Opinia, iulie 1919 (Anul 15, nr. 3661-3685)

1919-07-22 / nr. 3677

emn XV-tan S«. äc77 BAHi mmäMuL MARfl 22 IULIE t81l aBQNä’MENTI­­ A NUNCIURI: Ä® prisaas» is. m JUR . 1 « ,. .. 30 LU SSASB îitnfiS , , , . to . TREI' LUH! . . , . 30 » ; : : : ADMINISTRATIA : : : : asi — st?, dih. Maraescu 88. * m t* m & © w «*« »<»9 cot rmm AGENTIA DE PUBLICITATE I. BRANISTEANU — Ilar. Qh. Mtrxusau S3 — Cratefiasark' ftxtlaaAvS a pablait&th. Up ciamstr reclain­ 4 leu — ţamwmmmit gmpsh­ailsmul American Războiul isbucnit acum 5 ani a fost pentru marea republică de dincolo de ocean un eveniment neaşteptat, , Dacă capitaliştii­ şi oamenii săi de fi­faceri nu ignorau piaţa europeană, bărbaţii de stat obosiţi de interesele pu­blice locale nu s-au ocupat niciodată prea mult de politica externă şi da conflictele arzătoare ale bătrânului continent. ■ Criza economică provocată de război sa res­rângea şi asupra Americei şi cri Interesaţi Joresti şi credeau că el va fi scurt. In ciuda tuturor războiul insă te prelungea. Presa, nelămurită şi nehotă­râtă la Încăput, insclinîndl mai mult spre neutra!­tate incspsa să agite opinia pu­blică, căutând să creese curente in favoarea celor 2 tabere. (3 Dacă simpatia către aliaţi domina, şi Germania nu era lipsită de prieteni. In al doilea an de război aliaţ­i Începeau sS aibă nevoie de muniţii, de alimente, de bani. America se adapta la noua situaţie şi neutralitatea ei lucepea să devie rentabilă. Dar transporturile su­fereau, torpilarea câtorva vase ameri­can® da către germani provocau indig­narea. Germania cerea scuze şi totul făcea să se creadă că Statei® Unite nu vor eşi din neutralitate, ba chiar pre­şedintele Wilson va juca rolul marelui mediator. In adevăr, la Începutul lui 1917, a­­tunci c­ând­ aliaţii treceau printr’unul din cele mai critice momente ale războiului, preşedintele îşi oferi mediaţia. Una din condiţiile tratativelor pare a fi fost sus­­pendarea războiului submarin. Peste o săptămână Germania îl anunţă de data asta fără de ristricţi. Drept răspuns, America rupea rela­ţiile cu Germania şi după 2 luni intra război alături cu aliaţii. S’a vorbit mult despre idealizmul de­zinteresat al marii republici, da re­­volta să morală’Împotriva aspiraţiilor da heghemonie mondială ale Germaniei. Desigur acest factor a jucat un rol dar alături de alte cauze. (Teama Amercii că puterile aliate învinsa nu vor putea ar hi­ta datoriile contractate, primejdia vi­toare a războiului submarin, Influenţa şi intrigele germane in Mexico şi Bra­silia).­­ Dscă aceste fapte nu vor pute» fi decât mai târziu lămurite de istorie, intervenţia Americei a fost o dovadă da puternică vitalitate şî datorită ei balanţa Încă nesigură a războiului s’a inclinat brusc in favoarea aliaţilor. Sacrificiile făcute de ea pentru cauza comună au fost desigur mari dar ele sunt mia­me faţă de uriaşele beneficii de tot felul pa cari indirect I le a pro­­curat războiul. Cu excepţia Angliei in primi­­l sai şi a Japoniei in tot timpul războiului, toate ţările cari au intrat in luptă a avut industria paralizată şi exportul dacă nu oprit cu totul, dar profund di­minuat. Acelaşi lucru s'a ratămpîapt cu producţia lor agricolă. Mai toate au avut nevoie de produse alimentare şi pentru necesităţile războiului de mu­niţii. Şi era natural ca neutrii şi cel mai mare din ei, America să devie furnizorii. Iată in această priv­iţă câteva cifre in adevăr suggestive. La 1915, comerţul exterior al Ame­­ricei, care ocupa al 3-lea rând in lume, in urma Angliei şi a Germaniei se ri­dica la 21 miliarde (9 import şi 12 ex­port).­­‘ In 1915 el nu creşte decât cu un mi­liard. Anglia nu făcuse incă marea el sforţare militară şî blocada germană nu era efectivă. Dar la 191­6 el se ridică la 32 mi­liarde (li miliarde import, 21, export) şi la 1917 se aproprie de cifra ne­mii să iacă de 45 miliarde (Li miliarde import şi 31 export). In 1917 America a exportat produsa alimentare in valoare de 6 miliarde jumătate (da 3 ori mai mult ca in 1914) și produse de manufactură in valoare de 20 mliarde (de 4 ori mai mult ca in 1914). Transformată într’o imensă uzînă, A­­raerica nu numai că a dat o mai mare expansiune unor industrii vechi ca acea a maşinelor, automobilelor şi aeropla­nelor dar a ereat industrii nouă ca acea a materiilor colorante pe care înainta de război ie importa din Germania şi a îngrăşămintelor chimice, potassiu, azot şi fosfor. Construcţiile navale au început pe o scară uriaşă. In 1818 s’au construit vase de 5 milioane de tone, pentru 1919 programul prevede lo milioane. Bogăţia Americei socotită pe la 19 La 1­­935 miliarde, în­trece desigur azi ci mult 1100 miliarde. Insists de război ea avea nevoe da capitaluri străine, azi împrumută pe aliaţi şi e pe cale da a deveni In locul Angliei, bacherul lumii. Aceste transformări vertigin­oase in viaţa economică a Americei mi puteau rămânea fără de influenţă asupra po­liticei sale externe şi trebu­iu să schimbe tradiţionalele ei obiceiuri. Se ştia că în testamentul său poli­tic, Washington îndemna pe compatrioţi săi să se ferească de relaţii politica cu Europa şi în 1823,. Monroia profesia Împotriva intervenţiei puterilor europe­­ne în afacerile Americei. Dar desvoltarea industriei şi a cap­ta­­lizmului în­­urna Introducere a regimului protecţionist, împingea America pa calea imperialismului. Dacă intervenţia ei în Cuba şi în Mexic şi în republicele la­tine poate fi considerată ca o formă a panamericanizmului, prin anexiunea in­sulelor Hawai şi a Philipenelor, Statele Unite manifestau veleităţi de stăpânire asupra Pacificului. Interesele Americei se ciocneau aici cu ale Japoniei şi conflictul durează încă latent. Dar războiul mondial a adus pe nea­şteptate şi în ciuda tuturor prevederilor cari se puteau face înaintea lui, ames­tecul Americei în afacerile Europei. In recentul său discurs în faţa sena­tului american, preşedintele Wilson re­­cunoaşte că doctrina lui Monrore nu se mai potriveşte America­ de azi şi că promotoarea „Legei naţiunelor“, ea tre­­bue să încheie o alianţă defensivă cu Franţa şi cu Anglia. Desigur amestecul Americei în aface­rile Europei are loc în numele ideilor de drept, libertate şi democraţie, dar sunt unele realităţi mai puternice decât această nobilă ideolog­e: capitalismul a­­merican cu giganticele lui trusturi şi voinţa da putere a unui mare popor în plină expanz­une. Şi în faţa unei Europa ruinate de război, sfîşiata de lupte naţionale şi de conflicte de clasă tot atât de violente, imperializmul american­­ cu tendinţele sal® de penetraţie e una din marile pri­mejdii cari se desenează la orizon. Bătrânul continent e ameninţat cu vasalitatea economică şi numai o nouă grupare şi coheziune a forţelor ;i-ar pu­tea da tăria să lupte pentru indepen­dența sa. OCTAV BOTEZ C£t*»v* K0tS Parchetul a păşit îm­potriva unor per­­soane cunoscute, cari s’ar fi făcut vi­novate de trafic de influenţă. Adevărul esti că oricând, dar mai ct* seamă în vremurile de acum, pintru acest motiv ar putea fi arestat un sfert din populaţia laşului, iar toate pan­ti­­tele ar putea arestat un sfert din popu­laţia ţârei.¥ Un individ, care a oferit 40 de lei pentru obţinerea unui permis, a fost tri­mis ma­ntea Curţii Marţ­ale. Nenoro­itul! Pentru ca să oferi tre­bue să ştii când, r,u*, cum şi mai cu seamă cât !¥ Doi tovarăşi, luându-se îa ceartă, s'au reclamat reaprd­ la parchet. Rezultatul: alţi doi, sunt ameninţaţi să înfunde puşcăria. Dovadă că proverbul ,,când doi se ceartă al treilea câştigăt­, nu i totdeauna adevăr­at. O culme. Pe vremuri e aceste de supremaţie mi­­litară, un comisar regal de pe lângă o curte marţială, să fie ameninţat cu a­­restarea de către un judecător de instruc­ție civil. Blanzy . Se confirmă știrea că guver­nul va lansa în curând un nou înv­ă p numit intern. POLITICA Cetind pe d. Tache lenesen Deşi nu s’a ocupat «le politic»» externă, nu mm puţin ultimul «Decurg al «l-lui Take lenesen a fost cât «e poate «le interesant.. Aceasta nu numai prin carac­terul «Ie f Iîpleă|.împotriva libe­ralilor, cât prin destăinuir­ile -nu noul pentru oricine—cu pri­vire la raporturile dintre pasti­­dele noastre istorice. Şi astfel marele public află: «»& en toate oecziunde mari del­a 1914, partidul^ liberal a fost mâ­nat de un strimt spirit de part­i, de un sălbatic egoism din partea şefcilui sau. In faţa acestuia a stat mereu partidul conservator, care a sacrificat totul, demnitate, dreptul său, exist*nța ■ »» pe s­i­­tsrul patriotismului’. A Este în afară de orie® îndoială ca cele ar*tate de d Take Ionescu sunt de natură a pune într’o lu­minii d n «ele mal defavorabile pe diriguitorii liberali și pro­voace antipatia opiniei publice înastriva acestui partid. Decît un lucru. De ce se opreşte d. Take lenesen la mijlocul dru­mului ? De ce, din moment ce este decis a spune tot adevărul, nul spune şi la »«iresm ce­l­o­r­a care au susţinut,facilitat şi fă­cut posibil egoismu­s ret ar şi spi­ritul de partid al liberalilor ? «.aci f^ râ un anume CINEVA, oricît de egoist ar fi fost d. Bra­­tianu, tot n’ar fi putut s*­-și satis­facă egoismul feroce. Și apoi, istoricul ce-1 face d. Take Ionescu pune într’o lumina tain ridicolă partidul conserva­tor și arată că conducătorii ace­stui partid au fost pururea nişte naive. CumFaţă «le elemente Bru­tale, procedezi cu mănuşi şi nu-ţi dai seamă de inegalitate de ro­luri şi de fatalele nemulţumi­toare resultate ? emu se poate defini a«­eastă poliicâ — cînd po­­l.tsca sdavârati înseamnă m­ed­­eul de realităţi şi realitatea era că «biriguitorii liberali volau totul pentru el ? Cetind pe d. Take Ionescu con­staţi că «1-sa incrimenează, dar printre rînduri citeşti ca-şi recu­noaşte vina. Adevărul e că d. Take Ionescu a fost pururea ru­le­­ de liberali, şi înainte şi după tramvaie , că n’a ştiut să lupte inpotriva lor cu armei® cuvenite unor adversari, cari nu cunosc scrupule și care nu urmăresc decât puterea. Este oare de sperat că în viitor va fi altfel? CHITI 2178 UN LOC DE ÎNSEMNĂRI Muzeu orăşenesc în Iaşi Profil­ând la prezenţa D-lui C. Cru­­penschi, Preşedintele Coala i­ei interimare şi a D-luii Dimitria, Epitrop al aşeză­mintele Sf. Spiridon la banchetul dat in ziua de Sâmbătă 19 ale curentei de Sindicatul Ziariştilor din Moldova in o­­noarea D-lui Th. Burada, D. Gh. Ghi­­bănescu a propus înfiinţarea în Iaşi a unui muzeu orăşenesc. Pentru înfăptuirea lui, Dl. Ghibănescu socoate ca Presa este în primul loc in­dicată a începe o campanie, iar Primă­ria şi Epitropia Sf. Spiridon, posesoare a o mulţume de odoare vechi să fie în fruntea mişcării. Sărbătoritul Burada a cerut de noi înainte chiar să i se trimită din Bucu­reşti mai multe lucruri pe care altă dată le dăduse muzeului de acolo. Negreşit că ideia D-lui Ghibănescu nu poate găsi de­cât aprobare printre noi. Nu e nevos să mai aratăm aici me­ritele oraşului nostru, pentru cari un asemenea muzeu trebue să fiinţeze în Iaşi. Vom adăugi doar, că acum, după reîntregirea­­Moldovei, numărul odoare­lor de la cari se vor inspira genera­ţiile viitoare p­entru cinstirea celor ce ne-au păstrat ţara, legea şi limba, va spori ca mult. Cei ce au vizitat alte ţări ale Apu­sului, ştiu că aproape nu există oraş unde un atare muzeu să nu se gă­sească. La noi, sub inspiraţiunea de­ inginer V. Hălăcesnu se pusese început unui muzeu etnografic in clădirile bisericii Galla. Ceia ce se cere acum e o reluare şi dezvoltare a ideei, care a premers in­­fiinţarea unui muzeu. Ne facem deci ecoul cererii formu­lată de D. Ghibănescu. Sindicatul Zia­riştilor a adoptat o şi va lucra din toata puterile pentru realizarea ei. Primăria şi Epitropia, negreşit vor da concurs pentru că reprezentanţii lor au acceptat-o. I Acţiunea justiţiei şi ancheta administrativă O reîn­ţelegare întrei doi tovarăşi­­—ale căror afaceri erau în­­­gătură eft organele noastre comunale şi jui delene—în loc să fie rezolvită pe Cfile­c vilă, ajunge te mina parch­e­­tului, mulţumită unei reclamaţiuni pe care d. Onaer Popovici, avoca­tul lui Gaetan, o face contra lui Marteşu. Rezultatul: parchetul gă­seşte că afacerea e de natură civilă dar, cu ocazia aceasta împinge insă investigaţiile mai departe şi ajunge la concluzia că anumite persoane s’ar fi făcut vinovate de fapte cari frizează codul penal. * Gel care pretind a cunoaşte ceva din mersul Instrucţiei în această ches­tiune, susţin că exită fapte grave de trafic de influenţa şi excroshiriei Se precizează chiar faptul concret că doi avocaţi ar fi primit 6000 lei de la cooperativa „Leul“ pentru a obţine un permis pe care fără intermediari nul putuse obţine, că permisul ob­ţinut nu a fost valabil şi cu toate a­­cestea intermediarii au refuzat să nstitue banii. Fapt pozitiv este că d. judecător de instrucţie Aslan a procedat la măsuri de represalii împotriva ace­stor doi avocaţi Nu se poate presupune că astfel de măsuri menite a zdruncina defi­nitiv situaţia unor persoane, cu pu­ternice legături politice şi cu fru­­moasă situaţie în societa­e, ar fi putut fi luate dacă într’adevăr nu ar fi existat dovezi puternice. Con­trariul ar fi dezasperant! De altfel, atât primul- procuror cât şi judecătorul de instrucţie au fost chemaţi la Bucureşti pentru a da lămuriri, iii au şi plecat aseară. De Vineri a început la prefectura de judeţ ancheta condusă de d. Artur Stavri inspector administrativ, an­chetă hotărâtă în ziua de 8 iulie de către d. ministru Mărzescu. Iaşul trebue să recâştige acum, şi să păstreze pentru totdeauna rolul său de metropolă a oraşelor cari constituesc Moldova întregită.. Noi nu vom lăsa ca ideia să piară şi vom stărui ca cât mai curând să ae int credinţeza misiunea de a studia ches­­­tiunea şi a lucra pentru Înfiinţarea a­­cestui muzeu orăşenesc, unei comisiuni. D. Ghibănescu a zis foarte bine, că dacă scrierile BerveBC in o mare mă­sură la educaţia generaţiilor, prin ară­tarea celor ce au luptat pentru ţară, prin descrierea felului de viaţa a celor ce ne-au precedat,—nimic nu va putea Întrece aceia ce francezii nume­S „la leton des choses*. VIR. informaţii x 8PRE O SOLUŢIE.­­ Ne apro­piem de soluţia erixel. Ştim­ dl» ca*lt«ia spurn cl faptul se va produce Luni s­au Marţi. Sunt indicii e& Ideia rezistenţei a fost p&rasită, că guvernul ac­­tuffil se va retrage publicând un protest inpotriva «soudlţlanilor de pace. Mal pare definitiv sta­bilit el Ideia unui guvern natio­nal « foit părăsiţi, întrucât d. Ma­­niu, ia numele eonsiflatul dftri­­gent din A«*«leal, a pus anume condlţiunl în vederea unul atare guvern, coadlţiunl cari s-au do­­vedlt Imposibile, dat fae Ia asemlnea împrejurări, şi di fiind ci unele ştiri dla Paris la era neputinţă altă soluţie, se în­trevede din nou dacă nu un gu­vern liberal, cel puţin un guvern de funcţionari, cari să semneze —lucru întrevăzut de OPINIA, cu două luni în urmă. * Un atare guvern nu va avea decât o durată foarte­­ scurtă. Ime­diat după ce-şi va îndeplini misiu­nea acest guvern de tranziţie se va retrage spre a face loc unui guvern naţional, prezidat de d. Mamin, care va prezida alegerile generale. 3§1 D. Jean Kalimaky s’a înscris în partidul liberal şi a luat condu­cerea organizaţiei din Botoşani. Pentru acest fapt, acest vlăstar al unui familii care n’a dat de­cât partizani conservatori, este tratat de EPOQA, cu epitetul de dezertor. D. Jean Kalimpk­y va trebui să îşi clarifice situaţia militară. $­ In asta-seară, are loc la sindi­catul naţional o importantă consfă­tuire de ceferişti de toate gradele. m UN ULTIM CUVÂNT adre­sat d-lui profesor universitar Paul Bujor, de către părintele econom, profesor I. Gotcu, Onorate D­­e Profesor,­­ Din lumina strălucitoare a prin­­cipiilor v’aţi pogorît în umbra sum­­bră a personalităţilor—totuşi argu­mentul d-voastră cu cei trei Mitro­­poliţi militează tot în favoarea tezei mele, căci numai „Morala Creştină“ nu îngâdue ceiace „ Morala omenească aplaudă şi incurajază... şi dacă a­­ceştia ar fi ocupat demnităţi, cât de înalte, omeneşti (civile) nimeni nu i-ar fi deranjat, ba s'ar fi bucurat şi de înalta dv. stimă. Şi apoi a­­facerile mitropolitane mai au şi de­­desupturile lor. Eu am vorbit şi vorbesc în nu­mele Stăpînului şi misiunei mele preoţeşti­­ şi aceasta „e firesc“ să se înţeleagă, iar nu în numele clericilor şi încă de pe toată supra­faţa pământului, — căci nu mai au dat mandat. Şi în chestia personală aţi înşir­­ţit o tot pe după chersie... iar prin sublima parabolă a „Vameşului (Publicanului) şi a Fariseului“ voiţi să mă asemănaţi cu fariseul făţarnic şi mândru...; iar­­pentru d-voastră vă rezervaţi comparaţia cu Vame­şul modest şi curat la suflet Bine reuşită.... comparaţie.­­ Renunţ la un răspuns categoric la rugămintea ce v'am făcut, căci văd că nu-i puteţi da, deşi onoratul public aşteaptă răspunsul... lui Hristos — şi ieri creştineşte echivocul (să nu-l numesc alt fel). — Primesc de asemenea ,fara supărare asemănarea cu fariseul, ba încă îndrăznesc, ca şi alt fost fariseu (Sf. Ap Pavel) a dorit să fiu chiar­­­una­­mia numai ca d-voastrâ să fiţi un adevărat vameş (publican) ca cel din Evanghelie şi cu umilinţa şi căinţa sinceră a lui să mergeţi la Biserică, şi să ziceţi Domnului ca şi acela: „Doamne, aibi milă de mine păcătosul! şi... să vă reintoarceţi iertat şi mîntuit la casa d-voastră. Şi eu nădâjduesc căci cred în minunile lui Dumnezeu. Primiţi vă rog distinsa mea consideraţiune. EGON I. GOTCU 1919, 20­.. VII

Next