Opinia, octombrie 1915 (Anul 12, nr. 2581-2606)
1915-10-28 / nr. 2603
0 ABONAMENTE Un an ... 20 lei 6 lunî ... 10 lei Administrația : Tipografia H. Goldner,«fî.- Tekf.» N*. *61 gyfo direCtHMiea ETITUI COITlitet 1 Aaul XII~No. 2603 - Mercur! 28 Octombrie 1915 IBS»» ■mm Români şi străini Este neîndoios că deşitimpul trece* totuşi starea noastră, din punct de vedere ■a politicei externe, nu se limpezeşte, F'iecare din noi, cu mica lui luif£i,atu Şi în micul cerc în care se învîrteşte, îşi dă seamă că nu e bine. De aceia se poate auzi cînd doi inşi se Întîlnesc şi se întreabă ce mai e ».eu, un răspuns aproape invariabil : „Dacă acum e greu, acum D-scu ştie cum vom scapa !“ Şi aceste cuvinte cari stau pe bulele fiecăruia, nu sunt de dil reflexul stării de trurburare şi nemulţumire în care trăim de atîta amar de vreme. Nu ştim ce va fi mine, dar parfeă ceva ne spune că n’are să fie bine, că adică împrejurările şi de data aceasta vor fi mai tari ca voinţa omului şi că dînsele ne vor impune ■atitudini la cari astăzi poate*'taci nu ne igbujim. Irină atunci îns®, războiul mondial aduce cu sine Schimbări şi prefaceri, cari ne turbură traiul nostru, ne fac să vedem cu alţi ochi multe din lucrurile cele maiobişnuite. Aşa, de exemplu, încă depe băncile şcoalei, şi e cam mult de abhraci, ni se spunea că Romîni sunt toţiacei care vorbesc aceiaşi limbă, au aceleaşi obiceuri, aceleaşi simţiri. Era, după cum se vede definiţie largă a ceia ce se chiamă Romîni şi nu se făcea deosebire între cel din ţară şi Romínul din afară de hotarele ei. Constituţia, legea civilă, iar acum în urmă „legea pentru controlul străinilor“ au mai micşorat conţinutul noţiunei de Romín şi pe cit posibil au precizat-o rezervind-o în special pentru cel din Regal* Ca concursul tuturor acestor învăţături ,ajunsesem să ne facem idee aproape lămurită, despre cine e şi cine nu e Român. Dar acum, sub presiunea stării de lucruri actuale, cugetarea noastră asupra acestei chestiuni, sufere o schimbare. Pentru cei cari se hrănesc cu credinţa că idealul nostru stă pentru moment peste Carpaţi, e mai român cel de prin văile de dincolo ale acestor munţi, care are simţul realităţilor şi posibilităţilor intru înfăptuirea acelui ideal, de cit mulţi cari stau alături de noi, dar pe cari îi socotim vrăjmaşii acestor idei. Cei cari nutresc alte gînduri, care îndreaptă privirile lor în altă direcţiune, socotesc acelaş lucru despre ceilalţi. Şi aşa se face că deşi suntem Romîni, nu mai suntem însă aşa unii pentru alţii, după cum ne găsim într’o tabără sau alta. Nu e nevoe să fie cineva mare observator, pentru ca să vadă cîtă jenă domneşte astăzi printre cei ce pînă acum erau fraţi, fraţi în politică, fraţi în deosebite manifestări ale vieţii noastre de tot felul. Dar, ce zic ? Chiar între: fraţi adevăraţi, fraţi din aceiaşi părinţi, armonia de altă dată a făcut foc unei stări de turburare sufletească ? ! Se introduce vrajba între ei, şi această vrajbă merge pînă la manifestări exterioare cari nu sunt decit rezultatul acelei turburări. Avem însă credinţa că această ameţeală este mai mult superficială. Altfel ar fi de desperat de viitorul ţărei aceştia. Se datoreşte această stare de enervare mai ales neofiţilor puşi în serviciul unei idei, cari vor să dea dovadă de zel. Aceştia din orice cîmp ar fi, tulbură liniştea tuturor. Marea majoritate însă a acelor, cari judecă faptele şi apreciază împrejurările, întrucit acestea pot fi apreciate ori care ar fi ideile ei, le manifestă însă fără zgomot şi în mod demn. Această majoritate înţelege că mai multă treabă se face, cînd se lasă să spună fiecare ceia ce are pe cuget şi nu se chiamă lumea la arme, pentru ca să împedece pe alţii de a vorbi şi a se manifesta, cum, de exemplu, era cazul cu oraşul nostru. La o întrunire pe care partizanii unei idei voiau s-o ţină pentru a arăta lumii adunată acolo, de ce parte e adevărul şi dreptatea, se putea răspunde cu o alta în care să se arăte temeiurile contrare. Lumea liniştită, dar pe spinarea căreia se făceau toate acestea, pentru că dînsa are să fie chemată a-şi vărsa sîngele ori avutul, era doritoare negreşit a auzi încotro e îndemnată a se îndrepta, atît după raţiune cît şi după sentiment. In ioc de aceasta, se aţîţau spiritele şi mai înainte de orice, li se spunea că purtători de cuvînt ai uneia din ideile pentru înfăptuirea unei părţi din idealul nostru naţional, n’au drept să deschidă gura în oraşul peste care aceştia din urmă pusese monopol. Dar şi cu ocaziuni de acestea se repetâ dââ Dşi Iii observă in viaţa de to’ată ziua, cînd e vorba de chestiuni mai înalte, chestiuni sociale, politice ori economice. Intr’o adunare, fie ea parlamentară, fie de ori ce altă natură, cine e mai ttttbur lent, cine pune pedici acţiuftii defer mulţi ? Minoritatea. Este tîrivfie'g’iul ei oare cum, de a^nu l&U £e alţii să* facă, chiar cînd aceştia văd mai bine ca ea. Şi se întîmplă căzuri cînd majoritatea nu poate trece înainte tocmai din cauza violenţei minorităţei. In chestiunea naţională, deschisă de războiul universa? dă astăzi, ne găsim aproape in aceîaşi situaţiune. Avem şi aici iftinoritate şi o minoritate turbulentă. Reuşi-va dînsa să împedice acţiunea majorităţii ? Zilele ce vin ne o vor spune. Pentru moment ne mulţumim a pune chestiunea. V. I. Karîn Note Răzleţe Hapuri şi distracţii. laşul înghite. Un oraş mare, un moloh uriaş care înghite ctitehapuri cit de mari şi cît de Hoiare. Trebue numai ca hapul să fie aurit, acoperit, ca să nu se Vadă şi să nu se simtă ce-i inlăuntru. Cum se dă de pildă unui copil hapul in şocoladă, sau cum se pune o bucăţică de slănină veche — dar proaspăt afumată — in capcana şoareciior. In Iaşi ajunge o reclamă sforăitoare, afişe mari cu litere colorate, ca să anunţe bunăoară: Zodia prostului, Concert de broaşte indiene, simfonie foarte clasică pe o balalaică, sau orice alt marafet, apoi preţuri mari, şase lei, opt lei, zece zi — şi incep să alerge ieşenii noştri şi tot vin, se’/'grămădesc şi iau biletele cu asalt. In majoritatea cazurilor spectacolele acestea sunt cşa de abjecte că spectatorul întrebat a doua zi dacă a fost frumos Iţi răspunde jenat: Eu, nici n'am fost aseară — cu toate că a fost. Apoi, cu distracţiile acestea, aşa zişii artişti şi actori de varieteu fac să sufere cinematografele, pentru că în loc să umple o pauză la aceste spectacole, ei se suie pe scenele teatrelor şi umplindu-şi pungile, nu mai dau pe la cinematografe — fiindcă au devenit artişti de forţă, graţie publicului nostru artistic... Avem proverbul „O dată vede naşul...“ dar nu putem spune „o dată vede laşul“ pentru că acest oraş tot vede şi vede toate inepţiile şi tot e tras pe sfoară, măcar o dată la două săptămini. Oarbă urbe. Dar la reclamele concertului din urmă, dacă ieşanii ar fi fost cituşi de puţin atenţi, nu cădeau în capcană. Cine nu ştie că ruşii sunt tari in reclame şi telegrame... * * Geamul spart al „ Iaşului“ nu-i oare opera unor nemţofili ? Geamurile acestea sunt doar importate din Germania. * * * O farmacie din localitate a fost mutată in ctteva ore dintrun local în altul. Nu-i nici o minune această grabă. Ctnd nu’s în ţară medicamente, nu ai ce muta.* * * Un negustor de său a fost amendat pentru contravenţie la l gea exportului. A trimis căruţe de său peste graniţă. Prostul avea doar cu ce unge... ca să nu se audă scîrţtitul. * * * Prinţii visează trei lucruri: Trenuri, terenuri şi tronuri. * * * Curioasă coincidenţă. Ţăranul poartă cojocul pe faţă şi întors, cu blana afară. Şi cuvintul însuşi cetit intors, tot cojoc ne dă. * * * Ministerul a fixat preţuri maximale pentru vânzătorii de piei. Măsură foarte nimerită. Toţi negustorii pe aceste vremuri exploatează de-ţi iau pielea — cei cu piele îţi iau două piei. 0 AM EN,1 Şl LÜdfttîR1’ 8« Cărţile anglo-americanului Kenann., vr’e cinci la număr, au făurit 0 trig'tâ celebritate teţttrliţelor’ ruseşti şi siberiane. Dar Frenhan nu e singur în această luptă uriaşă, de esenţă intelectuală, pentru că întunecoasele închisori sunt cu deosebire ameninţătoare pentru intelectualitatea rusă. „Librăria Nouă“ din Capitală a pus,acum în vînzare tm verfuffl de tfeate 300 pagijji, întifebat: „Din temniţele ruseşti şi din Siberia“—drumul suferinţei la sfîrşitul veacului a! 19-lea, „roman adevărat“ de Hesba Stretton. Romanciera engleză însoţeşte volumul cu următoarea precuvîntare : ■»...Aici scrii această carte în tovărăşie cu Vin Scriitor rus foarte cunoscut, care trăieşte acum fugar in Anglia. El mi-a,povestit întîmplârile din temniţele ruseşti şi din Siberia şi mi-a dat încredinţare sfîntă că sunt fapte adevărate. Am sities apoi ştiri despre standişti, despre învăţăturile lor şi organizaţia lor înţeleaptă, din scrierea „The Stundists“, care s’a publicat puţin mai înainte decit cartea mea, în culegerea „TheCristian World“. Mie mi se pare că această umilită sectă se apropie de apostolii lui Hristos mai mult decît oricare alţi creştini. Ei n’au încă o teologie sistematică, şi sistematizată, n’au rînduială bisericească, n’au biserici, nici preoţi. Noul testament este legea lor, singura lor liere lî tertieru religios, moral şî social. Cea dirijata datorie a unui standist este să înveţe a ceti, pentru că să poată singur să afle vorbele Domnului nostru Isus Hristos. Aceşti creştini simpli, cinstiţi şi nevătămători nimănui, cari dimpotrivă fac numai bine, sunt cu toate acestea prigoniţi cu o cruzime şi o neîndurare mai mare de cum se prigonesc, în Rusia, jieaaii. Aceştia din urmă găsesc cel puţin sprijin puternic şi apărare la marii filantropi şi bogaţi din rasa lor, pe cînd stundiştii,—ţărani ruşi—sînt groaznic prigoniţi de cătră compatrioţii lor. Nimeni pe lumea aceasta nu-i apără; nimeni nu deşteaptă opinia publică să iea cunoştinţă despre crimele ce săvîrşeşte asupra lor ortodoxia rusească, în tovărăşia guvernelor ruseşti. Ei, sărmanii, sînt tot aşa de muţi, spre cît de mut a rămas Domnul nostru Isus Hristos la chinurile şi martiragiul ce-a suferit. Ca să fac cunoscut chinurile acestor nenorociţi, am scris această povestire. N’am exagerat nimic. Din potrivă, am trecut sub tăcere tot ce mi s’a părut din cale afară de neomenos şi de crud“. Traducătorul care semnează „Un Român“ închină lucrarea „d-lui I.C. Brătianu cu admiraţiune şi cu dragoste“. Dar bărbaţii politici, în aceste grave momente, au oare vreme de cetit scrieri literare ? EI©«îî«es. STRUNA ZILEI Mutatul. Nenorocitele pierderi de oraşe obligă pe sîrbi să caute refugiu în Muntenegru, el însuşi ameninţat. Ziarele. Bieţi muntenegrini, Mici şi peregrini, Creşteţi uriaşi— Primind... chiriaşi ! . Expierea „Viiturului“ pentru aminarea întrunită de ia Iaşi este o simplă copilărie. Nici unul din prietinii d-lui Badaren n’ar fi uitat dacă d. Take Ionescu ar fi venit la Iaşi, că d-sa este şeful partidului conservator democrat. S3 Declaraţia d-lui, Georgel Mîrzescu. — Precum se ştie, d. Stere a refuzat să răspundă invitaţiunei d-lui Ionel Brătianu, cu ocazia consfătuirilor cu reprezentanţii judeţelor. Deputaţii şi senatorii, ieşeni, dereprezentat, au fost conduşi de d. Georgel Mirzescu. În numele acestora şi pe baza unei consfătuiri prealabile d. Georgel Mirzescu a făcut următoarea declaraţie : — „In numele deputaţilor şi senatorilor din a doua capitală, aci prezenţi, asigur guvernul. df,.rantiferterea. noăstră şi concursul nostru neţărmurit. Aceşti reprezentanţi ai celei de a doua capitale vă socotesc că sunteţi singurul indicat a conduce carul statului român în aceste grele şi hotăritoare clipe pentru ţară şi neam şi îşi, exprimă convingerea .««iMd , în U&imele posibilului, nu veţi sacrifica nimica din integritatea idealului nostru naţional“. Avem motive temeinice de a afirrha că partea Ultimă din această declaraţie a fost sesizată de cei prezenţi şi comentată şi că d. Ionel Brătianu n’a fost displăcut impresionat de această cu tîlc făcută declaraţie a d-lui Mirzescu. §1) intrucit întrunirea federaţiei unioniste nu a putut avea loc Duminică 25 Octombrie şî fruntaşii federalişti din Capitală n’au putut sosi, parastasul pentru odihna romanilor căzuţi pe cîmpul de luptă, cplforfat ată fie tot ‘Duminică 25 octombrie, a fost şi el amînat. Credincioşilor, care au crezut că parastasul va fi oficiat chiar dacă întrunirea nu ar avea loc, li s’a spus de cătră insă-și directorul Mitropoliei, că acesta ie motivul amînărei. S3 Un cuvînt al d-lui Sebastian Moruzzi.—Intr’un cerc de prieteni d. Sebastian Moruzzi a declarat Următoarele. nDeși continua a crede că din punct de vedere politic n’ar fi de dorit pentru România un triumf al Germaniei, recunosc însă că politica noastră economică, de la data izbucnită războiului, a fost o politică nenorocită. Mai cu seamă procedeul de a refuza ieşirea unor mărfuri cumpărate şi plătite, constitue, un ce incited, care cu adevăr cit atinge grav bunul renume şi demnitătea ţărei romîneşti. SS Astăzi Marţi se judecă de cătră instanţele din Capitală cererea de instituire a unui sequestru judiciar la ziarul Universul. In legătură cu acest proces se şopteşte de unii că moi şi foarte importante schimbări se pregătesc la zisul ziar—schimbări care depind mult de cele ce va hotări judecata. S3 D-na Maria C. Buţureanu, institutoare, a obţinut un concediu de 25 zile, din cauză de boală. SS Eri s’a constatat în oraş două cazuri noi de febră tifoidă. Bolnavii au fost izolaţi. S3 Consulul german din localitate a intervenit, pe lîngă inspecţia Căilor ferate, de a dispune ca vagoanele în care sosesc emigranţi germani din Rusia, să fie încălzite. De asemenea să fie încălzite vagoanele, în care de multe ori refugiaţii sunt siliţi să petreacă noaptea în Iaşi. După cît suntem informaţi, cererea aceasta va fi satisfăcută. SS Consiliul de administraţie al Fabricelor textile, a hotărît ca în caz de încetarea lucrului, din lipsa de materiale prime,să se plătească lucrătorilor jumătate din salar, pe timp de trei luni de zile. 33 Ministerul de interne a revocat pe d. Alexandru Cristea, notar la Mădârjac, invinuit de fapte imorale, numindu-se în acest post pe d. Ion Vornicu, fost notar. SS La examenul de azistenţi în farmacie au reuşit următoarele cifre „• Sava Miclescu, Istrate, Udrea şi Pantazi. SS D. Mendelieff, consulul rusesc din localitate, în urma dispoziţiunilor luate de guvernul rusesc, a intervenit pe lingă prefectura de judeţ, ca în eliberarea de paşapoarte pentru Rusia, să legalizeze şi declaraţiile solicitanţilor şi nu numai semnaţiunile. SS Poliţia gărei a arestat astă noapte pe individul Neculai Munteanu, care se îndeletnicea cu furatul soindurilor, din vagoane. Uferi a fost la localitate un reprezentant al comisitunei centrale de cumpărături pentrfi Germania și Austria. Acest reprezentant s’a pus în contact cil societatea Viticolă* pentru cumpărarea a file vagoane vin roş şi 100 vin alb. Societatea viticolă a cerut 11 Iei, pentru decalitri de vin, în care intri şi preţul vasului şi 8 lei fără văn ■ IS3 Membrii Camerei de Comerţ şi corespondenţii acestei Camere, sunt convocaţi în adunare generală pentru Sîmbătă 31 .Octombrie, orele 3 după prînz. Cameră se Va ocupa intre altele* de chestia eftemiei traiului. SS. Comitetul societăţei de gimnastică şi sfiori, se va prezintă inline primarului pentru a-i înmîna adresă de numirea d-sale ca membru de onoare a acestei societăţi. S3 Stolare— Ministerul de instrucţiune a acordat concediile următoare : , D-lui I. dimitriu, învăţător la şcoala din Coarnele Caprei o lună de 2il£. D-nei Natalia Popea, institutoaare din Iaşi, o lună de zile. . S’a acordat un concediu nelimitat învăţătorului concentrat N. Mardare, din comuna Hodora, Direcţiunea teatrului Maţiotia! .diţi localitate, cânh art. 99 din legea iertfilor, face cunoscută tuturor direcţiunilor de şcoale primare şi secundare de băeţi şi fete, să se adresele oficial Cancelariei teatrului, spre a obţine Coftlete de IOG foi pentru reducere în timpi acestei stagiuni, corpului didactic, celui administrativ şi familiilor acestora. Reducerea este 2 Iei statul, în loc de 3 lei, iar lojile de 4 persoane cu 6 lei în loc de 12, cele de 5 nefs. cu 10 Iei în loc de 15, cele de 6 pers.,cu 10 lei în loc de 16, la loji nu Se plăteşte garderoba. Direcţia scbăreî cîhd dă iiii ioci sau mai multe feste obligată să schiH,eize şi să ştampileze cu ştampilă şcoalei în dosul fiecărui bonţ posesorul acestui bon se prezintă cu el şi cu plata la librăria Iliescu, iar seara la casa teatrului, şi poate alege piesa şi ziua care-i convine. Direcţiunea şcoalei n’are nici o răspundere de aceste, carnete, miei de bonurile rămase la Cotch SS învăţătorul D. Popa, din Codăeşti venind în Vaslui, pentru tîrgueli, îşi lăsase trăsura înaintea unei prăvălii. Terminînd tîrguiala, constată că i s’a furat trăsura. Se fac cercetări şi în Iaşi. SS In oraş s’a răspîndit aseară zvonul despre un accident de automobil, întîmplat d-lui Mirzescu, primarul oraşului. Din fericire zvonul era neîntemeiat. S3 Astă noapte un incendiu a izbucnit la casele Marcu Naftare din strada Smîrdan, întinzîndu-se şi asupra caselor cu No. 4 din aceiaşi stradă. Focul a fost localizat de pompieri. SS Se afirmă că membrii clubului conservator, de sub şefia d-lui Marghiloman din localitate, au hotărtt a trimete o delegaţie la Bucureşti pentru a ruga pe d. Marghiloman să ceară categoric d-lui Brăteanu intrarea României in acţiune alăturea de puterile centrale. S3 Ziarele din Bucureşti, mai ales „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ cuprind în fiecare zi plîngeri ale concentraţilor, cari se jelesc de starea mizerabilă în care trăesc de luni de zile, stare care acum se agravează prin faptul că îmbrăcămintea şi încălţămintea s’a uzat, iar vremea de iarnă a sosit. Prea des seaud asemenea lamentări. In adevăr sunt trupe concentrate de mult, pe cînd altele nu. La unele trupe se mai primenesc soldaţii concentraţi, dîndu-se drumul altora, aşa că aceştia nu simt greutăţile aşa de mult. Atunci ne întrebăm dacă nu s’ar putea face o rotaţiune aşa ca de aceste greutăţi să se împărtăşească nu numai unii ? ! Poate cheltuelile cu aceasta ar fi prea mari,dar e bine să ne gîndim serios la cele ce transpiră prin unele gazete ca „Dimineaţa“. SS Ministerul de interne a cerut autorităţilor locale, de a ridica pe străinii, cari obţinînd dreptul de tranzit prin ţară, se opresc totuşi în unele localităţi şi să-i conducă pînă la punctul de eşire din ţară. 1