Opinia, decembrie 1930 (Anul 26, nr. 7074-7084)

1930-12-02 / nr. 7074

ANUL XXVII Nu: "074 bonamente . .. pe un an ... - 6 luni ATELIERELE TIPOGRAFICE: IAȘI.—STR. LĂPUȘNEANU 37 V 3 LEI EXEMPLARUL MARTI 2 DECEMBRIE 1930 /­........■ 1 .in ».I . wp A N U N C I y R Iv ţ se primesc Ia AGENTELE DE PUBUCITATI si la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI laşi. — Strada Lăpuşneanui 37 ZIAR POLITIC COTIDIAN Telefoane 1U 391 Administrația 394 Servietei de noapte 310 CERCUL VIŢIOS AL VIEŢII ECONOMICE EUROPENE Necesităţile României. — Activitatea d-lui ministru M. Manoilescu la Geneva Ne­­u­vârtim­ într'un cerc viţios al vieţii economice,—cerc ale că­rui limite depăşeşte cu mult grani­ţele noastre, iar efectele apăsă­toarei crize se resimt cu mai multă intensitate la noi, din cauze nu­meroase. Intr-adevăr, ţara noastră duce o luptă economică din greu, pe două fronturi—intern şi extern—ca să restabilească un echilibru între forţele ei producătoare şi cele con­sumatoare, mai lipsindu-i şi orga­nizarea creditului ce trebuie să u­­şureze producţia, precum şi ridi­carea puterii de cumpărare. * Dl. Mihai Manoilescu ministrul industriei, în calitate de preşedinte al delegaţiei române, a vorbit la conferinţa din Geneva, acum de curând, în chestiunea atât de ac­tuală şi atât de complicată a cri­­zei statelor agricole şi gravelor consecinţe. Într-un remarcabil discurs, cu profunzimea cunoştinţelor sale e­­conomice, a susţinut proteguirea produselor statelor agricole şi cliente ale statelor industriale, şi a lămurit până la evidenţă, că atâta timp cât agricultorii ţărilor agricole nu vor avea asigurate plasamentele muncii lor şi suficient rentabile, ei işi vor pierde calitatea preţioasa de consumatori şi de clienţi ai produselor industriale şi evident că atunci viaţa economică a în­tregului nostru continent va suferi efectele atât de grave ce se simt şi cari pot lua proporţii dezastroase. „Nu dorim şi nu urmărim un plan de acaparare. Voim doar să recâştigăm pieţile pierdute pe care azi le inundă belşugul Sovietic — germene primejdios de comentări şi de ruină“. Aşa subliniază simţit şi adânc înţelegător al realităţilor, dl. Mihail Manoilescu, nedreptatea ce creiază ruina nemeritată a ţărilor agricole şi implicit ruina şi a statelor in­­dustrale, căci rând pe rând, uzinele vor azvârli pe străzi sute de mii şi milioane de şomeuri, care vor distruge ordinea socială. Magaziile supra­încărcate ale fabricanţilor, foarte puţin cercetate de protejaţii grander sovietice—protecţie ce se acordă de unde state industriale —vor fi cu atât mai pe drept ne­cercetate, de către state agricole cu puterile paralizate de consu­mare, din lipsa realizării procesu­lui firesc de schimb reciproc al produselor. Tot cu acelaş entuziasm şi cu deplin succes, dl. Mihail Manoi­lescu a susţinut, în afară de re­gimul preferenţial, şi introducerea unei clauze care ar reprezenta o compensaţie pentru ţările agricole, clauză în legătură cu organizarea creditului internaţional, propunând ca această chestiune atât de im­portanta a organizării creditului internaţional, să fie pusă la or­dinea de zi a unei conferinţe in­ternaţionale. De altfel şi delegaţia franceză de la Conferinţa din Geneva a dat multă atenţiune în raporturile ei asupra organizării creditului, care trebuie să faciliteze producţia pre­cum şi ridicarea puterei de cum­părare a consumatorilor din orien­tul european. Delegaţia franceză remarcă cât de deosebit este regimul diferite­lor ţări, comparând taxa scontu­rilor şi a dobânzii efectivă ce se percepe la capital, în diferite ţări­­subliniind că în România se per­cep dobânzi de 20—25 la sută — (dacă ar fi numai atât!..) in legătură cu cele petrecute la Geneva, socot interesant pentru noi a cita o subliniere a ziarului Le Temps, care vorbind de fron­tul celor opt ţări agricole din Europa orientală, scrie : „Problema este să se desvolte puterea de cumpărare a acestor ţări. Cum ? Există un singur mijloc, aportul de capital. Şi atunci, în mod fi­resc,­­ se pune o altă întrebare: Capitalurile din Europa occiden­tală vor consimţi să se învestească în ţări care—pe drept sau pe ne­drept— par a fi aşezate sub di­recta ameninţare a bolşevis­mului ... Şi atunci..., mai poate fi vorba că nu ne învârtim într'un cerc atât de viţios al vieţii economice, pe frontul extern ? ! Vom cerceta mai amănnţit şi repercursiunile în lupta ce o du­cem în năuntru. Victor Munteanu M. S. ELENA D. Const. Argetoianu a decla­rat că diversul regal e încadrat în toate formele legei şi ca atare, este şi rămâne definitiv. Obser­vaţia fostului ministru poate fi justă, din punctul de vedere al M. S. Elena rigidităţii legale, dar problema se mai pune in sensul prestigiu­lui monarhic, şi într'un sens su­fletesc care leagă inima întregu­lui popor. La instanţa de judecare a di­­versului (sezisată de politicieni, într'un anumit scop care astăzi e lipsit de obiect) reprezintantul actualului Rege a declarat că so­ţul nu recunoaşte actul juridic ce se îndeplineşte. Desigur că decla­raţia aceasta avea într’însa te­meiuri dinastice, care prin nimic nu sunt astăzi înlăturate. Era un divers politic impus, independent de raportul strict al căsniciei. Şi un alt act politic poate fi lesne reformat pe aceiaş cale. Şi apoi, inima poporului! M. S. Elena şi-a câştigat adoraţia naţiunii, prin demnitatea şi sufe­rinţele Ei, prin blândeţea şi cari­tatea faţă de mulţimea necăjită, prin devotamentul Ei în îndru­marea vlăstarului regal purtător de Coroană. Când M. S. Regele Carol II s’a suit pe tron, entuziasmul ţării s-a îndreptat şi spre M. S Elena, privind-o ca pe Regina legitimă a românilor, mama nedespărţită de Voevodul moştenitor al Co­roanei. D. Argetoianu a scăpat din vedere aceste realităţi adânci. X. 25 ani de domnie a regelui Norvegiei La Oslo (capitala Norvegiei) se fac mari pregătiri in vederea unui jubileu important. Se împlineşte un sfert de veac de când regele Haakon Vil se află pe tronul Norvegiei. Cu acest prilej vor avea loc în toată ţara serbări grandioase, la care vor participa reprezintanţii tuturor statelor. La Oslo a şi sosit regele Christian X al Danemarcei, fratele suvera­nului serbătorit. Regele Haakon al Norvegiei este un monarh foarte iubit. In cei 25 ani de domnie, el nu s-a amestecat defel în viaţa politică a ţării, ascultând întotdeauna voinţa poporului exprimată în alegeri, ceia ce i-a adus titlul de „regele democrat“. In plus, su­veranul este o fire foarte blândă şi paşnică. Despre el se spune chiar: „E regele păcii“, în sensul că dispreţueşte războiul şi „meto­dele tari“ de guvernare. IN PAG. 4-a ULTIMA ORA telegrafică și telefonică LANŢliL CUTREMURELOR f i" wm fp W WJm Sg-, v 1 ■ ■v-.; iMpil I i II...•Î : v- . . . De câtva timp cutremurele se ţin lanţ. Ultima puternică zguduire de pământ s'a produs la t'eheran (Persia), unde s'au prăbuşit nume­roase case. Până acum încă nu se cunoaşc exact numărul victimelor omeneşti. Clişeul nostru reprezintă vechea poartă de intrare în orașul Teheran. h­in to­an . Moştenitorul Angliei învaţă.. Prinţul de Wales, primul fiu al re­gelui Angliei, a început să înveţe limba spaniolă. Cu prilejul ultimei sale vizite în America de Sud, i-a plăcut aşa de mult această limba, încât a hotărât să o înveţe. Prinţul a promis profesorului său că va face progrese repezi. Şi într’adevăr s’a ţinut de cuvânt. După trei săptămâni, moştenito­rul Angliei a­­învăţat noţiuni de limbi? cpnnţol&v rar« îrx mpd nuit necesită un studiu de cel pu­ţin trei luni. Profesorul dr. Pastor dela Universitatea din Londra, ca­­re-l instrueşte pe prinţ, a rămas uim­­ de acest fapt şi a declarat că p­onţul de Walles, în maximum jumătate de an, va vorbi şi scrie limba spaniolă în mod perfect. Până acum moştenitorul Angliei poseda ireproşabil limbile engleză, fran­ceză, germană şi hindusă. * Concert ca în vremurile vechi.—La New-York a avut loc un concert in condiţiuni originale. Societatea filarmonică din marea metropolă americană a organizat o orchestră cu instrumente vechi, aşa cum erau pe vremea regelui David al evreilor. Muzicanţii pose­dau astfel: viori primitive, şolare făcute din coarne de bou, tobe, fluere fabricate din crengi de co­pac, un fel de ciocănașe de lemn, cimpoaie, instrumente curioase fă­cute din frunze, din mațe de ani­male, din pene, papirus, etc. Concertul a avut un succes ex­traordinar. A asistat un public foate numeros, care a aplaudat frenetic. Partea interesantă este că muzicanţii, pe lângă melodiile vechi au executat şi compoziţii moderne. Şi concertul acesta a dovedit că instrumentele de altădată pot reda admirabil toate nuanţele muzicii noui. * Prinţul... voiajor. — Am a­nunţat că celebra vedetă de ci­nema Pola Negri a diversat de soţul ei, prinţul georgian Mdlivani. Căsătoria aceasta s’a încheiat în­­tr’un scop anumit: actriţa avea bani şi prinţul avea titlu. Odată diversul produs, fostul soţ al Polei Negri a rămas lipsit de­ mijloace financiare. El a căutat zădarnic o slujbă potrivită rangului său. Şi în cele din urmă a fost nevoit să accepte postul de voiajor comer­cial la un bijutier din Paris. Biju­tierul speră că prinţul Molivani, care a frecventat mult cercurile fe­meilor din lumea mare, îi va putea fi de folos, culegând modele şi vânzând giuvaeruri. Bietul prinţ, probabil regretă că a diversat!.. * Numărul 13. — Faptul s’a petrecut la Londra. Casa cu Nr. 12-A din Berkeley­ Square a primit zilele trecute numărul 13. Locatarii acestei case au fost pur şi simplu disperaţi. Şi superstiţia lor a fost întărită de coincidenţa că în ziua când s‘a schimbat numărul imobi­lului, copilul unui chiriş de acolo a căzut de la etaj şi a murit. Consecinţa ?. Toţi locatarii din casa respectivă s-au mutat. Toate apartamentele au rămas complet goale. In zadar proprietarul imobi­lului a cerut primăriei să menţie vechiul număr al casei. Şi tot în zădar el caută chiriaşi pentru apartamentele din clădirea cu Nr. 13. Ceiace confirmă odat mai mult că englejii sânt foarte superstiţioşi. „CARTOFORII“ Drama puternică cu care cu­noscutul dramaturg şi literat rus Ossip Dymov a debutat în­­­ li­teratură acum vre­o douăzeci şi ceva de ani, a fost întitulată de autor : poveste banală. Este jus­tificată titulatura aceasta? Da şi nu. Banal, poate în sen­­zul, că eroii sunt oameni de toate zilele, care vorbesc şi se mişcă la fel cu noi—muritorii de rând. Dar nu e de loc banal conflictul pe care biata Nyura îl rezolvă prin sinucidere. O alta — acum 25 de ani poate mai cu greu, dar azi cu siguranţă şi cu mai puţină zbu­­ciumare,— ar fi rezolvit alt­fel pro­blema. In ori­ce caz ar fi rămas în viaţă, s’ar fi resemnat şi poate nici n’ar fi plecat de acasă. Sau, dacă la un moment dat, ar fi fă­(comedie într'un act) "de N-Goga ar fi suportat poate mai uşor de­ziluzia răcirei dragostei poetului faţă de dânsa, pentru­ că în toţi cei 9 ani de căsnicie, ea s'a tocit pe nesimţite şi flacăra ce-a izbuc­nit ar fi descrescut în raport di­rect cu cunoaşterea mai deaproape cât acest gest, s'ar fi reîn® poi, s'ar fi împăcat atât cu tul cât şi cu noua situaţie şi fi dus traiul monoton şi mai departe... Cât priveşte cauza plino a sinuciderei , graviditatea, ace de-asemenea se rezolvă, azi, uşor şi scuteşte de flămân ce-o preocupă pe biata Ny oare cine-o fi părintele prin ce încolţeşte ? In ori­ce caz, conflictul es^ parte (sau—ca o concesh^B tem spune: a fost depsĂ fi „poveste banala". Mai putem ' CRONICA DRAMATICĂ de Wratislavius TEATRUL NAȚIONAL: „N­U" (de Ossip- Dymov) care explică jU dese­ori un incect , poate produce­­mkc de puternic în m „OPINIA" LITERARA SI ARTISTICA Verige... Intre stat şi şcoală Se ştie că guvernul desfiinţează şi a­­nunţă că va mai desfiinţa diferite şcoli pe care le socoteşte inutile. Că într’o ţară unde analfabetismul e atât de răspândit, nu pot fi şcoli inutile, e un adevăr care a fost remarcat în repetate rânduri. Dar situaţia în chestiune prezintă şi aspecte care nu primesc nicio scuză serioasă. Evident, suprimarea şcolilor guvernul o motî'^irzră -prii»de cccTicunii. Dar care sânt cheltuelile unei şcoli ? Localul nu comportă chirie; prin urmare, bugetul respectiv cuprinde ch­eltueli de întreţinere şi mai ales salariile profesorilor. Ei bine, la unele şcoli din sudul Basarabiei profe­sorii au făcut declaraţii că acceptă în o­­rele­ suplementare să funcţioneze în mod gratuit, pentru a înlătura astfel dispariţia acestor vechi cuiburi de cultură. Totuşi, ordinul de suprimare a rămas în fiinţă. Oficialitatea nu vrea să facă nici măcar minimul sacrificiu al cheltuelilor de întreţinere, în timp ce dăscălii, înţelegând rostul adevărat al slujbei lor, primesc să conserve flacăra culturii, chiar cu jertfă de timp, muncă şi salar. E în această si­tuaţie o dublă pildă: una frumoasă din partea profesorilor şi alta condamnabilă din partea autorităţii. Mai sânt necesare comentarii şi critici? Faptul prin el însuş­i cel mai elocvent protest. i. b. ...și­­spre Cele trei zâne... Cunoscutul actor francez de ci­nema Maurice Chevalier a declarat că trei femei (trei zâne, cum le numește el) l-au condus spre ca­riera strălucită la care a ajuns în prezent. „Zânele“ acestea sânt: celebra dansatoare Mistinguett, care l-a lansat pe scena varieteului său , Elsie Janis, care l-a învăţat că cânte cuplete şi Yvonne Valée (soţia de azi a lui Chevalier), care (Continuarea în pagina H-a) IDEI ŞI FAPTj I n chestia certificatelor de buna purtare Guvernul, aflându-se în căuta* rea nodului în papura funcţionari­lor publici, a dat de curând dt un motiv foarte plauzibil fl o$fa cace pentru a scăpa de «yjM noui, şi chiar a scăpa şi de sk$* başii vechi. Poliţia Capitalei a stebiSt ct mulţi funcţionari au caziere pe te poliţiile din ţară. In consecinţa, nu se va mai an­­gaja pe viitor nici un slujbaş nou fără un certificat de bună putere Şi mai e probabil (vorba vine) ca măsura să se aplice şi şatena­­­ţilor în funcţie. In fond n’am avea nimic da obiectat împotriva măsurei, cu condiţia ca de rigorile notuei­stei poziţiuni să poată suferi te cai de nevoie, cei mari ca şi cei mici. Nu suntem edificaţi numai pe deplin în ceia ce priveşte conţinu­­tul certificatelor de purtare. Unde sfârşeşte purtarea bună şi unde începe cea rea? Care sunt criteriile după care s’ar orienta eventual cei în drept in fixarea notelor de conduită pre­zenţilor şi viitorilor angajaţi ai statului ? Dacă un furt mărunt, ori un a­tac la drumul mare atrag după sine—şi cu drept cuvânt—aplica­rea unei note rele, cara se vor califica atunci o serie de acte to­lerabile la noi, ca: plăsmuirea, ne­glijări în serviciu, delapidări, de­turnarea de fonduri, mituire şi a­­buz de putere ? •Nu vroim să facem acuma un cap de acuzare funcţionarilor. Ci dimpotrivă, recunoaştem că trăim vremuri grele, că avem cu toţii la activul nostru, păcate mici şi mari. Dar mai există o piedică. Calitatea de partizan al cutărui sau cutărui partid politic va tre­bui să fie specificată in certifica­tele cu pricina? In caz afirmativ— şi logic doar ar fi — mai toţi funcţionari foşti, activi şi viitori, şi-ar putea lua câmpii de pe acuma. Să mărturisim deci sincer: mă­sura e bună în fond, dar nu e de loc potrivită pentru meleagurile noastre. ...Doar s-o întrebuinţezi ca un instrument de intimidare a opozi­­ţioniştilor... Atunci, treaba se schimbă... I. L. BASARABEAN­U Un leac simplu împotriva guturaiului In cursul unui an, sânt epoci când guturaiul este o adevărată modă. In perioadele timpului schim­­­băcios, aproape fiecare sufere de această indispoziţie a nasului. Pină in prezent s'au incercat diverse metode pentru combaterea gutu­raiului. Dar leacul cel mai eficace a rămas încă... batista ! Iată însă că acum profesorul dr. Bier din Viena anunţă că a des­coperit un remediu foarte simplu contra acestei enervări a nasului. Imediat ce apar simptomele gutu­raiului, înghiţiţi un pahar cu apă, în care aţi introdus o picătură de tinctură de iod. Guturaiul este urgent învins și efectele lui înlă­turate în câteva ceasuri. Doctorul Weis din Bonn, care a experi­mentat acest procedeu, spune ca în majoritatea cazurilor dă rezul-

Next