Opinia, noiembrie 1930 (Anul 26, nr. 7048-7073)

1930-11-01 / nr. 7048

ANUL XXV! No. 7048 Roitor! abonamente Lei 1000 . . . * pe un an „ 500 ... . 10 luni .. 300 . . . . , 3 . ATELERELE TIPOGRAFICE: LĂPUŞNEANU 37­ 3 LEI EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN SAMBA­T­A 1 NOEMBRIE 10­*? A N U N C I U R I se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi.— Strada Lăpuşneanu 37 Redacția 391 Administraţia 394 Serviciul de noapte 307 . PARLAMENTARISM ȘI CONTINUITATE... De la zece octombrie avem un guvern nou, care va „continua“... activitatea celui vecin­u. ... tot așa cum am avut, acum un an, un regent nou­, care a continuat până la pensie... celebra pensie, care nu se va reduce, de­sigur, cu ocazia reducerilor ce se proiec­tează. Regentul de acum un an, a fost ales, „cu atâta măiestrie, măreţie, respect de parlamentarism şi de deferenţă faţă de reprezentanţa le­gală a Monarhiei“, d­in cât ni­meni nu i-a contestat D-lui Maniu paternitatea operei acesteia. In „preludiile" sale, în trăsături ge­nerale, în­ conversaţiile şi declara­ţiile sale publice, D-na C. Stere. Unul din puţinii cunoscători, de m­­uit timp, de aproape şi din di­ferite şi grele împrejurări, al D-lui Preşedinte — confirmă această pa­ternitate. , Acum, aproape în ziua aniver­sării Regentului de acum un an, însfătuirea parlamentarilor — tă­­riţi­­şi smeriţi, ca şi la alegerea­­lui Sărăţeanu, „cu priviri galeşe 'de )'fecioară, cu augustă sere ni­tate, cu politeţă ondulatorie, cu suavi­­•’*' tale de voce mieroasă, de nimic­­ turburată, cu cele mai bune in­tenţii, destinate a pava iadul, in 'ejjrijiocul ritualului ceremonios, ca unoscuta-i incapacitate de a merge pe o cărare dreaptă şi luminoasă, ca mateminie pentru căile subiţe­­i*­Şi întortochiate, pentru ere­in­ţ­ii ih tenebroase şi pentru asasi­natele morale“ — ar zice D-na C. Stere — D-na Preşedinte şi-a asumat pe faţă paternitatea noului nostru guvern, cu acelaş respect de parlamentarism şi de parla­mentarii prezenţi, ca şi acum un an, când D-nu Maniu a acuzat pe Regentul Sarâţeanu, pentru ca să-i depuie jurământul de credinţa Ca să dovedească continuitatea, de către guvernul Mironescu, a guvernului Maniu, D-na Preşedinte a adus în faţa parlamentarilor o serie de dovezi, care constitue in acelaş timp şi elogiul activităţii lui şi a lor.­­„Ce am făcut în aceşti doi ani se întreabă D-na Preşedinte ? şi răspunde prompt : „am întro­nat voinţa poporului, am distrus legenda, că in ţara noastră este un singur partid—partidul liberal, am restabilit ordinea dinastică“. Evident, nimeni din parlamen­tari n’a îndrăznit să amintească d-lui Preşedinte că nici odată ni­meni ca d-sa, n’a fost în stare să compromită „voinţa poporului, prin demisii în alb, prin sinecu­­rism, risipă, voiajuri, Lupeni, Borşa, impozite, concesii, dezor­ganizare şi sărăcie ; nimeni nu i-a amintit că d-na Maniu cu par­tidul, parlamentul şi guvernul său au dovedit, mai mult ca ori­cine, prin contrast, că partidul liberal este într'adevâr un partid de gu­vernământ serios şi capabil , iar cât priveşte ordinea dinastică, ni­meni nu a îndrăznit să-i amintească de manifestul, dat de guvernul Ştirbey, cu aprobarea expresă a D-lui Maniu şi cu semnăturile D-lor Halipa şi Iunian, de jură­mântul guvernului faţă de Regenţă, de alegerea şi jurământul faţă de D-nu Sărăţeanu, nici de articolul „Sperjurul“ din preludi.re D lui C. Stere. „Cu impecabilitate nestrămutată de a răzbuna ori­ce încercare de a-i zdruncina autoritatea1­, „cu privirea rece, de fermitate de oţel, fără milă, fără considerente de sentiment omenesc, ad majorem Dei gloriam“. (ar zice D-nu Stere) D-na Preşedinte „a amintit că atunci, când principele Carol se găsea la München, în baza legă­­tur lor, ce (D-nu Maniu) avea cu guvernele străine, putea opri ve­nirea" Prinţului... Numai dacă ar fi vrut... Dar n'a vrut... şi de a­­ceia Lui îi datoreşte recunoştinţa partidul, parlamentul, guvernul şi naţia, care au fost puse astfel în poziţie de a restabili ordinea mo­narhică în România mare. In rea­litate deci, paternitatea restabilirei ordinei monarh­e în ţară ar apar­ţine tot D-lifi Maniu..., pentru că n’a vrut, cu ajutorul guvernelor streine, cu care era in legătură, să o oprească... înţelegeţi deci paternităţile şi continuităţile D-lui Maniu şi da­toria de recunoştinţă faţă de D-nia Sa, care, după cum­i laşii să se în­ţeleagă D-niă Sa, lipseşte de unde­va, — lucru, care Pa scârbit, din scarbă s'a îmbolnăvit, iar din boală a demisionat, dar evident numai până la vindecare, când re­cunoştinţa, ce i sa datorează „pentru că n'a vrut“... îl va re­aduce­: la locul cuvenit... Toată lumea Pa înţeles pe D-na Preşedinte. Numai D-nu Mironescu susţine că guvernul său nu este provi­zoriu, până la vindecarea de scârba a D-lui Maniu, ci per­manent, dar şi el vrea să conţi­nute opera guvernului D-lui Maniu. In acest scop va abroga­ în a­­numită măsură legea administra­tivă (doi prefecţi, mulţi primari, mulţi funcţionari, directorate, con­­silii­ sinecure), legea spirtului (cu gărzile financiare), legea, caselor autonome (cu multe consilii şi de­ficite), legea organizării ministe­relor (deja s-au suprimat mulţi subsecretari) şi altele ; va suprima , în anumită mără,­ură sinecurele con­silierelor tehnici şi altor paraziţi, înfiinţate de guvernul Maniu , va reduce în anumită măsură chel­­tuelile budgetare, mărite de parla­mentul D-lui Maniu. . Toate acestea, făcute cu ajuto­ru’! aceluiaş partid, aceluiaş par­lament şi aceluiaş guvern,—se cheamă, de când s’a întronat sis­temul canonicilor din Blaj la noi,— operă de par­lame­ntarizm și con­tinuitate ! Observer Actualităţi politice Liberalii şi parlamentul St fac presiuni asupra d-lui Vintilă Brătianu ca liberalii să re­intre în parlament. Bănuim că, până in cele din urmă, presiunile vor reuşi. Liberalii au spus, sub diverse forme, că parlamentul e compromis; că nu repr­zintă realmente naţiu­nea, că nu-l recunosc. Dar s'a produs un mare eveni­ment Acest parlament a proclamat pe Regele Carol II. Ca omagiu faţă de Coroană, li­beralii vor trebui să reintre in parlament, pentru scurtul timp cât va mai fiinţa. In caz contrar, pla­titudinea lor la Palat s'ar rod considerabil... Institutul de conversiune Se anunţase că institutul de conversiune se va înfiinţa cu capi­tal efectiv de 3 miliarde lei (de unde ?), apoi că acest capital va fi numai de 300 milioane (ce de­ziluzie !). In orice caz, capitalul va fi prea mic, faţă de miliardele dato­rii care cer convertirea. Şi încă se mai vorbeşte că institutul va acor­da credite noui (adică, a avortat complect Creditul agricol). Ce va reuşi Institutul? (dacă se va înfiinţa). Va face unele în­lesniri câtorva favoriţi naţional­­ţărănişti ? Dar problema n­are a minei plugarilor rămâne deschisă şi în­fricoșătoare­­ . Prinţesa Giovanna îl dorea pe prinţul de Wales ? Un ziar comunist din Germania publică versiunea că prinţesa Gio­vanna s'a căsătorit cu regeie Bul­gariei, din ordinul lui Mussolini­ care ar avea anumite interese în Balcani. In realitate, prinţes­a nu dorea această unire, şi cea mai bună dovadă in acest sens, ar fi faptul că altădată ea a refuzat ca­tegoric cererea regelui Boris. . Prinţesa Giovanna nutrea în schimb o admiraţie deosebită pen­tru prinţul de Wales. In această direcţie s’au întreprins tratative discrete, dar moştenitorul Angliei a dat un respuns negativ. Atunci d. Mussolini „a pus ochii“ pe tro­nul Bulgariei. Şi partida s-a făcut, în ciuda tuturor impedimentelor sufleteşti şi religioase. De altfel versiuni similare cu aceasta, publică mai toate ziarele potrivnice fasciştilor. I Binecu­vîntarea suveranilor bulgari Catedrala Alex. Nevski din Sofia in această catedră perechea regală bulgară primeşte astăzi a doua binecuvîntare, aceia a bisericii ortodoxe. Apoi se vor desfăşura mari serbări în toată ţara. h in tomtA cum e a Biserici—zgârie nour*. — La New-York sunt pâ­n în prezent cinci biserici în formă de zgârii - nori. Cea mai înaltă are 35 etajel­ Cum însă americanii se întrec in­­­contenit în recorduri, se construesc actualmente alte două biserici, care vor avea, una 41 etaje și alta 47. Faptul interesant este că în a­­ceste clădiri uriaşe, biserica e la parter, iar etajele sunt locuate de particulari, ca orce casă obişnuită într’o asemenea biserică pot încă­pea 15.000 persoane. Pot încăpea ! , deobicei, insă, lăcaşurile nu sun­t prea aglomerate, fiindcă americani­ sunt puţin religioşi. Du­r evreii din New-York- mt-ar sä se lase mai prejos. Şi de aceea comunitatea israelită de acolo a hotărât să construească o sinagogă în formă de zgârie-nori, cu 36 e­­taje. Şi apoi, probabil, va urma o alta cu 40 etaje. Sistemul e adec­vat pentru lăcaşurile sfinte, care prin înălţimea lor fantastică, tind să se apropie cât mai mult de Dumnezeu!... * Animale care cântă... — Un fabricant de instrumente muzicale din Londra a inventat un mic fluer pentru animale. S’au făcut câteva experienţe care au dat rezultate surprinzătoare. Instrumentul res­pectiv a fost introdus între dinţii unor câni, pisici, epuri,...Şi numai prin actul respiraţiei, ani­malele reuşeau cu ajutorul acestui flueraş să execute cântece melo­dioase, în chipul cel mai perfect. Astfel, s-a organizat pe scena unui teatru un „concert zoologic“. Ani­malele au fost foarte disciplinate şi au cântat cu deosebita înde­mânare. Bogătaşii au cumpărat a­­semenea instrumente şi se dis­trează acasă cu animalele lor, care le oferă concerte gratuite. * Căsătorit de 18 ori.—La Ro­chefort (Franţa) a fost arestat un anume Robert Dulăi, care s-a că­sătorit până acum de 18 ori. Băr­bat tânăr şi frumos, Robert reuşea să seducă lesne femeile pe care le cunoştea. Apoi se căsătorea cu eie, obţinând astfel o existenţă comodă şi plăcută. Aventurierul avea două neveste la Dieppe, şapte la Paris, cinci la Bordeaux şi câte una la Marsilia, Lyon, Havre şi Brest. El făcea câlătoriL^gtd­ate,­­şjjSe a-şi vizita . toate ^piflele triDar­ în cele­­din­­ urm­ă & fost descoperit, iar irripre­­risent toate soţiiie l-au reclamat justiţiei. Şi nu e lucru uşor să te lupţi cu 18 femei !... Edison şi ţigările de gumă. Ziarele americane povestesc a­­ceastă nostimă in­tâmplare din viaţa lui Edison. Celebrul inventator a constatat într’o zi că cineva îi sustrage ţi­gările din cutia de pe biroul său. Pentru a păcăli pe hoţul necunos­cut, Edison s’a înţeles cu un fa­bricant să-i confecţioneze ţigări cu tutun amestecat cu bucăţele de gumă şi lemn. Au trecut câteva zile şi inven­tatorul s-a întâlnit cu fabricantul respectiv. „Sânt supărat pe d-ta , mi-ai trimis nişte ţigări mizera­bile“. Fabricantul i-a amintit de convenţie şi de trucul aranjat pen­tru hoţul clandestin. Atunci Edi­son a recunoscut sincer: „Iartă­­mă, dragul meu, am uitat planul nostru şi am fumat cu toate ţigă­rile de gumă. Gândeşte-te însă, am împlinit 84 anii“... Edison e deci scuzabil... ECOURI DIN CAPITALĂ Privelişti tomnatice. — Criza. — Bursa cocotelor Toamna, acest sumbru anotimp şi-a în­ceput activitatea în Bucureşti, în­­tr'un mod necruţător. Plouă, plouă mereu. O ploae deasă, rece şi măruntă care pă­trunde până la oase şi efectul ei — indispoziţia — până în cele mai tainice cute ale sufletului. Nu te poţi mişca nici până la cel mai apropiat tramvai sau autobuz, şi această stănjenire a actvităţii te predispune la o stare de apatie cu consecinţele ei. Şi totuşi, acest anotimp poso­morât îşi are şi avantagiile lui. Abate-te numai pănă la Palatul Poştelor şi vei vedea impozantul hali al acestui edificiu plin de o împestriţată lume de ambe sexe care, sub pretextul, că se adă­posteşte aici pănă la încetarea ploaiei — eveniment ce ar putea surveni şi peste trei zile—se amu­ză destul de plăcut, fără a simţi trecerea orelor. Şi vă asigur că pentru mulţi şi multe această ploae aduce o recoltă îmbelşugată şi amintiri ce se vor depăna multă vreme. E doar recoltă de toamnă ! Sft. Dumitru este anul acesta pentru pro­prietarii Capitalei, un aducător de ghinion. Mii de locuinţe au rămas ne­închiriate, şi aceasta numai da­torită încăpăţănărei proprietarilor care nu vor sau nu pot să pri­ceapă că diminuarea resurselor de existenţă ale cetăţenilor, du£p im­plicit a o oftşnire a vieţei şi deci şi a chiriilor. Ei uită că nu există cetăţean in această ţară care­ să aibă azi aceleaşi resurse pe cari le-a avut în anul trecut şi care să poată conta cu menţinerea pe cel mult şase luni a resurselor actuale. Nevoind să reducă din preţul chiriei o cotă de cel mult 15—20 la sută, dânşii se văd azi în trista situaţiune de a rămâne cu imo-­ bile întregi neînchiriate, reducân­­du-şi astfel veniturile cu 100­0 sută. Criza crește pe zi ce trece. Sunt mari magazine pe cele­ Victoriei și Lipscani care nu în­casează într'o zi nici măcar cât le costă iluminatul. Se utilizează tot soiul de mij­­loace pentru a se atrage clien-­­tela, dar fără nici un efect, căci f (Continuarea în pag. II-a) OPINIA-tr LITERARA Sl ARUSITIA mar­­e... însemnări pentru o nuntă regală... Căsătoria regelui Boris a iost un gene­ros subiect pentru amatorii de discuta. Aşa dar, în ultimele file, femeile au erut prons­­­păt material pentru conssrteţUÎs tot, In genere, nu prea agârcite. Rând M­and, s a comentat nunta, «iMâ Şi toată gam­a de fapte dinainte n et după momentul nupţial. Desigur insk, ||iaM a interesat mai mult au fost, ea dejmciu în toate ocaziile, amănuntei«­e cerc­te, inti­mităţile delicate. Şi pe această finit a dis­­cu iilor, s'a plasat avenul că pxhituă Sio­­varina ar fi devenit regina Bulgar­iei îm­potriva voinţei ei. In ce măsură acest svon corespunde adevărului, nu se pot face afirasaţiuni precise. Vlăstarele regale insă, in genere, ur­m­ând o tradiţie strictă, nu pot accepta un mariaj decât o echivalentă nobleţă a sângelui. Şi In asemenea condiţiimni, e fi­resc poate ca unirea de persoana că nu însemne şi o îngemănare de suflete. Prinţii au avere, rang, glorie, satisfacţiile cele mai numeroase şi mai variate. Dacă soarta le-ar fi rezervat şi comoara liberă a dragostei, ce ar mai fi putut pretinde vieţii ? Destinul însă nu­­ prea degtdla d­oar cu favoriţii lui. Prinţii nu pot iubi decât după vocea sângelui şi a culiselor diplomatice. Iar muritorii de rând găsesc astfel o palidă şi răutăcioasă consolare, acea mângâiere egoiştii de a şti cu ferici­rea care nu se ascunde într'o rochie ba­nală, nu vine nici după mătase trenei prin­ciare... i. b. .şi fapte Arghezi şi laşul In ultimul număr din revista „Adam“, d. Tudor Arghezi pu­blică un interesant articol intitulat „Israel“. In acest articol, găsim următorul pasaj cu privire la Iaşul de astăzi: „La Iaşi, am cercetat vastele cartiere de mahala, construite din moloz, mucavale şi mucegai, mu­­cleite cu materiale umede şi pro­vizorii. Doi, trei, poate patru şi cinci kilometri i-am­­­străbătut, apăsaţi de groază. Am vazut curţi, sute’ de­ curţi, ca ptat« 7,»adori di» cenuşare stricata , oaminii reduşi la a şaptea parte din om, priviri sleite de o descurajare chiorâşe, copii jerpeliţi şi strâmbi, mame de zdrenţe, ca păpuşile de bilet, bărbaţi nişte mături uzate până la coadă. Nicio speranţă, nicio agi­tare, o agonie acceptată, împărtă­şită şi ochi care se uitau la noi şi fizionomii, par­că zgâriate cu un cui pe păretele umed şi şterse cu palma, pentru a se încerca în (Continuarea în pagina II-a) mai puţine serbări şi petreceri E vorba de Germania. Şi acolo criza se resimte destul de puternic, provocând severe dificultăţi statu­lui şi populaţiei. De aceia guvernul german a dat un comunicat, în care spune : Având în vedere marile nevoi prin care trece ţara, am hotărât, să suprimăm aproape toate serbă­rile. Vom menţine numai festivi­tăţile strict necesare, cele de covârşitoare importanţă pentru isto­ria şi tradiţia noastră naţională. Solemnităţile de mai mică însem­nătate ca şi manifestaţiunile publice care nu vor fi absolut trebuin­cioase, nu vor mai avea loc de astăzi înainte Totodată, sfătuim populaţia întregii ţări să renunţe la serbări şi petreceri inutile, pen­tru a evita cheltuelile de prisos. Numai prin economie şi prin muncă cinstită, putem spera refa­cerea naţională. Oare acest util exemplu se potriveşte numai pentru Germa­ IDEI Şl FAPT! DE VORBA CU O CETITOARE UN CAZ DE CRIZĂ CONJUGALĂ C-ul Dv., stimată doamnă—ca­­şul unii feme! nobile, care dupA 20 di ani de căsnicia a ajuns lMptat să-şi vadă cuibul transfer* Biat într'o temniţă un4* bărbatul rolul directorului atotputer­nic şi abuziv, iar soţia, acela al unui deţinut spoliat, — e în­­tr'adevar neînchipuit de trist şL„ foarte, foarte comun. Căci, cum «puneţi chiar Dv. î „Ia temelia contractului nostru Conjugal n’au fost puse nici inte­rese materiale, dar nici dragoste n'a fost* I Şi unde n’a fost dragoste la 18 ani, de­­unde vroiţi să se i­­vească la 4Q1 Să ignorăm însă trecutul (în cazuri izolate şi precise n'ar fi deloc demn sfi căutăm a degaja vre'o morală socială). Oun, rău, frumos, dureros — pentru Dv. el nu mai există. Deci toată atenţiune pentru ziua de mâine, care nu e decât sfâr­şitul unei drame familiare. Bărbatul îşi face­­datoria de co­­asperat: o parte din câştig o a­­duce nevestei legitime şi copiilor iar celaltă... Dar Dv. nu vă puteţi împăca, asemenea altor mii de femei, cu situaţia de guvernantă pen­tru­ copii. Sufletul Dv.—şi poate trupul— vor încă să iubească. Ne cereţi, deci, un sfat: ce poate face o mamă iubitoare, care nu vrea să nu mai fie şi soţie în plin sens al cuvântului ? E loc să facem aici o „mea culpa“. in­­articolele consacrate cămi­nului conjugal, n’am fost deloc ..­cţ apoi am căutat intenţionat .,să ex­itam­ un răspuns precis la în­trebarea : pot fi sacrificaţi copiii ! Aceasta din mai multe motive. Cunoaştem personal ce e dra­gostea pentru copilul tău şi nu am vrut să ne luăm o răspundere co­vârşitoare , căci logic am fi tre­buit să ajungem inevitabil la con­­cocluzia că în calea a două sufete îndrăgostite, copii sunt un amănunt ce poate fi neglijat Atunci veţi exclama Dv. care e soluţia ? N'am fi nepărtinitori şi cinstiţi, dacă nu v’am împărtăşi o părere foarte la modă. — Soţul încornorat închide o­­chii. Caută să înţeleagă, învocă scuze pentru făptaş şi iartă. Iar menajul îşi urmează cursul său de odinioară. Dar întrucât nouă ne repugnă asemenea leacuri ipocrite, vă spu­nem din adâncul inimii. Nu uitaţi că aveţi 40 de ani. Fiţi atentă; căutaţi să obţineţi o revenire a bărbatului. O femeie bună, cu demnitate multă, va şti să îmblânzească până şi o fiară sălbatecă, sau altfel... nu e fe­meie. Când veţi constata că e impo­sibil, căutaţi să vă daţi bine sea­mă . Cine e mai tare, soţie sau mama. Dacă învinge prima, ar fi inutil să vă arătăm drumul­—acel drum care a făcut să vă dispreţuiţi bărbatul. Un drum care face din­­tr’o femeie tânără o destrăbălată, iar din una mai în vârstă—o ca­raghioasă. In cazul Dv. însă Fi­res­­c să triumfeze mama. Şi dacă se va întâmpla aşa, umilul nostru sfat este:

Next