Opinia, aprilie 1933 (Anul 29, nr. 7783-7810)
1933-04-01 / nr. 7783
pr. nicar 7 1, la Bade ţ . PLASTICA IEŞANĂ OZIŢIE DE PICTURA: M. Cămăruţ i: Vi Cămăruţ, pictor de rară 'vere a perspectivei, purte formelor şi vieţei intens a portretului — a expus Iaşi. Cei peste 60 de pânze expuse în salonul de vis-avis de Corso, sunt fără îndoială proba cea mai evidentă a unei producţiunil disciplinate. Elev al marilor Băncilă şi Şt. Dumitrescu, tânărul pictor ' —--as m nenumărate muia Salonul Oficial dela eşti. Dar pe Cămăruţ îl istem de-atunci când a îs la Epozifia Artiştilor toveni, un ie i s’a decer .1 premiu de juriul exei. zentarea de astăzi ilai pictor cu Incontescatităţi — ne apare ca arie de adevăruri, sur, din noianul subiectelor sate cu atributele : viaţă, epic, liric etc, la folor bine definit, spre a se maifesta. mt pânze de natură , pe care Cămăruţ le-a surprins cu agerime. Sut flori (maci şi garoafe, portrete, aquarele, ierii, toamr- uliţi de mahala, Sunt ceruri limpezi moldoeneşti, cum le vede Cămăruţ, de acolo din deal, la el acasă, in p’jlocul ogorului, în fie-ce zi. ■aci printr’o stranie viziune a peisajului, a purttăţei de acces, a coloritului, a culori atermediare, opera lui Kuţ, devine amplă şi insa de un freamăt de aţa, senzitivă şi suficient de pevizată. entul lui este robust, v sa este studiată gi bape observaţie, cuzele sale sunt cuprinse u sentiment distinct: este aia prin armonia culorilor 0 te. ..e obiectul lui Cămăruţ îndreptat înspre cel mai *■ adevăr în artă , lucru.?/ ființel' nn plein—alte os. aceia Cămăruţ este pe un calitativ portretist a pictor al naturei, de la el, unde a isprădii a cunoaşte fiecare ost de copaci şi fiecare nlaţie a pământului, o g î şi creasta dealului, va-1 muchia pădurei—toate permis să poată varia ■r,finit motivele sale, ci pentru Cămăruţ este lin cele mai mari plăceri lua contact cu această natură, plină de viaţă •oezie, totul apoi şi-a adăugat ccutatea luminei şi ceaţa prior zile de toamnă. Dar ii Cămăruţ îi place şi matiiciea. E fără îndoială o poezie a lucrurilor, a împrejurărilor poate... pe care a adoptat-o pictorul. Compoziţia lui Cămăruţ este echilibrată, armonioasă, liniştită şi uşor străbătută de un nerv vizionar. Culoarea portretelor lui, are par’că paloarea delicată a frescelor florentine. De aceia socotim ca o datorie să-i judecăm pânzele, clasându-le printre calitativele creaţiuni datorită unei asiduităţi, unei tecnnice serioase, unei munci echilibrate şi depuse cu folos. Cele 60 de piese expuse merită din plin să fie vârute, comentate şi admirate, r. s. ANUL XXIX No. 7783 abonamente 600 ... • pe un 300 ... • 150 .... ateliere^ J S. A Familia zburătoare In fiecare zi o plimbare in văzduh Familia aviatorului englez George Terisson din Londra este cunoscută subt denumirea de »familia zburătoare". Şi într'adevăr ea merită In totul această poreclă. Familia, compusă din părinţi şi trei copii, face în fiecare zi o plimbare în văzduh. In timp de un an, cele cinci persoane n’au zburat numai 11 zile, când au fost furtuni prea puternice. Plimbările durează uneori două și trei ceasuri. Deobiceiu aceste voiajuri sânt făcute in timpul prânzului, cînd familia ia masa în avion. Intr'o zi cei cinci Terissen au serbat şi aniversarea nunții părinţilor în văzduh, organizând în aeroplan o mică petrecere. Manifestaţiile contra antisemitismului din Germania Pe străzile Londrei,evreii au organizat manifestaţii contra antisemitismului hitlerist, cerând prin afişe boicotarea mă rfu rilor germane. DIN TOATA LUMEA Pentru ce se iscă un proces! — Un proces într’adevar original a avut loc la Haga, (Olanda). Un anume Gabriel Pater, funcţionar la o întreprindere comercială, a dat în judecată pe un client care i-a spus: „D-ta nu eşti prea deştept“. Funcţionarul a socotit că această apreciere constituie o insultă şi totodată i-aduce prejudicii în ce priveşte serviciul ce-l deţine. Deaceia s’a adresat justiţiei, cerând despăgubiri. După un an de tergiversare a procesului, în care timp s’au ascultat zeci de martori, care au depus pentru si contra... inteligentei reclamantului, cazul s'a isprăvit prin achitarea celui inculpat. Justiţia olandeză a găsit că expresia „nu eşti deştept“ nu poate fi considerată o ofensă. Insultă ar fi fost expresia afirmativă „eşti un prost“. Dacă şi la noi s'ar intenta proces pentru asemenea cuvinte, ce s’ar face in primul rând parlamentarii noştri ?.. * Cânele meteorolog I — Un actor englez Jimmy Black posedă un câne cu veritabile însușiri de meteorolog. Animalul prezintă particularitatea curioasă de a prezice timpul in mod infailibil. Când se anunţă vreme frumoasă, cânele e vesel şi se gudură. Când vin nouri şi ploaie, animalul, înainte cu câteva ore, începe să latre spre cer. Patrupedul vesteşte vânturile şi furtuna prin ridicarea cozii şi zburlirea părului. Iar când se ascunde subt pat sau lângă sobă, e semn că va ninge. Stăpânul susţine că a controlat mult timp aceste indicii şi şi-a dat seama că animalul nu greşeşte niciodată. Cânele este prezintat în spectacole de teatru şi publicul s’a convins într’adevăr că prognosticurile sale meteorologice sânt uimitor de precise. Probabil însă că animalul e şi puţin dresat!.. * Un concurs cu chibrituri. — O fabrică de chibrituri din Lisabona, pentru a face reclamă unui nou tip de chibrituri de ceară, a organizat un concurs original. Fabrica a instituit un premiu în bani pentru persoana care va putea ţine mai mult timp între degete un chibrit aprins. Concursul atras sute de ţs«t»nui copil cu degete subţiri, care a reuşit să ţină chibritul o minută şi 34 secunde. Dorinţa de castier »era mai de mare, încât aproape toţi concurenţii au plecat cu degetele fripte. * * Căsătorii cu pauză.— Liga mamelor şi gospodinele din Statele Unite a cerut ministerului de interne din Washington să desfiinţeze aşa numitul club al căsătoriilor cu... pauză! Membrii acestui club, oameni căsătoriţi, şi-au luat obligaţia de a-şi acorda reciproc o vacanţă de trei luni pe an. Astfel mariajul face o pauză anuală de trei luni, în care interval soţii părăsesc căminul conjugal, nevasta şi bărbatul căpătând deplină libertate. După trecerea acestui „concediu“, se reia viaţa casnică. Liga mamelor crede că un asemenea fel de căsnicie este imoral şi de aceia a cerut desfiinţarea clubului respectiv. Ministerul american a răspuns însă că nu se poate amesteca în viața particulară a oamenilor. Pamflete şi Pamfletari Apropos de conferinţa d-lui P. Şeicaru Intelectualitatea ieşană a urmărit cu un deosebit interes,—s’ar putea spune eu o vădită curiositate,— causeria d-lui Pamfil Şeicaru, care în aula universităţii a vorbit despre „arta scrisului violent“. Trebue să recunoaştem că d. Şeicaru,— care în scrisul său cotidian represintă cu autoritate această artă—s’a menţinut aproape strict în cadrul acestui subiect predilect, fără a se ocupa propriu zis de arta pamfleară, pe care a atins’o totuşi aşa, în treacăt, deşi selectul auditor se aştepta tocmai la această latură a genului, în care d. Şeicaru se întrece uneori pe sine. Justificând „scrisul violent“ ca o inexorabilă necesitate educativă şi socială—atuncea când are la bază o credinţă, un ideal ca şi o fundamentală onestitate şi bună credinţă — d. Şeicaru a presintat, în diferite citaţii necesare argumentării, o adevărată galerie de somităţi, începând cu cei dintâi pamfletari pe care d-sa îi găseşte printre profeţii lui Israel (deşi Biblia ne vorbeşte de elegiaci şi psalmodiaţii) şi cu cel din antichitate, pânâ'n zilele noastre. Deşi a vorbit de pamflet şi pamfletari, d. Şeicaru a ţinut să rămână pe poziţia strictă a subiectului său, ca auditorul să remâe cu impresia că s’a ocupat numai de arta „scrisului violent". De aceea d-sa a citat o serie de scriitori satirici care prin satire lor sau eventual prin vehemenţa scrisului lor ar friza pamfletul: filosofi, poeţi, retori, romancieri, etc—aşa că printre ei a amintit pe umoristul Swift şi pe marele ironist Shaw, cei doi mari irlandeji. Dar... nu comportă amândoi acelaş termen de comparaţie. Swift e un umorist de rasă, un satiric ca şi Gogol. Ei biciuiesc într’adevăr, dar scrisul lor e literatură curată, nu pamflet. Acest gen îl cultivă Shaw care e un mare pamfletar şi un polemist de forţă, nu numai în studiile sale, dar chiar şi în operele sale teatrale, în care polemica şi pamfletul se impun de la sine, ca în „Breviarul Ibsenian", sau în „Maior Barbara“, „Om şi supra-om“ sau în delicioasele sale comedii „Amantul“ şi „Eroul“. In seria marilor pamfletari citaţi de d. Şeicaru am mai putea adăogi pe celebrul Henri Rochefort sau pe Maximilian Haiden cari au rămas într’adevâr celebri cu acest gen, şi n’am greşi, credem, aşezându-l între aceştia şi pe renanul Herbert Eulenberg care, neîntrecut în genul den mit de franceji „a la manière de...‘, e unul dintre cei mai subtili pamfletari, în înţelesul unei superioare inspiraţiunî artistice. Şi...fiindcă d. Şeicaru determină şi domnia-sa un...curent al artei scrisului violent, desigur d-sa a evitat anume să vorbească şi despre pam- f leterii noştrii—de talent. Fără a avea pretenţiunea de a-i înşira pe toţi sau de a-i clasifica şi caracteriza, îi vom aminti pur şi simplu, spre a fi în subiectul d-lui Şeicaru. * Aruncându-se o privire în trecutul culturii noastre, trebue să amintim în primul rând pe Paharnicul Sion care în „Arhondologia Moldovei“...batjocureşte pe toţi aceia de cari se ocupă. Am scris într’adins cuvintul „batjocureşte“ fiindcă aceasta este... arta scrisului violent a Paharnicului Sion despre care mi-a vorbit şi d. Şeicaru, (înainte de conferinţă), considerându-l cel dintâi pamfler român. Un pamfletar lipsit de talent. De aceea nu insistăm mai mult şi trecem îndată la unul talentat, foarte talentat şi— după împrejurări—foarte „violent“ la scrisul său: E Anton Bacalbașa, creatorul lui „Spanachide“ și al lui (Continuarea în pag. II-a) 2 (doi) lei exemplarii ZIAR POLITIC COTIDIAN Sâmbătă 1 aprilie 1933 ns. IILani!i.L- ---------OPINIA BON No. 41 Mari premii gratuite Detaşaţi toate bonurile MTM& in Mussolini Un..car englez, cunoscut copulaţiei ser. pe, dă unele amănunte a’jk a planului propus de d. Mussolini pentru revizuirea tratatelor. D. Mussolini este gentil cu t'rania şi Cehoslovacia, ne- i igăndu-se de integritatea lor teritorială. Este destul de ga i.i şi cu Polonia, sacrifiicând numai o fâşie din „co, pentru a creia contre teritorială între Qerşi Prusia Orientală. ".ele este neînchipuit de cu Iugoslavia pe care s’o sfarme pur şi simplu, e foarte vitreg cu Romia, pretinzând să retrocedăm Ardealul şi Banatul, nici mai mult nici mai pufin ! Emdent, ne Interesează ea nnredere chestiunea romă nea.* ? Mussolini nu vrea să f i loc socoteală de dreptice , de principiul na- Ităţilor. In Ardeal şi Banarea majoritatea po-este românească.Aceste provincii s’au unit cu România, din proprie voință, pe baza principiului autodeterminării. Aşadar, pentru ce retrocedare ? Ar putea fi garantân d. Mussolini să retrocedeze Austriei partea din Tirol, cu populaţie germană, pe care a anexat-o. Şi să cedeze Ungariei Fiume şi Triest ! Din nefericire însă, nu primează argumentul, ci tactica. Şi în conjunctura politică europeană de astăzi, s-ar pune problema : oare România a făcut o politică bună ? A fost oare cuminte să aruncăm Ungaria în braţele Italiene, şi să ne trezim în adversitate cu Italia, Germania, Anglia şi cu o Rusie îndoelnică ? Iar acum, când se fierb area combinaţii care tind să ne primejduiască, ce fac conducătorii noştri, se încurcă în afacerea Skoda ?. FACALEALA ONOR HITLERIŞTI CUM S’AU RĂZBUNAT CÂŢIVA NEGUSTORI EVREI Un ziar vienez află din München (Germana) următoarea întâmplare nostimă: Comercianţii evrei au constatat că un grup de tineri hitlerişti colindă străzile după miezul nopţii şi sparg geamurile la magazinele evreeşti. Pentru a se răzbuna, câţiva negustori păgubiţi au aşezat într’o seară firmele lor deasupra firmelor de la prăvăliile unor hterişti. Schimbarea era uşoară, deoarece majoritatea magazinelor germane posedă firme mici, care se deplasează lesne. In aceiaş noapte, grupul de hitleriști a trecut prin strada respectivă și s’a păcălit. Tinerii au spart virinele dela magazinele hitleriste, care purtau improvizatele firme evreeşti !... Hoţii şi şocolata Cum au fost descoperiţi nişte pungaşi Un caz interesant s’a întâmplat la Vilna. Câţiva hoţi au pătruns în fabrica de şocolată „Fortuna“, de unde au furat preparate în sumă de 30.000 zloţi. S’au făcut imediat cercetări, dar pungaşii n’au putut fi descoperiţi. S’a întâmplat insă un alt fapt, care a venit în ajutorul poliţiei. Hoţii lacomi au mâncat în seara furtului o cantitate de şocolată atât de mare, încât s-au intoxicat. Cuprinşi de dureri puternice, ei au fost duşi la spital. Mirosul de şocolată le-a fost însă fatal. Medicii care aflaseră de furt din ziare, au înştiinţat poliţia şi astfel hoţii au putut fi demascaţi. Chestia provenienţei medicamentelor şi reacţiuniea contra antisemitismului german Chestiunea boicotării medicamentelor de provenienţă germană a provocat (curaj firesc) un interes viu în opinia publică. Primim diverse întimpinari, din care relevăm pe a d-lui N. Twerscky. D-sa precizează că boicotul preconizat de medicii evrei, se referă numai la fabricatele germane care pot fi înlocuite. Mai departe, d. Twerscky (referindu-se la articolul d-nei Elena Ghiulea), contestă că hitleriştii ar persecuta numai pe evreii sionişti, social-democraţi sau comunişti. In Germania, sioniştii reprezintă abea 2 la sută din populaţia evreiască. Iar un număr de 80 la sută dintre evreii-germani sânt Înscrişi In partide germane, naţionale, (care în ultimele alegeri au mers în cartel cu Hitler). In Germania, mai mult ca orunde, evreii s’au asimilat. Şi totuşi sânt persecutaţi şi evrei botezaţi. Prigoana loveşte pe evrei în calitate de evrei; sânt loviţi pentru originea lor etnică, nu pentru crezul lor politic. Cum se pot apăra evreii? Cel mai bun mijloc este lupta pe tărâm economic: boicotul produselor germane, ajutânduse astfel la înfrângerea regimului hitlerist. * O altă întâmpinare, deopotrivă de interesantă, primim sub semnătura Lică froim. In fraze frumoase, se arată legitimitatea morală a evreilor de a protesta contra antisemitismului german, și a utiliza arma boicotului. Inclusiv medicii sânt îndreptăţiţi să boicoteze produsele farmaceutice germane. E latimpinările de mai sus au păcatul că amplifică şi chiar depaşează chestiunea. Nu-i vorba de legimitatea protestului contra exceselor antisemite din Germania. Protestul este un drept necontestat şi îl îndeplineşte toată lumea civilizată (creştini laolaltă cu evrei). Nu-i vorba nici de reacţiunea economică a evreilor de pretutindeni, prin boicotarea produselor germane (act moralmente legitimat şi aplicabil). Chestiunea se limitase strict la medicamente. D-na E. Ghiulea (ca nespecialistă) a pus consultativ problema : dacă sânt medicamente germane, cu cea mai mare putere curativă,pot fi ele refuzate pacienţilor ? D. dr. Smilovici, ca specialist, s’a pronunţat deliberativ : există medicamente germane superioare ; şi ele nu pot fi boicotate de medici. Aceasta-i toată problema ( 1) dacă există unele medicamente germane fără rival 2) şi daca, în caz afirmativ, ele pot fi refuzate pacienţilor. Răspunsuri valabile, pentru soluţionarea chestiunii, sânt îndreptăţiţi a da oamenii de specialitate, medicii şi chimişti. Un răspuns interesant a dat d. dr. Segal-Caritas, în sensul că nu există medicamente germane neinlocuibile. Toate ar fi deopotrivă, indiferent de provenienţa lor (contrazicând astfel pe un specialist ca dr. Smilovici). Aşteptăm cu plăcere orce răspuns de la persoane competente și care să nu deplaseze problema. (Continuarea In pag. 6-a) SITUAŢIA DE LA SOC. „CANTINA ŞCOLARĂ“ mmmmmmmmmmmmzmmBmmmmmSimSBamäkkmmamaSmääamaaSBSSmSBSSsSmSmBi 0 lămurire a Comitetului Cantinei Primim ! Domnule Director, Ziarul „Lumea“ în numerile de Luni il Mart şi Miercuri 29 Mart a. c. publică două articole: „D-na Alexandrina Gavrilescu şi comitetul ce prezida, puşi în discuţie in jurul sumei de 650.000 lei irosiţi din fondul „Cantinei Şcolare“ şi „Ce rol a avut d-na Gavrilescu cu cei 650.000 lei ai „Cantinei Şcolare“ astăzi duşi ne colică“, ambele tipărite cu litera agresiv compacte. Fără să suspectăm intenţiunile celui ce a informat şi interesele celui ce a alcătuit articolele, ne simţim datori, în calitate de membri ai comitetului „Cantinei Şcoare“, de a Vă informa şi a Vă ruga să publicaţi, pentru lămurirea opiniei publice, următoarele: * Din tot ce s’a scris în ziar nu e adevărat decât că societatea „Cantina Școlară“ a împrumutat d-lui I. Axinte suma de 650.000 lei în anul 1927 și că debitorul a încetat de a mai plăti dobânda dela 1930. Prin urmare , nu e adevărat că dl. Revizor școlar C. Cumpătă preconizează reorganizarea cantinelor. Ele sunt organizate din 1899 şi dl. Cumpătă în Adunarea generală a societăţii noastre, din ziua de 19 Mart, n’a cerut decât ca societatea să înfiinţeze cantine în mai multe centre rurale decât are până acum. Adunarea a hotărât ca o comisie compusă din d-na A. Praja, peşedinta societăţii şi d-nii prof. D. Cădere, avocat I. Serafimi, revizorul şcolar C. Cumpătă şi casierul societăţii M. Simionescu, să se prezinte Luni 20 Mart, d-lui prefect V. Petrovanu, pentru a stărui să înscrie în buget o sumă mai mare, ceiace s’a şi îndeplinit Dacă în şedinţa Consiliului Judeţian din aceiaşi zi, dl. avocat, consilier judeţian I. Bantaş a afirmat, fără să fi documentat, că „sute de mii de lei ale societăţii „Cantina Şcolară" din Iaşi, au fost răsfuite,a făcut aceasta cu o uşurinţă de neiertat. Nu e adevărat că d-na Gavrilescu a împrumutat pe dl. Axinte. D-sa n’a avut alt rol decât a iscăli un act hotărât de o adunare a consiliului societăţii şi a adunării generale, care, după indicaţiile Ministerului Ocrotirilor Sociale, a modificat şi statutele în senzul de a se putea plasa capitalul societăţii şi în împrumuturi hipotecare. Nu e adevărat că d-na Gavrilescu a depus insistente intervenţii pe lângă „cei din comitet“. Adunarea Generală şi membrii din cptfhiet au discutat chestiuniia cu toată amploarea şi nu s-a găsit nimeni care să protesteze sau să fie contra. Preocuparea tuturor a fost de a se mări veniturile societăţii şi de a se asigura cât mai bine capita lul.• Nu e adevărat că „acum 3 ani se hrăneau 800 de copii, iar in ultimii doi ani s’au hrănit cu 300 mai puţin. Comitetul societăţii, din momentul ce dl. Axinte n’a mai plătit dobânda, i-a intentat proces punând sechestru pe venituri şi onor. Trib. Iaşi a numit custode pe dl. avocat Petru Sion. Fondul Societăţii este perfect asigurat, în primă ipotecă asupra întregului complex de imobile aflate în Str. Lăpuşneanu, colţ cu str. Banu. îndrăzneala d-lui Axinte se datoreşte — cum a spus d-na Preşedintă în adunarea dela 19 Mart a. c.—mişcării proprietarilor şi mai ales proiectului de conversiune Argetoia