Opinia, august 1932 (Anul 28, nr. 7577-7602)

1932-08-02 / nr. 7577

AflUL XXVIII No. 7577 ABONAMEN­T Lei 1000 . CARTELAREA SPECULANŢILOR după sistemul cartelului oloiului Am arătat cu cifre cât de spo­­­liatoare este specula pe care o exercită cu câţiva potentaţi ai uleiului din ţara Românească. Am arătat cum, fără nici o în­dreptăţire, cartelul oloiului a pus o taxă de 10 lei la Kgf. pe spi­narea consumatorului. Am arătat beneficiile care însumează această taxă. Plîngerile numeroase ce le pri­mim, nu numai din partea con­sumatorilor, dar din partea chiar a detailiştilor şi micilor angrosişti da unt-de-lemn, ne fac sa reve­nim. Ni se relatează de pildă cazul fabricei Bărbuţă din Bucureşti, una din cele mai proaspete rafi­nării moderne din ţară, care in­trând în cartelul oloiului, a pri­mit 4 milioane de lei avans, şi fabrica a fost demontată piesă cu piesă. Este de mult adus la cunoştința publicului, cazul fabri­cei Steinberg din Cernăuţi care a primit 1 milion de lei avans şi cite 300.000 lei pe lună ca să nu lucreze. Cazul fabricei „O.m­­a“ din lo­calitate, demontantă şi transpor­tată la Iţcani, plătită gras, numai pentru că ameninţa cu repunerea ei în funcţiune la Iaşi • •• Politica cartelurilor a devenit sistemul economiei pseudo-capita­­lismului ce ne stăpâneşte astăzi. Şi cartelul oloiului, care este cea mai proaspătă formaţie, e imitat încetul cu încetul, de tot ce este articol de consumaţie. Pieţile publice sunt pline de car­teluri : al pătlăgelelor, al cepei, al ardeilor, până şi al popuşoilor fierţi (fără să mai vorbim de car­telul sifonului, şi altele mai vechi). La cartelul speculanţilor, nu poate fi de­cit un singur răs­puns : cartelul consumatorilor. Şi din informaţiile ce ne survin, se pare că acest cartel de apărare, nu va întîrzia. Lazar Mar­cu $vf • X)0^x' 3 LEI EXEMPLARUL MARȚI 2 AUGUST 1932 | ___ OPINIA 0CV c«*0* ZIAR POLITIC COTIDIAN IBfaFflfliiMiiniJlhdB3fffyfflÉaM<8HWai ACTUALITĂŢI POLITICE „Pe când cortegiul miniştrilor şi parlamentarilor ieşea de la Pa­triarhie, indreptându-se spre Ca­mera deputaţilor, un grup de ce­tăţeni a strigat: Jos guvernul!“ Aşa anunţă ziarele, ca o va­riaţie a protocolarelor dări de seamă despre solemnitatea des­­ch­derii Corpurilor Legiuitoare. E un început de reeditare a o­­bieiurilor politice de odinioară, când se obişnuiau guvernări lungi ale unui partid, aşa că opozanţii îşi pierdeau răbdarea. Pe atunci se manifesta ostil in preajma Camerei şi se puneau la cale inadvertenţe când trecea cor­tegiul regal, sau sub ferestrele Palatului. Chiar in timpurile mai noui, sub Regele Ferdinand, naţional­­ţărăniştii — exasperaţi de o prea îndelungată opoziţie — obişnuiau să nu asiste la deschiderea parla­mentului (ca liberalii, astăzi), şi chiar să-şi facă un „parlament“ al lor, într’o sală de baluri din Bucureşti. Asemenea manifestaţiuni opo­ziţioniste vor creşte, fără îndoială, în intensitate şi în număr. Vom vedea aducându-se mahalagii la Cameră, ciocniri cu jandarmii; răniţi; poate vre-un mort („un mort“ e mare chilipir pentru o­­poziţie!,­ vom mai vedea aluzii anti-dinastice (averescanii au şi făcut recenta mascaradă din piaţa Palatului), şi alte manifestaţii de disperare a înflămânzirei po­litice. Dar, parcă altă dată erau vre­muri mai bune. Astăzi săntem in catastrofă şi trebue să ne gân­dim serios la lecuirea rănilor a­­cestei ţări. Spectacolul naţional-ţărănist Spectacolul partidului naţional­ţărănesc, în goană după un şef, în timp ce fruntaşii se ascund unul după altul, fugind cu toţii de răspundere,­­ este orignal şi chiar fără precedent in analele politice. In Anglia, anul trecut, parti­dul conservator a dat o luptă e­­lectorală dârză contra laburiştilor. Şi daca a obţinut majoritatea, şi-a luat imediat răspunderea gu­vernării, in cele mai grele con­diţii ale statului. In Franţa, recent, radical-so­­cialiştii, obţinând succes electoral, au format imediat guvernul, în­fruntând extraordinare­­ dificul­tăţi ale conferinţei reparaţiilor. In Germaia, partidele dau o luptă vajnică pentru supremaţia, fiecare stând gata să-şi asume răspunderea. Ba chiar hitleriştii meditează a recurge la forţă pen­tru a-şi aplica programul. Şi aceiaş hotărâre dârză se ma­nifestă în toate ţările, de către toate partidele şi grupările. Numai la noi, căpeteniile na­ţional ţărăniste, după ce au ob­ţinut învestitura de la popor, se sperie de răspundere şi dau îna­poi. E un rar spectacol tragi­comic ! Dintre dumnealor, poate cel mai puţin vinovat e d. Maniu. Nu mai era şef al partidului; n'a primit să facă guvern de alegeri; şi poate că n’a aprobat revenirea atât de repede la putere. Deci n’ar putea fi obligat — împotriva actelor şi convingerilor lui — să prezidele greşelile altora. Dar vina întreagă li revine d-lui Mihalache care era preşe­dinte interimar, şi d-lui Vaida care a primit succesiunea regi­mului de tehniceni. Vina dum­nealor merge până la ridicol, în faţa ţârii întregi. X LA DA PARLAMENTULUI Nervozităţi de opoziţie. — Reeditarea vechilor moravuri Veselie macabră Un chef într’un cimitir Cazul acesta ciudat s’a petrecut n localitatea Temerin din Iugos­lavia. Zilele trecute a încetat a­­colo din viaţă femeia Veronica Cantor, in vrâstă de 82 ani. Pe patul de moarte bătrâna a rugat ca la înmormântare să nu fie lu­mea tristă, ci să petreacă din belşug la un chef organizat în cimitir, chiar in faţa mormântului Dorinţa defunctei a fost satisfă­cută. Moarta a fost îmbrăcată la straie de mireasă, cu o coroană de mirt în jurul capului. Lângă mormânt, sicriul a fost deschis şi împodobit cu fiori. Apoi s-a încis o petre­cere in toată regula. S’a băut, s'a cântat, s’a dansat până în zori, cu o veselie extraordnară, de parcă cheful n’avea loc în cimitir. Veniseră mulţi şi din satele ve­cine, pentru a lua parte la această scenă curioasă. Abea spre ziuă, cei care mai rămăseseră treji, şi-au adus a­­minte de moartă și au îngropat-o, tot în sunetele unor cântece ve­sele, așa cum dorise decedata. Cel mai bun lucrător Un concurs util în Franţa Guvernul francez a organizat un concurs pe ţară pentru alege­rea celui mai bun lucrător. Acest tip ideal de lucrător trebuie să întrunească trei însuşiri capitale: hărnicia, abilitate şi cinste. Concursul a durat câteva săp­tămâni, rezultatele din diferite re­giuni totalizându-se la ministerul muncii. După aceste rezultate, preşedintele republicii franceze a semnat un decret, prin care mun­citorul Ferdinand Fleuret, în etate de 80 ani, capătă titlul de „cel mai bun lucrător al Franţei* şi este decorat, ca răsplată, cu le­giunea de onoare. Credem că asemenea concursuri ar fi nimerite şi la noi, fiindcă ele ar mai stimula poate munca şi cinstea! Un plebiscit pentru un turn Cazul interesant d­etr’un târg german In localitatea Stockach din Ger­mania s’a înălţat o nouă biserică. Construcţia a fost terminată de mai mult timp, rămânând numai să se aşeze turnul din vârf. Dar plasarea turnului a fost amânată luni de zile, deoace pe această chestiune s’au iscat vii neînţele­geri între locuitorii târgului. Unii susţineau ca din motive de eco­nomie să­ se utilizeze turnul dela biserica veche; alţii însă cereau neapărat să se facă un turn nou. Fiindcă nu se putea ajunge la un acord pe cale amiabilă şi fiindcă scandalurile pe această temă de­veneau tot mai dese şi mai vio­lente, autorităţile au trebuit să recurgă la un plebiscit. Populaţia orăşelului şi-a expri­mat părerea la primărie, votând pentru sau contra turnului nou, ca la alegeri. Scrutinul a indicat că 1600 cetăţeni cereau un alt turn, şi numai 433 locuitori îl ad­miteau pe cel vechi. In felul a­­cesta marele „conflict* a fost so­luţionat şi în sfârşit biserica va putea fi terminată. IN PAU. 4-a ULTIMA ORA PACIFISM ŞI DEZARMARE încă un pas pe care-l dorim hotărâtor pentru dezarmarea po­poarelor şi asigurarea păcei, a fost conferinţa dela Lausanne,— după cum işi manifestă credinţa întreaga presă mondială, şi în ge­nere acei cari au urmărit în­de­­aproape desbaterile acestei con­ferinţe. La Geneva, s’au făcut de­­aseraenea unele propuneri de-o deosebită importanţă, menite a aşeza pe baze solide pacea lumii. Cele mai proeminente figuri în slujba patriilor lor, reprezentanţi ai naţiurielor, şi-au spus cuvântul in marea problemă a păcei, pacea realizată pe concepţiile noui „forţa în serviciul dreptului“, după cum se exprimă d. loan Petrovici în conferinţa sa „Le dynamisme con­­temporaine“, ţinută la Geneva ;­­ adevărata pace şi sipeera de-Cu timpu­l, sabia va fi învinsă de cugetare. Napoleon I­narmare şi nici­decum „pacea înarmată" (Bewaffneter Friede) cum este pe drept cuvânt ironi­zată, pacea de până acum. Preocupă pe toţi această ches­tiune vitală a omenirei şi în am­bele citadele din slujba păcei, s’a căutat a se găsi o soluţie fericită acestei probleme mari. „Nu-i nici bine în războiu ; cu toţi cerem pacea !“ spune poetul Romei antice, Virgiliu. Iar astăzi după atâtea secole putem constata cu groază că nu am realizat ni­mic mai mult pentru pacea lumii ! Momentele cari le trăim sunt mai grele ca oricând. „Fiecare să-şi ia, să păstreze in faţa istoriei răspunderile sale — spune bărbatul de stat fran­cez, d. Tardieu. Dacă reuşim, vom fi întemeiat pe baze solide pacea permanentă. Dacă nu isbutim, vom avea de înregistrat falimentul celei mai mari speranţe pe care a nu­trit-o omenirea, falimentul mitiu­­nei cele mai clare şi perfect rea­lizabile pe care ni-a încredinţat-o pactul Societăţii Naţiunilor. Inchee apoi: „Să organizăm pacea ! Cei tineri vor continua. Noi cei bă­trâni s’o începem!­­ Câtă putere de convingere con­statăm apoi că vrea să exprime d. Paul Boncour la 28 Februar 1932 in oraşul Bourge, când îşi inchee marele discurs pacifist : „Cu ideia bună pentru binele o­­menireî, pentru noi cu toţii, cu Dvs. până la capăt, în pace şi pentru pacel*. Vorbim despre pace şi de războiu ! Iată interesantele cifre ale comi­­siunei poloneze de colaborare in­ternaţională, cu sediul la Varşovia, care a făcut un raport prin care se constată că în curs de 3421 ani a domnit pace în lume doar timp de 268 ani. Opt mii tratate de pace semnate şi contra-sem­nate, au sancţionat 3153 ani de război. O altă statist­­ă cu adevărat sguduitoare este publicată de zia­rul „Telegraf“ din Amsterdam cu privire la victimile războiului. In războiul de 7 ări au murit 554 mii oameni; în revoluţia france­ză un milion 400 mii; în războa­iele napoleoniene un milion 700 mii; în războiul din Crimeia 785 mii; în războiul pentru indepen­denţa Americei 70,000; în răz­boiul ruso-japonez 620,000; în războiul din Balcani 100,000; şi în războiul mondial 23 milioa­ne de oameni ! Iată ce vrea răz­boiul! Numai ţara noastră pierde în războiul de pe urmă 800,000 oameni. Este sacrificiul mare al fiilor acestei ţări pe altarul patriei dragi, lată tributul războiului ! Să mai adaugăm apoi la bilanţul războ­iului cel mare — al forţei contra dreptului — pagube provocate prin Sângeroasele ciocniri din America Am relatat cum s’au­­petrecut gravele tul­burări dela Washing­ton unde s’au produs violente încăerări între poliţişti şi veteranii ca­re veniseră să-şi în­caseze drepturile lor. In timpul ciocnirilor s’au înregistrat mai mulţi morţi şi răniţi. Clişeul nostru re­prezintă demonstrația veteranilor americani la Capitol (parlamentul din Washington). 'BIN' TO A TA­CUM­E A Fracul lui Briand. — Rudele lui Aristide Briand au primit nu­meroase oferte pentru cumpăra­rea unor obiecte râmase de la ilustrul om politic. Faptul intere­sat este că cele mai multe ce­reri se referă la fracul lui Briand. Explicaţia ar fi probabil că acest frac este intr’adevăr o haină is­torică, având în vedere eveni­­mentele de importanţă mondială la care a luat parte. Un mare admirator al lui Briand, fabricant la Paris, a ofe­rit pentru frac suma de 20 000 franci, adecă 130 000 lei. Pentru condeiul regretatului bărbat de stat s-a propus suma de 10.000 franci (65.000 Iei). Pentru taba­chera lui, 3.000 franci (19.000 lei), etc... Familia lui Briand a respins insa toate ofertele, deoarece vrea să păstreze aceste prețioase a­­mintiri. . *­­ Un aviator orb. — Pilotul Charles Harbour, din San-Fran­­cisco era unul din cei mai buni aviatori din Statele­ Unite. Acum câtva timp însă un accident stu­pid l-a făcut să-şi piardă vede­rea. Aviatorul a stat mai multe săptămâni în spital, de unde a ieşit zilele trecute. Pasiunea zbo­rului îl tenta, ca o patimă. Deşi lipsit de lumina ochilor, Harbour a încercat un raid scurt deasupra oraşului. Bine­înţeles, in acest zbor a fot însoţit de un camarad, care-l supraveghia cu atenţie. Dar acesta n’a trebuit să in­tervină niciun moment, fiindcă Harbour conducea aparatul cu o siguranţă uimitoare. Te pomeneşti că pilotul orb va încerca în curând să treacă At­lanticul ?... Dela americani te poţi aştepta doar la orice ... * Guturaiul, motiv de sinuci­dere. — O sinucidere ciudată s’a înregistrat la Modena (Italia). Femeia Cosea Migoti, în etate de 36 ani, suferea de câtva timp de un guturai supărător. Prescrip­ţiile medicului n’au ajutat la ni­mic. Guturaiul devenise cronic, iar femeia se afla într’o conti­nuă enervare produsă de această boală.­­ Nemai putând suporta depri manta stare nervoasă, femeia şi-a pus capăt zilelr, înghiţând o cantitate de otravă Dusă la spi­tal, sinucigaşa a mărturisit cauza actului disperat Starea ei este destul de gravă, neavând prea multe şanse de a scăpa cu viaţă. Un guturai, motiv de sinuci­dere, — asta ilusrează într’adevar proverbul cu buturuga mică ... . Amprente şi divers. — In America, cu ajutorul amprentelor digitale, s’a ajuns acum să se descopere nu numai hoţii obiş­nuiţi, ci şi pe aceia care fură castitatea căminului conjugal. Un caz elocvent s’a întâmplat la Chicago. Un domn a adus la poliţie cearşaful alcovului, care prezintă urme de degete; erau amprentele soţului, ale nevestei şi ale unui... străin. Continuând cercetările, de­tectivii au putut stabili că am­­prent­ele „nelegitime“ aparţin unui... prietin al casei. In felul acesta s’a făcut cea mai bună dovadă a adulterului, ceiace a determinat justiţia să acorde diversul cerut de bărbatul înşelat. Cu asemenea mijloace de in­vestigaţie, desigur, adulterul de­vine prea periculos, prea riscant, fiindcă e imposibil ca partenerii să evite amprentele digitale ... O candidatură interesantă la preşedinţia Statelor-Unite Preotul Pater James Cox din Pittsburgh şi-a pus candidatura pentru locul de preşedinte al Statelor-Unite. Speculând mo­mentul, el anunţa că vine ca re­­prezintant al şomerilor şi al ve­teranilor. Programul noului candidat este destul de interesant El cere în­lăturarea tratatului de la Versailles, anularea tuturor datoriilor de răz­­boiu, dărâmarea barierelor vamale între state, etc. Pater Cox inten­ţionează să înfiinţeze in America un partid al „cămeşilor albastre“, cu idei şi metode de extremă dreaptă. Precum se vede, genul Hitler e la modă... A­ Detaşaţi zilnic acest bon Farmacistul Em. Lupu caracterizat de colegii lui In ziua de 28 iulie curent, a avut loc înhumarea regretatului farmacist Emanoil Lupu La trista ceremonie, d. Th. Jellea, a rostit o duioasă cuvântare, in numele corpului farmaceutic din Iași. Iată felul cum d. Jellea a evocat per­sonalitatea defunctului său colegi * Pământul nesăţios îşi cere tri­butul. Coasa Morţei cu ascuţişu­lui ei, a atins în nesfârşitul drum şi pe farmacistul Em­­oil Lupu Stejarul falnic de până acum, a căzut sub lovitura fără greş, datt când ceasul destinului a sunat. Cine a cunoscut bine pe Ema­noil Lupu ştie că era de o con­strucţie care îl făcea să nu şo­­văiască şi nici să îngenuncheze în faţa obişnuitelor atingeri ce le primeşte omul în viaţă. Tot atât de puţin se resimţea în faţa obişnuitelor obstacole ce le întâlnea în drumul vieţei, cât de greu să lăsa să fie convins în diferitele probleme ce el se pu­neau. Era dârz şi greu de con­vins, cu atât mai mult de învins. Şi acum, din fiinţa clădită cu un material atât de solid, ce a rămas ? Şi mâine ce va fi ? Un pumn de lut­e . Acesta e omul­. Emanoil Lupu devine ieşan prin cumpărarea farmaciei şi intră în mijlocul nostru — colegii lui — au dat de sentimentul omului de elită. Este primit cu drag şi cu drag a continuat a lucra între noi, până când firul vieţei s-a de­pănat complect Prin moartea lui, Corpul farma­ciştilor din Iaşi pierde un bun coleg, iar farmacia în genere pierde un membru distins ce poate servi drept exemplu gene­raţiei care ne ia locul. Familia şi în special fiul său, să nu uite niciodată că Emanoil Lupu a trecut prin viaţă lăsând urme atât pe tărâmul social cât şi pe cel profesional, ce îi ono­rează. A fost un soţ bun şi iu­bitor, cum a fost şi un tată ne­spus de drăgăstos şi atent la e­­ducaţia fiului. Nu odată se mân­drea el către noi, colegii lui, cu succesele fiului său pe tărâmul culturei in ţările din apus. Nu i-a fost dat insă să te bucure de cât puţin tim­p de rezultatul jert­felor sale de părinte ; a trecut din viaţă când i se cuvenea să guste din bucuria lui ca tată bun. Dar puterea destinului este mai pre­sus de voinţa omului ; plecăm capul fără dreptul de a cârti. Se duc bătrânii ! Rând pe rând cad unul câte unu­, lăsând pe liber tinerelor vlăstare. Facă Domnul că acei ce vin în urma celor ce pleacă, să fie cel puţin tot atât de buni şi destoi­nici pentru ştiinţa farmaciei Ro­mâne. Iar tu, iubitul nostru coleg, dormi d­in pace, pentru că „Dom­nul a dat, Domnul a luat, fie numele lui în veci lăudat“. In numele Corpului Farmaciş­tilor din Iaşi, depun lacrim­i şi regrete pentru cel ce a fost Far­macistul Emanoil Lupu, distr­e­ct, armament, etc. — 1000 miliarde franci. In momentele de faţă, cheltue­­lile militare sunt cifrate la 110 miliarde franci anual, 14 ani ne despart de acel războiu ruinător şi cicatricele sunt încă destul de dureroase şi cer îndelungă scur­gere de timp, pentru ca să nu mai gustăm amarele consecinţe. Vrem astăzi, individ ca şi popor, să ne refacem prin o cât mai in­tensă putere de muncă, căutăm soluţii şi acestea întârzie de a veni. (Continuarea în pagina 11-a)

Next