacă nu s’ar putea face o rotaţiune aşa ca de aceste greutăţi să se împărtăşească nu numai unii ? ! Poate cheltuelile cu aceasta ar fi prea mari,­­dar e bine să ne gîndim serios la cele ce transpiră prin unele gazete ca „Dimineaţa“. SS Ministerul de interne a cerut au­torităţilor locale, de a ridica pe străinii, cari obţinînd dreptul de tranzit prin ţară, se opresc totuşi în unele localităţi şi să-i conducă pînă la punctul de eşire din ţară. 1

Next