Opinia, aprilie 1933 (Anul 29, nr. 7783-7810)

1933-04-01 / nr. 7783

pr.­ nicar 7­ 1, la Ba­de­ ţ . PLASTICA IEŞANĂ OZIŢIE DE PICTURA: M. Cămăruţ­ i: Vi Cămăruţ, pictor de rară '­vere a perspectivei, pu­­rte formelor şi vieţei in­ten­s a portretului — a expus Iaşi. Ce­i peste 60 de pânze expuse în salonul de vis-a­­vis de Corso, sunt fără în­doială proba cea mai evidentă a unei producţiunil discipli­nate. Elev al marilor Băncilă şi Şt. Dumitrescu, tânărul pictor ' —--as m nenumărate mu­ia Salonul Oficial dela eşti. Dar pe Cămăruţ îl istem de-atunci când a îs la Epozifia Artiştilor toveni, un ie i s’a decer .1 premiu de juriul ex­ei. zentarea de astăzi ilai pictor cu Incontes­­catităţi — ne apare ca arie de adevăruri, sur­­, din noianul subiectelor sate cu atributele : viaţă, epic, liric etc, la fo­­lor bine definit, spre a se maifesta. mt pânze de natură , pe care Cămăruţ le-a surprins cu agerime. S­ut flori (maci şi garoafe, portrete, aquarele, ierii, toam­­r-­­ uliţi de mahala, S­unt ceruri limpezi moldo­­eneşti, cum le vede Cămăruţ, de acolo din deal, la el acasă, in p’jlocul ogorului, în fie­­-c­e zi. ■aci printr’o stranie viziune a peisajului, a purttăţei de acce­s, a coloritului, a culori atermediare, opera lui K­uţ, devine amplă şi insa de un freamăt de­­ aţa, senzitivă şi suficient de pev­izată. entul lui este robust, v sa este studiată gi ba­­pe observaţie, c­uzele sale sunt cuprinse u sentiment distinct: este aia prin armonia culorilor 0 te. ..e obiectul lui Cămăruţ îndreptat înspre cel mai *■ adevăr în artă , lucru­­.?/ ființel' nn plein—alte os. aceia Cămăruţ este pe un calitativ portretist a pictor al naturei, d­e la el, unde a ispră­­dii a cunoaşte fiecare ost de copaci şi fiecare nlaţie a pământului, o­ g î şi creasta dealului, va-1 muchia pădurei—toate­­ permis să poată varia ■r,finit motivele sale, ci pentru Cămăruţ este lin cele mai mari plăceri lua contact cu această­­ natură, plină de viaţă •oezie, totul apoi şi-a adăugat cc­utatea luminei şi ceaţa pri­­­or zile de toamnă. Dar i­i Cămăruţ îi place şi mati­iciea. E fără îndoială o poe­zie a lucrurilor, a împrejură­rilor poate... pe care a adop­­tat-o pictorul. Compoziţia lui Cămăruţ este echilibrată, armonioasă, liniş­tită şi uşor străbătută de un nerv vizionar. Culoarea portretelor lui, are par’că paloarea delicată a frescelor florentine. De aceia socotim ca o da­torie să-i judecăm pânzele, clasându-le printre calitativele creaţiuni datorită unei asidui­tăţi, unei tecnnice serioase, unei munci echilibrate şi de­puse cu folos. Cele 60 de piese expuse merită din plin să fie vârute, comentate şi admirate, r. s. ANUL XXIX No. 7783 a­bonamente 600 ... • pe un 300 ... • 150 .... ateliere^ J­ S.­­ A Familia zburătoare In fiecare zi o plimbare in văzduh Familia aviatorului englez George Terisson din Londra este cunoscută subt denumi­rea de »familia zburătoare". Şi într'adevăr ea merită In to­tul această poreclă. Familia, compusă din pă­rinţi şi trei copii, face în fie­care zi o plimbare în văzduh. In timp de un an, cele cinci persoane n’au zburat numai 11 zile, când au fost furtuni prea puternice. Plimbările durează uneori două și trei ceasuri. Deobi­­ceiu aceste voiajuri sânt fă­cute in timpul prânzului, cînd familia ia masa în avion. In­­tr'o zi cei cinci Terissen au serbat şi aniversarea nunții părinţilor în văzduh, organi­zând în aeroplan o mică pe­trecere. Manifestaţiile contra antisemitismului din Germania Pe străzile Londrei,evreii au organizat manifestaţii contra antise­mitismului hitlerist, ce­rând prin afişe boicotare­a m­ă r­f­u ri­l­o­r germane. D­I­N TOATA LUMEA Pentru ce se iscă un proces! — Un proces într’a­­devar original a avut loc la Haga, (Olanda). Un anume Gabriel Pater, funcţionar la o întreprindere comercială, a dat în judecată pe un client care i-a spus: „D-ta nu eşti prea deştept“. Funcţionarul a socotit că această apreciere constituie o insultă şi totodată i-aduce prejudicii în ce pri­veşte serviciul ce-l deţine. Deaceia s’a adresat justiţiei, cerând despăgubiri. După un an de tergiver­sare a procesului, în care timp s’au ascultat zeci de martori, care au depus pen­tru si contra... inteligentei reclamantului, cazul s'a is­prăvit prin achitarea celui inculpat. Justiţia olandeză a găsit că expresia „nu eşti deştept“ nu poate fi conside­rată o ofensă. Insultă ar fi fost expresia afirmativă „eşti un prost“. Dacă şi la noi s'ar intenta proces pentru asemenea cu­vinte, ce s’ar face in primul rând parlamentarii noştri ?.. * Cânele meteorolog I — Un actor englez Jimmy Black posedă un câne cu veritabile însușiri de meteorolog. Ani­malul prezintă particularitatea curioasă de a prezice timpul in mod infailibil. Când se anunţă vreme fru­moasă, cânele e vesel şi se gudură. Când vin nouri şi ploaie, animalul, înainte cu câteva ore, începe să latre spre cer. Patrupedul vesteşte vânturile şi furtuna prin ri­dicarea cozii şi zburlirea pă­rului. Iar când se ascunde subt pat sau lângă sobă, e semn că va ninge. Stăpânul susţine că a con­trolat mult timp aceste in­dicii şi şi-a dat seama că animalul nu greşeşte nici­odată. Cânele este prezintat în spectacole de teatru şi publicul s’a convins într’ade­­văr că prognosticurile sale meteorologice sânt uimitor de precise. Probabil însă că ani­malul e şi puţin dresat!.. * Un concurs cu chibrituri. — O fabrică de chibrituri din Lisabona, pentru a face re­clamă unui nou tip de chi­brituri de ceară, a organizat un concurs original. Fabrica a instituit un premiu în bani pentru persoana care va pu­tea ţine mai mult timp între degete un chibrit aprins. Concursul a­­tras sute de ţs«­t»nui copil cu degete subţiri, care a reuşit să ţină chibritul o mi­­nută şi 34 secunde. Dorinţa de castier »era m­ai de mare, încât aproape toţi concurenţii au plecat cu degetele fripte­­. * * Căsătorii cu pauză.— Li­ga mamelor şi gospodinele din Statele­ Unite a cerut mi­nisterului de interne din Wa­shington să desfiinţeze aşa numitul club al căsătoriilor cu... pauză! Membrii acestui club, oameni căsătoriţi, şi-au luat obligaţia de a-şi acorda reciproc o vacanţă de trei luni pe an. Astfel mariajul face o pauză anuală de trei luni, în care interval soţii părăsesc cămi­nul conjugal, nevasta şi băr­batul căpătând deplină liber­tate. După trecerea acestui „concediu“, se reia viaţa cas­nică. Liga mamelor crede că un asemenea fel de căsnicie este imoral şi de aceia a cerut desfiinţarea clubului respec­tiv. Ministerul american a răs­puns însă că nu se poate a­­mesteca în viața particulară a oamenilor. Pamflete şi Pamfletari Apropos de conferinţa d-lui P. Şeicaru Intelectualitatea ieşană a urmărit cu un deosebit inte­res,—s’ar putea spune eu o vădită curiositate,— causeria d-lui Pamfil Şeicaru, care în aula universităţii a vorbit despre „arta scrisului violent“. Trebue să recunoaştem că d. Şeicaru,— care în scrisul său cotidian represintă cu au­toritate această artă—s’a men­ţinut aproape strict în cadrul acestui subiect predilect, fără a se ocupa propriu zis de arta pamfle­ară, pe care a a­­tins’o totuşi aşa, în treacăt, deşi selectul auditor se aş­tepta tocmai la această latură a genului, în care d. Şeicaru se întrece uneori pe sine. Justificând „scrisul violent“ ca o inexorabilă necesitate educativă şi socială—atuncea când are la bază o credinţă, un ideal ca şi o fundamentală onestitate şi bună credinţă — d. Şeicaru a presintat, în di­ferite citaţii necesare argu­mentării, o adevărată galerie de somităţi, începând cu cei dintâi pamfletari pe care d-sa îi găseşte printre profeţii lui Israel (deşi Biblia ne vorbeşte de elegiaci şi psalmodiaţii) şi cu cel din antichitate, pânâ'n zilele noastre. Deşi a vorbit de pamflet şi pamfletari, d. Şeicaru a ţi­nut să rămână pe poziţia strictă a subiectului său, ca auditorul să remâe cu impre­sia că s’a ocupat numai de arta „scrisului violent". De a­­ceea d-sa a citat o serie de scriitori satirici care prin sa­tire lor sau eventual prin ve­hemenţa scrisului lor ar friza pamfletul: filosofi, poeţi, re­tori, romancieri, etc—aşa că printre ei a amintit pe umo­ristul Swift şi pe marele iro­nist Shaw, cei doi mari ir­­landeji. Dar... nu comportă amân­doi acelaş termen de compa­raţie. Swift e un umorist de rasă, un satiric ca şi Gogol. Ei biciuiesc într’adevăr, dar scrisul lor e literatură curată, nu pamflet. Acest gen îl cultivă Shaw care e un mare pamfletar şi un polemist de forţă, nu nu­mai în studiile sale, dar chiar şi în operele sale teatrale, în care polemica şi pamfletul se impun de la sine, ca în „Bre­viarul Ibsenian", sau în „Maior Barbara“, „Om şi supra-om“ sau în delicioasele sale co­medii „Amantul“ şi „Eroul“. In seria marilor pamfletari citaţi de d. Şeicaru am mai putea adăogi pe celebrul Henri Rochefort sau pe Maximilian Haiden cari au rămas într’a­­devâr celebri cu acest gen, şi n’am greşi, credem, aşe­­zându-l între aceştia şi pe re­nanul Herbert Eulenberg care, neîntrecut în genul den mit de franceji „a la manière de...‘, e unul dintre cei mai subtili pamfletari, în înţelesul unei superioare inspiraţiunî artis­­­tice. Şi...fiindcă d. Şeicaru de­termină şi domnia-sa un...cu­­rent al artei scrisului violent, de­sigur d-sa a evitat anume să vorbească şi despre pam- f leterii noştrii—de talent. Fără a avea pretenţiunea de a-i înşira pe toţi sau de a-i cla­sifica şi caracteriza, îi vom aminti pur şi simplu, spre a fi în subiectul d-lui Şeicaru. * Aruncându-se o privire în trecutul culturii noastre, trebue să amintim în primul rând pe Paharnicul Sion care în „Ar­­hondologia Moldovei“...batjo­­cureşte pe toţi aceia de cari se ocupă. Am scris într’adins cuvintul „batjocureşte“ fiind­că aceasta este... arta scrisului violent a Paharnicului Sion despre care mi-a vorbit şi d. Şeicaru, (înainte de conferinţă), considerându-l cel dintâi pam­­fle­r român. Un pamfletar lipsit de talent. De aceea nu insistăm mai mult şi trecem îndată la unul talentat, foarte talentat şi— după împrejurări—foarte „vio­lent“ la scrisul său: E Anton Bacalbașa, creato­rul lui „Spanachide“ și al lui (Continuarea în pag. II-a) 2 (doi) lei exemplarii ZIAR POLITIC COTIDIAN Sâmbătă 1 aprilie 1933 ns. IILani!i­.L- ---------­OPINIA BON No. 41 Mari premii grat­uite Detaşaţi toate bonurile M­TM& in­ Mussolini Un..car englez, cunoscut co­­­pulaţiei ser. pe, dă unele amănunte a­­’jk a planului propus de d. Mussolini pentru revizuirea tratatelor. D. Mussolini este gentil cu t'rania şi Cehoslovacia, ne- i igăndu-se de integritatea lor teritorială. Este destul de ga i.i şi cu Polonia, sacri­fi­­icând numai o fâşie din „co­­, pentru a creia contr­­­e teritorială între Qer­­şi Prusia Orientală. ".ele este neînchipuit de cu Iugoslavia pe care s’o sfarme pur şi simplu, e foarte vitreg cu Ro­mia, pretinzând să retro­cedăm Ardealul şi Banatul, nici mai mult nici mai pufin ! Emdent, ne Interesează ea nnre­dere chestiunea romă­ ne­­­a.* ? Mussolini nu vrea să f i­ loc socoteală de drep­­tice , de principiul na- Ităţilor. In Ardeal şi Ba­­narea majoritate­a po-este românească.A­ceste provincii s’au unit cu România, din proprie voință, pe baza principiului autode­terminării. Aşa­dar, pentru ce retrocedare ? Ar putea fi garantân d. Mussolini să retrocedeze Aus­triei partea din Tirol, cu po­pulaţie germană, pe care a anexat-o. Şi să cedeze Unga­riei Fiume şi Triest ! Din nefericire însă, nu pri­mează argumentul, ci tactica. Şi în conjunctura politică europeană de astăzi, s-ar pune problema : oare România a făcut o politică bună ? A fost oare cuminte să aruncăm Un­garia în braţele Italiene, şi s­ă ne trezim în adversitate cu Italia, Germania, Anglia şi cu o Rusie îndoelnică ? Iar acum, când se fierb a­­rea combinaţii care tind să ne primejduiască, ce fac con­ducătorii noştri, se încurcă în afacerea Skoda ?­­. FACALEALA ONOR HITLERIŞTI CUM S’AU RĂZBUNAT CÂŢIVA NEGUSTORI EVREI Un ziar vienez află din Mün­chen (German­a) următoarea întâmplare nostimă: Comercianţii evrei au con­statat că un grup de tineri hitlerişti colindă str­ăzile după miezul nopţii şi sparg gea­murile la magazinele evreeşti. Pentru a se răzbuna, câţiva neg­ustori păgubiţi au aşezat într’o seară firmele lor dea­supra firmelor de la prăvăliile unor h­t­erişti. Schimbarea era uşoară, deoarece majoritatea magazinelor germane posedă firme mici, care se deplasează lesne. In aceiaş noapte, grupul de hitleriști a trecut prin strada respectivă și s’a păcălit. Ti­nerii au spart vi­rinele dela magazinele hitleriste, care pur­tau improvizatele firme evre­eşti !... Hoţii şi şocolata Cum au fost descoperiţi nişte pungaşi Un caz interesant s’a în­tâmplat la Vilna. Câţiva hoţi au pătruns în fabrica de şo­colată „Fortuna“, de unde au furat preparate în sumă de 30.000 zloţi. S’au făcut ime­diat cercetări, dar pungaşii n’au putut fi descoperiţi. S’a întâmplat insă un alt fapt, care a venit în ajutorul poliţiei. Hoţii lacomi au mâncat în seara furtului o cantitate de şocolată atât de mare, încât s-au intoxicat. Cuprinşi de du­reri puternice, ei au fost duşi la spital. Mirosul de şocolată le-a fost însă fatal. Medicii care aflaseră de furt din zia­re, au înştiinţat poliţia şi ast­fel hoţii au putut fi demascaţi. Chestia provenienţei medicamentelor şi reacţiuniea contra antisemitismului german Chestiunea boicotării medi­ca­mentelor de provenienţă ger­mană a provocat (cura­j firesc) un interes viu în opinia pu­blică. Primim diverse întimpinari, din care relevăm pe a d-lui N. Twerscky. D-sa precizează că boico­tul preconizat de medicii evrei, se referă numai la fabricatele germane care pot fi înlocuite. Mai departe, d. Twerscky (referindu-se la articolul d-nei Elena Ghiulea), contestă că hitleriştii ar persecuta numai pe evreii sionişti, social-de­mocraţi sau comunişti. In Germania, sioniştii re­prezintă abea 2 la sută din populaţia evreiască. Iar un număr de 80 la sută dintre evreii-germani sânt Înscrişi In partide germane, naţionale, (care în ultimele alegeri au mers în cartel cu Hitler). In Germania, mai mult ca orunde, evreii s’au asimilat. Şi totuşi sânt persecutaţi şi evrei­ bo­­tezaţi. Prigoana loveşte pe evrei în calitate de evrei; sânt loviţi pentru originea lor etnică,­ nu pentru crezul lor politic. Cum se pot apăra evreii? Cel mai bun mijloc este lupta pe tărâm economic: boicotul produselor germane, ajutându­­se astfel la înfrângerea regi­mului hitlerist. * O altă întâmpinare, deopo­trivă de interesantă, primim sub semnătura Lică froim. In fraze frumoase, se arată legitimitatea morală a evreilor de a protesta contra antise­mitismului german, și a utiliza arma boicotului. Inclusiv me­dicii sânt îndreptăţiţi să boi­coteze produsele farmaceutice germane. E latimpinările de mai sus au păcatul că amplifică şi chiar dep­aşează chestiunea. Nu-i vorba de legimitatea protestului contra exceselor antisemite din Germania. Pro­testul este un drept necontes­tat şi îl îndeplineşte toată lumea civilizată (creştini la­olaltă cu evrei). Nu-i vorba nici de reacţiunea economică a evreilor de pretutindeni, prin boicotarea produselor germane (act moralmente legitimat şi aplicabil). Chestiunea se limitase strict la medicamente. D-na E. Ghiulea (ca nespe­­cialistă) a pus consultativ problema : dacă sânt medica­mente germane, cu cea mai mare putere curativă,­pot fi ele refuzate pacienţilor ? D. dr. Smilovici, ca spe­cialist, s’a pronunţat delibera­tiv : există medicamente ger­mane superioare ; şi ele nu pot fi boicotate de medici. Aceasta-i toată problema ( 1) dacă există unele medica­mente germane fără rival 2) şi daca, în caz afirmativ, ele pot fi refuzate pacienţilor. Răspunsuri valabile, pentru soluţionarea chestiunii, sânt îndreptăţiţi a da oamenii de specialitate, medicii şi chi­­mişti. Un răspuns interesant a dat d. dr. Segal-Caritas, în sen­­sul că nu există medicamente germane neinlocuibile. Toate ar fi deopotrivă, indiferent de provenienţa lor (contrazicând astfel pe un specialist ca dr. Smilovici). Aşteptăm cu plăcere orce răspuns de la persoane com­petente și care să nu depla­seze problema. (Continuarea In pag. 6-a) SITUAŢIA DE LA SOC. „CANTINA ŞCOLARĂ“ mmmmmmmmmmmm­zmmBmmmmmSimSBamäkkmmamaSmääamaaSBSSmSBSSsSmSmBi 0 lămurire a Comitetului Cantinei Primim ! Domnule Director, Ziarul „Lumea“ în numerile de Luni il Mart şi Miercuri 29 Mart a. c. publică două articole: „D-na Alexandrina Gavrilescu şi comitetul ce pre­zida, puşi în discuţie in jurul sumei de 650.000 lei irosiţi din fondul „Cantinei Şcolare“ şi „Ce rol a avut d-na Ga­vrilescu cu cei 650.000 lei ai „Cantinei Şcolare“ astăzi duşi ne colică“, ambele tipărite cu litera agresiv compacte. Fără să suspectăm intenţiu­­nile celui ce a informat şi in­teresele celui ce a alcătuit ar­ticolele, ne simţim datori, în calitate de membri ai comi­tetului „Cantinei Şco­are“, de a Vă informa şi a Vă ruga să publicaţi, pentru lămurirea opiniei publice, următoarele: * Din tot ce s’a scris în ziar nu e adevărat decât că so­­cietatea „Cantina Școlară“ a împrumutat d-lui I. Axinte suma de 650.000 lei în anul 1927 și că debitorul a încetat de a mai plăti dobânda dela 1930. Prin urmare , nu e ade­vărat că dl. Revizor școlar C. Cumpătă preconizează re­organizarea cantinelor. Ele sunt organizate din 1899 şi dl. Cumpătă în Adunarea ge­nerală a societăţii noastre, din ziua de 19 Mart, n’a ce­rut decât ca societatea să în­fiinţeze cantine în mai multe centre rurale decât are până acum. Adunarea a hotărât ca o comisie compusă din d-na A. Praja, p­eşedinta societăţii şi d-nii prof. D. Cădere, avocat I. Serafimi, revizorul şcolar C. Cumpătă şi casierul socie­tăţii M. Simionescu, să se pre­zinte Luni 20 Mart, d-lui pre­fect V. Petrovanu, pentru a stărui să înscrie în buget o sumă mai mare, ceiace s’a şi îndeplinit Dacă în şedinţa Consiliului Judeţian din a­ceiaşi zi, dl. avocat, consilier judeţian I. Bantaş a afirmat, fără să fi documentat, că „sute de mii de lei ale societăţii „Cantina Şcolară" din Iaşi, au fost răsfuite,­a făcut a­­ceasta cu o uşurinţă de ne­iertat. Nu e adevărat că d-na Ga­vrilescu a împrumutat pe dl. Axinte. D-sa n’a avut alt rol decât a iscăli un act hotărât de o adunare a consiliului so­cietăţii şi a adunării gene­rale,­­ care, după indicaţiile Ministerului Ocrotirilor Socia­le, a modificat şi statutele în senzul de a se putea plasa capitalul societăţii şi în îm­­prumuturi hipotecare. Nu e adevărat că d-na Ga­vrilescu a depus insistente in­tervenţii pe lângă „cei din comitet“. Adunarea Generală şi membrii din cptfhiet au dis­cutat chestiuniia­ cu toată am­ploarea şi nu s-a găsit ni­meni care să protesteze sau să fie contra. Preocuparea tu­turor a fost de a se mări ve­niturile societăţii şi de a se asigura cât mai bine capita­­ lul.• Nu e adevărat că „acum 3 ani se hrăneau 800 de copii, iar in ultimii doi ani s’au hră­nit cu 300 mai puţin. Comi­tetul societăţii, din momentul ce dl. Axinte n’a mai plătit dobânda, i-a intentat proces punând sechestru pe venituri şi onor. Trib. Iaşi a numit custode pe dl. avocat Petru Sion. Fondul Societăţii este perfect asigurat, în primă i­­potecă asupra întregului com­plex de imobile aflate în Str. Lăpuşneanu, colţ cu str. Banu. îndrăzneala d-lui Axinte se datoreşte — cum a spus d-na Preşedintă în adunarea dela 19 Mart a. c.—mişcării pro­prietarilor şi mai ales proiec­tului de conversiune Argetoia­

Next