Opinia, august 1932 (Anul 28, nr. 7577-7602)
1932-08-02 / nr. 7577
AflUL XXVIII No. 7577 ABONAMENT Lei 1000 . CARTELAREA SPECULANŢILOR după sistemul cartelului oloiului Am arătat cu cifre cât de spoliatoare este specula pe care o exercită cu câţiva potentaţi ai uleiului din ţara Românească. Am arătat cum, fără nici o îndreptăţire, cartelul oloiului a pus o taxă de 10 lei la Kgf. pe spinarea consumatorului. Am arătat beneficiile care însumează această taxă. Plîngerile numeroase ce le primim, nu numai din partea consumatorilor, dar din partea chiar a detailiştilor şi micilor angrosişti da unt-de-lemn, ne fac sa revenim. Ni se relatează de pildă cazul fabricei Bărbuţă din Bucureşti, una din cele mai proaspete rafinării moderne din ţară, care intrând în cartelul oloiului, a primit 4 milioane de lei avans, şi fabrica a fost demontată piesă cu piesă. Este de mult adus la cunoştința publicului, cazul fabricei Steinberg din Cernăuţi care a primit 1 milion de lei avans şi cite 300.000 lei pe lună ca să nu lucreze. Cazul fabricei „O.ma“ din localitate, demontantă şi transportată la Iţcani, plătită gras, numai pentru că ameninţa cu repunerea ei în funcţiune la Iaşi • •• Politica cartelurilor a devenit sistemul economiei pseudo-capitalismului ce ne stăpâneşte astăzi. Şi cartelul oloiului, care este cea mai proaspătă formaţie, e imitat încetul cu încetul, de tot ce este articol de consumaţie. Pieţile publice sunt pline de carteluri : al pătlăgelelor, al cepei, al ardeilor, până şi al popuşoilor fierţi (fără să mai vorbim de cartelul sifonului, şi altele mai vechi). La cartelul speculanţilor, nu poate fi decit un singur răspuns : cartelul consumatorilor. Şi din informaţiile ce ne survin, se pare că acest cartel de apărare, nu va întîrzia. Lazar Marcu $vf • X)0^x' 3 LEI EXEMPLARUL MARȚI 2 AUGUST 1932 | ___ OPINIA 0CV c«*0* ZIAR POLITIC COTIDIAN IBfaFflfliiMiiniJlhdB3fffyfflÉaM<8HWai ACTUALITĂŢI POLITICE „Pe când cortegiul miniştrilor şi parlamentarilor ieşea de la Patriarhie, indreptându-se spre Camera deputaţilor, un grup de cetăţeni a strigat: Jos guvernul!“ Aşa anunţă ziarele, ca o variaţie a protocolarelor dări de seamă despre solemnitatea deschderii Corpurilor Legiuitoare. E un început de reeditare a obieiurilor politice de odinioară, când se obişnuiau guvernări lungi ale unui partid, aşa că opozanţii îşi pierdeau răbdarea. Pe atunci se manifesta ostil in preajma Camerei şi se puneau la cale inadvertenţe când trecea cortegiul regal, sau sub ferestrele Palatului. Chiar in timpurile mai noui, sub Regele Ferdinand, naţionalţărăniştii — exasperaţi de o prea îndelungată opoziţie — obişnuiau să nu asiste la deschiderea parlamentului (ca liberalii, astăzi), şi chiar să-şi facă un „parlament“ al lor, într’o sală de baluri din Bucureşti. Asemenea manifestaţiuni opoziţioniste vor creşte, fără îndoială, în intensitate şi în număr. Vom vedea aducându-se mahalagii la Cameră, ciocniri cu jandarmii; răniţi; poate vre-un mort („un mort“ e mare chilipir pentru opoziţie!, vom mai vedea aluzii anti-dinastice (averescanii au şi făcut recenta mascaradă din piaţa Palatului), şi alte manifestaţii de disperare a înflămânzirei politice. Dar, parcă altă dată erau vremuri mai bune. Astăzi săntem in catastrofă şi trebue să ne gândim serios la lecuirea rănilor acestei ţări. Spectacolul naţional-ţărănist Spectacolul partidului naţionalţărănesc, în goană după un şef, în timp ce fruntaşii se ascund unul după altul, fugind cu toţii de răspundere, este orignal şi chiar fără precedent in analele politice. In Anglia, anul trecut, partidul conservator a dat o luptă electorală dârză contra laburiştilor. Şi daca a obţinut majoritatea, şi-a luat imediat răspunderea guvernării, in cele mai grele condiţii ale statului. In Franţa, recent, radical-socialiştii, obţinând succes electoral, au format imediat guvernul, înfruntând extraordinare dificultăţi ale conferinţei reparaţiilor. In Germaia, partidele dau o luptă vajnică pentru supremaţia, fiecare stând gata să-şi asume răspunderea. Ba chiar hitleriştii meditează a recurge la forţă pentru a-şi aplica programul. Şi aceiaş hotărâre dârză se manifestă în toate ţările, de către toate partidele şi grupările. Numai la noi, căpeteniile naţional ţărăniste, după ce au obţinut învestitura de la popor, se sperie de răspundere şi dau înapoi. E un rar spectacol tragicomic ! Dintre dumnealor, poate cel mai puţin vinovat e d. Maniu. Nu mai era şef al partidului; n'a primit să facă guvern de alegeri; şi poate că n’a aprobat revenirea atât de repede la putere. Deci n’ar putea fi obligat — împotriva actelor şi convingerilor lui — să prezidele greşelile altora. Dar vina întreagă li revine d-lui Mihalache care era preşedinte interimar, şi d-lui Vaida care a primit succesiunea regimului de tehniceni. Vina dumnealor merge până la ridicol, în faţa ţârii întregi. X LA DA PARLAMENTULUI Nervozităţi de opoziţie. — Reeditarea vechilor moravuri Veselie macabră Un chef într’un cimitir Cazul acesta ciudat s’a petrecut n localitatea Temerin din Iugoslavia. Zilele trecute a încetat acolo din viaţă femeia Veronica Cantor, in vrâstă de 82 ani. Pe patul de moarte bătrâna a rugat ca la înmormântare să nu fie lumea tristă, ci să petreacă din belşug la un chef organizat în cimitir, chiar in faţa mormântului Dorinţa defunctei a fost satisfăcută. Moarta a fost îmbrăcată la straie de mireasă, cu o coroană de mirt în jurul capului. Lângă mormânt, sicriul a fost deschis şi împodobit cu fiori. Apoi s-a încis o petrecere in toată regula. S’a băut, s'a cântat, s’a dansat până în zori, cu o veselie extraordnară, de parcă cheful n’avea loc în cimitir. Veniseră mulţi şi din satele vecine, pentru a lua parte la această scenă curioasă. Abea spre ziuă, cei care mai rămăseseră treji, şi-au adus aminte de moartă și au îngropat-o, tot în sunetele unor cântece vesele, așa cum dorise decedata. Cel mai bun lucrător Un concurs util în Franţa Guvernul francez a organizat un concurs pe ţară pentru alegerea celui mai bun lucrător. Acest tip ideal de lucrător trebuie să întrunească trei însuşiri capitale: hărnicia, abilitate şi cinste. Concursul a durat câteva săptămâni, rezultatele din diferite regiuni totalizându-se la ministerul muncii. După aceste rezultate, preşedintele republicii franceze a semnat un decret, prin care muncitorul Ferdinand Fleuret, în etate de 80 ani, capătă titlul de „cel mai bun lucrător al Franţei* şi este decorat, ca răsplată, cu legiunea de onoare. Credem că asemenea concursuri ar fi nimerite şi la noi, fiindcă ele ar mai stimula poate munca şi cinstea! Un plebiscit pentru un turn Cazul interesant detr’un târg german In localitatea Stockach din Germania s’a înălţat o nouă biserică. Construcţia a fost terminată de mai mult timp, rămânând numai să se aşeze turnul din vârf. Dar plasarea turnului a fost amânată luni de zile, deoace pe această chestiune s’au iscat vii neînţelegeri între locuitorii târgului. Unii susţineau ca din motive de economie să se utilizeze turnul dela biserica veche; alţii însă cereau neapărat să se facă un turn nou. Fiindcă nu se putea ajunge la un acord pe cale amiabilă şi fiindcă scandalurile pe această temă deveneau tot mai dese şi mai violente, autorităţile au trebuit să recurgă la un plebiscit. Populaţia orăşelului şi-a exprimat părerea la primărie, votând pentru sau contra turnului nou, ca la alegeri. Scrutinul a indicat că 1600 cetăţeni cereau un alt turn, şi numai 433 locuitori îl admiteau pe cel vechi. In felul acesta marele „conflict* a fost soluţionat şi în sfârşit biserica va putea fi terminată. IN PAU. 4-a ULTIMA ORA PACIFISM ŞI DEZARMARE încă un pas pe care-l dorim hotărâtor pentru dezarmarea popoarelor şi asigurarea păcei, a fost conferinţa dela Lausanne,— după cum işi manifestă credinţa întreaga presă mondială, şi în genere acei cari au urmărit îndeaproape desbaterile acestei conferinţe. La Geneva, s’au făcut deaseraenea unele propuneri de-o deosebită importanţă, menite a aşeza pe baze solide pacea lumii. Cele mai proeminente figuri în slujba patriilor lor, reprezentanţi ai naţiurielor, şi-au spus cuvântul in marea problemă a păcei, pacea realizată pe concepţiile noui „forţa în serviciul dreptului“, după cum se exprimă d. loan Petrovici în conferinţa sa „Le dynamisme contemporaine“, ţinută la Geneva ; adevărata pace şi sipeera de-Cu timpul, sabia va fi învinsă de cugetare. Napoleon Inarmare şi nicidecum „pacea înarmată" (Bewaffneter Friede) cum este pe drept cuvânt ironizată, pacea de până acum. Preocupă pe toţi această chestiune vitală a omenirei şi în ambele citadele din slujba păcei, s’a căutat a se găsi o soluţie fericită acestei probleme mari. „Nu-i nici bine în războiu ; cu toţi cerem pacea !“ spune poetul Romei antice, Virgiliu. Iar astăzi după atâtea secole putem constata cu groază că nu am realizat nimic mai mult pentru pacea lumii ! Momentele cari le trăim sunt mai grele ca oricând. „Fiecare să-şi ia, să păstreze in faţa istoriei răspunderile sale — spune bărbatul de stat francez, d. Tardieu. Dacă reuşim, vom fi întemeiat pe baze solide pacea permanentă. Dacă nu isbutim, vom avea de înregistrat falimentul celei mai mari speranţe pe care a nutrit-o omenirea, falimentul mitiunei cele mai clare şi perfect realizabile pe care ni-a încredinţat-o pactul Societăţii Naţiunilor. Inchee apoi: „Să organizăm pacea ! Cei tineri vor continua. Noi cei bătrâni s’o începem! Câtă putere de convingere constatăm apoi că vrea să exprime d. Paul Boncour la 28 Februar 1932 in oraşul Bourge, când îşi inchee marele discurs pacifist : „Cu ideia bună pentru binele omenireî, pentru noi cu toţii, cu Dvs. până la capăt, în pace şi pentru pacel*. Vorbim despre pace şi de războiu ! Iată interesantele cifre ale comisiunei poloneze de colaborare internaţională, cu sediul la Varşovia, care a făcut un raport prin care se constată că în curs de 3421 ani a domnit pace în lume doar timp de 268 ani. Opt mii tratate de pace semnate şi contra-semnate, au sancţionat 3153 ani de război. O altă statistă cu adevărat sguduitoare este publicată de ziarul „Telegraf“ din Amsterdam cu privire la victimile războiului. In războiul de 7 ări au murit 554 mii oameni; în revoluţia franceză un milion 400 mii; în războaiele napoleoniene un milion 700 mii; în războiul din Crimeia 785 mii; în războiul pentru independenţa Americei 70,000; în războiul ruso-japonez 620,000; în războiul din Balcani 100,000; şi în războiul mondial 23 milioane de oameni ! Iată ce vrea războiul! Numai ţara noastră pierde în războiul de pe urmă 800,000 oameni. Este sacrificiul mare al fiilor acestei ţări pe altarul patriei dragi, lată tributul războiului ! Să mai adaugăm apoi la bilanţul războiului cel mare — al forţei contra dreptului — pagube provocate prin Sângeroasele ciocniri din America Am relatat cum s’aupetrecut gravele tulburări dela Washington unde s’au produs violente încăerări între poliţişti şi veteranii care veniseră să-şi încaseze drepturile lor. In timpul ciocnirilor s’au înregistrat mai mulţi morţi şi răniţi. Clişeul nostru reprezintă demonstrația veteranilor americani la Capitol (parlamentul din Washington). 'BIN' TO A TACUME A Fracul lui Briand. — Rudele lui Aristide Briand au primit numeroase oferte pentru cumpărarea unor obiecte râmase de la ilustrul om politic. Faptul interesat este că cele mai multe cereri se referă la fracul lui Briand. Explicaţia ar fi probabil că acest frac este intr’adevăr o haină istorică, având în vedere evenimentele de importanţă mondială la care a luat parte. Un mare admirator al lui Briand, fabricant la Paris, a oferit pentru frac suma de 20 000 franci, adecă 130 000 lei. Pentru condeiul regretatului bărbat de stat s-a propus suma de 10.000 franci (65.000 Iei). Pentru tabachera lui, 3.000 franci (19.000 lei), etc... Familia lui Briand a respins insa toate ofertele, deoarece vrea să păstreze aceste prețioase amintiri. . * Un aviator orb. — Pilotul Charles Harbour, din San-Francisco era unul din cei mai buni aviatori din Statele Unite. Acum câtva timp însă un accident stupid l-a făcut să-şi piardă vederea. Aviatorul a stat mai multe săptămâni în spital, de unde a ieşit zilele trecute. Pasiunea zborului îl tenta, ca o patimă. Deşi lipsit de lumina ochilor, Harbour a încercat un raid scurt deasupra oraşului. Bineînţeles, in acest zbor a fot însoţit de un camarad, care-l supraveghia cu atenţie. Dar acesta n’a trebuit să intervină niciun moment, fiindcă Harbour conducea aparatul cu o siguranţă uimitoare. Te pomeneşti că pilotul orb va încerca în curând să treacă Atlanticul ?... Dela americani te poţi aştepta doar la orice ... * Guturaiul, motiv de sinucidere. — O sinucidere ciudată s’a înregistrat la Modena (Italia). Femeia Cosea Migoti, în etate de 36 ani, suferea de câtva timp de un guturai supărător. Prescripţiile medicului n’au ajutat la nimic. Guturaiul devenise cronic, iar femeia se afla într’o continuă enervare produsă de această boală. Nemai putând suporta depri manta stare nervoasă, femeia şi-a pus capăt zilelr, înghiţând o cantitate de otravă Dusă la spital, sinucigaşa a mărturisit cauza actului disperat Starea ei este destul de gravă, neavând prea multe şanse de a scăpa cu viaţă. Un guturai, motiv de sinucidere, — asta ilusrează într’adevar proverbul cu buturuga mică ... . Amprente şi divers. — In America, cu ajutorul amprentelor digitale, s’a ajuns acum să se descopere nu numai hoţii obişnuiţi, ci şi pe aceia care fură castitatea căminului conjugal. Un caz elocvent s’a întâmplat la Chicago. Un domn a adus la poliţie cearşaful alcovului, care prezintă urme de degete; erau amprentele soţului, ale nevestei şi ale unui... străin. Continuând cercetările, detectivii au putut stabili că amprentele „nelegitime“ aparţin unui... prietin al casei. In felul acesta s’a făcut cea mai bună dovadă a adulterului, ceiace a determinat justiţia să acorde diversul cerut de bărbatul înşelat. Cu asemenea mijloace de investigaţie, desigur, adulterul devine prea periculos, prea riscant, fiindcă e imposibil ca partenerii să evite amprentele digitale ... O candidatură interesantă la preşedinţia Statelor-Unite Preotul Pater James Cox din Pittsburgh şi-a pus candidatura pentru locul de preşedinte al Statelor-Unite. Speculând momentul, el anunţa că vine ca reprezintant al şomerilor şi al veteranilor. Programul noului candidat este destul de interesant El cere înlăturarea tratatului de la Versailles, anularea tuturor datoriilor de războiu, dărâmarea barierelor vamale între state, etc. Pater Cox intenţionează să înfiinţeze in America un partid al „cămeşilor albastre“, cu idei şi metode de extremă dreaptă. Precum se vede, genul Hitler e la modă... A Detaşaţi zilnic acest bon Farmacistul Em. Lupu caracterizat de colegii lui In ziua de 28 iulie curent, a avut loc înhumarea regretatului farmacist Emanoil Lupu La trista ceremonie, d. Th. Jellea, a rostit o duioasă cuvântare, in numele corpului farmaceutic din Iași. Iată felul cum d. Jellea a evocat personalitatea defunctului său colegi * Pământul nesăţios îşi cere tributul. Coasa Morţei cu ascuţişului ei, a atins în nesfârşitul drum şi pe farmacistul Emoil Lupu Stejarul falnic de până acum, a căzut sub lovitura fără greş, datt când ceasul destinului a sunat. Cine a cunoscut bine pe Emanoil Lupu ştie că era de o construcţie care îl făcea să nu şovăiască şi nici să îngenuncheze în faţa obişnuitelor atingeri ce le primeşte omul în viaţă. Tot atât de puţin se resimţea în faţa obişnuitelor obstacole ce le întâlnea în drumul vieţei, cât de greu să lăsa să fie convins în diferitele probleme ce el se puneau. Era dârz şi greu de convins, cu atât mai mult de învins. Şi acum, din fiinţa clădită cu un material atât de solid, ce a rămas ? Şi mâine ce va fi ? Un pumn de lute . Acesta e omul. Emanoil Lupu devine ieşan prin cumpărarea farmaciei şi intră în mijlocul nostru — colegii lui — au dat de sentimentul omului de elită. Este primit cu drag şi cu drag a continuat a lucra între noi, până când firul vieţei s-a depănat complect Prin moartea lui, Corpul farmaciştilor din Iaşi pierde un bun coleg, iar farmacia în genere pierde un membru distins ce poate servi drept exemplu generaţiei care ne ia locul. Familia şi în special fiul său, să nu uite niciodată că Emanoil Lupu a trecut prin viaţă lăsând urme atât pe tărâmul social cât şi pe cel profesional, ce îi onorează. A fost un soţ bun şi iubitor, cum a fost şi un tată nespus de drăgăstos şi atent la educaţia fiului. Nu odată se mândrea el către noi, colegii lui, cu succesele fiului său pe tărâmul culturei in ţările din apus. Nu i-a fost dat insă să te bucure de cât puţin timp de rezultatul jertfelor sale de părinte ; a trecut din viaţă când i se cuvenea să guste din bucuria lui ca tată bun. Dar puterea destinului este mai presus de voinţa omului ; plecăm capul fără dreptul de a cârti. Se duc bătrânii ! Rând pe rând cad unul câte unu, lăsând pe liber tinerelor vlăstare. Facă Domnul că acei ce vin în urma celor ce pleacă, să fie cel puţin tot atât de buni şi destoinici pentru ştiinţa farmaciei Române. Iar tu, iubitul nostru coleg, dormi din pace, pentru că „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele lui în veci lăudat“. In numele Corpului Farmaciştilor din Iaşi, depun lacrimi şi regrete pentru cel ce a fost Farmacistul Emanoil Lupu, distrect, armament, etc. — 1000 miliarde franci. In momentele de faţă, cheltuelile militare sunt cifrate la 110 miliarde franci anual, 14 ani ne despart de acel războiu ruinător şi cicatricele sunt încă destul de dureroase şi cer îndelungă scurgere de timp, pentru ca să nu mai gustăm amarele consecinţe. Vrem astăzi, individ ca şi popor, să ne refacem prin o cât mai intensă putere de muncă, căutăm soluţii şi acestea întârzie de a veni. (Continuarea în pagina 11-a)