Opinia, octombrie 1917 (Anul 13, nr. 3169-3193)

1917-10-28 / nr. 3191

■A I­ V. ,vf\ Prelungirea Bisboiului la vremurile de astăzi răz­­boiu lung ? Asta nu se poate ! Aşa ziceam noi toţi. Şi ne sprijineam, făcind o atare afir­­maţiune, pe două motive pu­ternice. Mai întîi istoria războaelor, nu ne aminteşte de cit de pu­ţine din ele, cari să fi avut du­rata mai mare: războiul de o sută, de trei­zeci şi de şapte ani. încolo aproape foste războa­­ele au ţinut mai puţin. Era deci logic ca după război a descres­cînd in timp de la 100, la 30 şi apoi , 7 ani să credem că din ce­­­in ce epoca cu­ ele vor fiinţa, să se scurteze mereu. Mai era apoi şi acea credinţă că invenţîunile omoritoare vor face din ce în ce mai d­e neputinţă continuarea unui războiu pe mai mulţi ani. In adevăr, fie­care din noi ca­re citisem detalii asupra războa­­elor anterioare, am putut con­stata că c­i î­r­a morţilor s a ridicat de abia pe timpul perioadei napoleoniene la a­­proape un milion, dar încolo ea a fost mult mai­ mică la aceiaşi încâerare apoi nau murit nici odată atîtea oameni cum s’a întîmplat în timpul răz­boiului de astăzi. Din cauza felului şi mijl­ace­lor, ce omenirea acum are la îndămînă­ un an poate fi soco­tit cu­ doi, dacă nu şi mai mult dîn cei ce altă dată­ au fost. Eram deci încrezuţi, că războ­iul actual n o să ţină multă vreme. Ne aducem aminte că înainte de raifarea noastră în acţiune era ceva curent să se spună că nu vom avea de­cît trei luni de suferit, iar cei mai darnici, dar şi mai prevăzători, puneau şase luni. Quantum mu­talus ab­ille ? Problemele ce războiul de astăzi este chemat a le rezolvi nu nu­mai că sunt multe, dar sunt în acel­aş timp dintre cele mai de­licate, mai gingaşe. Sabia va tranşa nodul gordian la favo­u­l aliaţilor. Despre aceasta nu încape în­doială. Ce se va face însă mai apoi, cînd reprezentanţii popoa­relor se vor întruni la masa verde ? Pînă atunci insă, din cele ce vedem manifestîndu-se prin vorbe, prin evenimentele şi fap­tele de arma ce se tot produc, probabilitatea ba putem zice certitudinea o căpătăm că răz­boiul va dura încă. Avem pînă acum trei ani şi mai bine de încordări al­ci pe front cit şi după front, şi dacă ne apreciem după adevărata lor însemnătate, socotind un an drept-doi, dacă nu şi mai mult însamnă că avem şepte ani de războiu. Şi dacă am lăsa de o parte consideraţiunile, caii ne privesc pe fie­care în special, această prelungire a răsboiului n’ar tre­bui să ne supere peste măsură. Zicem consideraţiuni speciale pentru că evident este, că starea aceasta de lucruri e o suferinţă, care pe unii îi atinge mai tare de­cât pe alţii. Dar în afară de aceasta, e a­­proape sigur că dacă răsboiul ar îi luat capăt imediat, aşa cum prevedeau provocatorii lui, mul­te probleme nuar fi avut timp să­ apară şi ar fi fost nevoe a se reîncepe cât de curând un alt­­ răsboiu, pentru elucidarea unor noi chestiuni. Dacă războiul se isprăvea du­pă un an de luptă, de exemplu, democraţia rusască trebuia nea­părat să am­îne pe alte vremuri mai bune triumful ei. Lumea n’ar îi ştiut ce zace în sufletul acelei mari mulţimi, care astăzi a­spiră liber. Dar apoi, dacă am face o mică recapitulare a tot ce s’a ivit în decursul acestui războiu, ne am convinge că prelungirea lui a avut şi ceva bun. Schimbările din urmă din Ger­mania nu s ar îi ivit poate, şi nu s ar îi vorbit atît de aveni­rea democraţiei, la cârma sta­tului, cum se face acum. Chiar dacă realitatea e alta, dar fapt e că de aşa ceva se vorbeşte . Triumful parlamentarismului german, cu venirea lui Hert­­ig la putere, ni se pare că spune ceva. VKc. Intîlnim pe vechiul și reputatul pro­fesor universitar d­lui Negel, ducîn­­du se pe jos la un client. „Mă duc aşa, ne spune el, pentru că persoana bolnavă stă aproape de mine. Astă dimineață însă cineva care mi a cerut ajutorul, fiind­că atetea mai departe, prin str. Palat, mi-a adus o trăsură cu un cal, în care altă dată mi ar fi fost rușine, și frică să mă sui. Dar acum ce era să fac ? Clientul a plătit 18 lei pentru o oră“. Aceasta ne aduce aminte de ce a întîmpinat o doamnă ce avea grav bol­navă pe f­ica sa căreia doctorul îi spusese că trebue adusă la spital, spre a fi supusă unei operaţii. De la 8 di­mineaţă pînă la 11 jum­e a fost po­sibil a găsi o trăsură cu doi ca’, un cupeu sau un automobil. Din întîmplare , ora de mai sus vede intrînd într’o curte alăturată o trăsură cu doi cai cu un d. Colonel înăuntru. Fără sa 1 cunoască pe acesta, d na in desperare i se adresează şi d. colo­nel Colori cu o amabilitate deosebită pune la dispoziţia d nei în chestiune trăsura şi astfel fiica ei, soţie de mi­litar pe front, putu fi dusă la spital. Am într­bat­­pe doctor ce crede? Să fie aşa mare lipsă de trăsuri? Dînsul nu răspunde că poate tot ar fi dar ele servesc spre a transporta şi preumbla de cei tineri. Şi atunci ne-am gîndit şi noi că aşa e. Foarte rar vezi prin automobile oameni în virată, ci cu mult mai des militar, tineri. Ne-am gîndit că poate ar fi de adus o îndreptare. In adevăr atît la M C. G. cît şi la M. R. sunt multe birouri pline de funcţionari astăzi îmbrăcaţi In uniform. Ori biarocraţia cere ..punctualitate ?­ la serviciu, a di­că să vii şi să eşi la o­­rele fixate de regulament dar nu cere „urgenţă“. Cum se duceau la slujbă funcţiona­rii tineri înainte de mobilizare ? Mare parte din ei, de­sigur şi jos. De ce acum automobile, trăsuri etc? Apoi la noi la Iaşi distanţe mai mari de jumătate oră mai că nu exista şi pentru ,,un ofiţer tînăr voinic cum sunt, mulţi ce însemnează o atare distanţă“ ? Populaţiunea se adresează deci la M. C. G. ori la M. R. ori la P. A. sau la P. S. căci nici ca nu ştie la cine să se îndrepte şi­­ roagă 1) Se dea ordine ca tinerii funcţio­nari şi ofiţeri, cari fac slujbe de b­u­­rou să se scoale mai dimineaţă. Astăzi automobilul vine la poartă la 8 fără 5 minute şi la 8 îi dipune la slujbă. Să facă bine a pleca de acasă cu jumătate dar mai înainte. 2) Să se anunţe populaţiunii că într’un loc anumit se găsesc la dispoziţia ei unul sau două automobile ori trăsuri pentru ca la resturi absolut urgente, să se poată aduce un doctor sau trans­pună un bolnav. R. I INFORMAŢII Noutăţi bune. — Directorul apro­vizionare! oraşului nostru, d. colonel dr. Pereţ, profesor Universitar a făcut să sosiască din Rusia mărfuri alimentare în valoare ca de 500.000 lei. D-sa a făcut contract, cu aprobarea d­lui Ministru al Comerţului Delavrancea cu d. Mavromatis, care s’a angajat a aduce alimente, îmbrăcăminte, încălţă­minte şi altele pentru o sumă de 30— 40 milioane lei. Pentru acum s’au adus caşcaval, con­serve de peşte şi legume, cari de as­tăzi se pun în vânzare la depozitul central din Str. Gându No. 2 şi în cele­lalte depozite comunale. Preţurile deosebitelor articole vor fi mult mai reduse ca cele existente în prăvăliile ce­­astă­zi funcţionează în oraş. Graţie activităţei ce desfăşoară d. Profesor Pereţ, armata ca şi populaţi­unea civilă va vedea uşurându - se mijloacele de alimentare. In vremea aceasta grea, intervenţi­­unea aşa de folositoare a d-lui profesor va atrage atenţiunea tuturor.­­ Un ofiţer venit de pe front în permisie de două zile, ne spunea : „plec amărât de aici şi mă duc cu plăcere pe front, care drept să spun forfoteala asta de ofiţeri tineri şi mai în vrâstă îmi face rău, când mă gândesc la lipsu­rile ce avem noi acolo Şi cu toate acestea, adaogă el, poate sunt nedrept, căci e posibil că mulţi din ei să fiu în permisie ca şi mine. Da de unde să şt­ii eu "?“ Iată de ce repetăm noi, că trebue semne distinctive între cei ce au fost şi sunt pe fronturi. "■s* Pe atrăzile oraşului se văd mulţi infirmi din cauza­­războiului. In Franţa li se procură braţe şi picioare artificiale. Noi ştim că aşa ceva nu putem face. Totuşi, n’ar fi bine ca să se găsească o gazdă bună în oraş pentru dânşii­? Vorbim de soldaţi se înţelege. Ştim că Societatea invalizilor din Război­u are mijloace şi ne­ place a crede că se gândeşte şi la aceasta. Cercul Subofiţerilor de rezervă al cărui sediu se află în oraşul Roman, a hotărât să înceapă adunarea fondurilor necesare pentru clădirea imediat după terminarea Campaniei, a­dmii Asii al subofiţerilor de rezervă rămaşi infirmi în timpul Războiului. In acest scop, Cercul a intervenit pe lângă id. Vintilă Brătianu, Ministrul Muniţiilor, pentru a primi Preşedinţia de onoare a comitetului însărcinat cu strângerea acestui fond. Suntem convinşi că d. Vintilă Bră­tianu va asculta rugămintea ce i-a fost adresată de Cercul subofiţerilor de re­zervă şi va consimţi să primească Pre­şedinţia de onoare ce i se oferă. ..­ Chestii la ordinea zilei.— Lemnele de foc. La toate depozitele de lemne înfiinţate de Administraţia Comunală se vând lemne populaţiunei. Rânduiala aşa cum a fost făcută de cătră serviciul de aprovizionare e bună. Toată lumea care n’are lemne trebue să la bonul de la serviciul de aprovi­­zionare, unde se specifica numele şi dispărţirea. Bine ar fi dacă Administraţia ar in­terveia pe lângă Autorităţile Militare ca să pună la dispoziţie mai­­multe că­ruţi de la etape pentru a înlesni trans­portul lemnelor.­­ D. N. Ciocârlan, şeful depozitelor comunale, nu face cunoscut că toţi a­­cei cari n’au primit zahărul cuvenit pe luna trecută, adică 250 grame de fie­care individ, să se prinima în zilele de Vineri 27 şi Sâmbătă 28 Octombrie a. c. la depozitul Central din Strada Gându No­u unde vor fi satisfăcuţi. Consiliul Comunal. — Membrii consiliului Comunal s’au întrunit Mer­­curi la ora 4 după prânz, sub preşiden-*­ţia D-lui Dr. Racoviţă primarul oraşului. Se discută chestia închirierea halei refrigerente de la Flrior, p­etru înfinţa­rea unei fabrici de mezeluri, propunere aprobată într’una din şedinţele pre­cedente. Până azi, administraţia neprimină propuneri concrete, consiliul revine asu­pra primului vot şi renunţă la această închiriere. , Consiliul votează apoi diferite credite după care şedinţa se ridică. In şedinţa intimă, consiliul se ocupă de aprovizionarea populaţiei ca alimente de prima necesitate. Se fac mai multe propuneri, care rămân a fi discutate pe larg, în şedinţa extraordinară ce se va evnvoca după 1 Noembrie, de 1­1 % Compania de jandarmi, au înaintat autorităţilor in drept, pe doi indivizi cari umblau prin comune, purtând uniforma de sublocotenenţi. Se fac cuvenite cercetări.­­ S’a redus pedeapsa condamnaţilor: Munis Meier Frankel 6 luni din pa­­deapsa de 2 ani ; rabinul Iacob Isac Wahrman 3 luni din pedeapsa de 1 an; Kapel Nahm­anovici 2 ani din 5 ani muncă silnică, toţi condamnaţi la Curtea marţială p. s. în Martie a. c. La 14 condamnaţi bulgari români şi evrei, la moarte li s’a comutat pedeapsa la munca silnică. & Ion Burada. — Eri a încetat din viaţă la locinţa sa din strada Carol Ion Burada fost prim preşedinte al curţei de apel şi profesor de drep Roman la Universitatea din Iaşi. Cu Ion Burada, dispare unul din acei e­re prin muncă s-a pus în slujba bl­­uelui obstesc. Magistratura perde un bun şi demn coleg, iar Universitatea un element de mare valoare. Ion Th. Burada, doctor în în drept de la Universitatea din B­uxelles năs­cut în Iaşi, la 1851, s’a înscris în ba­roul din Iaşi la 1870, apoi a intrat în magistratură la 22 August 187­3, ca procuror la Roman, trecând gradele erarhice, pe ziua de 25 Septembrie 1895, a fost avansat ca prim preşedinte la cartea de apel până în 1915 când s’a retras din magistratură. * Pentru meritele lui, Ion Th. Burada a fost decorat în gradul de mare ofi­er al Coroanei României şi mare ofiţer al Stelei Românie. înmormântarea va avea loc Sâmbătă 27 Octombrie. Din partea baroului din Iaşi vor lua cuvântul D-nii Eugenn Heroseanu pro­decanul baroului deaseraenea şi D-nul Davâld Teodoreanu. |g Ne vi« voinicii ardelenii ! Mereu re vin purtă adia suflet cel» mai frumoase simţimâote pentru idealul nostru. Ca ura mural ridicat, sprinte­­raei şi voioşi, ei vin din Rusia, adueând îl» braţul ior viguros, o energie o nnwä put«re c«re sä Infrurt« trufașele «reni* duşma­­n« care caută să «salte scum­­pul nostru .pământ. Primire® care ie-a ficat’o întreaga suiie care era erf p© perosaui gliei este dovada cea rasf sinceră că victoria care se apropie cu ei o vom avea o,stropită cu sângele lor va fi. Veniţi voinici, căci Patria vă aşteaptă. Veniţi. „ Tribunalul Iaşi secţia 1 a numit sechestri-administratori ai Societăţilor „Concordia“, „Creditul patrolifer" şi „Vega“ pe d­rii avocat D Presnilă şi Dr. C. Ranetti, în locul decedatului Gr. Cernescu. ... ... Transportul medicilor Adm­intotr*«*, T1j­. H QoUimt, i»sî— T»l«fag &« m ZIAR COT ț^Ua ! «** i Im r.« , » » SI Sb Un număr vechi 50 b, A&'nri’XIII No. 8191 Simbliă 28 Qctombri« l#u u iauul de porumb D-lui Ion Simionescu E cîntee blind in mirişte şi ’n mohor, Cînd lana­ de arome îmbătat, Cu spicele limbute stă la sfat Şi cînd mătasa flutură uşor Dar iunu ncepe... ici, ingaimat, Colo, cu ropot lung asurzitor, Nu s glasuri de belşug, ci de omor, Iar lanul schimbă cîntecu n oftat. Dau foile răsunete nătînge^ Cînd pe ciocane vine de se fringe Ecoul asvîrlit de-oţelul dur, vin nod de fum... Din verde, laim-i sur ; Sub foi tot, bobul auriu şi pur A dobîndikun roşu viu, de sînge... mmm iv. Autorul articolului nu semnează. Acesta-i mai prudent fiind­ ca acei care au învârtit politica și-au trecut de la un partid la altul, ca săra­ca cumătră mai trag... nădejdea

Next