Opinia, noiembrie 1919 (Anul 15, nr. 3763-3788)

1919-11-21 / nr. 3780

ANÚL XViöä No. 3780 m mami Mümmm VINERI 21. NÖEMBR1I I#?9 ABONAMENTE; ANÜNCIÜBI Se primesc 1* AGENT­­A DE PUBLIC­ITATE I. BRAPTSTEflNU -------Str. Gh. Mârzescu 23 — — Concesionară exclusivă s piilalieităţii. Ura nomSr vechia i Len. CN AR: : : : 80 LEI ŞASE LUNI : : : 40 . TREI LUNI : : : : 20 . ADMINISTRAŢIA IAŞI —. Gh Mârzescu 23 — T 15 h E­F­O IV Tip 50« ZIAM POMI­C TI. 01«... RELIGIA 114 ŞCOAL — Gldosai şi şcoala palmari — O scurtă notiţă din acest ziar ne aduce ştirea că preoţii din localitate au hotărît ■ să predea Religia în şcoalele primare. Dacă hotărîrea preoşilor este explica­bilă, ea nu este totuşi justificată. În­văţătorii sunt mai în măsură să predea Religia în şcoalele primare de­cît Preoţii aceasta chiar spre folosul Bisericei. Preoţii n’ar putea-o face decit in dauna şcoalei şi a copilului. Şcoala şi Biserica trebue să rămînă separate, aceste două insti­tuţii reprezentînd una trecutul, alta vii­torul. Dacă se mai predă astă­zi Religia în şcoalele primare, se face sub presiunea tradiţiei, a obiceiului apucat. In ţările­­mai înaintate, unde cultura a pătruns mai adînc în masele poporului, acest obiect de studiu a fost scos din programa şcoalelor primare. In vechime cînd mo­rala religioasă putea­­satisface nevoile sufleteşti ale omenirei, învățămîntul reli­gios îşi avea rostul său în şcoli. Astă­zi idealurile omenirei sunt altele şi chiar în contradicţie cu cele biblice, iar morala religioasă este insuficientă. Lumea astăzi se conduce de morala ştiinţifică, singura care poate satisface nevoile omului. Apoi, sentimentul religios este­ o stare sufletească , care nu se poate căpăta printr’un învăţămînt sistematic impus pe dinafară. Cel mult el ar putea să se nască prin puterea exemplului, care însă lipseşte. Ca dovadă voiu cita mărturi­sirea absolvenţilor Seminarului care cer de la Profesorii universitari ca să-i pri­mească şi pe ei să-şi continue studiile în această instituţie, căci şcoala pe care au urmat-o pînă acum, nu le-a inspirat sentimentul religios de care au nevoie ca preoţi, iar ei nu vreau să îngroaşă nu­mărul fariseilor în societatea modernă. Apoi dacă Seminarul cu regimul şi lec­ţiile sale sistematice n’a fost în stare să sădească în tineri sentimentul religios, cu atit mai greu îl va face preotul în şcoala primară cu două lecţii pe săptă­­mînă, unde institutorul intervine neîncetat cu lecţiile sale reale şi cu metodele sale intuitive. Preoţii ■ nu vor reuşi decât să bage mai mult desgust în sufletul copilului pentru lucrurile religioase. Şi astăzi ne aducem aminte de resentimentul ce ne băga în suflet preotul institutor pe care îl aveam în şcoala primară, pe când îşi făcea lecţiile sale de religie. De atunci sunt mai bine de patruzeci ani. Formulele reci şi rugăciunile scrise intr un stil greoi nu plac copiilor, iar dacă le învaţă sunt în dauna sănătăţii minţii lui. Ele nu vor reuşi de­cât să stârn­ească cu atât mai mult desgustul contra lucrurilor sfinte, cu cât contrastele din programe sunt mai mari. Pe aceiaşi pagină de carte de cetire se spun lucruri deosebite care deşteaptă atenţie celei mai crude inteligenţi. Dar rău ar putea face preoţii. Intr’a­­devăr, copilul este o fiinţă cu facultă­ţile ne­desvoltate, care aşteaptă ca prin exerciţii potrivite să fie desvoltate. Toată mintea şi inteligenţa de care dispune un copil la un moment dat se datoresc noţiunilor concrete care au pu­tut să străbată prin cât mai multe in­trări în spiritul său şi care sunt luate din cercul de vieţuire în care trăieşte. Noi învăţătorii pricepem acest lucru, că pentru desvoltarea inteligenţii unui copil trebue să alergăm la noţiunele, la elementele din cercul înconjurător al copilului şi cu condiţia ca ele să nu fie mai presus de puterile intelectuale ale sale. Altfel facem operă negativă. Un preot al cărui spirit este plin de cuno­­ştiinţă cu totul în afară de realitatea lu­crurilor, care nu preocupă pe noi laicii, necunoscând copilul câtuşi de puţin, se va năpusti asupra spiritului şi-l va co­pleşi, îl va zdrobi sub greutatea cunoş­tinţelor de el neînţelese. Slab cum este copilul şi vrând să ne mulţumească, el nu se poate apăra în contra acestei ne­dreptăţi ce-i facem, în contra acestui a­­tentat la­ mintea lui şi înghite tot ce nu poate mistui, iar rezultatul este o falsifi­­carea a judecăţii. Din punctul acesta de vedere, ca să nu se falsifice mintea omenească, ten­dinţa este ca să se scoată din programul şcoalei primare, studiul Religiei. „Părinţii cari doresc o educaţie reli­gioasă pentru descendenţii lor, zice M. C. Schuyten, vor face operă de caritate şi de mare pricepere aşteptând cu „mis­terele“ până când creerul să devină destul de forte, „când nu mai riscă să fie dezechilibrat. Aceasta cere savantul pedagog, profesor la Universitatea nouă din Bruxelles şi directorul laboratorului de pedagogie din Anvers. Şi apoi : „Vom evita în orice chip tendinţe dogmatice a­ ­ istorioarelor religioase;­­nici catechismi nici religie, care dezorientează creerul , creiază imaginaţii bolnăvicioase ? El cere nici mai mult nici mai puţin decit scoaterea religiei din Şcoala primară ca fiind dăunătoarea sănătăţii creerului co­pilului. Noi suntem însă puţin pretenţioşi. Cerem numai ca religia să nu se predea de către preoţi. I­­ar am nădejde in autorităţile şcolare de la noi, că nu vor consimţi ca să dea pe mâna unor oameni fără nici o pre­gătire în ceia ce priveşte şcoala prima­ră,— creerul copilului, care are nevoie de atâtea menajamente pentru ca să se poată desvolta cum trebue. C. V. BUȚUREANU Inattut­­t Cj)c când cu, normalizarea trenurilor, lucrurile decurg la calea ferata cu o ex­actitate matematică. 'Cu o mic& înterver­­tire numai. 'trenuril de dimineaţa sosesc sala, iar cele de discard sosesc dimineaţa. • * Sitc linia 3 ași-jfja.scani a înviat posta lui %­ilner. jpovaia, personalul care pleacă din 3 aşi la 6 dimineaţa şi trebuie să ajungă in Paşcani td­e jum., a sosit astă­zi in acea localitate la 5 jam. după ameaia. * 33in cauză că nu reuşesc să vadă co­misionul pentru maşinele ce vor sa aducă, cei în drept de la lumina electrică fac totul pentru ca să ne vorbească, ... . .... _..r Stabiliţi o zi care nu se produce un accident la lumina electric& și v& dau un premiu. • j fpoamne !. 'Gând ne vei d^rui un %relt ' oarc­ care si pentru lumina ? BLASZY ÎNSEMNĂRI In Cripta Morţii — Laurent Tailhade — Surprinzătorul poet, strălucitul stilist şi ironistul fără pereche Laurent Tailhade a murit aproape subit la Combes-la- Ville (Franţa) în vrâstă de 65 ani. Cu trei zile înainte de moarte—1 Noembrie anul curent—încă a publicat în presa pa­riziană ultimul articol din lunga serie a celebrelor polemici sociale şi politice. Laurent Tailhade s’a născut la Tar­­bes­ în 1854. De timpuriu a abordat ac­tivitatea poetică, fără a considera ca un principiu de viaţă practică perma­nentă, şi totuşi s’a impus ca un compo­­nist de prima forţă, de la entuziasta re­comandare a lui Theodore de Bauville până la definitiva consacrare a lui Remy de Gourmont, sub auspiciile cercului şi publicaţiunei „Mercure de France". Su­fletul vast al lumei s’a zbătut în admi­rabilele balade al Tailhade, dar n’am putea şti totuşi dacă nu străluceşte mai mult prin poezia satirică în care viaţa burgheză şi prostia mulţimei şi-au găsit fereastră de expunere la zâmbetul veş­niciei. • Taibhade a străbătut viaţa ca o fur­tună de talent, atac şi ironie. Alături de criticul literar şi analistul social, a vie­­ţuit într’însul polemistul zilnic şi agita­torul anarhic-revoluţionar. Loviturile lui de înaltă valoare socială şi cu sete apli­cate loveau în inimă cu o forţă defini­tivă. De aceia foarte des era silit a schimba condeiul pe spadă şi a satis­face imbecilitatea aristocrato-burgheză prin medievalismul duelului. Şi tot aşa critica lui antietatistă l-a pus în conflict cu Franţa popilor şi jandarmilor până la ispăşirea prin 6 luni închisoare. Acuzând reacţiunea alături de Zola, Tailhade a mânuit o elocventă frază în afacerea Dreyfus. Conferenţiind şi stili­zând imboldurile revoluţionare ale ma­selor, el a îmbogăţit studiile sociologiei anarhice şi a bravat primejdia până la a fi victima unei erori de persoană toc­mai la un atentat anarhist. Şi Taibhade şi-a privit rana zâmbind, şi-a vindecat-o şi a crezut mai cu temei, şi a luptat mai cu sârguinţă pentru revoluționarea so­cietății. Aşa a trăit Taiîhade luptând pentru semeni şi scriind pentru posteritate, şi aşa scris pentru trai, bogat în concepte şi vise, dar un gazetar sărac în viaţa zilnică şi urmărit de ura unei burghezii imorale. Tocmai acum când poporul pregă­teşte furtuna unui răsărit istoric, Taiihade a coborât în cripta morţii, lăsând vacant un loc de mare duşman al inegalităţii sociale. RENOVATUS , TOT D’ANUNZIO.­­ Ultimul act al lui D’Anunzio, care a ocupat Zara cu 1200 de condotieri, a in­dispus pînâ şi presa franceză care se întreabă daca trubadurul italian este un Tartarin sau un­ Din Qui­chotte. Aceasta pe românește se traduce pentru D Aurnzio prin dilema lui Mîrzescu. V­âTA POL T CA ass»c^eaBamewa!ea*a*eaaamBeea«ass«aaBBii*sa gay.» Refuzăm să semnăm GiiVAPBissf dm gmwBPmii p®©p«isnl Consfecinfuto sm vor p I Din interesantele telegrame ale co­­­­respondentului nostru din capitală re­zultă că guvernul de generali a decis răspunsul ce urmează a fi dat ultimei note a consiliului suprem. Suntem în faţa unui refuz categoric in condiţiile actuale ale păcei decla­răm că refuzăm semnarea Suntem dar în preziua unui conflict cu aliaţii. I­I­ I Deşi hotărârea aceasta era de prevăzut, dat fiind caracterul şi obârşia actualului guvern de ge­nerali, nu este mai puţin adevă­rat, câ răspunsul pune în discuţie­­ condiţiile speciale în care este I dat. Pe de o parte, nu poate îi lip­­­­sit de importanţă faptul că un atare răspuns,­­ care angajează atât de mult este dat de­­un I guvern care declară singur că şi-a terminat misiunea.­­ Pe de altă parte, este de ne-I tăgădu­i că­­neavând un caracter­­ de guvern parlamentar, actualul­­ guvern n’a putut să-şi asume o fi atare răspundere, fără a nu îi de acord cu celalt factor constitu­ţional -• Suveranul. Or, felul răs­punsului guvernului indică clar ce gândeşte şi regele. Iată fapte care nu pot fi neso­cotite şi care dau acestui răspuns un caracter excesiv de important şi neobicinuit, cu at­ât mai mult cu cât faptul se produce în pre­ziua deschiderei parlamentului. Şi acum începe faza consecinţelor, în privinţa cărora aliaţii ne-au vestit la timp. Trebuie să fim pregătiţi la realiza­rea lor aidoma, întru­cât pilda Italiei nu ne poate servi. S’a văzut doar de atâtea ori că aliaţii au două măsuri: una pentru puterile mari,­ai­tă pentru statele mici! Ce-au hotărît ardelenii la Sibiu - Blocul cu Basarabenii.— Convocare unei — Ast« noapte târziu, corespondentul psitva din Capitals ne-a comunicat pe «ale telegrafică te­xtul h­otărîrei luate de repre­­ziatanţii Ardealului întruniţi la Sibiu» hotărâre care fixează atît felul cum va urma a fl »lea$«lt guvernul de m­îne cît și carac­terul p» care-1 va avea autualul parlament. Iată textul acelei telegrame s & I „In întrunirea pe car« parlamentarii ardeleni au ţinut-o la Sibiu, s’a hotărât formarea unui bloc parlamentar cu basarabenii dar fără bucovineni. Camerile actuale nu vor fi recunoscute decit drept Camere ordinare. Odată tratatul de pace ratificat, se va declara câ este cazul a se face o nouă revizuire a constituţiei şi, după cele trei strigări prevăzute în pactul fundamental, se va proceda la noui alegeri­, * Am redat textul telegramei aşa cum ni-a fost comunicat şi desigur ei»i cetitori vor fâ fost f­rapaţi şi «1 da faptul că în ho­tărârea de la Sihla bucovineni au fost exalaţii din bloc. Semnificaţia fi cauzele acestei m-suri le vom naeli«« la timp, când vom » v*a comuta­ c­et mal împle. INFORMATIUNI ! ALEXANDRU VLAHUŢA. — Din capitală ne vine ştirea conster­nând că marele Alexandru Vlahuţă a încetat subit din viaţă. Se coboară în mormînt ultimul vlăstar, şi cel mai strălucit, al vre’ murilor de înnalt intelectualism po­­etic şi sensibilitate artistică al că­­­ror produs s’a concentrat în incom­parabilul Eminescu. Putem spune cu siguranţă că pis­­curile artei pa care Eminescu le-a lăsat cu ascuţişul spre cer, fără în­­cheere în opera literară, au fost în mod natural continuate şi cizelate de măestria rară a lui Vlahuţă. Generaţii întregi de tineri s’au format sub auspiciile sufleteşti ale lui Vlahuţă care a risipit torente de poezie "şi invâţătu­r prin versuri, nuvelă, roman, critică literară, isto­rie naţională şi educaţie publică. Alexandru Vlahuţă a lucrat fără preget şi în branşa gazetăriei, adi­­cînd o la rangul de apostolat. Acum la bătrîneţe, în aurora splendida a imiitu­ţii neamului, s’a devotat mai cu osebire ziaristicei, înfiinţînd zia­rul popular „Dacia“. Dacă Academia de stat nu­­ a cooptat în sînul ei, în schimb Vla­huţă rămîne nepieritor In istoria li­teratura romíne şi în cinstea mai temeinica a Academiei veneraţiei po­pulare romîneşti. Imediat după deschiderea parla­mentului guvernul va fi interpelat a­­supra cauzelor refuzului de a se da Iaşului comunicarea telefonică cu ca­pitala, comunicare care nu este refu­zata nici Vasluiului. Atunci se va da pe faţă forţa mis­­teroasă, care lipseşte capitalei Mol­dovei de mijlocul de a comunica rapid cu capitala ţarei.­­ Numeroşi comercianţi, se plâng că vagoanele leu mărfuri, expediate în diverse părţi din Basarabia, se opresc de multe ori la Ungheni, unde rămân mai multe zile, cauzându-le astfel mari daune. Nu ne îndoim, că d. Scutaru, va cer­ceta cauzele, şi va face ca în interesul­­ comerţului, ele să dispară. " ovi Un confrate de dimineaţă vorbeşte despre un incident regretabil petrecut la Cernăuţi şi cu urmări dureroase. Informaţia confratelui face aluzie la ştirile venite din Capitala Bucovinei cum că un număr de ruteni au găsit de cuviinţă să recurgă la o formulă de protestare mai violentă în privinţa tratamentului militar la care sunt su­puşi Trupele româneşti aduse imediat şi-­­ au făcut cu prisosinţă datoria şi or­­­­dinea a fost restabilită. ş­i. Rugăm administraţia comunală­­ să bine­voiască a da cuvenitele lă­­­­muriri, în privinţa condiţiilor în care se aduce şi se va desface locuitorilor Iaşului, zaharul pus la dispoziţia co­munei de către­­direcţia aproviziona­re­. înainte de a reveni şi promitem a reveni pe larg şi documentat,ce­­rem să ni se răspundă. Dacă este exact că preţul cu care direcţia aprovizionărei pune zaharul la dispoziţie este de 7 lei kilogra­­­­mul. Dacă este adevărat că în Iaşi I zaharul se va desface cu 8 lei şi 1 50 bani kilogramul.­­ Dacă o anum­e instituţie din Iaşi nu s'a oferit să financieze costul şi să facă distribuire, cu maximul 7 lei şi 90 bani kilogramul, eventual şi mai eftin. Dacă administraţia comunală a­ Încercat a stabili o concurenţă in­tre diferitele instituţiuni dispuse a financia această afacere, pentru a obţine preţul cel mai avantajos. Cerem lămuriri precise în această chestiune, pe care ne propunem s'o cercetăm în variile şi puţin sim­paticele ei feţe. D. N. Iorga mărturiseşte prin „Neamul" dumitale că îşi aşteaptă ceasul „care n'a venit încă“. % VICTORIA ARMATELOR RO­ŞII. ~ Ştiri oficiale primite de „Sfa­tul Ţării" anunţă câ Troţki a dat o proclamaţie către toate sovietele aducînd la cunoştinţă înaintarea vic­torioasă a armatelor roşii pe toate fronturile. Judeniei este gonit [­în complectă dezordine. Colceag este compleeta­­mente înfrînt şi bolşevicii înaintează spre Omsk. Denikin a fost bătut pa tot frontul şi zilele lui sînt numă­rate. Trupele voluntare,­­în multe sec­toare refuză să lupte şi­ trec în rîn­­durile sovietelor. In disperare de­­caznă, Denikin promite galiţienilor nordul Bucovi­nei !­­ Pentru a se pune In concor­danţă orarul trenurilor cu starea de fapt a circulaţiei, în decursul lunei ianuar se vor aduca modificări tre­nurilor de călători în sensul că timpul de mers al trenurilor.,, va fi mărit. m p. s. s. Episcopul ardelean dr. Radu, întors de la Roma şi aflând de faptul că mai mulţi preoţi uniţi iau parte la luptele politice şi au candidat în alegeri, a invocat canoanele bisericeşti care interzic preoţilor de a candida şi a se o­­cupa de politică în loc de cele bi­sericeşti. Olj Diecţiunea şcolii norm­ale de învăţători „Vasile Lupu“ din Iaşi face cunoscut că Duminică, 23 No­­embrie a. c , ora 10 dimineaţă, va avea loc, la una din sălile şcolii primare „Gh. Asachi" din str. Săf­ulescu, adunarea generală pentru a­­­legerea Comitetului şcolar al numi­­tei Instituţii. Corpul didactic de toate gradele, foştii profesori şi elevi, părinţii co­piilor şi ai absolvenţilor şcolii şi în genere toate persoanele pe care le interesază propăşirea şi buna con­ducere a acestui aşezâmînt cultural şi de educaţie naţională, sunt stă­ruitor rugaţi a lua parte la această adintare. ! !

Next