Opinia, februarie 1933 (Anul 29, nr. 7731-7754)

1933-02-01 / nr. 7731

ANUL XXIX No. 7731 abonamente Lei 1000 / 15M\ :•­­xr1OGRAFICE \ apusneau REFORM­* ŞCOALEI ŞI EDUCAŢIA CETĂŢENEASCA Se spune că la ministerul de instrucţie se studiază modificări în structura organizării şcoalelor şi in special a învăţământului primar. Nu cunoaştem precis modali­tatea aplicării principiilor cari vor călăuzi o reformă sănătoasă şi adaptată vremurilor. Ar fi de dorit însă, ca pentru noua în­drumare a şcoalei primare ru­rale, în special, să se găsească mijloacele materiale prin cari să se poată deştepta şi întări la populaţia satelor o mai adâncă conştiinţă de puterea învăţămîn­­tului şi educaţiei, întru ridicarea şi punerea în valoare a vieţii individului şi statului , iar învă­ţătorii să fie puşi în condiţiuni demne pentru a-şi putea înde­plini intens rolul lor de educa­tori. Trăim vremuri de mari prefa­­ceri sociale şi problema educa­­bilităţii omeneşti se pune cu toa­tă seriozitatea, în toată comple­xitatea ei. Este nevoie de o largă con­cepţie asupra educaţiei, în spi­ritul evoluţiei sociale şi a inte­reselor specifice ţării noastre. Acţiunea învăţământului şi a educaţiei trebuie să aibă ca o­­biect, nu numai influenţa lor a­­supra copiilor şi tinerilor gene­­raţiuni, în şcoli, ci trebue să se întindă şi asupra omului de toate vrâstele, de toate stările şi în di­versele situaţii ale vieţii, procu­­rându-i-se surse puternice de instrucţie şi folosinţă şi pentru individ a­parte şi pentru so­cietate. Ne trebuie o disciplinare a conştiinţă cetăţeneşti, o educaţie serioasă şi cinstită care să­ de­termine o opinie publică justa, in nota realităţilor vieţii. Este timpul să ne gândim se­­rios la pregătirea unor generaţi sănăo­ase din toate punctele de vedere, în sufletele cărora să reuşim a face să se simtă o Ro­mânie mai sănătoasă, mai bună. Pentru aceast­a trebuie o su­premă sforţare pentru a reuşi să unim inimile noastre minţile noas­tre şi voinţa noastră, combătând cu putere pulverizarea unităţii noastre sufleteşti şi fărâmiţarea sufletului naţional ce o constatăm cu multă durere în luptele zil­nice duse de numeroasele partide şi asociaţii politice. Trebuie de pus problema şcoa­lei noastre foarte serios, pentru salvarea intereselor morale, eco­nomice, politice şi sociale ale neamului nostru , iar rolul învă­ţătorilor este nespus de însemnat în suprema sforţare ce trebue să facă, pentru a putea răspunde grelei chemări profesionale şi naţionale. Vom reveni într’o serie de ar­ticole asupra acestei importante chestiuni. Victor Munteanu MICI DISTRACŢII... i. u* I' Anunţ de căsătorie Intr’un ziar din București găsim ur­mătorul anunț matrimonial: „Doresc căsătorie cu o doamnă între 35 și 40 ani, cu zestre și o casă situată un car­tier bun, cu venit sigur". Adresa?.. Dar, în definitiv, ce ne in­teresează numele și locul. Ceiace im­portă este conţinutul caracteristic al a­­nunţului. Despre persoană se vorbeşte prea puţin. E condiţionată numai vrâsta între 35 şi 40 ani. Adecă, desigur, cam prin jurul cifrei de 50 ani, având in vedere că-i vorba de vrăst­a unei fern­i. I­­n rest, — nimic. Anonimul doritor de menaj nu se gândeşte nici la cali­tăţi fizice, nici la însuşiri intelectuale, nici dacă nevasta va cânta la pian, nici dacă va şti că gătească o friptură. Ni­mic, nimici­in schimb e mai dezvoltat paragraful zestrei. Şi în special al casei. Imobilul trebuie să fie situat un cartier bun şi să prezinte o sursă de venit sigur. A­­decă femeia poate fi mai urâţică şi mai de ascuns, numai casa să fie frumoasă şi plasată rentabil la faţă. Ar fi poate motiv de glime şi ironii. Dar când ne gândim la vitregia vremii cu tot felul de curbe şi lipsuri, parca începem a înţelege de ce se gândeşte omul întâi la casă şi apoi la nevasta!.. ....şi tant*' Cele cinci monete Charlie Chaplin povesteşt în­­tr’un ziar Hollywood o amintire nostimă. Când era copil de 9 ani, mama i-a dat cinci monete şi i-a spus: — Cu patru cenţi să-ţi cum­peri bonboane, iar al cincilea să-l dai unui cerşetor. Chariot ia banii şi se joacă în stradă până când o monetă cade într'un canal. — Mamă, am pierdut tocmai banul pentru cerşetor !... O epigramă primită la redacţie se adresează Unui dramaturg La piesele ce-ai dat Nu-s deşarte laude. Publicul e-aşa mişcat, mă uită să aplaude. Remediu Ginerele se plânge socrului că nevasta-i face zile fripte. — Ai dreptate, îi spune so­crul. Dacă fiica mea nu se va purta cum trebuie, vino și co­munică-mi. O vo­i desmoșteni imediat. Și... ginerele n’a mai venit. (Continuarea în pagina Il-a) I. b. Criza politică din Germania Vremea lui Hitler Actuala criză politică din Ger­mania prezintă un interes deose­bit. Se pare că a venit vremea să se încredinţeze conducerea statului in mânile partidului na­tional-socialist, în baza regimu­lui parlamentar,întrucât în ul­timii ani acest partid s’a plasat mereu în frunte, prin voinţa vo­tului obştesc. După convulziuni politice de luni de zile, preşedintele Hinden­­burg a constatat că nu-i altă ieşire decât să încredinţeze d-lui Adolf Hitler mandatul de a for­ma guvernul. Un guvern hitlerist ar avea a­­vantajul limpezirei situaţiei în Germania şi chiar în Europa întreagă Hitlerismul a venit cu o ideo­logie şi o îndrăzneală nouă pen­tru vremea de astăzi. Suit la putere, acest curent va arăta măsura realităţii şi posibilităţilor practice din miezul lui,­­ dacă aceste calităţi există. Se va lămuri şi Franţa ce fel de Germanie are în faţă şi la ce situaţie se poate ajunge. Se vor clarifica unele raporturi din Eu­ropa centrală şi poziţia faţă de Rusia comunistă. In interiorul Germaniei se va preciza regimul economic şi so­cial, în această ţară industrială cu atâta muncitorime organizată. In fine, se va vedea dacă există o capacitate practică şi actuală a hitlerismului. Şi un caz că nu,—se va destrăma un cu­rent care ar fi un produs al psihozei unui popor secătuit de lipsuri şi rănit în orgoliul naţional. Şi — într’un caz sau altul — Germania se va linişti, având împrejurări mai potrivite pentru refacere.­­. 3 LEI EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN MERCURI 1 FEBRUARIE 1933 A N U N C I U R I se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI laşi. — Strada Lăpuşneanu 37 Redacţia 301 Administraţia 394 Serviciul de noapte 36? Telefoane Ex-kaiserul Wilhelm a împlinit 74 ani Ex-kaiserul Wilhelm a împli­nit 74 ani, cu care prilej a avut loc o serbare intimă la castelul din Doom. A luat parte toată familia imperială împreună cu ex-kronprințul, fapt care desminte zvonul lansat de unele ziare ger­mane că ex-kaiserul ar fi supă­rat cu fiul său. Se menţionează că fostul îm­părat a primit cu ocazia ono­masticei sute de telegram­e de felicitare. Un ziar de stânga din Berlin pretinde că şi Hitler a tri­mes ex-kaiserului o telegramă cu următorul conţinut sugestiv: „Să­nătate şi încredere“. Oficiosul hitlerist desminte însă faptuL La festivitatea în onoarea sa, ex-kaiserul Wilhelm era foarte bine dispus. La sfârșit s-a foto­grafiat în grup, în mijlocul fa­miliei. --------^ I — I■" T Galsworthy pe moarte Din Londra se anunţă că sta­rea lui John Galsworthy, bolnav de dublă pneumonie, s-a agravat. Celebrul scriitor şi-a dictat tes­tamentul, întrucât medicii nu mai dau speranţe de salvare. Mii DE LUPI la graniţa ruso-polonă Ziarele din Varşovia anunţă că pe o întindere de câţiva ki­lometri, la graniţa ruso-polonă, odată cu venirea iernei, au nă­vălit peste două mii de lupi. Lo­cuitorii s-au baricadat în case, unde au trăit ceasuri de groază. Posturile telefonice au înştiin­ţat însă imediat pichetele de gră­niceri. S-au format echipe de câteva sute de soldaţi ruşi şi po­oni, care au pornit contra be­ţi­lor. Lupii erau atât de nu­meroşi, încât a fost nevoie şi de serviciul unei mitraliere. Lupta a durat o zi întreagă, fiind ucise 178 fiare. Abea târziu noaptea lupii au putut fi alungați. In pag. 4-a: ULTIMA ORA telegrafică și telefonică „STAT ŢĂRĂNESC"? O politică ţărănistă, e posibilă şi necesară.— Dar un „stat ţărănesc“? de I. Tzvntzu Inginer, Inspector General Prin criza economică ce se menţine şi în ţara noastră, par­tidele politice prin revizuirea pro­gramelor lor de guvernământ, sufăr prefaceri, apărând noi gru­pări politice, care deşi au apa­renţa democratică, ele sunt or­ganisme conservatoare aşa: „liga agrară“, „partidul naţional-a­grar“, uniunea n­aţională agra­ră“, „partidul naţional-ţărănesc“, „partidul conservator“, etc. Până acum s’a tot spus din punct de vedere „economic“, că România este: Stat agrarian, in­dustrial, burghezo-capitalist, iar din punct de vedere „politic“ : Stat oligarhic, poporanis­t, mo­narhic, constituţional, democra­tic, absolutist şi chiar republi­can. Adevărul este că de la răz­­boiu încoace, toată lumea poli­tică a o cilat spre ţărănime. Să vedem dacă ţărănimea română este în măsură a îndeplini cele trei condiţii ce se cer pentru pre­ponderenţa de stăpânire în stat şi anume: dreptul politic, eco­nomic şi social. Întrucât priveşte numărul, pământul, disciplina şi Sentimentul naţional, le conside­răm ca existente. După r zboi, pentru a avea un drept real „politic“ şi econo­mic, ţărănimea a obţinut: „Vo­tul Universal“ şi „Exproprierea“. Din punctul de vedere politic, ţărănimea este o realitate poli­tică, pentru drepturile sale su­verane. Dar a eastă suverani­tate politică, după 12 ani de e­­xecutare a dreptului său, a tri­mes in Cameră şi Senat perso­nalităţi sub-mediocre, insuficient pregătite, personalităţi din care mulţi au căpătat voturile prin înşelăciune, minciună şi cumpă­rare. Afară de aceasta, ţăranul are mare desgust pentru politi­că, din cauza multor neajunsuri ce i se face cu ocazia alegeri­lor, aşa că mulţi ţărani nu ar vota, dacă n’ar avea frica de a­­mendă. Personal, ţăranul nu are nimic de câştigat dacă „luptă“ pentru reuşita unuia sau altuia din par­tidele în cauză. Judecata lui îi spune, că în ceea ce priveşte problemele mai înalte sau de in­teres general, el este puţi­n pre­gătit pentru a se putea pronunţa in favoarea unuia sau altora din programele şi soluţiile ce i se propun. Din punct de vedere „econo­mic“ ţărănimea nu poate fi o realitate economică, pentru că roadele muncii ei, în fiecare an se soldează cu deficite în eco­nomia publică, ca şi in cea pri­vată, şi este o clasă socială care pentru a se menţine, pentru a se hrăni, cere sprijinul statului la intervale foarte dese, care îm­prumut trebue să-i fie crtat, pen­tru că nu poate plaţi. După cum prin con­versi­une i s’au prelungit datoriile la bănci particulare, Stat şi în nenumărate rânduri i s’au crtat îndatoririle către fisc. Ţă­rănimea nu produce suficient, nici pentru ea şi nici pentru Stat, pentru a înlesni balanţa expor­tului şi nici nu consumă, fiind săracă, pentru a contribui la spo­rirea impozitelor indirecte, nece­sari, imbogăţirei naţiunei. Ţărănimea este numai o rea­litate socială pentru că este cea mai numeroasă clasă în Stat, netransformabilă şi superstiţi­oasă 11 Aşa­dar rezultatele obţinute de ţărănime atât din punctul de vedere, „politic“­, cât şi „eco­nomic“ sunt în afara tuturor aş­teptărilor. Şi prin urmare, ne­­constituind o realitate politică şi economică în sânul naţiunei, nu poate avea întâietatea sau preponderenţa asupra celorlalte clase, pentru aservire şi desfiin­ţare. Nu poate fi vorba de stă­pânire în Stat, de preponderenţă şi să imprime statului, caracte- Bucuria unei familii regale După cum am re­latat, naşterea primu­lui copil al suverani­lor Bulgariei a prile­juit entuziaste serbări la Sofia. La o aseme­nea festivitate, vedem în clişeu pe regele Boris (în mijloc) şi pe regina Italiei (în dreapta), mama regi­nei Giovanna. DIN TOATA LUMEA Exodul spre căldură.— Zia­rele străine anunţă că gerul nă­prasnic din ultimele zile a pro­vocat un adevărat exod spre căldură. Astfel din Londra, Co­penhaga, Havre, Berlin, Ham­burg, Stockholm şi alte oraşe din regiunea nordică a Europei, unde frigul a fost mai accentuat, au plecat sute de persoane spre ţinuturile călduroase. Din Ham­burg şi Dover au pornit două vapoare speciale numai cu pa­sageri bogaţi spre nordul Africei. In special călătorii au luat destinaţia Maroc şi Egipt, unde e senin şi cald ca în plină vară. La Alexandria şi Cairo vizita­torii au fost fotografiaţi pe că­mile, în costume uşoare, pe o plajă însorită. Aceste fotografii au fost trimese în ţările unde iarna se manifestă puternic, per­iu a deschide... pofta şi altor oameni cu stare. E de presupus astfel că cei din Egipt şi Maroc, care câştigă bine de pe urma vizitatorilor, se roagă să fie cât mai frig pe la noi !..* Asigurări originale. — La New-York s’a înfiinţat o origi­nală societate de asigurări. E vorba de asigurări pentru naş­teri. Pruncul e asigurat pentru o anumită sumă înainte de a ve­dea lumina zilei. Dacă copilul se naşte mort sau cu vreun de­fect fizic, societatea plăteşte despăgubiri. Ceva mai mult, se fac asigu­rări şi pe tema sexului, adecă dacă pruncul va fi băeat sau fată. De pildă, în cazul când părinţii au contractat o asigu­rare pentru o fată, dar copilul născut e băeat, societatea plă­teşte suma convenită. Până a­­cum s’au achitat în 18 cazuri „despăgubiri“ de acest fel. E in­teresant însă că societatea oferă mai puţin pentru fete, dat fiind faptul că se nasc în genere mai mulţi copii de sex femenin de­cât de sex bărbătesc. * Şcoala căsătoriei.—La Eise­nach (Germania) s’a înfiinţat un pension denumit „şcoala căsă­oriei“. Elevele candidate la mă­ritiş învaţă acolo cum trebuie să se comporte în menaj pentru a clădi o gospodărie ideală. In fiecare zi câteva profesoare explică practic cum se găteşte, cum se aranjează o odaie, cum trebuesc ţinute hainele, cum se primesc musafiri, cum trebuie îngrijit bărbatul, în sfârşit toate detaliile unei bune căsnicii. Până în prezent şcoala numără 287 eleve. Ceea ce ar dovedi că asemenea instrucţiuni sunt des­tul de necesare. Rămâne de vă­zut însă, d­acă fetele vor aplica mai târziu cunoştinţele căpătate în şcoală­­... »I« O carte poştală în 89 limbi. — Un ziar din New-York publi­că fotografa unei cărţi poştale unice în genul ei. Autorul cărţii poştale este un tânăr din New- Jersey, anume Kenneth Ralph Oken, student în filologie. El a trimes misiva logodnicei sale şi pentru a-i mărturisi dra­gostea în toate feluri “, a scris pe carte poştală cuvintele „Te iubesc“ in 89 limbi. Munca n’a fost prea uşoară. Pentru a se inform­a asupra traducerilor cău­tate, tânărul a făcut cercetări timp de şase săptămâni. Apoi studentul a stat câteva ceasuri şi cu atenţie migăloasă a pus pe hârtie cuvintele adunate. Probabil că după această do­vadă elocventă, fata își va da seama că e iubită !... „Gotha“ nu mai apare după 170 ani Ziarele din Berlin relatează că celebrul almanah „Gotha“, cu importante informaţiuni despre personalităţi ilustre şi despre ac­tivitatea mondială artistică şi e­­conomică, şi-a încetat apariţia. Neîntrerupt timp de 170 ani această carte a apărut regulat în fiecare an, fiind unul din cele mai cunoscute volume din lume. Acum însă, din cauza crizei, e­­ditorul nu mai poate suporta cheltuelile mari de imprimare şi în­ consecinţă a suspendat apa­riţia. IN MEMORIA UNUI IEŞAN VALOROS * Grig­ore P. Ştefănescu îmi fac prin rândurile de mai jos o pioasă datorie de bun co­leg, aducând la cunoştinţa celor ce l’au cunoscut, că fostul Ins­pector C. F. R. Grigore P. Şte­fănescu, nu mai este printre noi. In vremurile de criză morala pe care le trăim, viaţa acelui care a fost Grigore P. Ştefă­­nescu poate servi tuturor ca un exemplu de modestie, abnegaţie şi conştiinciozitate în serviciu. Intrat de tânăr în serviciul căilor ferate, a înţeles să puie în slujba acestei instituţii tot sufletul, energia şi exemplara lui corectitudine şi astfel prin meritele sale proprii a ajuns la gradul de Inspector, în calitate de şef al gării locale. Bine înzestrat sufleteşte şi cu o minte fecundă, el nu şi-a măr­ginit activitatea numai în cadrul strict al îndatorilor sale de ser­viciu, ci a găsit suficiente re­surse în inima lui de patriot, ca să lase generaţiilor tinere un apreciat poem istoric intitulat „întregirea Neamului Românesc“ de o apreciabilă valoare peda­gog­ico-lit­rară. Preocupat veşnic de bunul mers al serviciului în instituţia pe care cu atâta dragoste şi credinţă a servit-o, el a ţinut să fondeze şi să conducă personal o gazetă lunară intitulată „Tri-Huna­r.ptai'îcîă “ nr în rana viciul­ujiu pi m­oitiv slujbaşii căilor ferate puteau să se pună la curent cu cunoştinţele technice şi profesionale. Tot după indemnul şi din ini­ţiativa sa, a luat fiinţă „Liga pentru apararea drepturilor pen­sionarilor şi funcţionar lor C. F. R. din întreaga ţară“, al cărei preşedinte a fost până în ultimul timp. Mult apreciat de societatea î­n mijlocul căreia şi-a desfăşurat activitatea, Grigore P. Ştefănes­­cu a fost solicitat pe timpul gu­vernării averescane (1919) să pri­mească funcţiunea de primar al Corn. Tg. Frumos pe când era şef al gării din acea localitate, şi prin vrednicia lui a putut să îndeplinească ambele funcţiuni. Dar viaţa omului este i­mitată şi energia lui descreşte cu timpul şi astfel Grigore P. Ştefănescu urmând soarta tuturor, a trebuit să sufere în plus şi nenorocirea unei boli, care l’a imobilizat în casă timp de aproape doi ani, către sfârşitul vieţei sale; şi prin aceasta s’a pus capăt şi prodi­gioasei sale activităţi pe care până atunci a desfăşurat-o cu destulă energie ani la rând, chiar şi în situaţia de pensionar. E dureros însă că în timpul boalei nu a avut mângâierea să fie vizitat de acei pe cari i-a a­­jutat şi îndrumat pe timpul cât a fost în activitate de serviciu, iar în drumul ultim pe care l-a făcut spre locaşul de veci nu a fost urmat decât de prea puţini. Dar recunoştiinţa şi manifes­tarea dezinteresată a unui sim­­ţimânt de admiraţie, sunt gesturi excepţional de rare pe vremurile acestea de crunt materialism. Totuşi pentru că nu mă îndo­iesc de bunele sentimente ce i le păstrează, sunt sigur, toţi cîţi l-au cunoscut, — în numele Li­­gei pensionarilor C. F. R. „Uni­rea“ ca un ultim şi sincer oma­giu să-i zicem: Să-i fie ţărâna uşoară ! Benone Teodorescu (Continuarea în pagina il­a­­ rul specific clasei sale de „Stat Ţărănesc“. Tot ce s’a făcut până acum în favoarea ţărănimei şi a tutu­ror claselor muncitoare s’a fă­cut de „idealiştii“ de la oraşe, (un Spiru Haret, un Simion Me­hedinţi, apoi curentul Socialist captat de liberali, pentru des­fiinţarea latifundiilor), de mulţi cărturari daţi uitărei. „Reforma agrară şi Votul universal“ ca şi întreaga legiuire privind exis­tenţa şi drepturile claselor mun­citoreşti, sunt opera politiciani­­lor partidelor burgheze, a unor intelectuali, care nu aveau nici o legătură cu clasa țărănească sau muncitorească şi nici n’o reprezentau. încă de pe când România era un stat mic, s'au vânturat fei

Next