Opinia, octombrie 1922 (Anul 18, nr. 4606-4630)
1922-10-28 / nr. 4628
AKWL ALXYKI e ABONAMfeim CJH kti e , • ®.Km mm . •n\re& «RE? LUHI Wx Mxm&ra -•pi~s^ggyO|g»g we^V^v In sfârşit guvernul socosts etil să apuie şi el un cuvânt îa marea chestie a unei eventuale aproprieri dintre Franţa şi Rusia. Importanta chestiune, In special In ce priveşte România, nu scapă nimănui. Presa din osp-islă, atât cea de partid clt şi cea independentă, i-a dat toatâ amptoarea cuvenită. Guvernul a înţeles In fine că are datoria să se pronunţe. Se supune deci, dar onoare o are timiditate. Dovadă că recurge pentru aceasta laoficiosul L'Independance Roumaine şi nu utilizează incontestabila răspândire pe care o are Viitorul. Or, poate s'aracura la ziarul scris în limba franceză, pentru ca și străinii să știe ce gândim în această chetnie. Indiferent de mobil, fapt este că diriguitorii părăseau mutismul condamnabil de pină acum. * % * Guvernul, prin factura editorialului de care ne ocupăm, se arată mirat, ba chiar uimit, de cele ce se petrec actualmente între Rusia şi Fanţa. Cum de e o a putinţă, (are fierul să spuie guvernul nostru), ca presa franceză să întrevadă un acord cu Rusia sovietică ! Ca Insamnă faptele care au survenit după vizitele la Moscova, aia unui Herriot oare-oare şi alţi de teapa lui, necunoscători ai problemelor politice, economice şi sociale ? Ce Insamnă până şi justificarea păcei dala Breat-Litowski Şi uimit, guvernul recerge la proza lui Aoguate Gauvaic, care, In Journal dis Debate din 18 Octombrie protestează în contra simpatiei manifestată astăzi pentru Trotzky și Lenin, cari „pentru a trăda Antanta, au trecut prin Germania, spre a se putea reîntoarce în Rusia.* De cât un lucru, autorul sau acei care au inspirat articolul la chestiune, uită că vorbele, ca și protestele, nu pot nimica, când avem de a face cu imperativul faptelor, care au de bază un substrat economic. In fond problema e din cele mai simple, Sovietiamul a evoluat. Ei nu mai rămas doar de citea numele. Restul revoluţiei, pornită în pnmavara lni 1917 de Lenin şi Trotzky, s’a irosit, In contact cu realitatea vieţei. Comunismul a mers din concesiane In concesiune. El a convenit şi admis ca infamul capital iurghes international să vie să recondeze infinita Rusia şi a făcut acest lucru in scopul mărturisit de a consolida statul naţional rus. De aci două urmări. Capital nu prea au germanii—aşa că se explică marea Îngrijorare pe care o manifestă finanţa germană, prin al său „Deutsche Allgemeine Zeitungpare con® stată cu durere că Franţa tinde a pune stăpânire pe Rusia economică în dauna Germaniei. In al doilea loc,îngrijorarea de care trebue să ne arătăm cuprinşi noi, din moment ce se vorbeşte, de consolidarea statului naţional rus. * * Pentru România, chestiunea aceasta are o importanţă capitală. Reînvierea panslavismului unitar, consolidat, fortificat, Insamnă^un duşman puternic In coastă, cu anumit* veleităţi la ce priveşti Basarabia. Aceasta pentru viitor. Atitudinea de astăzi a Franţei, faţă de problema rusă, este menită a învedera ce proastă politică au făcut oamenii noştri de atât. Aceasta la ce priveşte actualitatea. Desigur că dacă Take Ionescu ar fi trăit în împrejurările de acum, el n’ar fi trecut printr’un sfert de ceas tocmailăsat. Dar aici situaţia celor dM»(I m vte#, dar sase au ătoit îa această chestiane; nu este din cele mai uşoare. In zadar generalui Averescu îseaarcă, prin aIndreptarsau, să arate că dacă ar fi triumfat politic* d*sale, problema franco-ruaă de astăzi a® ar fi găsit prieteni cu Raela şi pacea gata încheiată. Explicaţia că Take Ionescu, care nu eşua din cuvântul Franţei, l’a maipiadicat, nu constitue o scuză, un om politic cu adevărat nu se Împiedică de la o acţiune utilă, ori cine i-ar sta la cale. Dar nu acei care or fi putut face ceva interesează acum, ci cei care au datoria să facă totul, cel puţin la ceasul al unsprezecelea. Va latere guvernul liberal că protestările şi punerea la unison cu articolele d lui Gauvain nu însamnă a rezolvi chestiunea ? Şi va face oare, în tip util, total ce este necesar ca Rusia să ne devie cât mai puţin duşmană,— căci de prietenie nu poate fi vorba ? Iată chestiunea la care va trebui să răspundă viitorul apropiat. C. Sorin *X ACTUALITĂŢI DIN AFARĂ Limba esperanto in învăţământ.— La secţia superioară a ştiinţelor sociale, de la şcoala tehnică din Fraga, s'a creat o catedră de limba esperanto. Catedre de felul acesta există până acum în Europa la şcolile tehnice din Viena şi Sofia. * O comemorare.— Un grup de intelectuali francez au hotărât să cinstească memoria eminentului istoric alsacian Rudolf Reuse, autorul „Istoriei Strasburgului“ şi al „Constituţiei civile a clerului în Alsacia“. O placă comemorativă va fi fixată pe clădirea bibliotecă munipale din Strasburg, bibliotecă pentru reconstrucția Căreia, Rudolf Reiss și a jertfit ultimii antii verc. Prinderea unor excroci Bucureşti. Poliţia de Siguranţă a pus mâna pe autorii escrocheriei prin care Banca Marmorosh Black era păgubită cu suma de 475.000 lei. Excrocii se numesc darefeanu şi G. Jianu, ambii foşti funcţionari ai Băncii Marmorosch. Ei au falsificat semnătura deponentei Bartha A, un dar, ridicând de la ghi- seul Bâncei suma de bani. I Situaţia în Tracia , Bucureşti. — Kemal Paşa a tronis • notă generalului englez Maringtor, gria care este instituirea unei anchete care să stabilească că gracii au masnaiat compiseî 42 ■aţe din Tracia. • Adriasofelul a fost corn- Veci evacuat de trupele greceşti care au fost înlocuite prin 3 batalioane franceze. ! Dăunăzi, un grup de tineri a sfrimat la teatru poEsfdniaţa naţională,—prin huidnali şi fiusrături. O artistă evreică apărase pa scenă. Manifestaţia ostilă era deci deplin justiticată... Nil ve» disputa ca tiaeni, care au făaut scanda51. Agimsnte—lor ? Ar fi e eepitarie. Fiuerăturii* îzimonsse doar nu din cap, ei din bejed. Şi n’avem gust acum &o facem anătemis... Nu vem este socoteală nici autorităţilor. N’aviM. nici un rest. Apoi autorităţile, desigr, a’au pătat să evite sau să came scandalul.. Na vom tulbura nici psd. Codreanu oare is’&re 1* d’spoziţie jandarmi, ci numai ghiarele actriţelor şi pumnii actorilor îmbrăcaţi ca gardişti, din garderoba teatrului. Cu cina vreţi să evacuezi d. Di Eseter Paula ? Cu d-na Irsaschi? d. Brabstesm ?... ». Codraanu a aagsjat-o pe âra largher, o menţine pe afiş şî, alarmat, striga : ajutor ! #*sa îşi fana parfect datoria... ’ Totuşi... ohastia nu i re^elvată. Publicul plăteşte biletul şi vini îa teatru—nu să ascalte fluerături şi sadalme— «i să va fi piesa anunţat* pa cu autoîni treaptelivi. Na sa poate ? Atenei trshue eă «* organizeze o anto-apărasa. Sande de speoteteri, cu bâte şi anse, ar trebui să facă linişte la sală şi ptiu anteete. Intrării» ar putta fi păzite, cu rândul, da spectatori. Unii dintr’icfii ar vadea actul Intăiu. Alţii— actul al doilea. Şi aşa mai departe... In antracte, ei şi-ar istoriei aubilctul. Aceasta-i ausţia publicului român, dornic de repmantaţia din program. Dar Evreii sunt la altă categorie. Şi ei pătesc biletul, nu văd reprasvitaţia plătită, iar în schimb sânt şi Insultaţi. Evreii de el, îa primul rând, ar trebui să-şi erganizeza bande pinten asigurarea reprezentaţiilor şi reprivtirea ofensalor. l&tâooale. Dar poate spectatorii n’an spirit combativ. In cazul spesta... nu-i decât o soluţie: bfivotarea tiatruli,*~tiA «* ®să* sură represivă împotriva actorilor sau a direcţiei, ci pentru garantira* linişte! şi a banilor noştri... iar, din punct de veder« evreaic—pentru eviterea unei ofense... sau chiar loviri... Evreii—c«şi toţi spectatorii, —vin la teatru să se distrez». Dar ce distracţie le oferă o galeria turbulentă, care haiduc şi insultă e artistă de acelaşi neam,—şi din această pricină? Nu-i maţi bine acasă? Sau la dlasmatogist ? Ori liberărie ? Chelnerii sunt atât de poliftsoşi !... •aci—luptă sau boicot. O soluţie de compromis nu poate exista. Este doar la joc eternnitetea omansască. Unii cred că manifestenţii vroiau numai să apere scena română da picior evresac. Nu credem. Ei vroiau scandal. Aceiaşi patriotarzi au împiedecat reprezentaţia „Masaheilor" pa scena Circului Sidoli. Şi teatrul d îoi Mes.d ds.;bn e satirnal ? ĂdsvÂrul e altul. Evreii nan dreptul să pstraacă nici îa testival naţionul, nici ia circ, —fie că-i ’ vorba de comedii sau da exerciţii gimnastice. Mâine manifestanţii vor tulbura chiar sindrofiile evreeşti particulare. „Mscabsii" ! Dar „Mssabah a sunt o primejdie naţională. Evreii—aşa-i programul antisemit— trsba» să fie bătuţi, la orice prilej. Dacă „Macabeii“ îi întâresc fizioşte pa ei eroticii Jidănaşi“, «pstrieţii nu-i mai pot bate... b i dimpotrivă : „Maoabeh“ îi pot stânge pe dânşii in bătaa ...şi b’s* dus dracului naţionalismul ! „Mscabani“ n’ar fi vrut să cânte Iranul Regal ? Dar cum peste cineva introduce cu sila, (domimarea in pagina 11-a) NOTE ŞI IMPRESII Scandalul dela teatru Luptă sau boicot itii. SET AST•$ ZIAR POLITIC COTIDIA! ÎNSEMNĂRI Cu prilejul unei manifestaţuni Acum 11 ani, un grup de studenţi a împiedecat, prin manifestaţiuni zgomotoase, jocul pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, al artistei evreice Francesca Rozan. Gestul de odinioară este repetat astăzi de câţiva tineri, împotriva artistei Burgher. Forţele umane evoluează vertiginos şi latt’în timp scurt străbat drumuri vaste. Ultimii 11 ani au schimbat faţa lamei. Numai la Iaşi — precit se pare — timpul alunecă zadarnic peste conştiinţele şi Instinctele omeneşti, sau cel puţin peste unele instincte. Ne închipuim că d-ra Burgher, In asprul angrenaj al viaţii, s’a avlntat cu nădejde spre o carieră, aşa cum fiecare din noi Împlinim on rest pent eu Imbllnzirea mizeriei şi lipsurilor. D-ra Burgher şi*a croit drumul In domeniul artei aoanica şi a izbutit a* fii primită la Teatrul Naţional din Iaşi. E un lucru normal şi fără cea mai mici armă de rău Intr’Insul. Pentru ce s’ar sisaţi cineva nemulţumit ? Rostul «ani Teatru Naţional este să cultive naţiunea prin mijlocul artei dramatice. Şi singura condiţie ca se cere In privinţa aceasta, este ca arta reprezentată să aibă capacitatea de a ajunge, la scop. De aceia, se joacă Shakespeare, Ibsen, Möllere, Schiller, Strindberg, alături de producţiunele indigene. Exemplificările din piesele teatrale au un caracter general omenesc. Şi prin urmare nu importă de loc, dar absolut de loc, compoziţia chimică a sîngalui sa», categoria conf«sion»îă — nici a autorilor, nici a interpreţilor. Dar îa săraa&nul nostra tir®, toate acestea cânt privite e* ochii de acum 11 ani,de seara 1*0 ami! Nu numai de cîţiva tineri, ci — se pare — de mere» mulţime. Căci altfel nu putem pricepe cum 1000 da spectatori primesc cu resemnare comanda a 10 aratori de exploziuni vulgare RENOVATIS SAMBATA SS OCTOMBRIE 1922 a * jmicre • Era fau ' v. O lucrare de valoare —■ prefaţa d-lui Const constituţie Broşura, la timp anunţată de Opinia, cuprinzând • proiectul constituţie ţărănist şi prefaţa, întocmită de d. Const. Stere, a văzut lumină a tiparului şi constitue evenimentul important pubicistic al zilei. Analiza proiectului în sine nu poate fi făcută în cadrul strâmt al unei antrefileu de gazetă. Atât cât mijloacele tehnice ne vor permite, vom insista în curând şi pe larg asupra marelor inovaţii pe care le prezintă. * Pentru moment, şi In rândurile care urmează, voim să subliniem doar splendida prefaţă, eu evrei. Stere, întovărăşeşte expunerea de motive şi textul proiectului. Rareori literile româneşti au cunoscut o mai frumoasă contribuţie, intru analiza problemelor juridice şi constituţionale. Este vorba de un adevărat monument . Stere, la proectul de ţitranist — de cultura generală şi specială , de o admirabilă cercetare a vastelor probleme ce se leagă, în actualele împrejurări, de făurirea unei cărţi a legilor ; este, în ţine vorba de o lucrare di o frumuseţe plastică, întrucât priveşte forma în care tetaurd de gândire şi cunoştiinţi este pus în evidenţă. Toate acestea, însă, nu împiedică fenomenul absurd ca o valoare atât de superioară să continuă a fi ostraticizată de coaliţia imbecilităţii şi insuficienţei, atât în ordinea politică, prin ceea ce se petrece la Bucureşti, cât şi în ordinea culturală, ,prin ceea ce se petrece la Iaşi. Pare că ne apasă o fatalitate. Tot ce reprezintă o valoare se vede ameninţat de trufia imbecililor triumfători. Cine se mai poate îndoi de faptul că, in acest caz, însuşi viitorul şi propăşirea acestei ţări sunt ameninţate ? Dr. uhbistkatm maim c - IA9U ~ ATI. IAIB8CQ 1? « Recrutarea profesorilor universitari — Denaturarea articolului 81 — Ia legea învățământului superior s’a introdus un art. 81 care înlătură concursul ca mijloc de recrutare a profesorilor uniersi- tari înlocuindu l cu recomandă- rile consiliilor de facultăţi şi a Senatului universitar. Aceasta insă, numai In eseuri speciale şi ] anui;-' când cel recomandat este un savant cu reputaţie bine stabiltă şi care a scris valoroase lucrări ie specialitate. Acest articol de lege ît avea | rostul lui binecuvântat. Căci pot fi caturi când acceptarea unor noi profesori in corpul universi-; tar n'ar mai necesita proba concursului. De pildă, să presupunem că d. Matei Cantacmsino n’ar fi profesor şi că abia acum ar râvni la această onoare. Ar mai fi nevoe să fie pus la o probi de competenţă ? Ba încă si-i essaminesc competenţa, de eiserphi, d. V- Edit* junior ? Lucrul ar fi Şi inutil şi nedelicat. Din păcate insă, scopul urmărit de art 81 a fost tu resivArşire isnaturat. Astăzi ,«« te mai recruteaei profesori prin concurs a se recruteaei cu gramata, prin recomandări făcute pe bază de prietenie politică sau familiari. Evoluţia sistemului a progresat vertiginos şi s'a ajuns — la in cotul recent al lui N. Şerbin — să nu se mai ţie cont nici de formele exterioare cerute categoric de lege şi regulamente. E un are vârât dezastru pentru prestigiul universitar şi progresul cultural al ţarei! Dacă nu sântem capabili să respectăm o subtilitate legală destul de elementară, cum este chestiunea recomandărilor la profesorat atunci e preferabil să se suprime pur și simplu faimosul art. 81. Lr. PERSPICACItATE! Oficiosul francez „Le Temps“,nstată că, la anul în curs „Rusia şi-a făcut reintrarea diplomatică în Europa“, îndată după aceasta, ministrul nostru titular la departamentul externelor, d. I. G. Duca, a făcut aceiași constatare, în termeni identici. „ Descoperirea diplomatică a d-lui Duca e cam tardivă. Căci reintrarea Rusiei în roata diplomaţiei continentale datează mai de mult, de când a încheiat acorduri cu Turcia, Germa, Cehoslovacia, Polonia şi statele baltice, şi de când a intrat în legături de afaceri cu Anglia. Pentru d. Duca, însă, acest «Tezistent nu datează decât din ultimile zile, când Franţa a trimis mesajul de amor la Moscova. Căci anumiţi diriguitori ai noştri nu cred ce văd cu oehii, ci cred ce le spune Franţa. Aşa este diplomaţia noastră . Perspicace! PROBLEMA RASELOR Negrii se cirluiz«»zi — Ii reviata „The American Review ofRevieau“, d 1 V&llâ&ft lattriek ee o supă da an eveniment oare Inseantâ o etapă la evoluţia rasei negre. E vorbi de monumentul ridiant în amintirea d-relui Brooker T. Washington, ai- Tectorul şi înteveetorul Iastitului din Tasksgee (Albinis). Brooker Wahington a fost unul din aceia care a lucrat ca mai mult folos pentru emanciparea morală şi intelectuală a rasei negre. Născut el însuţi în sclavie, a ştiut să se ridice la un rol important în afaceri şi în instrucţia publică. Era un biet muncitor sărac în minele din Virginia, când a auzit pentru îată o oară pe unii mineri vorbind in timpul mesei despre Institutul din Hampton, vara era o şcoală unde copii de negri puteau sâ primească o educaţie superioară. Şi acest copil, care pe-atunci nu ştia nici unde sa află Hamptonul, s’a hotărât ii meargă la școalft. El intră servitor la o femee de inimă, d-na Raffner, care li ajută să-și complesteze mie de lui economii ca să-și poată îidepliai planul. B. Washington pleiă deci la Hampton. Aici după ce !fi câștigă repede titlurile universitare, Ii veni în minte idela fondaţiei din Teskegee. A trebuit să ducă o lupii îndelungată şi grea pentru a putea să obţină aprobarea autorităţilor şi ei căştigă opînia publici. Brooker Washington era dietes atenei cu un orator de primul ordin. Influenţa lui crescândă nu întârzie să se răspândească in tara lui ţi în lumea între* gă. O moarte timpurie întrerupse din nenorocire opera abia lasepută. Dar mulţumită impulsiei pe ears el a ştiut s’a de», mişcare« încăpută a point fi dusă mai departe de suite erii lui, care au căutat se ada. ţese cât mai bine necesităţilor prezente. „Adevăratul monumant ridicat, sfârşeşte autorul nostru, nu numai pentru gloria d-rului Brooker T. Washington ci pentru gloria rasei negre, este mai puţin monumentul inaugurat la Taskegee (Continuarea în pagina II-a) A re ceti pagina 3-a Ultimele ştiri telegrafie şi telefonice