Opinia, decembrie 1921 (Anul 17, nr. 4364-4389)

1921-12-04 / nr. 4366

A A »ÖL »I XTOMéi No. 43C6 U­ A­poteea Universităţii Iaşi ŞASE TREI LUNI SSP Infrailusiei el trebue să revie la circula­ţi­unea aurului. Numai stockul de aur va putea rîdeca valuta ţărilor cu moneda depreciată. In ce priveşte ţara noastră cu resur­sele noastre naturali şi indus­triale cred, că lesne s’ar pu­tea ridica valuta leului. Cum ar trebui să facem a­­cest lucru şi dacă lucrăm în acest sens, voi arata Intr’un număr viitor. scumpirea fSete! — Salvarea valutară stS in sporirea stocului de aur. — Pentru ţările, oara au adop­tat aurul ca etalon monetar cu 9oo părţi aur şi loc ar­gint), luiinte de războiu mo­neda fiduciară (biletele de bancă) reprezintă aceiaşi va­­loare. Acum însă din cauza procesului de inflaţiune, adică a emiterei unui număr din cale afară de mare de bilete de bancă, pentru cari nu c­ores­­punde în casa băncei 1­­­3 în aur, valoarea acestor bilete de sigur că trebuia să se schimbe şi să scadă. De aceia după războiu din cauza enormei e­­misiuni de monedă fiduciară cursul a trebuit să scadă şi astfel s’a numit monnaie sam­e (moneda sănătoasă) cursul bi­letelor de bancă înainte de războiu şi curs forţat (coura force) valoarea actuală a lor. Să vedem, care este valoa­rea diferitelor monede pe ziua de 1 Noembrie 1921. La Gene­va loo franci francezi valorau în monedă elveţiană 39 875; 1 liră engleză 21,44 ; dolarul 5,423; loo lire italiene 21.912 ; loo pesetas espanioli 72.50; loo mărci germane 3; loo co­roane austriace noui 0.25 loo coroane ungureşti 0.70 loo lei româneşti 3.55; loo mărci poloneji 0.17. Observând aceate cifre vom constata, că dolarul american stă cel mai sus 5.423 faţă de 5.18 înainte de războiu, apoi lira engleză, moneda ilatiană şi cea spaniolă; mai jos e cea franceză şi italiană, după cam­ vine leul nostru şi m­arca ger­mană , iar în urmă stau mo­nedele un­gară, austriacă şi polonă. Nu trebue să uităm, că schimbările zilnice ale cursu­rilor sunt surprinzătoare, dar toate aceate mici variaţiuni au la bază legea cererei şi a ofertei• Atunci când pe pieţele mari de exemplu Parisului vor fi mari stockuri de mone­dă hârtie de negociat, valoa­rea lor va scădea. Inflaţiunea monetară va scă­dea valuta şi va scumpi viaţa adecă lucrurile atât de min­­care cât şi îmbrăcămintea. Că Inflaţiunea monetară scumpeşte viaţa avem o pro­bă evidentă în rezultatul con­ferinţei financiare de la Berna 31 Octombrie 1921, unde au participat directorii principa­lelor stabilimente financiare din Elveţia, pentru a examina chestiunea schimbului. Rezul­tatul cel mai important a fost, că unanimitatea conferinţei a hotărât de a îndepărta ideia scoborârei schimbului prin in­­flaţiunea biletelor de­ bancă, căci acest mijloc ar aduce ime­diat scumpirea vieţei şi ruina­rea micilor economii.­­Comparând cifrele diferitelor valute ale ţărilor, ce le-am dat mai sus vom vedea, că a­­cele, ce ,­au un stock metalic, stau mai sus. Astfel stau Sta­tele Unite la frunte, fiind ca ele ,au încasat mult aur pe produsele, ce le exportau îna­inte de a intra în războiu, tot astfel Elveţia şi Spania, cari şi ele au încasat mult aur în timpul războiului prin furni­­rurile, ce îi-au făcut belige­ranţilor. Iar, statele ce nu mai au un stock metalic suficient, care să garanteze hârtia de bancă, începând cu România, Germania, Ungaria, Austria, Polonia au valuta scăzută cu un curs forţat, care variază foarte lesne. Ţările cu valuta depreciată, trebue să caute stabilitatea cursului de schimb. Un mare număr de financiari din stră­inătate caută acest mijloc, dar soluţia pere irealisabila. O nes­tabilitate a schimbului e x-t­rane comerţul tuturor ţărilor a riscuri şi pierderi grozave. He­rcere ca timpul neaparat R. S... ÎNSEMNĂRI Procede­urile marţiale Austerul domn maior Cernat care reprezintă justiţia cu Din­­teni pe pământul României, a pus In libertate, o serie din so­cialiştii arestaţi pentru numai ştim care din închipuirile su­balternilor d-lui Argetoianu. Eliberarea s’a făcut—zice d. maior — pentrucă instrucţia este terminată, şi pentru că preveniţii cu pricina n’au cine ştie ce vinovăţie. Dar adevărul este că eliber­rarea s’a făcut din ordin, aşa cum se făcuse şi arestarea. Ea este o consecinţâ directă—sa şi vede bine—o înţelegere! sur­venite între guvern şi ţără­nişti. Aşa merge In­te.ro­­maneasca justiţia (cel puţin cea marţiala), ia remorca in­tereselor guvernamentale! Declaraţiunea că „instrucţia este terminată“, e un mod prin care d. maior Cernat as­cunde substratul adevărat al eliberărilor de care vorbim. Căci intre cei eliberaţi sunt unii care suportă prevenţia de luni de zile, in care timp ins­trucţia ar fi putut fi termi­nată de o sută de ori, şi a­­ceasta cu atât mai mult cu cat preveniţii „n’au cine ştie ce vinovăţie“. Ar mai e local bine­înţeles, a întreba: care a fost nevoia unei prevenţii atât de îndelungate pentru oa­meni cu o vinovăţie atât de redusă ? Dacă dăm crezare afirmaţi­­uniior d-lui comisar regal, încă ajungem a constata lanţul de curiozităţi sau de absurdităţi enunţate mai sus. Dar dacă am avea în vedere adevărul cel adevărat, că muncitorii eliberaţi astăzi, fuseseră ares­taţi fără să aibă vre­o vină...? Şi când te gândeşti că a se­rpe­nea porcării au fost patronate de acelaş general Averescu care astăzi ameninţă Coroana!... Renovatus Există unele afecţiuni­ rare, pe care un deceniu întreg nu le în­tâlneşti. Şi când se iveşte vre­un caz, se întâmplă că de a­­bia ai timpul să-l studiezi mai aproape şi iată : un alt exem­plu similar —­ din aceiaşi boală rarisimă se prezintă clinicianu­lui. Fenomen denumit: d­e ’fel- tatea cazurilor... De-abia ne-am întremat pu­ţin după,, notarul ministrului — pardon, după „Domnul Notar“ al domnului ministru şi iată că un alt exemplar similar ne este servit de amabila gazdă — în cazul de faţă , Direcţiunea Tea­trului Naţional. Am ajuns la corefuzia că­­ e suficient ca să tornm un titlu ul­tra veacş fi să dai totului o e­­fflstă paţională, pentru ca ai sal (ertaţi această expresie cu­linară) să-ţi fie oferit cu pre­tenţie de artă şî cu sup­e­rre­­teraţia : încurajarea artei naţio­nale. Curioşi suntem să vedem numai cât de mare e stocul ser-,­viciului nostru de aprovizionare artistică şi cam de căte­ ori se va repeta acest atentat la bunul gust al spectatorilor. Şi fiind­că am­ pomenit cuvântul de apro­vizionare, iată un depozit a că­rui incendiare voită nu numai că am subscri-o, dar dacă ne ar sta in putinţă — am şi execu­ta-o cu reflexii ca acestea am ple­cat dela ultima preraieră a tru­pei noastre dramatice. „Bujoreştii“ — comedia d-lui Teodorian ne mai aminteşte şi a siti intimsdă­­r de Wrstislavius Ci­că fluerându i se autorului o aită lucrare de teatru proastă, d-și din răzbunare a scris o al­ta şi mai...... Intriga — s’ar putea spune şi Intrigile, căci sunt mai multe; nui întâi un tip căruia murin­­du i singurul fiu, se agaţă de ideia fixă—­împiedecarea cu ori­ce preţ a dispariţiei dinastei. Singura fiică trebue să execute acest gând — adică viitorul ei soţ. Căci de nu — adio par­tidă. Dar mirele nu poate să se le­pede de istoricul nume pe ca­­re-l poartă, (Cărbuneanu) — căci aceasta ar însemna moartea ta­tălui său f de durere). Şi deşi mireasa e în luna 6-a (amănunt pe care nu numai că nu-l ştiu, dar nici măcar nu i-au observat părinţii fetei) părintele expediază totuşi pe căpitan, pentru a-l tu­rneul cu un nenorocit de spiţal— Am î­os („da, Amos, zi’mi numai Amos....“) care din întâmplare poartă şi el numele istorije... Bu­­jeresen. Şi ae face. Fatal la, naşte după două luni şi se în­toarce după 24 de luni de mie­re.... platonică, pentru ca la urmă (după peste 20 de luni....) să constate că Amos este idealul ei şi nu adevăratul părinte. Vă place ? Aceasta este intriga. Cum aceasta nu este de at sche­letul, artistul şi lteratul (autorul comediei) pune atunci dia boga­tul şi finul său spirit de care abundă scene e. O sumedenie de proverbe. „Unde dai şi unde crapă. Na’ţi-o frântă că ţi-ar a dres-o; nu numai un câine e scurt de coadă etc. etc Şi cum o comedie trebue să fie şi „ha­­zoasă“,—doriţi glume ? poftim : doctorul raisonneurul are o in­stituţie de hidroterapie. Ori­ce musafir e în­itat la bae adică mai mult dus cu sila , pentru ca doctorul să vadă cum se pre­zintă... fiziceşte. Nota­rea mai... de eliminare o obţine—aţi ghicit, aşa e: spiţerul, ăla, de-o să con­tinue falnica spiţă a Bujoreştlor. Ii dar o c­a­re a fass. Doar e la teatru­,. Aii, iar sear­aş!o scenă spirituală, cu nişte flori de câmp şi o întrevedere duioasă între amorezaţi... care se logo­desc în grădină. (mireasa e în luna a 7-a...) Ţâşnesc sp­râtele —un crater de vulcan îa erupţie Şi ce bogăţie de imagini, ce dialog scrip­tor care nu lâncezeşte nici­odată, ce precizare , a ti­purilor şi mai ales ce pregnant fir de conducerea acţiune! până la sfârşit..... Vorbă să fie. Banal, supra banal, desnădăjduitor de ba­na!. Acesta este calificativul. Repeţiri, istorisiri de fapte, pe cari le cunoaştem prea de­­ajuns, monoloage care chipurile intervin acolo unde acţiunea e ameninţată de lâncezeală, o scenă cu nişte mosafiri caraghioşi, (ca să râdă galeria) care după cum viam spus mai sus sunt căraţi în corpore­­a baia doctorului... şi alte multe bazaconii. Eram si uit: sunt şi scene mute, dar da un mutism feroce. Şi cu toate acestea la sfârşit {Urmarea in pag. //-«). CRONICA DRAMATICA bu­j­ore­știi (remedie In 4 mtm tí© c*Ion Te o«doria*i) / 1 Leu NIMARUL W o. ’ B |g| Ilarii *7^ KD >LITIC pOTIDIAN sraasEssss vzxsassmgtamxassíismaBmm Scandalul cnntinoâ Tot în chestia mersului trenurilor . Am protestat ieri, cu vio­lenţă cam neobicinuită la noi, i­ar cu bună dreptate, împo­triva incursiei ce domneşte la căile ferate la ce priveşte schimbarea mersului trenuri­lor. Vorbisem despre cel­e întâm­plate cu privire la personalul de Bucureşti şi iată că aceiaşi măsură nechibzuită s’a pro­dus şi cu ocazia mersului tre­nului spre Dorohoi. Pe ziua de ieri, călătorii de Iaşi, ca şi cei de pe linie au pierdut coincidenţa cu trenul de Dorohoi, pentru motivul foarte simplu că s’a schimbat miersul trenului fără o înşti­inţare prealabilă a publicului. După cum se vede, suntem în faţa uliui sistem- nu în a unui caz izolat. In acest caz, lucru prezintă o gravitate de­osebita şi ei cată a fi ime­diat remediat, pentru a nu duce publicul la desperare. De altfel ingenioasa combi­­naţiune a plecării tuturor tre­nurilor de Iaşi aproape la a­­ceiaşi oră 5 seara, a trans­format gara într’un haos, ca­re poate fi considerat c­a o perfectă caracterizare a hao­sului ce domneşte la direcţia generală a căilor ferate. Cerem cel puţin direcţiei re­gionale de Iaşi, care a dove­dit măsură şi ordine să in­ter­vie ca măcar în Iaşi să nu se resimtă aşa de dezastruos haosul ce domneşte la direcţia căilorle. au.* •' k - cate­va Note Ninge, e frig, iarna-i în toi, iar un prietin, pasionat vânător, poves­team (te multele neajunsuri ce ne leaga de patima vanatului­— Alai ușor pentru vânătorii din oraș — spune el. ■­» Da. i­ar ei n’au avantajul a doua feluri de vânat, unul du pâr și altul de pene, — replică un al­ noilea prietin, prezent la convorbiră. — Cu ce se poate asemăna un om bătrân, care se Însoară ? — Cu un câine, care păzeşte un stog de fân. — Cum asta ? — Da, căci el se află în situaţia câinelui care, nici nu mănâncă din fân şi nici pe altul nu lasă să se aprop­ie Liberalii, moştenitorii prezumptivi ai guvernului de astă-.i, n’au putut obţine de la ardeleni un acord. In schimb guvernul l’a obţinut de la, ţărănişti. O nouă dovadă că este o mare distanţă între cine-va care va fi la guvern. Pe acest d­n urma lucrul ro­mânul nu prea dă mult. BLANZY --""■•"■•wMMaMIMNMHnMMMMMMMM» în diferent de mobilul cărei­­o pe unii sau pe dloin, dar este de mtăgăduit că lupta de,a­stă­zi, dintre partidele po­litice, se dă pe­­baza unei idei, de o mare import mită cons­tu­ţionlă. Este vorba de idea, ca guvernele să fie o emanaţiune a parlamentului, cu alte cuvinte o expresiane reală a voinţei ţâră. Desigur că un cercetător din a aia, care nu s’ar lăsa condus de căt­re cele scrise pe hârtie, a fi foarte surprins când ar şti pe ce temă se insole­ră ac­ti. iminte partidele noastre. In amstituţia ce ne-au dat doar a­m jumătate secol, se spune la mur­t ca totul derivă din vo­inţa naţională­­. In fond, însă, noi ceştia care am trăit ca realitatea, ştim per­­fe­t de bine, că nici odată a­­ceasta dispoziţie din cartea le­­gior n’a însemnat o realitate adevărată. . „ •ft Iată însă că astă­zi pro­­b­ma se pune, şi într’o formă din cele mai zgomotoase, faptul că ea se pane cu a­­tâta acuitate dovideşte că în ultimul timp s’au practicat procedeuri prea din cale a­­f­lă de brusce. In totdeauna, până acum, întâi am avut guvern şi apoi el şi-a fasonat t­arlamentul. Pare-se, însă, că e,­­­mele QCGkl’vnl nici apa­renţele n'au mai fost salvate. Or, acest lucru era cu atât mai grav, cu cît pe deoparte trăim în vremurile sufragiu­lui universal, iar pe de altă parte s’a schimbat ceva în fo­rm­ de a fi al opiniei noastre publice. Greu­, foarte greu, practicele de până acum vor mai putea fi menţinute, cu atât mai mult cu cit însu­şi diriguitorii poli­tici se însărcinează să destăi­­nuiască ce împrejurări inavua­bile au determinat une­ori ţinute sau schimbări de măsuri de or­din dirgattor. Să fim bine înţeleşi. In cu­vintele noastre nu trebuie să se vadă vre­un aport pentru acei care înţeleg să puie pro­blema dinastiei în discuţie. Sentimentul­­ monarhic face parte din crezul nostru adine şi niciodată ziarul nostru n’a părăsit şi nu va părăsi această atitudine. De cât ni­m­eni. Evoluţia vremurilor îşi cere drepturile ei, şi, ce a fost posibil până acum, nu mai este posibil de acum încolo. Parlamentul nu va mai putea fi de­cât libera expresiune a țarei, iar guver­nul expresîunea parlamentului. Ne dăm bine seama că prin aceasta se va în­greu­ia întru cât­va puterea de a guverna. Știm bine că in forma nebu­loasă a curentelor de astă­zi și ca nedumerire în gîr­dtre par­lamentul va exprima pentru o bucată de vr­ext un mic mozaic de credinţi , un rezultat fatal al primelor practici ale vo­tului universal şi, mai cu seamă ale nesănătoaselor ur­mări ale războiului. Aceste neajunsuri, însă, care nu pot fi evitate, vor dispare încetul cu încetul. Perspectiva lor nu poate în orice caz, îm­piedica realizarea constituţio­nalismului cu adevărat, care cere ca guvernele să izvorească din voinţa ţârei. Problema dinastică n’are ce căuta aci, fiind-că dinastieis­­mul nu este pus In discuţie prin faptul că poporul voieşte realitatea prerogativelor ce s’au acordat acum * cinei zeci de ani pe hârtie. A fi un fervent constituţio­na­list este departe de a fi un ante dinastic. Ceva mai mult. Noi socotim că este absolut necesară întărirea drepturilor coroanei . Se cuvine, însă, în acelaş timp a sublinia, că atunci când vor­bim de luptă ae Idei, înţelegem să vorbim de lupta angajată în­tre partidul liberal­ui cel ţărănist. Cât priveşte regimul Ave­resca, el urmăreşte un scop de acaparare a paterei, fapt pen­tru care nu poate fi de­cît com­bătut. VIAŢA POLITICA Lupta de idei şi practici reale — Guverne izvorite din a­­legeri — Sfârșitul unor practici — Problema — prerogativelor regale — Actualităţi din afară Distracţii pentru funcţio­nari.D­in biroul de poftă de la Mircapolis a fost instalat un gramofon, care are menirea de a delicta la scurte Intervale cu muzică nertativa, de funcţio­nari în timpul obositorului ser­viciu de noapte. Pentru aceleaşi motive, în Anglia, căpitanul Slliot a pro­pus în birourile telefonice înter­­medii muzicale și coreografice. — Permis de imigrare.— De la 20 Octombrie 1921 până la 20 Iunie 1921 Guvernul Statelor­ Unite din America permite imi­grarea amatorului, număr de persoane pe naţionalităţi: 1182 austrici, 187 belgia­, 23 bul­­gari, 384 francezi, 12186 ger­mani, 659 unguri, 1731 nat­tern, 161 potoni, 1197 români, 5436 ruși, 10627 englezi și 1871 ce­hoslovaci. DUMINICA 4 Dtuaiferîe 1921 ■■pninwwiff winii 'iii~'iiiii»la««uimimi ANUNCIUm Se primeau la toate Agenţiile de Publici­ta ta «1 h\ âDMINISTIUŢÎA ZIAR01/Q3 — IAŞI, — STR. MÂRZESCU 1? UN NUMÂR VECHIU 3 LEI Seminarul »de Slavistică Concepţia Roşilor — de« pro pans la vi «i şi legăturile lui cu romluli- Miercuri 3o Noembrie c . r î.Se­­minarul de Slavisticâ“ al Uni­versităţii din Iaşi şi-a ţinut o­bişnuita-i şedinţa săptămânală Au luat parte, pe lângă di­rectorul Seminarului d. prof. Ilie Bârbulescu, un mare nu­măr de studenti şi studenţi. A ţinut conferinţă studentul ba­sarabean Petre Huţcu din a­­nul al aetreilea, vorbind despre Concepţia Ruşilor de astăzi despre Panslavism şi legăturile lui cu Românii. A spus un scurt rezumat, următoarele: Teoria panslavismului la noi nu este îndeajuns cunoscută. O cunoaştem numai după scritorii şi publiciştii din Apus, Germani şi mai cu seamă Francezi. Ori aceştia privesc chestiunea slavă numai prin prizma Inte­reselor lor naţionale şi politice , deci pacătuesc pr­e lipsa de obiectivitate ştiinţifică. Literatu­ra panslavistă rusească la noi aproape nu e cunoscută. Şi e păcat. Această literatură, pentru noi românii, prezintă un interes deosebit fiudcă aici ne vom In­­tâlni şi ca concepţiile şi părerile ce s’au format in Rusia despre noi ca popor şi ca stat. Vom vedea care sânt aspiraţiile na­ţionale şi politice ale panslaviş­tilor ruşi, aspiraţii cari nu în­totdeauna ţin seamă de intere­sele noastre naţionale. Redau în câteva cuvinte ace­le puncte din teoriile panslaviste care se referă la noi, Pans­la­vtii ruşi (slavianovii), recunoscând că noi suntem mai mult un popor român decât slav, susţin totuşi câ avem legături mai mari (din toate punctele de vedere) cu lumea slavă decât cu cea romană. Aceste legături se pot demons­tra din punct de vedere: is­­torc, geografic, social, cultu­ral etc. Din punct de vedere istoric, istoria noastră a fost în directă şi stramsa legătură cu istoria sla­­vi­or de sud şi chiar cei de nord. Noi am v­eţuit cu slavii trup de mai multe secole, asim­ilându-i şi asmu­lamdu-ne ca dânşii îmr’o măsură aşa de mare, încât ne-au rătms urme cari nu se pot şter­ge n limbă, in constituţia noas­tră sufletească şi fiz­că. Deci de aici rezultă şi o legătură mai strânsă intre români cu slavii, decât cu romanii. Din punct de vedere geogra­fic, România, după panslaviştii ruşi e­ste o continuare d­rectă a Rusiei, şi a Ucraini,­ precum şi Bulgaria , Serbia este o conti­nuare a României. Adică cu alte cuvinte ezi­tă o unitate geogra­fică şi deci şi economica între toate ţările slave, în care u­­nitate suntem fatalmente cuprinşi şi noi. Un argument şi mai puternic

Next