Opinia, septembrie 1928 (Anul 24, nr. 6387-6412)
1928-09-15 / nr. 6399
/.Lei 101 . 500 XIV Ho. SS99 I c» 1XVL j ß ci i*i jHXOi ití t TEPI ȘI PLUMB TOPIT Când a fost să se introducă prin noua Constituție pedeapsa cu moartea, toate cercurile democratice au protestat și au găsit argumenta pentru a o combate ; având experiența curților marțiale care au aplicat pedeapsa cu moartea în majortatea cazurilor cu prea mare ușurință, adversarii ei au găsit bază opunerilor lor în sentințele justiției excepționale și au agitat spectrul erorii judiciare. N'au lipsit nici argumentele de logică, nici acele de drept mai cu seamă , s’a invocat statistica din țările unde funcționează ghilotina, spânzurătoarea și scaunul electric și s'a dovedit cu cifre că exemplaritatea execuțiilor capitale este aproape nulă ; un duh de blândețe ne-a cuprins pe toți, o mizericordie fără seamăn a pus stăpânire pe sufletele noastre și în cele din urmă am izbândit: pedeapsa cu moartea n’a fost codificată, ea rămânând să se aplice doar pe cale... administrativă de câte ori e vorba de comuniști și de bandiți din popor. Regretăm din suflet că ne-am alăturat și noi campaniei care a repurtat victoria asupra morții codificate; regretăm că ne am stăruit pentru introducerea ei și in special pentru o anumită crimă : defraudarea banului pubic. De zece ani Încontinuu chestiile partidelor politice oligarhice jefuesc fără nici o teamă de răspundere banul smuls prin sechestre și prin vânzări silite de la cetățenii umili și muncitori; de zece ani hienele protipendadei guvernamentale și administrative rod stârvul țării, de zece ani fără întrerupere vampiri impuri sug cu nesaț vlaga noastră și truda noastră de fiecare clipă. Nici o sancțiune nu s'a aplicat vinovaților; câțiva țapi ispășitori, fără relații prea suspuse, câțiva bieți ofițeri de intendență și câțiva agenți de percepție rurală, — singuri ei—au primit un interval de un deceniu condamnări ridicole sau nici atât, ministerele respective mulțămindu-se cu o demisie forțată sau o punere în disponibilitate tardivă a delicvenților. Ceilalți,—cei mulți și mari,— braserii de afaceri, traficanții de influență fructuoasă, criminalii fără rușine și de o Îndrăzneală de corsari, jefuitorii în stil grandios. Indivizii cei au realizat milioane dintr'o furnitură, dintr-o învârteală la expropriere sau prin unul din miile de mijloace pe cari imaginația acestor cavaleri de industrie le crează in fiecare moment, sânt liberi, nestingheriți, glorioși, fericiți și trăesc în pace și onor. Nici un agent de siguranță nu le suspectează originea limuzinelor cu cari rulează vertiginos pe șosele sfărâmând carele țăranilor, nici un judecător de instrucție nu închee în privința lor ordonanțe definitive. Afacerea perimetrelor petrolifere s-a născut din ambiția unui om ale cărui fapte de până acum îi iau orice autoritate morală de a-l face pe judecătorul imparțial; celelalte afaceri cari încep a se descoperi ea la baza descoperire), o manevră politică, un capăt de sfoară prea invizibil ca să nu poată fi escamotat la un moment dat cu afacere cu tot... Codul penal nu e întocmit încă; nici o altă lege mai mult decât cea penală nu trebue să oglindească nevoile de moralizare socială, prin nici un text altul decât acela al condiei penale colectivitatea nu se cere și nu poate fi apărată. Și pentru că nu e întocmită Încă legea penală și nu va fi atât de curând, cerem să se modifice Constituția, introducându-se pedeapsa cu moartea pentru defraudatori.Pedeapsa cu moartea, oribilă, odioasă, va fi singura salvare a țării de bandiții în frac și su limuzină ; și nu ghilotina, nici spânzurătoarea, nici scaunul electric, toate trei metode fiind prea rapide, prea puțin dureroase. Să ne întoarcem spre trecut, avem de ales intre țepile salvatoare ale lui Vlad și plumbul topit turnat pe gâtul ahtiat 4 ® tife a«gre și șampanie, plumbul topit din pravila lui Vasile Lupu. Din celulele preventive ale Văcăreștilor, drumul duce adesea spre banca ministerială sau în orice caz spre un sălaș odihnitor umbrit de mușamaua tricoloră , din vârful țepilor ap icate în șezutul umflat de osânză al celor condamnați la moarte prin verdictul justiției populare, nu se va putea ajunge decât la îngroșarea corbilor cu stârvuri bine hrănite. Pedeapsa cu moartea pentru defraudatori, este singura soluție care se impune spre fericirea țării. 1. S. aspecte Violența de limbaj De multe ori ni s’a impus comparația cu ziarele străine, strecurându-ne un reproș, în nici un ziar francez, de pildă, afară de „Action francaise“, care nu contează, nu se găsesc atitea atacuri persoale ca in presa romînească și nu se găsește mai cu seamă limbajul violent întrebuințat la noi de gazetari aproape în fiecare articol. Cunoaștem ziarele străine și știm că acuzatorii noștri au dreptate, dar numai în parte, cind susțin că trebue să împrumutăm și noi ținuta presei occidentale; știm prea bine că nici „Le Temps“, nici „Tinea“, nici „Berliner Tageblatt“, nici „Neue Freie Presse“, n’au utilizat vreodată limbajul excesiv, expresiile dreodata chiar triviale, stilul pâlmuitor, cari formează catehismul jurnalismului românesc. Vina nu este însă a noastră ; bîlciul politic de la noi cu toți șarlatanii de pe la răspîntii, cu toți excrocii și hoții cari formează factorii conducători ai țării, se cere neapărat combătut cu mijloace adecvate. Ar fi cel puțin caraghios să faci discuție de principii, să argumentezi doctrinar și rece, unor indivizi ai căror exponenți sunt Tancred Constantinescu și Stelian Popescu de exemplu. Dar și massa cetățenească este încă brută și incultă. Ea nu poate pricepe la noi o conferință doctorală despre problemele mari cari agită omenirea, ea este legată de meschinările vieții noastre sociale, ea oferă bulionul de desvoltare a parasitismului politicianist, și massa cetățenească, docilă prea mult, trebue trezită, trebue chemată la realitate, trebue cîteodată biciuită. Astfel se explică limbajul nostru violent, astfel se determină acțiunea noastră care nu poate fi de critică impasibilă, ci de luptă și de agitație. Suntem siliți de oamenii pe cari ii avem, de împrejurările i cari ne găsim, de moravurile cari prezidează destinele țării, să stăm cu cravașa verbului în permanentă activitate. Mărturisim că de multe ori nu e silă nouă-Inșine de metodele pe cari le întrebuințăm, am vrea să nu mai maculăm hârtia cu înjurături, am vrea ca pana noastră să nu mai verse numai amenințări și venin, am vrea să ne întoarcem la meditații filozofice, la o proză literară așa cum o fac colegii noștri de breaslă la alte țări mai binecuvântate, am vrea să renunțăm la rolul de agenți ai poliției de moravuri balcanice. Nu se poate. Degradarea tuturor sentimentelor care se produce sistematic, înjosirea oricărei veleități de idealism și avânt, întinarea instituțiilor care trebue să rămână pure, avalanșa de surpritudini sub care simțim că se sufocă țara, ne silește la o acțiune violentă și răzbunătoare. Iată de ce nu putem, cu toate părerile noastre de rău, să renunțăm deocamdată cel puțn la maniera noastră de a scrie: nu putem argumenta cu metafor acolo unde se cere o Înjurătură bine plasată, după cum nu putem întrebuința floreta acolo unde e nevoe imediată de un pumn aplicat repede și definitiv salvator. qspiw* jfi LiA SXBKPLAKPS ZIAR POLITIC COTIDIAN Din toată lumea Cum se cheltuesc milioane.— Se pare că numai la noi alegerile storc o mulțime de bani partidelor politice. In St. Unite (America) însă pentru alegerile din Noembrie a. c. a unui preșdinte s’a făcut deasemenea socoteala că propaganda electorală va necesita de astă dată mai mulți bani ca de obiceiu. Reprezentantul demaraților J. Rascob a declarat că că s-a pregătit 14 milioane dolari pentru timpul alegerilor. Din aceștia, 10 milioane vor reveni diferiților agenți, doua milioane pentru af șaje și manifeste și restul pentru donațiuni făcute populație sărace. Probabil Insă că dacă Își va ajunge ținta, Rascob se va despăgubi !... Un deținut original.— La închisoarea din St. Quentin (California) se află un deținut foarte nostim Joe Tusker care a fost eliberat zilele trecute. De fapt el nu a fost hoț de meserie, ci din cauză că fusese concediat, dela lucru se vazu nevoit să umble pe străzi, neavând cu ce să-și plătească nici gazda, nici masa. Negăsind vreun serviciu, se apucă de furat. Fu însă imediat prins și arestat. In închisoare fiind, a revenit la meseria lui, sculptând în lemn tot felul de obiecte de artă. Unul din aceste obiecte, o catedrală gotică, a fost vândută pentru 500.000 dolari. Directorul închisorii începu să-l protejeze pe deținut, iar după o săptămână acesta primi un angajament la o fabrică de mobile. Joe Tusker a declarat că toată aventura lui nu a întreprins'o decât pentru a-și asigura un nou serviciu, căci altfel nimeni nu vroia să-l cunoască. * O femeie...cine.— Pe bordul vaporului „Ausonia“ s’a făcut o senzațională constatare la debarcarea în New Yok. O fată săracă, neavând bani să plece, s’a îmbrăcat într’o blană de câine, furișându-se in bucătăria vaporului. Acolo se hrănia din resturile rămase. Simțind insă că in acest chip nu va putea continua, s-a destăinuit bucătarului, cu care întră în curând în concubinaj. Ziua trăia în blana de câine, iar seara era domnișoara Berta, orfana din Havre. La inspecția dinaintea debarcării, fiind cercetată și starea câinelui, s-a găsit că în realitate e o femeie... In loc să fie pedepsită, Berta a fost premiată și angajată în serviciul vaporului și al...bucătarului!... Un minut... Peste două zile se pune în circulație trenul rapid București- Cernăuți. Faptul ar trebui să ne bucure, dacă (az, teribilul dacă) nu s’ar fi comis o emisiune care echivalează pentru Iași cu o pierdere serioasă. Noul rapid, venind din Capitală, ajunge la Pașcani la ora 15,34. Trenul personal care pleacă din localitate la 13,20, sosește la Pașcani la 15,35, adecă cu un minut în urma plecării rapidului spre Cernăuți. In modul acesta călătorii porniți din Iași nu mai pot prinde legătura cu trenul rapid, din pricina unui singur minut de întârziere. Faptul este cel puțin ridicol, când in drum trenul Iași-Pașcani poate câștiga și zece minute, fie din viteza locomotivei, fie oprindu-se mai puțin în stațiile respective. Sperăm că direcția c. f. r. va rezolva chestiunea acestui minut și o va face cât mai rapid. A DOUA LOGODNA a ministrului Herriot La Vena s’a zvonit zilele trecute cu ministrul francez d. Edouard Herriot s’ar fi logodit cu prințesa austriacă Hilde Auersperg. Curînd insă s’a aflat că zvonul a fost provocat de o simpă confuzie de nume intrucit prințesa în cauză s’a logodit cu un conte de Herriot din Viena, iar ministrul francez nici nu putea bănui așa ceva, deoarece trăiește fericit cu soția lui, In pag. III» Ultima Oră. Catastrofa din Cehoslovacia Harta care reprezintă punctul de cale ferată, lângă Lundenburg, unde s-a întâmplat cumplita nenorocire de cale ferată, în care și-au găsit moartea 23 persoane, iar alte loc au fost grav rănite. INAÍ %mmr a» septembrie i*mai disdus; se primesc ia toate Agențiile de Publicitate și la Administrația ziarul« Iași—Str. Gh. Mârneanu 17 Asigurarea păcii mondiale Manevrele ou1 tanenii '-itJ4 ■T .> »- tr ale arrfiațfcî francoengleze în Rhenania É& 1 -# î^fâi Sjfe Ță Í i mk' : \ :î;“ lr- \ : V fcv;.? .... , '<s .. -mmm . . m'" "L • r' 'V, , ' - . ■ 1 „OPINIA“ LITERARA 91 ARTISTICA In costumul lui Adam... Niște tâlhari au prins pe un trecător, l-au desbrăcat până la piele și l’au lăsat gol în drum. Teribilă trebuie să fie această delicată ipostază când te trezești, așa, deodată, in costumul primului om. Ai vrea să fugi, dar nu poți, ai vrea să te ascunzi, dar știi că vei fi surprins , ai voie să te miști, n’ai voe să să strigi. In momentul acela nudul din drum ar dori desigur să-i lipsească anumite amănunte anatomice. Dar închipuiți-vă, de pildă, că acelaș om în haina lui naturală ar apărea în Piața Unirii. Unele persoane s’ar refugiat în curți și localuri; altele, dimpotrivă, s’ar ingră tădi la ferestre, iar femeile ar leșina în stradă (asta-i doar specialitatea lor în asemenea ocaziuni). Toată lumea însă s’ar arăta indignată ; cuvintele de revoltă a curge de pretutindeni. Și totuș cât de tipocrită ar fi această pudicitate i. b. FAPTE Cei doi bolnavi. Se știe că celebrii poeți francezi Paul Verlaine și Arthur Rmbaud nu disprețuiau vinul. Intr’o zi insă s’au hotărât amândoi să nu beie de foc. Cu ultimile resurse financiare Rimbaud a cumpărat o sticlă de coniac, pe care a luat-o acasă... ca amintire. Dar n’au trecut decât două zile de la eroica deciziune și Verlaine se prezintă la prietenul său : — „Dragă Arthur, nu mă simt bine, am niște arsuri interne , fii bun și dă-mi un păhărel de coniac“. — „Prea târzii, amica—răspunse Rimbaud. Ieri toată ziua am fost bolnav“. Succesul maestrului Enescu Marele nostru violonist George Enescu a repurtat de astă dată un nou și strălucit succes cu compozițiile sale. Astfel vestita orchestră simfonică din Berlin a interpretat de curând „Suita Nr. 2“ a maestrului. Lucrarea a fost extrem de mult aplaudată și a primit cele mai fine Continuarea la pag. IV-a) Cugetătorii Americani Pragmatismul lui James și Religia in cele anterior expuse, am arătat punctele esențiale ale metafizicei lui James. Am văzut cum cugetătătorul american se urcă de la teoria asupra adevărului la înaltele speculațiuni asupra universului. Când este însă vorbă de religie, o dificultate se ridică în fața gânditorului pragmatist. Domeniul religiei e cu totul subiectiv, se limitează la sufletele noastre. Cum poate atunci filosoful empirist, să pășeascâ intr’un câmp de cercetări cari nu se sprijină pe realitatea obiectivă a faptelor ? James înlătură obiecțiunea într’un mod original și interesant. Experiența nu e valabilă numai pentru lumea exterioară, ci se extinde și asupra lumii psihice; sufletul nostru oferă și el un vast câmp de experiență, in felul acesta, pragmatistul își poate permite studiarea fenomenelor religioase, cu tot caracterul lor subiectiv. Religia, pentru James, nu se reduce la câteva manifestări rigide și tipice, recunoscute în decursul evoluției; aceasta e religia oficială, care se bazează pe tradiție, rit, ceremonial și organizare bisericească. Ca și multiplicitate a realității, manifestările religioase sunt și ele numeroase și variate. Nu poate fiecare om să creadă la fel, deși aparența ar fi de partea unei oarecare uniformități. Religia e un fenomen personal, nu social, căci se înțelege prin religie „modul in care individul reacționează față de viața privită ca totalitate“. In acest caz, desigur că reacțiunea diferă de la indiv d la individ. Pe James il interesează fenomenul religios pur, privit în bogăția și feluritele sale manifestări, independent de tradiție și adaosul teologic. Fenomenul religios este în definitiv și el un fenomen psihic, care se conțdnce după legile vieții sufletești, deși se prezintă sub un alt aspect. Religia ne procură unitatea interioară, pacea și armonia. Evident sunt unele suflete, cari ajung aici în urma mai multor crize , religia acestora e salvaționismul. Alții ajung la acelaș rezultat pe cale normală și religia lor o numește James naturalism. In crizele și luptele omului de a ajunge la acea stare de unitate și pace, se deslânțuesc însă forțele sufletești inconștiente, cari au făcut latent în noi și ne procură din abundență energia necesară. In inconștient, acest factor neglijat de cercetători, se intâlnește religia cu filosofia. Inconștientul e o regiune cu puteri mult superioare conștientului. El comunică cu realitatea necunoscută și numai așa se po explica fenomenele bine constatate de telepatie și spiritism. Aspirațiile noastre religioase sunt alimentate de inconștient și prin această regiune suntem în comunicare cu realități transcendente. (Continuare la pag. IV-a) Alte denumiri ale monedei noastre Concursul nostru cu privire a noua denumire a monedei noastre naționale, a găsit mulți amatori. După propunerile pubicate până acum, am mai primit numeroase altele însoțite de tot felul de comentarii. Astfel un cetățean care semnează cu inițialele I. Se crede că denumirea „șpagă“ ar fi cea mai potrivită. Un altul care-l face pe italianul iscălind Jaccolliot Berossi, afirmă de asemenea că moneda, având în vedere atâtea considerații pur naționale, ar trebui să se numească „șperț“. Un cititor, 1. L. Sandrea, probabil mai glacial, propune denumirea „pol“. Un altul B. Caușansky, ca să-i facă plăcere d-lui Vintilă Brăteanu (!), s’a decis pentru „șobolan“, iar un cetățan care a luat gluma în serios, a se numeasca^m rafor, în amintirea primului și marelui nostru rege. Nu putem desigur preciza, care din denumirile publicate până acum va fi aleasă de cei in drept, in orce caz însă cititorii noștri ne-au dovedit cu prisosință că se gândesc la... mondă !.. Însemnările unui „parizian“ La rendezvous... O stație de „metro“, în place de la Opera, sau place de la Republique sau... în alt loc, indiferent. Stai afară pe timp frumos cu soare; te refugiezi în sala stației pe timp de ploaie. Pustiu în orele de lucru, popular la orele 7 până la 9 seara ; grabă mare la orele mesei, căci atunci iubirea n'are ce căuta, stomacul chemându-te la preocupări mai... prozaice. * Ea citește un bilet scris pe hârtie „mauve“ sau albastră ; e nerăbdătoare, se plimbă agitată, privește scrutător împrejurimile. Vine ?... Lângă ea altele privesc și ele împrejurimile. El traversează strada Nu, nu-i el. Surâsul care apăruse așa de repede, dispare tot așa. A venit... s‘au sărutat prețur g nesfârșit, și au pornit-o grăbit la braț, cu buzele împreunate într’un sărut etern parcă... Era un grup satisfăcut. Altele însă așteaptă sâ le vie prietenul care întârzie mereu. Tristeța le coboară in suflet pe măsură ce acul ceasornicului din state avansează pe cadran. A pierdut răbdarea, și a plecat cu pași tărăgănați... privește mereu îndărăt să vadă dacă nu vine... « El așteaptă să vie , lângă dânsul alții. E o lume de tineri și tinere care-și așteaptă tovarășul sau tovarășa. Și el privește mereu prinprejur, sau aruncă priviri grăbite la ceas. Vie ea se sărută și pleacă în susul străzii. Alt grup satisfăcut. Am ctit fericire în ochii multora, dar câtă tristețe ascunde câteodată un suflet singuratic ! Și sânt atâția singuratic/ care vin să caute un amic sau o amică cu care să alunge singurătatea, cu care să vorbească (Continuarea in parti V-a),