Opinia, iunie 1932 (Anul 28, nr. 7525-7549)
1932-06-01 / nr. 7525
ANUL XXVIII No- 7525 ABONAMENTE lei 1000 .... pe un an o 500 • • • • » „ 300 . • . • » 3 atelierele tipografice 3AŞI.—STR LAPUIT, AV^v CQÎ To* LEI EXEMPLARUL MERCUR 1 1 IUNIE 1932 A N U N C I U R I se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI (aşi. — Strada Lăpuşneanu 37 ZIAR POLITIC COTIDIAN Telefoane 3 1 Redacţia 391 Administraţia 394 Serviciul de noapte 367 PRINCIPIILE Opera d-lui RECENZIE DE PirOGEilUilA prof. EugenHerovanu Din tratatul de Procedură Civilă, atât de elogios primit de întreaga presă românească, intitulat „Principiile Procedure! judiciare“, al d-lui Profesor Eugen Herovanu, a apărut în vitrina librăriilor prima fascicolă din volumul al doilea. Scrise cu o deosebită competinţă, autorul fiind unul din cei mai de seamă procedurişti ai ţării noastre. „Principiile" pot fi aşezate alăturea de tratatele germane ale lui Wach sau Kohler şi de cele italiene ale lui Chiovenda sau Mortara. Cu acestea, tratatele franceze nu pot susţine o comparaţie, având o valoare teoretică redusă şi concepute într'un spirit empiric. Numai tratatul în trei volume, ed. II-a (1925) G.Gasson , Tissier, reprezintă un pas înainte pe care o face ştiinţa procedurală franceză. începând volumul al II-lea, dl. Prof. E. Herovanu se ocupă de formele în care se desfăşoară acţiunea în justiţie în faţa instanţelor judecătoreşti. Sunt studiate principiile care guvernează legile de procedură, formalismul juridic, metodele de interpretare întrebuinţate în studiul dreptului şi aplicarea lor procedurei civile, caracterele distinctive ae legilor de procedură şi în sfârşi sancţiunile normelor de procedură, nulităţile şi decăderile. Urmează studiul raportului procesual, părţi litigante şi terţii şi apoi noţiunea de instanţă. Din chestiunile ei trebuesc menţionate arătând caracterul personal al lucrării preocuparea continuă a autorului de a cerceta problemele procedurale în lumina principiilor generale ce cârmuesc ştiinţa dreptului, trebue să menţionăm : formalism!»! juridic, norme de interpretare în apucarea dreptului procedural, nulităţile actelor de procedură, noţiunile de părţi litigante şi terţi etc. Prin bogatul material jurisprudenţial şi doctrinar adunat, „Principiile" nu sunt destinate numai studenţilor ce vor să prepare examenul din anul II licenţă, ci constituesc singurul tratat de procedură indicat pentru practicienii dreptului: magistraţi şi avocaţi Socotim apariţia primei fascicole din volumul al doilea, de bun augur. Fie ca dl. Herovanu, rupând tradiţia după care autorii de seamă ai ştiinţei noastre se opreau la volumul Intăiu, să poată duce la bun sftrşit opera pe care a început-o şi care va fac. Cinste ştiinţei juridice româneşti. Dr. Victor Finita avocat t .1 SEHNETIE «SOLUŢIE in jurul congresului Corpului Didactic Cuvintele rostite Duminică, la congresul general al Corpului Didactic, constitue o nouă dovadă că Statul a intrat în disoluţie In special, declaraţiile d-lui Forfu sânt uluitoare. Un profesor spune ministrului său că este incapabil, inconştient, fatal pentru şcoală şi pentru ţară! O spune cu glas răspicat, în public, iar delegaţii profesorilor de toate gradele, aprobă şi aplaudă frenetic... O probă categorică de dsoluţiune! Şi când d. Forţu a fluturat fantoma bolşevismului, a fost cel puţin in notă... * La atitudinea fulminantă a reprezintantului dăscălimii, ministrul vrea să răspundă cu măsuri draconice. Şi bineînţeles, nici una din pârţi nu va ajunge la un rezultat normal. împrejurările tragice ale vremii sânt mai tari şi trec peste capul tuturor. E adevărat că toate pacatele ciki de astăzi nu pot fi puse numai in spatele d-lui Iorga. Un lanţ întreg de greşeli, făurit dealungul anilor, a creiat situaţia catastrofală pe care—iar aş e adevărat—d. Iorga a desăvârşit o. insă in ghiarele unei fatalităţi implacabile, ar fi putut oare un alt ministru de instrucţie, să facă mai multă ispravă ? * Nici sancţiuni drastice ale ministrului contra subalternilor, nu sunt recomandabile. In situaţia deplorabilă a corpului didactic, sancţiunile disciplinare ar părea nedrepte. Iar din punct de vedere psichologic, este explicabilă izbucnirea de revoltă a unui corp select, cu o însemnătate covirşitoar în stat şi care totuşi e umilit grav in demnitatea lui, e nesocotit în drepturi şi e lăsat pur şi simplu pieritor de foame ! * Un lucru e limpede. Am ajuns intr’o situaţie explozivă. Oamenii nu mai pot indura. Guvernul nu mai poate cîrmui. Toate forţele politice şi toată ţara cer stăruitor alţi conducători şi alte metode. A se incăpăţina să mai stea, „tehnicienii" comit o mare greşală, a lor proprie, şi îşi asumă o grea răspundere personală. Incapacitate mărturisită Preşidenţia de consiliu a dat un interesant comunicat, in legătură cu faimosul raport al d-lui Rist. Intre altele, comunicatul spune că observaţiile experţilor străini la adresa bugetelor româneşti din ultimii ani: „cuprind preţioase critici de care actualii şi viitorii conducători ai României vor avea, fireşte, să ţie seamă..." şi că experţii recomandă: „consultarea permanentă a unor specialişti de orce naţiune“ . Scurt, cuprinzător şi foarte trist, înseamnă că vistiernicii şi financiarii noştri au fost nişte incapabili, care au dus ţara la dezastru financiar (atât „tehnicienii“ cât şi oamenii de partid). Iar pe viitor, trebue să ne punem sub tutela specialiştilor străini. Adică, incapacitatea conducătorilor noştri şi nevoia controlului din afară. Asta reesă din comunicatul guvernului. .. y CALITATI POLITICE TI' a B C fi i O 11 îl [i O i' ii i li î r" O scenă impresionantă din timpul groaznicei nenorociri din golful Aden: mai mulţi pasageri transportaţi pe vasul sovietic „Comorin“ de pe vaporul „Georges Philippar“ cuprins de flăcări. CASA MORŢII 10 sinucideri şi 8 crime într'un an In cartierul Solec din Varşovia exista o clădire supranumită „Casa morţii*. Şi ea merită într’adevăr acest titlu sinistru. Zilele trecute femeia Drongowska şi-a ucis acolo bărbatul cu câteva lovituri de cuţit. In casa aceia blestemată, în interval de un an, s’au întâmplat 8 crime, între care şi un fioros paricid. In plus, în acelaş imobil, s’au înregistrat şi 10 sinucideri (trei s'au produs în aceiaş zi, când o familie compusă din trei persoane şi-a pus capăt vieţii din cauza mizeriei). Acest lanţ de fatalităţi a creiat o puternică superstiţie. Locatarii au evacuat casa şi nimeni nu mai îndrăzneşte să se mute în acea clădire, chiar dacă ar fi oferită în mod gratuit. Lilian Harvey-Willy Fritsch LOGODIŢI Căsătoria va avea loc în toamnă Lilian Harvey, cunoscuta actriță de cinema, a dat un interesant interview unui ziar din Londre. întrebată asupra logodnei cu Willy Fritsch, simpatica vedetă a declarat: „Sîntem foarte buni prieteni. In Noembre voi pleca la Hollywood. Nu ştiu însă dacă Wily Fritsch mă va putea însoţi, întrucât are de isprăvit două filme. In caz afirmativ vom turna la Hollywood câteva filme în versiune engleză. In acest scop Fritsch ia lecţii de engleză. Şi eu îi sunt profesoară !“... Will Fritsch a fost mai tranşant Întrebat de acelaș ziar londonez, apreciatul actor a răspuns: „In Octombrie voiu pleca la Holywood împreună cu logodnica mea Lilian Harvey. Și acolo vom face probabil nunta". Rămâne să vedem însă, dacă această știre nu-i o reclamă în vederea viitoarelor filmei.. Scrisoarea săracului . Scumpirea cărţilor poştale Se plânge toată lumea că statul menţine scumperea şi este primul speculant al pungilor sărăcite. S’a cerut stăruitor o reflenire a taxelor şi tarifelor la mărfurile monopolizate şi la întreprinderile publice. S’a promis o revizuire a tarifelor poştale. Şi când colo, iată că s’a scumpit considerabil tocmai carta poştală, scrisoarea săracului ! Ţărănimea, muncitorii, soldaţii şi în genere sărăcimea (şi cine nu-i sarac astăzi ?! întrebuinţează carta poştală pentru menţinerea legăturilor familiare, pentru rezolvirea intereselor şi pentru exteriorizarea nădufului sufletesc. Iată că i se îngreuiază această posibilitate, scumpindu-se carta poştală, la lei 3,50 — preţul unei pâni negre. Se înţelegem oamenii vor rări întrebuinţarea cărţii poştale, devenite un lux. Şi astfel, mergem spre izolare şi sălbătăcire. Lr. aproape D ÎN T O IM T AN UM E A SoŢia ideală. — Un grup de doamne din elita Budapestei, în frunte cu contesa Teleky, pregăteşte un concurs pentru alegerea soţiei ideale. In regulamentul adresat candidatelor putem afla care sunt condiţiunile ce trebuie să le îndeplinească o femeie, pentru a merita titlul de soţie ideală, lată-le: 1) să se scoale cel mai târziu la 7 dimineaţă — 2) să ştie să gătească, să coase şi să brodeze — 3) să ştie să-şi crească copiii — 4) să nu frecventeze cluburi diferite în dauna gospodăriei—5) să nu părăsească căminul decât pentru strictele necesităţi casnice — 6) să apară totdeauna în societate în tovărăşia bărbatului — 7 să fie modest. şi econoamă — 8 să aibă grijă ca soţul să fie îmbrăcat curat — 91 pe cât posibil să renunţe la farduri şi la capriciile modei care impun cheltueli inutile şi 10) să respingă flirtul şi orice cochetărie. Aşadar, un adevărat decalog al femeii ideale. Şi precum se vede, acest decalog nu dă importanţă calităţilor fizice ale tovarăşei de viaţă, ci numai celor morale, sufleteşti E greu deci de presupus că concursul in cauză va găsi suficiente candidate ... * Ochelarii împlinesc 800 ani. Un ziar german susţine că ochelarii împlinesc vârsta de 800 ani. Cei care au făcut cercetări în această chestiune, au putut stabili că prin anul 1132, adecă acum opt veacuri, s’au introdus pentru prima oară ochelarii în Europa. Cine a născocit acest mijloc de a corecta defectele vederii, nu se poate afirma cu preciziune. Acelaş ziar crede însă că ochelarii sunt de origină chineză. Chinejii îşi puneau pe nas nişte sticle mari aşezate într’o ramă de fildeş, pentru a atenua lumina soarelui. Misionarii europeni reîntorşi din China au adus acest obiceiu, care apoi, perfecţionat prin lentile măsurate, a creiat ochelarii, aşa cum îi cunoaştem şi astăzi.* Revolverul lui Kreuger. — Se ştie că Ivar Kreuger, faimosul „rege al chibriturilor", s’a sinucis cu un foc de revolver intr‘o cameră de hotel din capitala Franţei. Unde se află această armă, nu se ştie deocamdată. Se pare însă că ea s’ar găsi la poliţia din Paris. Faptul interesant este că poliţia parisiană a primit o scrisoare din partea unui milionar anume John Thomson din Washigton, un pasionat colecţionar de obiecte celebre. Acesta anunţă că e dispus să ofere 200 dolari, adecă 35 mii lei, pentru revolverul cu care s’a împuşcat Kreuger, întrucât doreşte să posede şi acest obiect printre colecţiile sale. Poliţia din Paris n’a dat încă niciun răspuns originalului bogătaşi. Cum însă in asemenea ocaziuni americanii se lasă uşor păcăliţi, cineva i-ar putea trimite milionarului de peste ocean orice alt revolver!... Şi-a vândut dinţii de aur—Din Berlin se anunţă un caz impresionant, care învederează până unde trebuie să ajungă oamenii în lupta contra crizei. O femeie în etate de 42 ani, rămasă fără ocupaţie, trăia in cea mai neagră mizerie. Epuizând orice resursă, era ameninţată să moară de foame. Atunci a recurs la o ultimă posibilitate. Femeia s-a dus la un dentist şi l-a rugat cu lacrimi în ochi să-i scoată şi să-i cumpere coroanele de pe trei dinţi de aur, puşi în vremurile bune dinainte de război. Din milă dentistul a satisfăcut această cerere, oferind femeii 20 mărci, adecă 800 Ici. Dar ce se va face ea, după ce va termina şi aceşti bani 1 14* Şi plouă, plouă... .„Şi ţine o ploaie de primăvară. Nil sânt boabe care zâmbesc în lumina soarelui da Mai. Sânt parcă lacrimi de melancolie care formează un plâns general al tristeţe! şi crizei. Picăturile solfegistă parcă pe caldarâm şi acoperişuri spleenul veltainian s il pleut sur la viile... M’am refugiat în librăria „Socec“. Şi acolo dispăruse subit tabloul melancolic de afară. Doamne cochete răspândiau parfum suav şi ecoul unor comentarii subţiri despre modă. Aparate de radio şi gramofoane lansau ultimele şlagire ale filmelor sonore. Şi ca desert delicios la acest menu vesel, îl găsim într'un colţ pe d. G. Topîrceanu. Nu mai ştiam dacă plouă. Poate n*am auzit nici tunetele, căci reprezînfanteie sexului frumos din librăria „3ccec“ se aflau într’o discuţie antrenantă .. Ne-am retras. Mă aflai între d-pii G. Topîrceanu şi Ath. Gheorghiu, drectorul librăriei. Evident, dialogul nu putea începe decât de la cărţi D. Topîrceanu rămine adversarul sistemului de a se plaga volumele în biblioteci popu-Poetul G. Topîrceanu tare, întrucât în felul acesta vânzarea stagnează şi autorii sânt în reală pagubă. Mai ales romancierii, având în vedere că romanele uşoare cu notă senzaţional, picantă formează astăzi gustul preferat al publicului. Pentru un Pitigrib, de pildă, o bibliotecă de împrumut poate fi un adevărat dezastru. In schimb poeţii au mai puţin de suferit de pe urma acestui procedeu, fiindcă un volum de versuri nu se adresează decât unui public alea. Acesta păstrează poeziei un cult special şi de aceia pentru el cartea cu rime nu poate însemna o lectură de împrumut, ci proprietatea unei voluptăţi. „La volume du livre“ cum spune André Gide, Mici sorticării Dard. Topîrceanu, pe drept cuvânt, este revoltat de alt sistem mai păgubitor, care se practică la noi fără scrupule şi din nefericire şi fără sancţiuni. Poetul „Migdalelor amare“ îşi exprimă toată indignarea împotriva „hoţilor de talent“. LA „SOCEC“, CÂND PLOUĂ .. «AMĂRĂCIUNILE» MAESTRULUI G. TOPÎRCEANU iiiuflîHîmriiîliiiiii iii r „z-,, juf— ■ . —mr TrimmmiiTf^rini'raminirTriirFnTTreTn^TriTiiil Revistele teatrale și proprietatea literară — Câteva proecte ale marelui nostru humorist — Maestrul Topîrceanu și Curtea cu Juri al Un copil cu două feţe Monstrul din Cehoslovacia O femeie din Biüin (Cehoslovacia) a dat naştere unui monstru. Copilul are două feţe. Capul foarte mare posedă două figuri simetrice, cu două guri, două nasuri şi patru ochi. Numai urechile sânt comune. Pruncul a trăit câteva minute, în care timp dovedea prin ţipete şi mişcări că are dureri insuportabile. Apoi monstrul a sucombat. Cadavrul acestui copil a fost predat muzeului de istorie naturală din Boin, unde va fi păstrat printre alte curiozităţi ale naturii. rr Tichii de mărgăritar P U M" ... GU DISTRIBUJIE ROMlNEASCl — loniţă Pompieru către Tynelle Annys — Ţaţă Tinco *). Te-am văzut în „Fum" şi ne-ai făcut... praf. Cine dracu o fi făcut focul ăla de-a eşit asemenea „Fum", nu ştiu, dar probabil că l-a făcut din gunoi că prea a fost... asfixie. Al eşitf Ţaţă Tinco, premiul întăi (cu, ori fără cunună, nu ştiu) la concursul de fotografii al unei reviste Cinema (sau cine te-a...) şi de-aci... pac, cu matale la peliculă adică la film, de parcă era numaidecât obligatoriu. Puteai să te faci şi matale Miss România ca să câştigi odlicolon, ciorapi de mătase, ori mărgele, — plus voiajul la Galveston — și o terminam cu tevatura aci, fără să mai scoatem „Fum* pe... urechi. Dar în filmul ăsta, — cu „Fumul" pe care 1-ai scos, — ai făcut un miros cu care ai stricat tot parfumul artei românești, de o să creadă străinătatea că numai Tinea Stavrache și Pola Ilieasca sunt filmageoaice (iartă-mi termenul ăsta nou, tehnic) pe pelicula românească. Dacă s’ar fi oprit filmul la scena aia cu patul, ziceam și noi bravos . Era o poză în care admiteam că ai un argument cu care să-l convingi pe... regizor să te peliculizeze (poate singurul argument). Dar când am văzut că e-a mai făcut şi... spaniolă, Ţaţă Tinco, am dat-o dracului S’a revoltat latinitatea în noi de ofensa adusă fraţilor din peninsule iberică. Asemenea spaniolă, nici la.. „Chefteaua în bosul ei, de pe Vitán, n’am văzut. Aci erai spaniolă, aci toreador, aci Ţaţa Lina, aci Ţaţa Ţinea sadea — şi aveai o ţinută de spaniolă... de par’că erai recrut de cavalerie descălecat după trei ceasuri de trap bătut fără scări Pintenii iţi lipseau, Ţaţă Tinco, că ai jucat pe spaniola ca un vagmistru. Ba încă l-ai tăiat şi pe amicul Brună la aprins ţigarea, la el, bricheta nu lua foc şi a aprins-o cu chibritul, pe când mata, cum ai dat din deşte, cum a luat foc şi ai scos.. Fum. Dacă după „Fumul* ăsta, ţi-au mai rămas fumuri de cinematograf — şi dacă regisorul tot mai are fumuri să te creadă artistă, — stătue pe lângă el, Ţaţă Tinco să-i dea dracului foc la film, barem să se aleagă „Fumul* de el, ca nu cumva să ne facă pocinogul să treacă graniţa, că destul suntem de afumaţi şi-aşa.. Iar dacă cumva îţi vine gustul, sau fumul să faci şi matale, Ţaţa Tinco, ca marile vedete cari au fost pe la noi, (Anny Ondra, Verebe?, Liedcke, etc), adică s’o iei în turneu pe urma filmelor și a foamei, — să nu vii in Iaşi. Că am auzit pe conu Jenici Anghelescu dela pompieri, că dacă te-o prinde cu asemenea „Fum“, pune pompele pe matale să te stingă. Şi eu, deci, nu mă pot pune cu superiorul, ordinul e ordin, nu te las nici moartă și te sting nu a ta. Au revoir, la „Fum‘-oir“— — Ioniță Pompieru de la Sidoli p. conf. Ion Brambură *) Pa Tynelle Annys, cu numele românesc, o cheamă Tinea Stavrache. (Continuare in pagina Ha) —„Am scris câteva, reviste de teatru. Acest gen, deşi depreciat în ochii multora, este destul de dificil, întrucât presupune o permanentă primenire de situaţii, de spirite şi actualităţi, o combinaţie de text şi muzică, etc. Revista e socotită ca o producţie minoră şi ...populară. Totuş, in materie de producţiuni artistice, singurul criteriu e talentul. Şi revista poate indica de multe ori un talent „Ei bine, să vezi ce am păţit regulat. Părţile care se puteau adapta pentru diferite situaţiuni, erau fără nicio jenă sustrase şi apoi reprezintate în alte localităţi şi în special la Bucureşti Se schimbau cel mult numele persoanelor.