Opinia, noiembrie 1921 (Anul 17, nr. 4340-4362)
1921-11-26 / nr. 4359
A DIN LUMEA PASIONALA Landru rămâne o fafnâ nenltiunsi — HSsedires societăţii pariziene. — Ironie macabră. — Landru făg*eseşte mereu. — Noui complicaţii. — Dreplin de aprisio. — La Cartea ca Juri din Versailles continuă dezbaterile în procesul curios al lui Landru. Martori diverşi, din clasa de jos şi din mica burghezie, se perindă la bara justiţiei, fiecare cu caracteristica lui, cu felul lui de exprimare, cu interesul şi simţimântul variind după calitatea persoanei: surori, mame sau alte rudenii apropiate [de ale victimelor, portari, portărese, grădinari, poliţişti, ţărani, cărturăresc, somnabule şi chiar o fostă amantă a lui Landru. Mica societate pariziană este răscolită pănă In fundul vieţei modeste necăjite, variate şi depravat a lumei acesteia. Excepţionalul Landru, care a trecut amoros, etroroc şi criminal prin viaţa a 300 femei, care şi-a exercitat zeci de ani profesiunea de satir ş ....negustor de mobile, s’a ţersut prin mii de fire In pânza societăţii pariziene şi a alcâtuit un roman senzaţional care provoacă emoţia universale. # Acest Landru apare in faţa justiţiei ca un tip oarecum interesant, prin îndrăzneala de a înfruntă evidenţa negând-o, prin sadismul şi duritatea sufletească, prin abilitatea de a se strecura printre fapte, glumi, a râde şi a rămâne in-Snexqgt.—la mmvtaoximu» unui potop da escrocherii, furturi şi asasinate. Spectrul a unsprezece femei ucise, nu strică buna dispoziţie a lui Landru. Nici un fapt şi nici un indiciu nu-1 covârşeşte. El nu recunoaşte nimic şi presară cu ironie macabră datele la care judecătorii cred a preciza crimele: — „Data la care d-stră asasinaţi pe d-na Bruisson* ! Pe Landru nu-1 înfioară ghilotina care-l ameninţă deasu..pra capului. El işi bate joc de judecători — desigur — când se pune în contradicţie abacentă cu un nămol de fapte şi mărturii. Poate pentru satisfacţia ciudată de a provoca ioralitatea asistenţei, Lankru susţine că n’a avut eu vieţi mele decât raporturi...intelectuale și artistice, legături , afaceri comerciale și negustore de mobile! Dar mica Andreia Babelav, această fetisalică «■ naivă, care'' sé fotc'/rsM tr costum național lo'nine'c ? Ea este o excepție ia v.C a pasională a satirului care nu făcea „afaceri* * decât cu persoane m vtâM'. Pentru An - Ui ©iu, StG&S'G B&nifi. Lalidru ii ■ essită să spus că .o pxb: »U ( pe o copila a lui. " Protejate sau parso&na de afaceri, si0 la contactul cm Landru, își pierd.-au urma vieri' tYV, acuiatul tăgăduește totul • Despre câte un martor acuzator, Landru declară cu răceală ca „este agent de poliţie , sau afirma cu convingere că nu poate fi el vinovat dacă „poliţia este incapabila a da de urma dispărutelor“ ! „Nu se face moarte de om pentru câţiva franci“!... lămureşte Landru pe judecătorii săi. * Procesul devine din zi In zi mai pasionant. Fapte noui se produc în faţa judecăţei dar fără a se găsi ceva care să arunce puţină lumină asupra acestui mister pe care Landric are grija să-l menţie cât mai nepătruns. Intr’una din ultimei® şedinţe, avocatul Moro-Giafferri a comunicat că, după unele indicii, dispăruta donă Cuchet s’ar afla In viaţă la Geneva. SI fie adevărat ? Curtea a ordonat «ercetările de #*fiinţă. » O observaţie interesantă se poate face cu prilejul acestui proces : acuzatul este un om a cărui libertate şi viaţă sunt ameninţate. El are dreptul la respectul persoanei şi mai ales la apărare, i se permite să discute, să întrebe, să protesteze, să ironizeze. Procurorul vorbeşte şi Landru îl întrerupe. Pentru ca magistratul să-şi poată continua ideia, intervine pe lângă acuzat: — „Daţi-mi voe, Landru*. Procurorul expune un fapt şi Landru exclamă: — „Oh, dacă insinuaţi* ! Lui Landru i se permit atacuri şi ironii. Şi mai cu seamă nu-l sileşte nimeni a spune mai mult decât voeşte. E doar în joc demnitatea şi viaţa unui om. Nu pretutindeni domneşte aceiaşi concepţie. Pe aiurea nici avocaţilor nu li se permite ceia ce în Franţa se îngădua acuzaţilor de rând. Şi va mai tece multă vreme până când în toate ţările se va înţelege sfinţenia dreptului de apărare şi respectul persoanei, oricând şi pentru oricine. X. X. - ------------- ANUL al XVlLtea No. 4&191 fcEn NUM&RfJL ABONAMENTE: UN AN......................LEI «** I **** 'Intew «CrttfDACTIA IAȘI» — STR. MĂRZESCU 17 TELEFON No. AOOC» ° W POLITIC COTIDIANesc VINERI 26 Nov»brie 1921 Actualităţi din afară Scumpetea la Viena. — Prețul cu tramvayul electric in Vieru se urcă mereu. Amm două luni o cursa era de 6 coroane, apoi de 10 coroane, Iar de la l Decembrie cu o cursa va costa 30 coroane. Asemenea s'a majorat cu JBQ până la 100 la suta costul consonului de euren. electricm* * 1 f: goaioz itste.—Guvernul din Liduma a nătărăi sa schimbe moneda târei care e marca, in dolarul american asa ca pe viitor nu va mai circula în Lituania astă* moneda decât dolarul. Suă și început tratative între guvernul lituan și o grapă de banei americane. * * * Calorii extraordinare.— Fabrica chimica „Aschutter am Känigsjein länga urâm a reuşit sa extragă din cărbune bzrumă, petrol, diverse camuri de ploi de maşini şi parafina. Din restul carstinor rămâne un cocks mic cu o putere minimă de 6000 calorii, iar arde fură fum şi cu care se poate încălzi orice fel de sobi. Au publicat câteva note asupra canibalismului, care face irupţie în literatură. „Săgetătorul“ este vizunna in care, odată pe săptămână,est pu mni păroşi. Revista d lui Maior Băguîescu dă alarma, că noi am scos artileria grea împotriva d-sale. Spirite războinice de la această revistă văd numai unete mijităre. Noi insă le combatem cu arme mai puţin grave. O combinaţie de trei degete are, uneori, un efect mai bun decât o ghiulea de 42.* „Sugerâtorul“, in No. 8, se Luptă şi cu „Revista Vremii“. Partenerul d-lui Băgulescu este, pe data aceasta — d. Brătescu- Voineşti. Marele nostru scriitor vorbeşte despre „mediocritaea administraţiei noastre“, despre „imperfecţiunea moravurilor*,care „nu se puteau costa dectt compătimirea ori ironia popoarelor mai civilizat* decit noi?. Mult* «eVMWri Via pred» însă de curând. Neamul românesc s-a eliberat de supt stăpâniri străine. „Un mare număr de cetăţeni aparţinând unor neamuri a căror superioritate culturală şi de moravuri nu le-am putea o tăgădui, decât cu mintea întunecată de şovinism şi de îngâmfare, fac acum parte din ţara noastră. Această schimbare de lucrun ni» impune ‘o grabnică prefacere a moravurilor noastre şi datoria de a dovedi că ştim să nu purtăm şi să ne adminis ■ trâm europeneşte“. Astfel— ar trebui să ne „cutremurăm“ numai „gândindu-ne“ la „sancţiuni*. Căci există şi un „drept cârmuire al celor mai vrednici şi mai destoinici...“ D. Brătescu Voineşti formulase aceste consideraţiuni pe baza faptelor, petrecute la Băile Herculane, şi constatate de d-sa, cu durere, în vara acestui an: distrugerea instalaţiilor, dezordine brutalizări, uciderea pistăviior din Cereaea d.aaaUa, et«. , Săgeţii »ml* bxfaeft* it Arătată această stare de lucruri, cetitorii işi vor putea da seamă ce se chiamă această babilonie când e vorba de mii de cazuri şi speţe diferite. Tom arăta insă că şi fără de această împrejurare aplicarea legilor financiare devine imposibile. Şi iată cum : Comisiunile bizuindu-se pe marea putere de apreciare ce le-o da legea, au socotit că este bine să întreacă chiar măsura, să facă mai mult decât le cerea legiuitorul, cu un cuvânt să abuzeze de largile puteri ce li s’au acordat. Opinia a dat la iveală câteva cazuri tipice de evaluări exagerate. Nu vom mai reveni asupra lor, căci dacă ar fi s’o facem nu ştim dacă o infimă parte s’ar putea socoti ca juste. Bine mnţeres că proprietarii de înrobite au alergat şi vor alerga înaintea comisiuneior de apel, mai cu seamă că apelurile sunt scutite de turnire şi „toată procedura se face gratuit. Dacă am socoti numărul apelurilor numai laiooo— cifra va fi desigur mult mai mare şi dacă am mai socoti că comisiunile de apel ar judeca pe zi câte 10 râs in faţa d lui Brătescu Voineşti. Faptele menţionate sânt, desgur, exacte. Important lass este — ca tricolorul românesc să fluture pe aceste locuri. Puţin ne pasă dacă terenul e prin d rume şi dacă apele sânt pustii...* „Siguranţa* nu-şi face îndestul datoria. Străinii, îe cuprinsul hotarelor noastre, vorbesc şi să fiu prea multe — „Ln nasul autorităţilor care împing liberalismul până la anarhie şi laşitate*Cornelia Moldovanu, „Săgetătorul* No. 8/ De-aceia d. Gorneliu Moldovanu, preşedintele Societăţii scriitorilor români, dă paele agenţilor secreţi. Din această colaborare se va naşte, fără Îndoială, spiritul pur al culturii române... D. Moldovanu este un om sincer. D-sa marturiseşte, fără înconjur, că „stăm destul de prost în privinţa culturală. Nici un liceu românesc nu are aninate pe pereţi portretele făuritorilor neamului, pe Cuza, Regele Carol Brătianu, Rostit sau Cogălniceanu... N’avem aici destule stoguri ce care si as împrăştia fttorili la sirMUtrile sa * „Săgetătorul* a luat ofensiva- D. Maior Bugulescu publică un apel „cătrâ Românii din cuprinsul României întregite, câtră toţi cei ce simt româneşte*. „Războiul ne-a fost declarat de inam cui iotera, roşcat şi cu nasul îa formă de cosor“,—strigă d. Băguiescu. „Ei cumpără sufietele celor slabi, fierinu-i coadă de topor în contra fraţilor*D. Brătescu Voineşti şi-a vândut sufetul?—Noi însă, cu acest prilej protestăm doar împotriva Administraţiunii noastre care ne-a cumpărat sufletul sub preţ şi cu valuta scăzută... Evreii,—continuă d. Băguiescu,—„prin banii câştigaţi prin trădare ne-au cumpărat casele, pământul, as-au ocupat oraşele, ne-au transformat cimitiile tn cazinondul teatrelea bănci*... Susu*s „ei difăuii, zi cm z\, «Di**ati«ie e» sa iţii «upeii kuipeului Român, pentru a le înlocui mâine „cu arcul de triumf pe supt care Moscova şi Festa va fi defileze cântând internaţionala*. Cea mai bogată imaginaţie— credeam că n'ar fi putut alcătui un arier de tabou , bancherii ridicând arcuri de triumf bolşevismului ! D. Băgulescu a bătut un record „Săgetătorul“ cere, ca Românii adevăraţi să se organizeze, şi, în primul rând, scritori români. În acest scop, S. S. R. s-a hotărât să emită un nou stoc de scriitori pentru susţinerea cauzei. Din noua emisiune face parte şi d. Băgulescu, „cavaler al Ord. Mihai Viteazul, care işi dă şi adresa pentru adesiuni: Str. Toamnei No. 29, Bucureşti. Nu putem isprăvi mai bine acest articol decât cu Îndemnul de încheere al d-lui Maior Băguiescu : „Cu credinţa nestrămutată a unui neam ce s a apărat timp de 18 secole patria contra inamicilor din cei patru vânturi— înainte !\ Ml. Se*9s!es. NOTE Sl RECENZII IN SLUJBA CULTURII. ÎNSEMNĂRI Spre democraţie Opresiunea politică în care ne zbatem de la război încoace, nu corespundea aspiraţiilor legitime şi sacrificilior imense ale maselor populare. Ea era în contradicţie cu spiritul timpului şi cu mersul progresiv al societăţii. Violenţa şi destrăbălarea oligarhiei româneşti a putut să se mai menţie câtva asupra ţarei acesteia răbdătoare. Era însă de prevăzut că se va închega negreşit o forţă conştientă care să zdrobească încăpăţînatele încercări de revenire ale unui trecut mort deabinelea. Această forţă s’a dovedit a fi partidul muncitorilor săteşti şi orăşeneşti din România.Congresul ţărănist ţinut zilele acestea la Bucureşti, a fost un triumf deplin al democraţiei. Acolo s-a alcătuit şi s-a aprobat un program prin aplicarea căruia, libertatea şi prosperitatea societăţei este asigurată. Mişcarea politică a partidului ţărănist şi valoarea oamenilor care-i stau în frunte, vor reuşi să nărue ultima zidărie a edificiului de intrigă, jaf şi crimă care ar voi să mai zăvorascâ mulţimimea devotată şi harnică a ţărei acesteia. Pentru jafurile, foametea şi schingiuirile pe care mai ales in ultimii anii le-am suferit poporul Îngăduitor, va ierta. Tot avântul sufletului nostru curat să se îndrepte către acel colţ al orizontului înveseselit de o lumină nobilă şi plină de făgăduinţi. RENOVATUS Cursul leului Bucureşti. La bursa Paris leul a cotat ieri 10 şi trei sferturi, c tendinţa de urcare. La bursa din Ziric leul nu mai cotează. cate-va note Bî stie imputarea adcui îa ultimul timp deputatalui Henry Outzu ca xaciuteazi exportul ouaiur. Printr’o curioasa coiacirteatA' acest domn deputatat iscuieste iu ultimul timp mereu _tiooutrO!,u. biuipia coincideu(a hij obsesiunea care își impune atut puternicia V « G&inar — era un titlu care odinioară ca și acum le conduce la beciurile polipei. Ouăarui — te conducea astăzi la seifurile băncilor. Cata apropiere, ca origine, și câtă deosebire in fapt.«• Se anunță din noa descoperirea unor put-nice raze, cu care ae va putea privi caea ce se pdrece la adăpostul zidurilor cele mai groase. Cel mai agur mijloc pentru a face să dispară decenţa — căşi până şi cre mai intime situaţii ar putea fi văzute de un ochiu indiscret. VL.ANZY PROBLEMA FISCALA In plin haos ...! — Comisiunele cta evaluare.— Nu pricepara și grabă.— apelurile impasibilitate de judecare — Aia o singură dată s’a ară- M h coloanele acestui ziar că daca legile d-lui Tralescu constitue o admirabilă teză de doctorat apllacblă într’un timp determinat, cu un personal pregătit fi cu moravuri altele decât ale noastre dar că realizarea lor practică este o imposibilitate. Ez perinda din ultimul timp învederează acest ausvâr. S’a început prin stabilirea valorii locative a imobilelor. Despre chipul cum au fost constituite comisiunile in acest scop, nu avem de spus decât că cea mai mare parte din procesele verbale de impuneri vor fi anulate înaintea comisiunilor de apel pentru erori grosiere de calcul, pentru lipsa semnăturilor unora din membri, pentru nemotivare, etc. Căt despre competența lor, este de ajuns a se arăta că nu s-a ţinut în seamă de nici un principiu economic, că este o complectă contrazicere de la criteriul evaluării unui imobil în comparaţie în un al doilea similar. Trebue să recunoaştem că membrii acestor comisioni nu au cea mai mare vină, numiţi într'un interval de timp aşa de apropiat, chiar acei cari au avut bunăvoinţă să aprofundeze principale şl spiritul legilor d-lui Titulescu nl au avut pentru aceasta timpul material necesar. Dar că ei au avut buna voinţa de a o fote ? apeluri, ştiind că avem vreo 250 zile lucrătoare pe an, ar trebui mai bine de 2 ani ca aceste apeluri să fie rezolvate. * Să se noteze însă că noi vorbim aici numai de apelurile contra impunerilor a poprietăţilor urbane, pe când ştiut este că în competinţa comisiunilor de apel intră şi apelurile contra impunerilor la celelalte cedule. Iar dacă şi aceste din urmă impuneri vor fi făcute în spiritul celor dintăiu, atunci cu siguranţă că apelurile introduse de părinţi, vor trebui să fie susţinute de copii lor. Kiva Ornstein ANUNCIURI $® primase la toate oAicenţiile de Publicitate * S3 la IDHONSTRATIA ZIA8&UH - IAȘI, STR. MÂRZESCU 17 -UM NUMĂR VECHIU 3 LE! Când scade valuta — Un tablou sugestiv — Trimisul special al ziarului Le Temps la Berlin adresează marelui ziar parizian o scrisoare din care rezultă că sunt ţâri în care scăderea valutei înseamnă o frenezie generală. Iată Intr’adevăr ce spune ziaristul francez despre situaţia în Germania. „Rathenau a declarat că scăderea mârei a favorizat restaurarea industriei germane. Marele industriaş Kloeckner a spus doună zi: „urcarea mărcei ar însemna to catastrofa*. Societatea pentru favorizarea turismului constată cu mulţumire că marca depreciată atrage streina in Germania. Acestia aduc monedă bună, pe care o schimbă In mărci, pe care le cheltuiesc tot aici. Pe de alta parte somagiul nu mai există. Toţi lucratorii găsesc ocupaţie, foarte gras retribuită. Patronii, care realizeaza enorme beneficii, acorda fără discuţie augmentaţiile de salar reclamate. Statistcele oficiale constată ca numarul celor fara de lucru a căzut mult sub cifra din 1913 Marele public este deasemenea foarte mulţumit. El cumpără orice hârtie ce iesă în cale: valori industriale, noţiuni de bancă, de berării, de metalurgii etc. Valoarea hârtiilor creşte de loco la loco mărci pe zi- Alţii speculează asupra devizelor. La banei nu poţi ajunge la ghişeuri din cauza speculatorilor de ambele sexe. Bursa nu mai ţine de cât trei şedinţi pa săptămâna. S'a crezut că astfel se va împiedica spenala. S’a intâmplat tocmai contrarul. Ordinele de cumpărare se acumulează în aşa grad, cât comisii nu mai ştiu unde ia capul. Bănciie sunt deschise pentru public numai dimineaţa, fieHale Sâ inundăm deci ţara cu cromolitografii ilustre ! Ba atârnam a Do care poartă câte un steag tricolor! Căci cultura rezidă la teascurile cu boele și în atelierele de croitorie națională... Activarea culturei grâului —Câteva propuneri practice— In Opinia de Duminică 13 c., în josul paginei I-a, citesc informaţia ca, Jguvernul, In curând va da un comunicat prin care se va aduce la cunoştinţa agricultorilor că, în viitor, nu se vor mai face rechiziţii şi nici nu se vor mai fixa preţuri maximale pentru grâu. Aceasta spre a se activa producţia egoicolă şi în special a grâului. ^Permiteţi vă rog să întreb: Grâul sa seamănă pe la Crăciun, ca [să dea comunicate de felul celor mai de sus ?aŞi care ar fi folosul practic, imediat, pentru activarea producerii grâului, într’un timp când perioada înseminţerilor a încetat ? Apoi, este Îndeajuns comunicatul ? N’a venit vremea ca cei chemaţi să contribue la Inbunătăţirea sistemelor noastre de culturi, să avizeze şi la alte mijloace, mai eficace, decât comunicate seci şi tardive, pentru anul viitor? Unul din mijoacele pentru a se întinde cât mai grabnic cultura grâului, ar fi: a) Pe cale administrativă, încă din primăvara viitoare, să se fixeze lanurile de Insemniţatea grâului în toamna 1923. Aceste lanuri să fie semănate, obligatoriu, cu orz sau nutreţuri ce se pot cosi până la 15—20 Iunie. b) La 1 Iulie 1922, să se facă arăturile de vară, obligatoriu, de câtre toate obştiile săteşti şi de câtre toţi agricultorii ce deţin in arendă pământuri dela btat, sub ameninţare de a pierde beneficiile drepturilor de pământuri prin Împroprietăriri sau arendare. c) Cel mai târziu la 10 August 1922, toate satele să aibă grâu şi sămânţă şi nimeni să nu samene grâu nesaramurat sau netrecut prin moare, căci până azi sau umplut câmpurile de grâne cu neghina şi tăciune, din cauza lipsei de sămânţă de grâu şi din cauza mai ales, a lipsei de Îndrumare a sătenilor asupra felului de semânare a grâului. Gamanţa să fie procurată, de Cassa Centrala a băncilor populare şi cooperativelor săteşti şi să se Împartă fără achitarea preţului, imediat, pen(Continuarea in pagilla) totuş funcţionarii lucrează până târziu noapte spre a pune la ordine poziţiile insaţiabilei clientelei. Getind rândurile de faţă am impresia că cea mai fericită din ţâri este aceea care are valuta scăzută. Nu cumva şi noi suntem bogaţi şi feneiţi iară ne dăm seama ? -------------------------------STr.-^n-------