Opinia, septembrie 1932 (Anul 28, nr. 7603-7628)

1932-09-15 / nr. 7615

ANUL XXVIII No. 7615 LEI EXEMPLARUL ABONAMENTE LeI 1000 . . . . 50^ A­LEL IAȘI..S Părinţii şi şcoala Începutul noului an şcolar bate la uşă. După binefacerile vacanţei de vară, tineretul sglabiu şi plin de visuri, se va îndrepta din nou spre şcoală, purtătoare şi dătătoare de lunină. Mecanismul vieţii se complică şi se îngreuiază pe fiecare zi. Fără lumina cărţii va fi nespus de greu ca cineva să poată birui mulţimea greutăţilor din calea vieţii, secondată de atâta ispite ademen­­oare, care conduc spre calea cea rea, a pierzării­. Desigur, greutăţi e prin care trece ţara — criza generală — se resimte adânc şi în inima şcolii. Statul a lăsat multe şcoli — din pricina bugetului deficitar — pe seama comitetelor şcolare, recte, pe seama părinţilor. Cu alte cu­vinte , bieţii părinţi, cari vor cu orice preţ să-şi înveţe copiii, să-şi plătească profesorii, implicit în­treaga întreţinere a şcolii, care necesită mulţi bani. Consecinţă ? Mulţi copii se vor întoarce cu ochii în lacrămi de la şcoli, pentru că n’au cu ce plăti restanţele şi cotele taxelor actuale. Rămâne clar, că lumina şcolii secundare şi cea a univer­sităţii, continuă să fie un lux pentru tineretul sărac, pentru pă­rinţii sărăciţi, cari nu mai pot face sforţări să întreţină şi şco­lile, întrucât ei plătesc Statului destule angajate. În timpul din urmă a suflat un vânt greu şi vitreg asupra şcoli­lor noastre, căci multe din ele au fost desfiinţate. Nu trebuie însă să desnădăjduim. Cu speranţe în timpuri mai bune, tineretul să păşească la datorie, iar părinţii să acorde deplină încredere dascălilor, con­lucrând cu ei pentru a da ţării o generaţie luminoasă, conştiincioasă şi oţelită pentru greaua luptă a vieţii. Pr. N. Hodoroabă Actualităţi politice Civilizaţie D, ministru Mihalache şi-a re­luat firul activităţii de guvernă­mânt, prin sistemul... scrisorilor. Pe vremuri, d-sa trimetea „scri­sori către plugariAcuma, ca titular la interne, adresează scri­sori prefecţilor. Vor urma, pro­babil, mistre către şefii de birou, copişti, uşieri etc. In misiva către prefecţi, d. ministru Mihalache spune între altele: „înainte de toate se cere tutu­ror funcţionarilor ce depind de ministerul de interne, să se poarte omenos şi politicos cu publicul, ori de ce condiţie socială, religie sau origină etnică ar fi el“. Şi mai depărte: „Ia deosebi, va fi aspru pe­depsită bătaia. Şi va fi pedepsit şi şeful ierarhic care n’a luat măsuri din proprie iniţiativă la timp. „Cât despre actele care degra­dează pe reprezintantul autorităţii publice—mita şi bacşişul—găsesc inutil să insist. Vom fi necruţători11. Aşa­dar, politeţă, să nu se bată, să nu se ia bacşiş... E fan­tastic ! Oare d. Mihalache se adresează funcţionarilor din Anglia? # Vă închipuiţi efectul practic al misivei d-lui ministru de interne. De la expedierea scrisorii şi până acum s’ar putea cita muite cazuri individuale.... care insă, din nefe­ricire, nu­ se pot dovedi jundi­­ceşte. Ne mulţumim însă a releva un caz colectiv: purtarea poliţiei din Bucureşti faţă de membrii Fede­raţiei economice care vroiau să manifesteze entuziast pentru Rege, în piaţa Palatului. Au fost bă­tuţi oamenii cu bastoane de cau­ciuc. Dar poate au fost bătuţi­, cu politeţă, conform scrisorii d lui Mihalache I Fraude Nu se mai auzise de câteva săptămâni despre fraude ceva mai impozante, lată că panamaua de la marină a venit la timp să li­niştească nedumerirea publică. Că s’au comis şi aceste fraude enorme, că s’au dus... in apă, zeci şi sute de milioane, — nu ne miră. Ceiace ne miră este că s‘a dat publicitate faptului şi că e vor­ba a se aplica sancţiuni. Or, e vorba de o panama cu comanda unor vase de război, adica e vorba de apărarea naţională. Şi in aseme­nea materie este obligatorie la noi tăcerea și chiar muşamaua, — din înalte interese de stat 11 X. Conferinţa de la Stresa Interesele statelor dunărene se iov­ic de interesele Angliei In ziarul parizian „Le Jour­nal*, d. C. Gignoux, fost minis­tru francez, face următoarele con­statări: „In acest moment se ţine la Stresa o conferinţă pentru reîn­­zdrăvenirea Europei dunărene. Credem a fi observat că Anglia nu-i poartă un interes prea mare. Fără îndoială, pentru că Londra socoteşte că a aventurat acu­i bani destui şi nu trebue să mai dea şi alţii; şi de asemenea pen­­tru că Danubienii se lovesc de Dominionuri în dorinţa lor de a furniza grâu Europei occidentale. Încă de anul trecut Canada în special, a făcut să se ştie a­­ceasta, fără echivoc, şi desigur nu s’a dezminţit la Ottawa (re­centa conferinţă imperiala bri­tanică N. R.)*. Ni se pare că se degajează destul de clar concluzia, că d­i­­cuţiile de la Stresa nu pot da un rezultat satisfăcător. Unde duce mizeria Nobili ruşi ajunşi puşcăriaşi La Lyon au compărut în faţa justiţiei patru membrii din fosta artistocraţie rusească: prinţesa Ga­yl­kin, contele Meden, con­te e Richter şi baroneasa Wolf, care pe vremuri făceau parte din anturajul Curţii ţariste. In Franţa aceştia s’au făcut vinovaţi de furturi şi excrocherii. Bărbaţii au fost condamnaţi la c­­e un an închisoare, iar cele două femei la cite şase luni. Din desbaterile procesului re­zultă că nobilii ruşi au trebuit să fugă de la Leningrad din cauza persecuţiilor. Averea li-a fost con­fiscată, aşa că au plecat com­plect săraci. De atunci ani de zile au colindat diferite oraşe, Eră a putea găsi vreun mijloc onorabil de existenţă. In cele din urmă au trebuit să recurgă la şantagii şi excrocherii. X IMPORTANT PENTRU PĂRINŢI DE ŞCOLARI.— Socec nu cumpără nimic dela alţii Socec fabrică totul singur Deacela preţurile noastre sunt fără concurent". Aci urmează informaţii asupra obiectelor ce elevii de licee pot învăţa: învăţătura Religioasă. In şcolile publice americane religia nu se învaţă din cauză ca Stat­e­ Unite e o ţară cu foarte multe confesiuni şi un profesor n’ar pu­tea preda biblia fără să o colo­reze cu doctrinele propriei sale religii. Liceele au însă aule unde se citeşte Biblia fără comentarii şi se ţin discursuri asupra unor subiecte morale. De altfel ameri­canii găsesc că învăţătura religi­oasă nu e numai o chestie de a procura cunoştinţe, ci trebue pre­dată în aşa fel ca să aibă şi o influenţă constructivă asupra ele­­vilor şi asta nu se poate face în şcoli, cu profesori plătiţi. învăţă­tura religioasă in America e pre­dată în „sundayschools“, şcoli du­minicale, intr’o cădire alăturată de biserică, sau în subsolul bi­­sericei. Profesorii în aceste clase sunt mireni de diferite profesii, aleşi de de ALEX. LAWRENCE profesor elevi şi bine­înţeles neplătiţi. Si­nt clase pentru toate vârstele căci americanii continuă aceste clase toată viaţa lor. Şcolile particulare au clase biblice, şi ar fi foarte curios pentru elevii români să audă că aceste clase sunt foarte populate şi elevii le consideră deosebit de interesante. Se între­buinţează biblia şi texte religioase precum şi studii asupra vieţii lui Christos, călătoriile lui Pavel etc. In aceste clase nu se prea dis­cută chestiuni de teologie dog­matică şi nici de apologetică ; se dă importanţă mai mult proble­melor vieţii in raport cu învăţă­turile scriptureî. Straniu de spus că, cu toate că în liceele româneşti se predă multă religie, lumea ştie foarte puţin despre Biblie. O doamnă mi-a spus !—„Noi nu credem în Biblie, ci numai în evanghelie“. Dar care din 4? Şi cele 4 nu sunt decât un fragment din noul testament, iar noul testament o parte din biblie. Această doamnă dădea ca exemplu ignoranţa unui om care într’o zi a fost prins de un prieten că căuta pe o hartă în faţa lui,... oraşul Nirvana. Cred însă că-i mult mai grav ca o persoană creştină să nu cu­noască ce e Biblia. Cu toate a­­cestea, pedantismul intelectual te condamnă mai mult dacă nu ştii ce e Nirvana. * ) In Statele­ Unite nu există clase­­ de gimnastică. Elevii voluntar fac parte din echipele sportive ale şcolii. Au însă imense săli de gimnastică, bazinuri de nataţie şi , terenuri pentru joc. Activitatea atletică începe, zil­nic, când şcoala s’a terminat. Di­rectorul de atletică mni’un liceu mic poate fi un profesor care predă orce alte materii. Dar mai toate şcolile au un director de atletică ce se ocupă numai cu a­­ceastă parte, şi cum există mare rivalitate între diferite şcoli, se caută să se angajeze un director de gimnast că, foarte dibaci. Am auzit de unul într-o universitate care câştiga anual 21.000 de ani adic­ă 3.507.000 lei. Fie­care sezon are sportul său. Toamna, foot­ball, (jucat altfel decât în Europa); iarna, „basket­ball“ în sala de gimnastică, iar jusimăvarara base­In America nu există liceu pu­blic special pentru comerţ, insă toate liceele au cursuri de con­tabilitate, stenografie, dactilogra­fe şi studii economice. Studiile comerciale mai avansate le obţii în universitate. Insă liceul unitar oferă strictul necesar pentru acel ce ar deveni funcţionar. Contabi­litatea este văzută ca un studiu de care ori­cine are nevoe, cu toate că legile Statelor­ Unite nu-ţi cer să ţii registre. Aceste obiecte sunt facultative.* Desenul nu se găseşte decât în licee foarte mari, şi e facultativ. Caligrafia nu e obligatorie decât pentru cei ce se specializează in comerţ, şi in acel caz numai un an. E demn de observat că stu­denţii americani, cu toate că nu învaţă caligrafie în licee, îţi dau teme mult mai ligibile decât cei din România după ce au urmat atâtea clase de caligrafie. Moti­vul probabil e că în Români­a se cere prea multă materie, iar elevii şi studenţii s’au deprins să fie neglijenţi in munca­tor. Muzica există in unele licee, dar nu e obligatorie. (Continuarea In pagina ll-a) Învăţământul comparat OBIECTELE CARE SE PREDAU IN SCOLILE DIN STATELE­­ UNITE VOIAJUL LUI TROTZKI Fostul conducător sovietic e serios bolnav Am anunţat că Leo Trotzki va sosi joi la băile Pustyan din Ce­hoslovacia. In legătură cu acest voiaj se anunţă că Trotzki va pleca cu expresul Constantinopol- Ostende, Tecând prin Turcia, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria şi Cehoslovacia. Toate aceste state au dat autorizaţia de trecere. Ungaria a pus condiţia ca Trotzk să călătorească într’un vagon se­parat şi să nu apară la fereastra compartimentului. Poliţişti bulgari, iugoslavi şi maghiari vor supra­veghea în permanenţă vagonul. In staţiunea Szab de la graniţa ceho ungară, Trotzki va cobori, împreună cu secretarul său şi va pleca cu un auto-motor spre Pisiyan, unde va fi găzduit la ho­telul „Royal“. Fostul conducător soviet­c va locui în două odăi i­­zolate şi nu va lua masa în sala de restaurant, ci în camerele sale în staţiune Trotzki va merge în­tr’un automobil închis, neavând dreptul să comunice cu cineva. Interesant este că patronul ho­telului „Royal“ este şi el un re­fugiat rus, anunţe Lubomirski, care a fost nevoit să fugă din Rusia în timpul guvernului co­munist din care făcea parte şi Trotzki. Hotelierul a declarat to­­tuş că-i face cinste să gâzdueas­­că un asemenea oaspete. Trotzki, după cum se anunţă, este foarte serios bolnav. El nu poate merge decât în cârje, întru­cât sufere de mari du­­ri la pi­cioare şi la şolduri. Medicii i-au dat speranţe că la Pistyan se va însănătoşi. Trotzki va plăti pentru masă, hotel şi băi câte 320 coroane cehe pe zi, adecă 2250 lei. Această sumă apreciabilă e explicată prin faptul că pacientul necesită un tratament costisitor. Groaznică nenorocire la New-York Am relatat vio­lenta explozie ce s’a produs pe vaporul „Observation“ arco­­rat in portul New Yuk. Aproape în­treg vasul a fost aruncat în aer. S’au înregistrat 40 morţi şi 60 grav răniţi. Ii cişeu: vapo­rul american, înainte de nenorocire ve­nind spre New-York. IN T­O­A T­A- C1/A1 Duel cu arc, pistol şi sa­bie. — La Mező­csat, în Ungaria­­a avut loc un duel original între contele Hnyidy şi notarul Ham­mer, în urma unui conflict cu caracter politic. Adversarii au ho­tărât să înceapă lupta cu arcu­rile, conform unui vechiu obiceiu unguresc. S'au schimbat două să­geţi, însă fără rezultat. Atunci, rivalii au luat la rând pistoalele. Au tras două focuri, care deasemenea au rămas fără rezultat. Şi cum dueliştii încă nu erau mulţumiţi, au continuat lupta cu săbiile. După câteva secunde, contele Hur­yady a fost rănit şi astfel duelul s’a terminat. Ce s’ar fi făcut rivalii, dacă n­ici floreta nu li-ar fi dat satis­facţie ? Ce armă ar mai fi putut util­­al... * Electricitate în corpul ome­nesc. — Ipoteza că trupul ome­nesc conţine forţă electrică nu este nouă. Fizicianul englez Ray­­mod Philips a reuşit insă zilele trecute să dovedească acest fapt printr’o experienţă originală. O placă sensibilă de metal era pusă în legătură cu o maşină­­miniatură şi cu o sonerie elec­trică. Mai multe persoane, atin­gând placa cu ambele mâni, reu­­şiau astfel să puie in mişcare atât soneria cât şi maşina-jucă­­rie. Puterea de funcţionare varia insă de la om la om, fi­ndcă şi energia electrică din organism diferă după felul cum activează sângele. Teoria este că o persoană, cu cât are mai multă forţă electrică în trup, cu atât este mai robustă, mai sănătoasă. Şi faptul a fost verificat prin aceia că oamenii debili n’au izbutit să mişte prea mult placa cu sonerie şi cu apa­ratul miniatural. Experienţele acestea sunt dis­cutate cu deosebit interes în lu­mea specialiştilor. Şi n’ar trebui să ne mire, dacă într'un viitor mai mult sau mai puţin apropiat ştiinţa va reuşi să puie în func­ţiune motoare şi uzine cu elec­tricitatea umană.* Şi femeile boxează. — La New-York s-a înfiinţat un club al femeilor boxeure. Acest club este condus de ac­triţa Gene Marshall şi are ca profesor pe boxeurul american Samuel Burger. Concurentele au fost împărţite numai în trei ca­tegorii : muscă, uşoară şi mij­locie. Categorie grea nu există ! Interesant este apelul pe care l-a lansat actriţa Marshall. Acest apel spune între altele: „Femei, noi trebuie să arătăm bărbaţilor că puterea pumnului nu este nu­mai apanagiul lor. Aşteptaţi pu­ţin şi veţi vedea ce pot femeile“. Apelul a avut efect, căci clu­bul numără astăzi 142 membre. Aşa­dar, americanele vor să bo­­xeze, pentru a concura pe bărbaţi şi în acest domeniu. Noi însă am prefera ca femeile să rămână la tradiţionalele arme de luptă ale sexului, care de cele mai multe ori sânt mai eficace decât forţa fizică­­..* Paraşutistul cu ciocolată — Pa­raşutist­ul american John Char­leston din Detroit a pus un ră­măşag interesant. Anume, că în timp ce va coborî cu umbrela dela 4000 m­tri înălţime, va nTn­a 12 pachete, cu ciocolată. Imediat s’au găsit amatori pentru această prinsoare. Paraşutistul s’a aruncat dela înălţimea stabilită şi într'adevăr, până ce a ajuns jos a consumat duzina de pachete cu ciocolată. Astfel a câştigat pariul in sumă de 1000 dolari, adecă 160 mii lei. Original,... ca în America ! ball.* Discuţii şi păreri DANSURILE­­ DE AST­AZI sunt semne de destrăbălare? Cum nul pare că zice Sfinţia Sa Arhimandritul Scriban in „Opi­nia* de la 13 Septemvrie a. c. Poate , dar să ne îngăduie în pri­vinţa jocurilor naţionale şi cuviin­cioase, să fim de altă părere. Şi mai cu seamă cu privire la sân­gele care curge cu asemenea pri­lejuri. Sfârşitu-s-au horă fără bă­taie? Sfârşitu-s au deasemeni bă­taie fără pari şi cuţite ? De unde se poate vedea că „pofta cărnii" se deslănţuie cu aceiaşi tăria pretutindeni unde sunt băieţi şi fete la­olaltă. Şi nu e oare fi­resc aşa ? Dar se pare că Sfinţia Sa ig­norează cu desăvârşire rostul as­cuns al acestor întâlniri ţopăi­­toare. Să-mi permită deci să i-l descopăr, luând drept călăuză un om la fel de ascuţit la limbă şi la minte. Iată ce ne povesteşti acesta . Acum 30 de ani, fiind la Paris, am primit vizita unui Arab, o veche cunoştinţă a mea din vre­mea când am fost trimes într-o misiune de guvern. El mi-a ară­tat că scopul venirii sale în Franţa ar fi de a cunoaşte moravurile unei naţ­iuni care a vădit, cu o strălucire fără seamăn, puterea şi dreptatea sa în Orient. M'a rugat prin urmare să-l duc în lume, şi anume în lumea cea mai bună. Ii fa­cui pe plac, şi Arabul—Djeber- Ben-Hamza îi era numele—a fost primit cu simpatie şi respect pre­tutindeni pentru felul lui straniu dar foarte interesant de a se purta. Cum însă nu ştia de loc franţuzeşte, nu-l putui duce în saloane, deşi arta de a vorbi era cultivată acolo cu o virtuozitate fără pereche. Ș­-i arătai prin ur­mare mai mult baluri și concerte. După două săptămâni de petre­ceri Arabul mă părăsi. L-am uitat, când după 5, 8 ani am primit o carte imprimată în caractere arabe, pe care am frunzărit-o distrat; erau amintiri de călătorie. Dar un capitol, înti­tulat „baluri şi dansuri“ stârni curiozitatea mea, 11 voi tălmăci cât mai credincios originalului. „E un obiceiu la Occidentali şi mai cu seamă la Franci, de a da ceia ce ei numesc baluri. Iată în ce consistă acest obiceiu : după ce fac femeile şi fetele lor cât mai atrăgătoare, descoperin­­du-le braţele şi umerii, parfumind perii lor, hainele lor şi presărând cu un praf fin carnea lor, încăr­­cându-le cu flori şi pietre scumpe şi invăţându-le să surădă în silă, ei se duc în săli mari, încălzite, luminate cu lumânări al căror număr e­re deopotrivă cu cel al stelelor şi înzestrate cu covoare scumpe, scaune adânci şi perne moi. Aci, ei beau musturi fer­mentate, schimbă glume vesele şi se dedau cu aceste femei la nişte dansuri repezi, la care am asistat de mai multe ori. Apoi la un semn anume, ei îndestulează pof­tele cărnii, fie stingând luminile, fie dispunând covoarele într’un anume cl­p. Şi astfel fiecare se bucură de aceia pe care o pre­feră sau care îi este destinată. Z­i că e aşa, nu pentrucă am văzut cu ochii mei, căci condu­cătorul meu mă îndepărta tot­deauna înaintea orgiei, ci pentru­că ar fi absurd şi contrar orcărei posibilităţi ca lucrurile pregătite cum am spus mai sus, să se is­prăvească altmintren­“. Am comunicat aceste reflexiuni ale lui Djeber-Ben-Hamza soţiei unuia din confraţii mei de la In­stitut. Cum ea nu s’a arătat prea mişcată de aceste vorbe, am in­sistat să-mi răspund?, şi crezui că o voi încurca, întrebând-o : „In sfârşit, Doamnă, de ce vă parfumaţi umerii go , cum spune prietenul meu arab; de ce vă încărcaţi cu aur şi pietre şi de ce dansaţi ?“. Ea mă privi cu milă : „De ce ? Fiindcă am două fete de măritat“. E. Repciuc Stud, medicină in pag. 4-a . ULTIMA ORA telegrafică și telefonică

Next