Opinia, august 1931 (Anul 27, nr. 7273-7298)

1931-08-01 / nr. 7273

ANUL XXVII No. 7273 ABONAMENT Lei H'A/' A FA Si! „c„ele f «dW ■UjAea A.,Creşti­­ni^ Coroană {­• / and V L.C. i ZmS POLITIC COTIDIAN Telefoane : SAMBATA 1 AUGUST 1931 A N U N C 1 U R I se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 33 Redacţia 391 Administrația 394 Serviciul de noapte 367 Din prezenţa fruntaşilor politici la Sinaia, cu prilejul nunţii prin­ciare, s’a concretizat un fapt, pre­zentat cu foarte multă probabili­tate : apropiata reîntoarcere a d-lui Maniu la şefia partidului naţio­­nal-ţărănesc.* Prin demisia d-sale, d. Maniu a urmărit o demonstraţie politică, cu dublu sens: unul intern de partid, pentru înăbuşirea prepon­derenţei ţărăniste-regăţene, prin solidarizarea necondiţionată a par­tidului cu şeful demisionar şi im­plicit cu statul major ardelean. Şi un sens pe ţară— „regnico­­lar",—o afirmaţiune dărză contra unor eventuale intenţii de a se guverna ţara în afară de consul­tul partidelor. Un mic „şah la Rege“. * Demisia d-lui Maniu a coinci­­dat insă cu vacanţa politică şi n’a avut răsunetul suficient, cu toate sforţările presei independente. Şi s’a mai întâmplat un lucru enervant pentru şeful demisionar. S'au găsit fruntaşi regăţeni care au l­at demisia ca bună, căutând să folosească prilejul pentru a înlătura metodele dela Blaj, şi a diminua, în acelaş timp, preten­ţiile ardelenilor. In acest scop, au pornit emisarii la d. Titulescu, cu oferte de şefie. Tocmai s’a mai întâmplat căzut cu documentele secrete dela Paris, care implică oarecare probabilitate de retragere a d-lui Titulescu din diplomaţie şi deci intrarea in po­litica activă. Toate aceste întâmplări, intr’o atmosferă încărcată în sinul par­tidului, la care a mai contribuit şi d. Aurel Vlad cu ieşire­le d-sale curioase. D. Maniu înţelege deci că tre­­buesc grăbite lucrurile, pentru revenirea d sale la şefie. Sinaia serveşte ca prilej potrivit. E destul de straniu chipul cum în­ţelege d. Maniu să se folosească de audienţa la castelul Peleş. Când a demisionat, d. Maniu, a lă­sat să se răspândească ştirea că va reveni la şefie. Totodată, a acordat un interview unei agenţii de presă din Viena, spunând că a cerut Re­gelui respectarea regimului demo­cratic, iar Regele i-a dat asigurările necesare­­... Concluzia vine de la sine: în con­flictul cu Coroana, d. Maniu a ies­t triumfător. Regele a cedat şi deci d. Maniu consimte să reintre în viaţa politică !! Observaţi fineţa de la Blaj ? Cu această manevră, d. Maniu îşi reface prestigiul în ţară, şi faţă de partizanii proprii. Este însă o manevră care tinde să ştirbească prestigiul Coroanei. Chestiunea ar fi dacă d. Maniu este indiferent în ce priveşte pres­tigiul Coroanei, sau tocmai urmă­­reşte o diminuare... ACTUALITĂŢI POLITICE MANEVRĂ D-LUI MANIU LA SINAIA Chestiunea revenirei la şefie,—şi prestigiul Coroanei O fetiţă de 9 ani conduce un vapor. J­oir jonn­iawaress este unul din cei mai­­mari fabri­canţi de vapoare din Ang­la. El are o fetiţă de 9 ani, Miss Poodle, care posedă vaporul ei. Fetiţa nutreşte pasiunea călătoriilor pe mare­­ şi a învăţat repede cam cum se conduce un vapor. De mult timp ea şi-a exprimat do­rinţa să conducă singură vasul, dar având în vedere vrâsta ei fra­gedă, tatăl fetiţei a refuzat cate­goric. Atunci micuţa Poodle a recurs la un truc. In momentul când va­porul se afla gata de plecare, ea a spus căpitanului că-l cheamă tatăl ei. Căpitanul a fugit pe mal şi atunci fetiţa a dat drumul va­­poruli, rupând frânghiile de care vasul era legat de pod. Timp de două ceasuri fetiţa a condus vaporul şi n’a lăsat pe nimeni să se apropie de dânsa. Cu multă dibăcie ea a mânuit manivela, luând toate direcţiile şi dând ordine necesare. După două ore s’a reîntors la locul de plecare, dovedind tuturor că ea știe să conducă un vapor. Mica eroină se aștepta să primească numai felicitări. Dar... tatăl ei, neîndu­plecat, i-a oferit o aspră dojană * Restaurant cu animale.—La Ne W York s'a înființat un restau­rant cu cabine speciale, unde pot veni persoane ce posedă fiare îmblânzite. In marea metropolă ame­ricană sânt numeroşi proprietar, de asemenea animale. Dar aceştia nu sânt primiţi în localuri publice din cauza jivinelor, care sperie c­­entela. Acuma însă, la origina­lul restaurant din New-York pot fi văzute persoane, care vin cu animalele lor dresate. De pildă , o doamnă cu un şarpe, o negresă cu un leopard, un ian-beu cu o maimuţă, un milionar cu un pui de leu, o Miss excentrică cu un tigru mic, etc... Oamenii prudenţi insă, pro­­babil nu vizitează acest restau­rant.. periculos ! * Bijuteriile unei pisici.— Și fiindcă e vorba de animale, pu­tem relata o altă excentricitate a­­mericană. Mrs. Pearl Dorothys din Chicago este o femeie foarte bogată. Și ca area milionară a­­mericană, are capriciile ei ciudate. Astfel Miss Dorothys posedă o pisica de Persia, pe care o iu­bește nespus. Stăpîna işi adoră atit de mult animalul, incât îl în­carcă cu bijuteriile cele mai pre­­ioare. Pisica poartă pe cap pro­ro,îîftiit de Q-vir ; la o pi­cioare are brăţări mici de argint cu briliante, iat­ de coadă atîrnă un fel de broaşă cu diferite nes­temate. Valoarea bijuteriilor pisicii se urcă aproape la 100.000 dolari, adecă 16 milioane lei. Şi probabil că bandiţii americani au pus o­­chiul pe această mită, care este cea mai bogată pisică din lume. * O singură zi milionar.— Cazul s’a petrecut la Bologna (Italia). Un anume Lopezzo, lucrător la o carieră de peatră, cumpărase acum cîtva timp un bilet la cea mai mare loterie din Italia. Hazardul a vrut ca lozul său să cîştige suma de 200 mii lire italiene, adecă un milion 600 mii lei Omul era în culmea fericirii şi îşi făcea planuri grandioase. Dar norocul n’a ţinut mult. Lopezzo s’a dus şi a încasat banii. Apoi s’a îndreptat spre o bancă, pentru a depune suma câştigată. In drum însă, un hoţ dibaci a reuşit să-i zmulgă pachetul cu bani şi să se facă nevăzut. Toate cercetările au rămas zădarnice. Hoţul n’a putut fi prins. Şi astfel Lopezzo a fost milenar o singură zi. Bietul om! X. VN 1 O A A £ V M £ A Nobile şi Zeppelinül Un amănunt interesant în jurul raidului la Pol Un ziar german face o intere­santă indiscreţie în legătură cu raidul la Pol al dirijabilului „Graf Zeppelin". înainte de plecarea a­­eronavei, când se făceau pregăti­rile pentru voiajul polar, genera­lul italian Nobile, şeful tragicei expediţii de acum patru ani, a in­tervenit la Friedrichshafen, cerând să participe şi el la raidul Zeppe­­linului Deşi în cauză erau numai oameni de ştiinţă, n’a reuşit să învingă totuş puterea superstiţiei. Conducătorii uzinelor din Fried­­richshafen au ştiut să refuze în mod afabil cererea generalului ita­lian, socotind că Nobile este un explorator nenorocos, care aduce ghinion în expediţii. Atunci No­bile a intervenit la conducătorii spărgătorului de ghiaţă „Maligyn“ şi a obţinut permisiunea de a pleca cu acest vapor spre regiu­nile polare, de care — după cum declară el — se simte atras ca de o putere misterioasă. Astfel pa­siunea omului de știință a fost satisfăcuta. PENTRU PROGRESUL ŞTIINŢII Marele dirijabil german „Graf Zeppelin“ a făcut importante cer­cetări ştiinţifice în regiunile polare, de unde s-a reîntors şi a aterisat aseară la Berlin. Pretutindeni pe unde a trecut, Zeppelinul a fost primit cu un entuziasm puternic de o mulţime imensă, aşa precum se observă în clișeul nostru. (Vezi amănunte în pag. IV) MOARTEA UNUI SAVANT Precum am anunţat, cunoscutu învăţat elveţian Auguste Forel a încetat din viaţă în vrâstă de 83 ani. Forel ajunsese celebru în toată lumea prin studiile sale de psihiatrie şi prin cercetările asu­pra problemelor sexuale. Cartea sa „La Question sexu­elle“, una din cele mai vaste şi documentate opere asupra acestei chestiuni, se bucură de un renu­me mondial, fiind tradusă şi răs­pândită în numeroase ţări. Pe lângă activitatea sa strict ştiinţifică, Auguste Forel era un convins pion al pacifismului, luptând în permanenţă prin cu­vântul şi autoritatea sa pentru distrugerea barierelor teritoriale şi sufletești dintre popoare. Auguste Forel Duel între două fete Lupta pentru un bărbat In orăşelul Szeg din Ungaria s’a întâmplat un caz nostim obi­cinuit Două fete, anume Maria Fü­lp şi Rosa Golity iubeau a­­celaş bărbat. Acesta le-a declarat că este decis să se căsătorească, dar nu ştie pe care dintre cele două fete să aleagă. Când rivalele au aflat această situaţiune, au ho­tărât să-şi dispute bărbatul pe calea armelor. Duelul a avut loc la marginea orăşelului, în cel mai strict secret. Ca armă de luptă a fost aleasă spada. Tânăra Maria a primit două lovituri grave şi a fost in­ternată in spital, iar rivala ei Rosa Golity se află arestată. In modul acesta bărbatul a rămas liber și astfel n’ar fi exclus, când două se ceartă, să câștige o a treia­­.. Două milioane sclavi eliberaţi în Abisinia Precum am anunţat, atunci când Ras Tafari s-a încoronat ca împărat al Abisiniei, a redat liber­tatea tuturor robilor de pe dome­niile sale. Ras Tafari, care vrea să-şi mo­dernizeze ţara, a dat acum un ordin de desrobire generală. Toţi sclavii din Abisinia, în nu­măr de aproape două milioane, au fost eliberați. Edison e obosit şi renunţă la activitatea ştiinţifică Ziarele americane anunţă că Edison se simte obosit şi vrea să renunţe definitiv la activitatea ştiin­ţifică. Celebrul inventator a îm­plinit venerabila virstă de 84 ani şi pare uşor suferind. De o lună de zile el n’a mai venit la labo­ratorul său. Faptul acesta a pro­vocat uimire, întrucât in ultimii ani Edi­on n’a lipsit nicio zi de la masa lui de lucru. Bătrânul inventator a pierdut agerimea mişcărilor. Toată viaţa a muncit neîntrerupt, iar numărul invenţiilor sale se ridică la 1000. In prezent are nevoie de un re­­paos definitiv. E­lison îl merită deplin ! PÂNE REA ŞI NECOAPTA vând multe brutării din Iaşi Odată cu aplicarea timbrului pe pane, brutarii ieşeni au început să micşoreze greutatea. Sezisat de cetăţeni, primarul oraşului a pornit la control personal. Şi acolo unde a găsit lipsă la cântar, a confiscat panea. Brutarii ştiu însă să se sustragă controlului, ca să-și facă mai departe afacerile. Iată, de pildă, un sistem revoltător: Dacă pui pe cântar pânea zisă albă, de un kgr. găsești aproape 950 gr. (greutatea tolerată). Tăind însă pânea, vezi că miezul este cleios. Adică pânea nu-i coaptă. Dacă coptul în cuptor s’ar fi făcut cum trebue, pânea abia ar cân­tări ceva peste 800 grame. In a­­cest chip se comite furtişagul la cântar. Şi in plus, se serveşte ce­tăţenilor o pâne displăcută, greoae, care îmbolnăveşte lumea de sto­­mah. Intr’o regiune cu cel mai bun grâu, mâncăm pânea foarte rea. In această direcție trebue să-şi îndrepte atenţia primăria şi ser­viciul sanitar. Lr. Pe linia drumului de fier, Pos­­tumia este localitatea de graniţă între Italia şi Iugoslavia. E un o­­răşel modest, care pare o oază de verdeaţă şi lumină, aşezată între ziduri de stânci puternice, ca o sfidare a omului împotriva naturii. Deşi modestă ca aspect, acea­stă localtate a ajuns să întreacă însă celebritatea multor oraşe de înfăţişare mai grandioasă. Natura a înzestrat Postumia cu cele mai mari şi mai frumoase peşteri din­ lume, creiând numai prin asta un renume mondial oră­şelului. O sfidare a naturii împo­triva omului. Omul n’a făcut decât să des­copere această splendidă podoa­bă, ascunsă mii de ani în trup de stâncă rece. Şi descoperirea s’a produs printr’o întâmplare a­­proape legendară. In anul 1818, un ţăran, un a­­nume Luca Ceci trecea cu câne­le său prin dreptul stâncilor. La un moment dat, cânele s’a furişat în gaura zidului de peatră şi nu s’a mai reîntors. Omul îşi iubea mult animalul şi a pornit în căutarea lui. Ţăra­nul s’a strecurat prin aceiaşi gaură şi s’a văzut deodată în la­birintul unor săli şi galerii ame­ţitor de frumoase. El n’a mai găsit cânele, dar în schimb a descoperit o minune a naturii, peşterile dela Postumia sau — cum se numeau înainte de război — grotele dela Adelsberg. # Aceasta e povestea. De fapt însă ceiace pare mai mult poveste, este însăș realitatea: peşterile uriașe, învelit într’o pelerină specială, pentru a putea suporta mai bine temperatura rece din inima stîncilor, cînd ai pătruns în grote, te crezi desprins brusc din lumea obicinuită şi transportat într’o lume de basme. Trenul electric trece încet prin tuneluri, galerii şi autentice palate de piatră. Călătorii, aproape tot timpul muţi de admiraţie, exclamă numai din cînd in cînd, în limba lor, un: „E magnific ! E extraordinar!“ Intr'o prăpast­e ad­ică curge o apă repede şi zgomotoasă. Pe zi­duri, pe tavane şi pe podeaua de stâncă, rocile, stalagmitele şi sta­lactitele de toate formele şi toate culorile, s’au împreunat de aşa manieră, încât au creat tot felul de podoabe : o lampă cu abat­­jour, statuete, perdele de peatră, subţiri de doi milimetri, etc. Vezi un castel verde, apoi un palat roz, bisericuţe, copaci de peatră. Rocile au încremenit în chipul celor mai variate figuri : Madona, Isus pe cruce, Napoleon, un turc, o mamă cu copilul în braţe. In peatră a amorţit imaginea unor animale uriaşe : elefanţi, lei, maimuţe... Ochiul priveşte o bogăţie infi­nită de forme şi culori. Peşterile au o lungime de 24 kilometri , şi admiraţia parcă oboseşte. Din când în când, apar săli mari, perfect netede şi luminata feeric. Una e sala de dans, unde au loc — foarte rar — petreceri grandioase ; alta e sala de con­certe, unde Mascagni a dirijat o­­dată o orchestră de 200 persoa­ne ; alta e sala de repaos. In această ultimă încăpere, vi­zitatorii se opresc. Există acolo, în inima peşterei, un oficiu poş­tal care primeşte corespondenţă. Unii vizitatori expediază ilustra­­ţiuni, iar alţii se iscălesc pe zidu­rile de peatră spongioasă. Pe a­­cele ziduri se întâlnesc nume de oameni din toate colţurile lumii: Capetown, Londra, Leningrad, Los Angeles, Cairo, Paris, etc.... Şi printre toate acestea, am a­­dăugat eu pe laşul nostru drag. Era acesta singurul fior cald în Dar pornim mai departe. Una după alta, sălile îşi schimbă cu­lorile şi ornamentele de peatră. Pe plafoane, stânca atârnă in formă de broderie fină. Intrăm în sala de diamante, o sală încrus­tată cu cristali sclipitori, ca dia­mantele veritabile. Intr'o altă galerie, în găuri plina cu apă, trăesc animale preistorice. Ele sânt unicele exemplare din lume ; au forma unor crocodili mici şi sânt întreţinu­e cu o hra­nă specială. Dar deodată lumina grotei de­vine misterios roşie. P­uleşte par­că un val de teamă. Bulgări da stânci zugrăvesc figuri groteşti, care inspiră teamă. E grota Infer­nului şi ai impresia că moartea pândeşte subt fiecare peatră. Un murmur înfricoşetor de apă. E Styxul grotei. . Şi apoi, mai departe, decorul se schimbă brusc. O sală de un alb dulce, fermecător. Peste tot, statuete, îngeri şi flori de peatră, făcute parcă din spumă şi dantele. O lumină uşor roză colorează priveliştea de un pitoresc feeric. E grota Paradisului. In alt colţ, stalactitele şi stala­­mitele se îmbrăţişează perfect , alcătuesc o orgă uriaşă. Dar nu este numai chipul instrumentului de muzică. Ghidul loveşte cu un beţişor braţele de peatră şi orga cântă, cântă într’adevăr. O melo­die parcă divină, un glas de în­geri. Oare acolo e imaginea pă­mântească a paradisului ?... * Trenul electric porneşte din nou imaginele pitoreşti ale grotei se fugăresc una după alta, pe un drum de mister, de farmec şi fee­rie. Am ajuns la poarta peşterei Sântem iarăş în lumea obişnuitu­lui. E impresia unui sfârşit de legendă. I. Berg Din minunile naturii PEŞTERILE DIN POSTUMIA Cele mai mari grote din lume |­l­ife- M O vedere din grotele de la Postumia, peșterile reci de acolo. CRONICA DE VARĂ Continuarea în pagina 11-a) BESTIA APOCALIPTICĂ Daci Elisabeta nu m‘ar ataca cu cheta, picioruşul ei m'ar da gata, domnii mei ! Da­r, când o văd cocheta că vine cu cheta, las baltă eticheta şi zic că n'am mărunţit ! Duminică sau zi de sărbă­toare, împins de cine ştie ce in­terese, îţi perinzi făptura pe stră­zile „melancolice şi parşive“ ale oraşului nostru, necăjit că ţi se rod pingelele şi gândind la nele­giuirile şi blestămăţiile ce se în­teţesc de la o zi la alta. — „Fără îndoială, îţi zici, se apropie sfârşitul pământului, prea îi stricată de tot lumea de azi,— trebue stârpită. De altfel, dacă bagi de seamă, toate semnele timpului se arată rând pe rând : războaie şi veşti de războaie, epi­demii, cutremure pe alocurea... Ba, îmi amintesc chiar că am citit eu odată în Apocalipsul sfânt­­ului loan că, în vremea cea de apoi, au să apară pe pământ nişte fiare ciudate care vor sili pe toţi oamenii să poarte semnul lor. N’or fi oare... ...Dar iată, cu priviri lacome şi viclene a apărut la cotitură ...cheta, bestia apocaliptică cu

Next