Opinia, octombrie 1922 (Anul 18, nr. 4606-4630)

1922-10-28 / nr. 4628

AKWL ALXYKI e ABONAMfeim CJH kti e , • ®.Km mm . •n\re& «RE? LUHI Wx Mxm&ra -•pi~s^ggyO|g»g we^V^v In sfârşit guvernul socosts etil să apuie şi el un cuvânt îa marea chestie a unei even­tuale aproprieri dintre Franţa şi Rusia. Importanta chestiune­, In spe­cial In ce priveşte România, nu scapă nimănui. Presa din osp-islă, atât cea de partid clt şi cea independentă, i-a dat toatâ amptoarea cuvenită. Gu­vernul a înţeles In fine că are datoria să se pronunţe. Se su­pune deci, dar on­oare o are timiditate. Dovadă că recurge pentru aceasta la­­oficiosul L'In­­dependance Roumaine şi nu uti­lizează incontestabila răspân­dire pe care o are Viitorul. Or, poate s'a­racura la ziarul scris în limba franceză, pentru ca și străinii să știe ce gândim în această che­t­nie. Indiferent de mobil, fapt este că diriguitorii părăseau mutis­mul condamnabil de pină acum. * % * Guvernul, prin factura edi­torialului de care ne ocupăm, se arată mirat, ba chiar uimit, de cele ce se petrec actual­mente între Rusia şi F­anţa. Cum de e o a putinţă, (are fierul să spuie guvernul nos­tru), ca presa franceză să în­trevadă un acord cu Rusia so­vietică ! Ca Insamnă faptele care au survenit după vizitele la Moscova, aia unui Herriot oare-oare şi alţi de teapa lui, necunoscători ai problemelor politice, economice şi sociale ? Ce Insamnă până şi justifica­rea păcei dala Breat-Litowsk­i Şi uimit, guvernul recerge la proza lui Aoguate Gauvaic, care, In Journal dis Debate din 18 Octombrie protestează în contra simpatiei manifestată astă­zi pentru Trotzky și Le­nin, cari „pentru a trăda An­tanta, au trecut prin Germa­nia, spre a se putea reîntoarce în Rusia.* De cât un lucru, autorul sau acei care au inspirat arti­colul la chestiune, uită că vor­bele, ca și protestele, nu pot nimica, când avem de a face cu imperativul faptelor, care au de bază un substrat eco­nomic. In fond problema e din cele mai simple, Sovietiamul a e­­voluat. Ei nu mai rămas doar de cit­ea numele. Restul revo­luţiei, pornită în pnmavara lni 1917 de Lenin şi Trotzky, s’a irosit, In contact cu reali­tatea vieţei. Comunismul a mers din con­cesiane In concesiune. El a con­venit şi admis ca infamul capital iurghes international să vie să recondeze infinita Rusia şi a făcut acest lucru in scopul mărturisit de a consolida statul naţional rus. De aci două urmări. Capital nu prea au germanii—aşa că se explică marea Îngrijorare pe care o manifestă finanţa ger­mană, prin al său „Deutsche Allgemeine Zeitungpare con® stată cu durere că Franţa tinde a pune stăpânire pe Rusia eco­nomică în dauna Germaniei. In al doilea loc,­­îngrijorarea de care trebue să ne arătăm cuprinşi noi, din moment ce se vorbeşte, de consolidarea sta­tului naţional rus. * * Pentru România, chestiunea aceasta are o importanţă ca­pitală. Reînvierea panslavis­mului unitar, consolidat, forti­ficat, Insamnă^un duşman pu­­ternic In coastă, cu anumit* veleităţi la ce priveşti Basa­rabia. Aceasta pentru viitor. Atitudinea de astăzi a Fran­ţei, faţă de problema rusă, este menită a învedera ce proastă politică au făcut oamenii noş­tri de atât. Aceasta la ce pri­veşte actualitatea. Desigur că dacă Take Io­­nescu ar fi trăit în împreju­rările de acum, el n’ar fi trecut printr’un sfert de ceas tocmai­­lăsat. Dar aici situaţia celor dM»(I m vte#, dar sase au ătoit îa această chestia­ne; nu este din cele mai uşoare. In zadar generalui Averescu îseaarcă, prin aIndreptarsau, să arate că dacă ar fi triumfat politic* d*sale, problema fran­­co-ruaă de astăzi a® ar fi găsit prieteni cu Raela şi pacea gata încheiată. Explicaţia că Ta­ke Ionescu, care nu eşua din cuvântul Franţei, l’a maipiadi­­cat, nu constitue o scuză, un om politic cu adevărat nu se Împiedică de la o acţiune utilă, ori cine i-ar sta la cale. Dar nu acei care or fi putut face ceva interesează acum, ci cei care au datoria să facă totul, cel puţin la ceasul al unsprezecelea. Va latere gu­vernul liberal că protestările şi punerea la unison cu arti­colele d lui Gauvain nu în­­samnă a rezolvi chestiunea ? Şi va face oare, în t­ip util, total ce este necesar ca Rusia să ne devie câ­t mai puţin duş­mană,— căci de prietenie nu poate fi vorba ? Iată chestiunea la care va trebui să răspundă viitorul a­­p­ropiat. C. Sorin *X­ ACTUALITĂŢI DIN AFARĂ Limba esperanto in învăţă­mânt.— La secţia superioară a ştiinţelor sociale, de la şcoala teh­nică din Fraga, s'a creat o ca­tedră de limba esperanto. Cate­dre de felul acesta există până acum în Europa la şcolile teh­nice din Viena şi Sofia. * O comemorare.— Un grup de intelectuali francez au hotărât să cinstească memoria eminentului istoric alsacian Rudolf Reuse, au­torul „Istoriei Strasburgului“ şi al „Constituţiei civile a clerului în Alsacia“. O placă comemorativă va fi fixată pe clădirea bibliotecă mu­ni­­pale din Strasburg, bibliotecă pentru reconstrucția Căreia, Ru­dolf Reiss și a jertfit ultimii ant­ii v­erc. Prinderea unor excroci Bucureşti. Poliţia de Siguranţă a pus mâna pe autorii escrocheriei prin care Banca Marmorosh Bla­ck era păgubită cu suma­ de 475.000 lei. Excrocii se num­esc dare­­feanu şi G. Jianu, ambii foşti funcţionari ai Băncii Marmor­osch. Ei au falsificat semnătura deponentei Bartha A­­, un dar, ridicând de la ghi-­­ seul Bâncei suma de bani. I Situaţia în Tracia , Bucureşti. — Kemal Paşa a tronis • notă generalului englez Maringtor, gria care este instituirea unei anchete care să stabilească că gracii au m­asnaiat compiseî 42 ■aţe din Tracia. • Adriasofelul a fost corn- Veci evacuat de trupele gre­ceşti care au fost înlocuite prin 3 batalioane franceze. ! Dăunăzi, un grup de tineri a sfrimat la teatru poEsfdniaţa naţională,—prin huidnali şi fiusrături. O artistă evreică apărase pa scenă. Manifesta­­ţia ostilă era deci deplin jus­­titicată... Nil ve» disputa ca tiaeni, care au făaut scanda51. A­gi­­msnte—lor ? Ar fi e eepitarie. Fiuerăturii* îzimonsse doar nu din cap, ei din bejed. Şi n’a­­vem gust acum &o facem a­­nătemis... Nu vem este socoteală nici autorităţilor. N’aviM. nici un rest. Apoi autorităţile, desig­r, a’au pătat să evite sau să came scandalul.. Na­­ vom tulbura nici ps­d. Codreanu oare is’&re 1* d’spo­­ziţie jandarmi, ci numai ghia­­rele actriţelor şi pumnii acto­rilor îmbrăcaţi ca gardişti, din garderoba teatrului. Cu cina vreţi să evacuezi d. Di­ Eseter Paula ? Cu d-na Irsas­­chi? d. Brabstesm ?... ». Codraanu a aagsjat-o pe â­ra largher, o menţine pe afiş şî, alarmat, striga : ajutor ! #*sa îşi fana parfect datoria... ’ Totuşi... ohastia nu i re^el­vată. Publicul plăteşte biletul şi vini îa teatru—nu să ascalte fluerături şi sadalme— «i să va fi piesa anunţat* pa cu autoîni treaptelivi. Na sa poate ? Atenei trshue eă «* or­ganizeze o anto-apărasa. Sande de speoteteri, cu bâte şi anse, ar trebui să facă linişte la sală şi ptiu anteete. Intrării» ar putta fi păzite, cu rândul, da spectatori. Unii dintr’icfii ar vadea actul Intăiu. Alţii— actul al doilea. Şi aşa mai departe... In antracte, ei şi-ar i­storiei aubilctul. Aceasta-i a­­usţia publicului român, dornic de repmanta­­ţia din program. Dar Evreii sunt la altă categorie. Şi ei p­ătesc biletul, nu văd repra­­svitaţia plătită, iar în schimb sânt şi Insultaţi. Evreii de el, îa primul rând, ar trebui să-şi erganizeza bande pinten asi­gurarea reprezentaţiilor şi re­­privtirea ofensalor. l&tâooale. Dar poate spectatorii n’an spirit combativ. In cazul s­­pesta... nu-i decât o soluţie: bfivotarea tiatrul­i,*~tiA «* ®să* sură represivă împotriva acto­rilor sau a direcţiei, ci pentru garantira* linişte! şi a banilor noştri... iar, din punct de ve­der« evreaic—pentru eviterea unei ofense... sau chiar loviri... Evreii—c«şi toţi spectatorii, —vin la teatru să se distrez». Dar ce distracţie le oferă o galeria turbulentă, care hai­­duc şi insultă e artistă de a­­celaşi neam,—şi din această pricină? Nu-i maţi bine aca­­să? Sau la dlasmatogist ? Ori li­berărie ? Chelnerii sunt atât de poliftsoşi !... •aci—luptă sau boicot. O soluţie de compromis nu poate exista. Este doar la joc etern­­nitetea omansască. Unii cred că manifestenţii vroiau numai să apere scena română da picior evresac. Nu credem. Ei vroiau scandal. Aceiaşi patriotarzi au împie­decat reprezentaţia „Masahei­lor" pa scena Circului Sidoli. Şi teatrul d­ îoi Mes.d ds.;bn e satirnal ? ĂdsvÂrul e altul. Evreii nan dreptul să pstraacă nici îa testival naţionul, nici ia circ, —fie că-i ’ vorba de comedii sau da exerciţii gimnastice. Mâine manifestanţii vor tul­bura chiar sindrofiile evreeşti particulare. „Mscabsii" ! Dar „Mssabah a sunt o pri­mejdie naţi­onală. Evreii—aşa-i programul antisemit— trsba» să fie bătuţi, la orice prilej. Dacă „Macabeii“ îi întâresc fi­­zio­şte pa ei eroticii Jidănaşi“, «­pstrieţii nu-i mai pot bate... b i dimpotrivă : „Maoabeh“ îi pot stânge pe dânşii in bătaa ...şi b’s* dus dracului naţiona­lismul ! „Mscabani“ n’ar fi vrut să cân­te Iranul Regal ? Dar cum peste cineva introduce cu sila, (dom­imarea in pa­gina 11-a) NOTE ŞI IMPRESII Scandalul dela teatru Luptă sau boicot it­ii. SET AST•$ ZIAR POLITIC COTIDIA! ÎNSEMNĂRI Cu prilejul unei manifestaţuni Acum 11 ani, un grup de studenţi a împiedecat, prin manifestaţiuni zgomotoase, jo­­cul pe scena Teatrului Naţio­nal din Iaşi, al artistei evreice Francesca Rozan. Gestul de odinioară este repetat astăzi de câţi­va tineri, împotriva ar­tistei Burgher. Forţele umane evoluează ver­­tiginos şi latt’în timp scurt­­ străbat drumuri vaste. Ultimii 11 ani au schimbat faţa la­mei. Numai la Iaşi — precit se pare — timpul alunecă zadar­nic peste conştiinţele şi Ins­­tinctele omeneşti, sau cel puţin peste unele instincte. Ne închipuim că d-ra Bur­­gher, In asprul angrenaj al viaţii, s’a avlntat cu nădejde spre o carieră, aşa cum fiecare din noi Împlinim on rest pen­t eu Imbllnzirea mizeriei şi lipsurilor. D-ra Burgher şi*a croit drumul In domeniul artei aoanica şi a izbutit a* fii pri­mită la Teatrul Naţional din Iaşi. E un lucru normal şi fără cea mai mici armă de rău Intr’Insul. Pentru ce s’ar sisaţi cineva nemulţumit ? Rostul «ani Teatru Naţional este să cultive naţiunea prin mijlocul artei dramatice. Şi singura condiţie ca se cere In privinţa aceasta, este ca arta reprezentată să aibă capacita­tea de a ajunge, la scop. De aceia, se joacă Shakespeare, Ibsen, Möllere, Schiller, Strind­berg, alături de producţiunele indigene. Exemplificările din piesele teatrale au un caracter general omenesc. Şi prin ur­mare nu importă de loc, dar absolut de loc, compoziţia chimică a sîngalui sa», catego­ria conf«sion»îă — nici a auto­rilor, nici a interpreţilor. Dar îa săraa&nul nostra tir®, toate acestea cânt privite e* ochii de acum 11 ani,de seara 1*0 ami! Nu numai de cîţiva tineri, ci — se pare — de me­re» mulţime. Căci altfel nu putem pricepe cum 1000 da spectatori primesc cu resemna­re comanda a 10 ara­tori de exploziuni vulgare RENOVATIS SAMBATA SS OCTOMBRIE 1922 a * jmi­c­re • E­ra f­a­u ' v. O lucrare de valoare —■ prefaţa d-lui Const constituţie Broşura, la timp anunţată de Opinia, cuprinzând • pro­­iectul constituţie ţărănist şi prefaţa, întocmită de d. Const. Stere, a văzut lumină a tipa­rului şi constitue evenimen­tul important pub­icistic al zilei. Analiza proiectului în sine nu poate fi făcută în cadrul strâmt al unei antrefileu de gazetă. Atât cât mijloacele tehnice ne vor permite, vom insista în curând şi pe larg asupra marelor inovaţii pe care le prezintă. * Pentru moment, şi In rându­rile care urmează, voim să subli­niem doar splendida prefaţă, eu evre­i. Stere, întovărăşeşte expu­nerea de motive şi textul proiec­tului. Rare­ori literile româneşti au cunoscut o mai frumoasă contri­buţie, intru analiza problemelor juridice şi constituţionale. Este vorba de un adevărat monument . Stere, la proectul de ţitranist — de cultura generală şi specială , de o admirabilă cercetare a vas­telor probleme ce se leagă, în ac­tualele împrejurări, de făurirea unei cărţi a legilor ; este, în ţine vorba de o lucrare di o frumuseţe plastică, întru­cât priveşte forma în care tetaurd de gândire şi cunoştiinţi este pus în evidenţă. Toate acestea, însă, nu împiedică fenomenul ab­surd ca o valoare atât de superioară să continuă a fi ostraticizată de coaliţia imbecilităţii şi insuficien­ţei, atât în ordinea politi­că, prin ceea ce se petrece la Bucureşti, cât şi în or­dinea culturală, ,prin ceea ce se petrece la Iaşi. Pare că ne apasă o fata­litate. Tot ce reprezintă o valoare se vede ameninţat de trufia imbecililor tri­umfători. Cine se mai poa­te îndoi de faptul că, in a­­cest caz, însu­şi viitorul şi propăşirea acestei ţări sunt ameninţate ? Dr. uhbistkatm maim c - IA9U ~ ATI. IAIB8CQ 1? « Recrutarea profesorilor universitari — Denaturarea articolului 81 — Ia legea învățământului supe­rior s’a introdus un art. 81 care înlătură concursul ca mijloc de recrutare a profesorilor uniersi-­­ tari înlocuindu l cu recomandă-­­ rile consiliilor de facultăţi şi a Senatului universitar. Aceasta insă, numai In eseuri speciale şi ] anui;-' când cel recomand­at este­­ un savant cu reputaţie bine sta­­biltă şi care a scris valoroase lucrări ie specialitate. Acest articol de lege î­t avea | rostul lui binecuvântat. Căci pot­ fi caturi când acceptarea unor­­ noi profesori in corpul universi-; tar n'ar mai necesita proba con­cursului. De pildă, să presupu­nem că d. Matei Cantacmsino n’ar fi profesor şi că abia acum ar râvni la această onoare. Ar mai fi nevoe să fie pus la o pro­bi de competenţă ? Ba încă si-i essaminesc competenţa, de eiser­­­phi, d. V- Edit* junior ? Lucrul ar fi Şi inutil şi nedelicat. Din păcate insă, scopul urmă­rit de art 81 a fost tu resivAr­­şire isnaturat. Astă­zi ,«« te mai recruteaei profesori prin concurs a se recruteaei cu gramata, prin recomandări făcute pe bază de prietenie politică sau familiari. Evoluţia sistemului a progresat vertiginos şi s'a ajuns — la in cotul recent al lui N. Şerbin — să nu se mai ţie cont nici de formele exterioare cerute categoric de lege şi regulamente. E un are vârât dezastru pentru prestigiul universitar şi progresul cultural al ţarei! Dacă nu sântem capabili să respectăm o subtilitate legală des­tul de elementară, cum este ches­tiunea recomandărilor la profeso­rat atunci e preferabil să se su­prime pur și simplu faimosul art. 81. Lr. PERSPICACItATE! Oficiosul francez „Le Temps“­­,­nstată că, la anul în curs „Rusia şi-a făcut reintrarea diplomatică în Europa“, îndată după aceasta, ministrul nostru titular la departamentul ex­ternelor, d. I. G. Duca, a făcut aceiași constatare, în termeni identici. „ Descoperirea diplomatică a d-lui Duca e cam tardivă. Căci reintrarea Rusiei în roata di­plomaţiei continentale datează mai de mult, de când a în­cheiat acorduri cu Turcia, Ger­­m­a, Cehoslovacia, Polonia şi statele baltice, şi de când a intrat în legături de afaceri cu Anglia. Pentru d. Duca, însă, acest «Tezistent nu datează de­cât din ultimile zile, când Franţa a trimis mesajul de amor la Moscova. Căci anumiţi dirigu­itori ai noştri nu cred ce văd cu oehii, ci cred ce le spune Fran­ţa. Aşa este diplomaţia noastră . Perspicace! PROBLEMA RASELOR Negrii se cirluiz«»zi — Ii reviata „The American Review ofRevieau“, d 1 V&l­­lâ&ft lattriek ee o supă da an eveniment oare Insea­ntâ o etapă la evoluţia rasei negre. E vorbi de monumentul ridiant în amintirea d-relui Brooker T. Washington, ai- Tectorul şi înteveetorul Ia­­stitului din Tasksgee (Al­bin­is). Brooker Wahington a fost unul din aceia care a lucrat ca mai mult folos pentru e­­manciparea morală şi intelec­tuală a rasei negre. Născut el însuţi în sclavie, a ştiut să se ridice la un rol important în afaceri şi în instrucţia publică. Era un biet munci­­­­tor sărac în minele din Vir­ginia, când a auzit pentru îată o oară pe unii mineri vorbind in timpul mesei des­pre Institutul din Hampton, vara era o şcoală unde copii de negri puteau sâ primească o educaţie superioară. Şi a­­cest copil, care pe-atunci nu ştia nici unde sa află Hamp­­tonul, s’a hotărât ii meargă la școalft. El intră servitor la o femee de inimă, d-na Raffner, care li ajută să-și complesteze mie de lui economii ca să-și poată îidepliai planul. B. Washington pleiă deci la Hampton. Aici după ce !fi câștigă repede titlurile uni­versitare, Ii veni în minte i­­dela fondaţiei din Teskegee. A trebuit să ducă o lupii îndelungată şi grea pentru a putea să obţină aprobarea autorităţilor şi ei căştigă o­­pînia publici. Brooker Was­hington era diet­es atenei cu un orator de primul ordin. Influenţa lui crescândă nu în­târzie să se răspândească in tara lui ţi în lumea între* gă. O moarte timpurie întrerupse din nenorocire opera abia la­­sepută. Dar mulţumită im­pulsiei pe ears el a ştiut s’a de», mişcare« încăpută a point fi dusă mai departe de sui­te erii lui, care au căutat s­e ada. ţese cât mai bine nece­sităţilor prezente. „Adevăratul monumant ri­dicat, sfârşeşte autorul nos­tru, nu numai pentru gloria d-rului Brooker T. Washing­­­ton ci pentru gloria rasei ne­gre, este mai puţin monu­mentul inaugurat la Taskegee (Continuarea în pagina II-a) A re ceti pagina 3-a Ultimele ştiri telegraf­ie şi telefonice

Next