Opinia, iunie 1933 (Anul 29, nr. 7829-7853)

1933-06-11 / nr. 7837

ANUL XXIX No. 78372 (doi) Iei exempliiirîii mnmmmm&tailiimmmmmmmmmmmmmmămmmiiimmmmimmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmBBmaamŢsv* •g'vb^0^eca oGRAFICE APUSNEANU 37 ZIAR POLITIC COTIDIAN DUMA Miv,A 11 IUNIE 1933 BON No. 34 pentru PREMII GRATUITE „OPINIA* DETAȘAȚI ZILNIC BONUL ACTUALITĂŢI POLITICE MIHALACHE a devenit diplomat internaţional Ducând, a ieşit din guven, d. Ion Mihalache a trecut in diplomaţie. Fostul învăţător de sat se primbla prin străinătăţi şi păstrează mare discreţie, aşa că nu putem şti dacă şi-a păstrat iţarii tradiţionali, sau s’a convertit la frac şi joben. . E sigur insă că face oficiul de diplomat. E delegat al ţării la conferinţa de dezarmare dela Geneva, şi deasemenea şi-a luat un rol oficial la conferinţa economică mondială dela Londra. • D. Mihalache e un om inteligent şi talentat. Şi-a apropiat o frumoasă cultură, printr’o voinţă tenace de a se instrui la maturitate. A îmbrăţişat ideile noi care-şi croiau drum în criza politicolocială de după război, şi a pornit în apostolat politic pentru ridicarea clasei ţărăneşti. Un ingenios şi nelipsit de spirit practic, apostolul de la Topoloveni a recurs şi la artificii potrivite pentru impresionarea maselor şi pentru obţinerea avantajelor electorale. (De pildă, portul ţărănesc cu cămaşa afară, şi cele 7 perechi de iţari în valiza de voiaj). D. Mihalache era un excelent element de opoziţie. A venit însă o catastrofa , chemarea d-lui Mihalache la guvern ! A primit întâi portofoliul Domeniilor, unde a dat fiasco. Nu s’a gîndit la un regim economic favorabil agriculturii ; rí a obţinut credit ieften pentru plugari; rí a ajutat efectiv cultura pămîntului. S’a rezumat numai la naivele epistole către țarani... Apoi d. Mihalache a prins poftă de măriri personale. A părăsit Agricultura și a luat Internele. In cursul anilor din urmă, s’a politicianizat „doutrance". A abandonat ideile, programul, prestigiul de partid, avînd grija ca partidul să rămîe în forma susceptibilă da a sta cît mai mult la puterea dătătoare de situaţii şi onoruri. Di aceia, cunoscuta d-sale atitudine în penibilele incidente Va’da-Titulescu şi Vaida-Maniu (în afară de purtările faţă de cazurile Dr. Lupu, C. Stere, Gr. Iunian etc). Şi dacă i s’a întlmplat neplăcerea de a ieşi din guvern, d. Mihalache a căutat satisfacţii personale, prin însărcinări diplomatice şi voiajuri în străinătate pe contul bugetului sărăcit al ţârii. Ţărănimea îşi pusese nădejde in d. Mihalache; l-ar fi vrut neclintit în rolul de apostol al plugarimii, luptător pentru dreptate, cuminţenie şi chiverniseală potrivită acestei ţări agricole. Insă d. Mialache a cedat repede îngîmfării personale şi poftei de boerte. S’a cocoţat în trenuri-lux şi sa distrează la reuniunile diplomaţiei internaţionale. Bietul om are să-şi strice soma lui cu icre negre.... FOSTUL TARAN Căsătorii princiare Conferinţa reia Londra Djoa cum anunţă ziarul „Lî Matin* din Paris, prinţul Alfonso al Asturiilor, fiul mai mare al ex-regelui Alfons al Spaniei, s'a căsătorit civil, cu o nobilă din Cuba, Elmira Sampedro Ocejo. Ziua nunţii încă n’a fost fixată. * Din Budapesta se anunţă că prinţul Karl Anton de Ryhan, care acum câţiva ani a vizitat şi ţara noastră, s-a logodit cu contesa Maria Apponyi, fiica lui Albert Apponyi, regretatul bărbat de stat al Ungariei. Masacru contra evreilor într’un oraş din Maroc" In ultimul număr din „ziarul Parisian „Candide“ găsim următoarele, subt titlul „O afacere despre care nu se vorbeşte* “ „La 11 Mai, în cursul unui scandal banal, In oraşul Rabat, un evreu a ucis pe un marocan şi apoi a dispărut. Consecinţele acestei drame n’au întârziat să se producă. Sute de narocani au năvălit In cartierele evreeşti, arzând, asasinând, zdrobind şi distrugând tot ce-au întâlnit In cale. Această barbarie a durat două zile şi a îngrijorat autoritatea. Pentru a pune capăt, s’a dat ordin regimentelor indigene să potolească izbucnirile sîngeroase. Dar regimentele au refuzat să asculte. A fost nevoie să se ceară la Casablanca întăriri europene. Regimente de infanterie, din marină şi din regiunea străină au străbătut cu camioanele distanţa de 90 kilometri de la Casablanca la Rabat. Totuş agitaţia a continuat. Au fost aproape 200 răniţi, iar numărul morţilor nu se cunoaşte“. . Şi ziarul „Candide" termină : „Niciun jurnal n’a scris măcar o vorbă despre această întâmplare. Putem, nu fără îngrijorare, să întrebăm pentru ce“. Aspecte preliminare Luni se deschide la Londra conferinţa economică mondială. Participă 66 state cu peste 1500 delegaţi, experţi, secretari etc. Şi-au anunţat sosirea peste 400 ziarişti din toată lumea. Dezbaterile conferinţei vor ţine cel puţin 6 săptămâni, iar şedinţele vor avea loc în palatul Muzeului Geologic din cartierul South-Kensington (în apropiere de ambasadele şi legaţiile din capitala Angliei). Pentru ziarişti s’a amenajat un salon de lucru şi odăi de odihnă. S’au instalat 60 cabine telefonice , un birou telegrafic şi un serviciu de telegrafie fără fir. In palatul muzeului s’a pregătit un mare restaurant şi un bar. Secretariatul conferinţei va publica două comunicate pe zi şi va scoate în fiecare dimineaţă un ziar special. Conferinţa va fi inaugurată Luni la ora 3 p. m. de către regele George V al Angliei. Cuvântarea regelui, cât și dezbaterile următoare vor fi radio-difuzate în lumea Întreagă. Săpăturile dela Pompei Noul descoperiri după 1854 ani In zona arheologică dela Pompei (faimosul oraș care a fost acoperit de lava Vezuviului) desgropările continuă fără întrerupere. Săpăturile se fac mai ales în regiunea Bottara, unde a fost pe vreme postul Pompei. Arheologii italieni au reuşit astfel să scoată acum la iveală alte urme din oraşul îngropat în anul 79. Astfel s’au descoperit încăperile unde locuia personalul portului, precum şî magaziile pentru desfacerea vinurilor. Intr’o oda el’au găsit cinci biere şi câteva perechi de cercei de aur. Şi cercetările continuă în prezent, după 1854 ani de la erupţia vulcaului, în speranţa că se vor face noui şi interesante descoperiri. In pag. 4-a: ULTIMA ORA telegrafică și telefonică ZBORUL ÎMPREJURUL LUMII Am relatat că aviatorul american James Mattera a întreprins un zbor împrejurul lumii. El a traversat cu greu oceanul Atlantic, având de luptat cu o furtună puternică. Din cauza frigului, avionul s-a acoperit de gheață și pilotul a trebuit să zboare aproape de nivelul apei. La ult moment dat, Mattern credea partida pierdută. In sfârşit a ajuns la Oslo şi de acolo a plecat la Moscova. Pornind mai departe, a căzut în Siberia, dar fără a avea de suportat urmări grave. Mattern este însă în întârziere faţă de itinerarul proectat. In clişeu: James Mattern (în dreapta), pe aerodromul american, lângă cel mai bun prieten al sau pilotul Bennett Griffin. DIN TOATA LUMEA La ce foloseşte criza! — Profesorul Armin Hoffer din Berlin a ţinut o interesantă conferinţă, cu titlul „La ce foloseşte criza !“ El a arătat că efectele crizei din ultimii ani trebuesc împărţite în două categorii: materiale şi morale. Din punct de vedere material, desigur, criza are rezultate triste. In schimb, din punct de vedere moral, criza a avut efecte bune. Profesorul german susţine că dacă n’ar fi venit criza, lumea ar fi căzut într’un marasm ce putea degenera în neurastenie. In anii de după război, când câştigurile erau mari şi comode, mulţi oameni deveniseră leneşi şi inutili societăţii. In plus, viaţa destrăbălată şi cheltuelile fantastice au zdruncinat nivelul moral al omenirii. Criza i-a oţelit pe oameni , i-a făcut mai activi şi mai întreprinzători. Cazurile de sinucideri şi crime din cauza mizeriei sânt destul de izolate. In genere însă, omul, datorită crizei, este astăzi mult mai harnic şi mai econom, ducând o viaţă raţională şi cumpătată. Poate că profesorul german are dreptate din punctul său de vedere. Totuş oamenii s’ar lipsi bucuroşi de criza asta cumplită... * O crimă din cauza unei fotografi . La Chicago s’a înregistrat o crimă stupidă. Un anume Thomas Pater a primit prin poştă o fotografie, în care era înfăţişată nevasta sa cum se sărută cu un necunoscut. Fire impulsivă, Thomas n’a mai aşteptat explicaţiuni. A intrat in odaia soţiei şi a împuşcat-o cu un foc de revolver. După săvârşirea crimei, lucrurile s’au lămurit însă în mod cu totul neaşteptat. Fotografia a fost trimisă de un prieten al asasinului, care a vrut să facă o glumă. El a cumpărat o ilustraţie străină şi a comandat unui fotograf să trucheze poza aplicând capul soţiei lui Pater, In locul figurii celeilalte femei. Dar gluma a avut un sfîrşit tragic. Şi acum soţul a fost dat în judecată pentru asasinat, iar prietenul imprudent pentru provocarea crimei. * Chirurgie cu muzică — In mai multe spitale din Anglia, mai ales în spitalele de copii, s’au instalat în sălile de operaţie şi de pansamente aparate de radio sau patefoane automate. In timpul interveniunilor chirurgicale ori al schimbării bandajelor, muzica cama in permanenţă. In felul acesta se creiază o atmosferă de veselie, care amuză şi dă curaj bolnavilor. Sistemul prinde în special la copii, care sânt astfel oarecum păcăliţi. In timp ce ei ascultă muzica, medicii lucrează mai în voie şi micuţii pacienţi suportă mult mai uşor operaţiile.* Coafură... contrabandistă — Poliţia americană a făcut o descoperire interesantă! La diferite puncte de graniţă, s’au descoperit bancnote şi bijuterii ascunse în părul unor femei contrabandiste. Vameşii au înştiinţat poliţia, care a interprins cercetări şi a stabilit următoarele ! Acum câtva timp s’a lansat în America o coafură nouă. Părul era aranjat în etaje şi legat bina cu diferite agrafe. In felul cum se aranjează coafură, se lăsa între „etaje“ spaţii libere, unde se puteau introduce bani şi bijuterii, fără a se observa ceva. Poliţia din Portland a arestat în legătură cu această afacere pe un periculos contrabandist, Sidney Black. Acesta a recunoscut că a plătit o importantă sumă de bani unor frizeri vestiți, pentru a lansa coafura respectivă și a masca astfel contrabandele. PERSPECTIVELE ANULUI AGRICOL 1933 Speranţe Anne. Prevederi de timp Nu putem şti cu o preciziune mai mare cum va fi timpul în tot cursul verei şi toamnei ce vine, dar este dovedit până acum că vom avea un an întârziat de tot cu recoltele ce aşteptăm şi mai ales îngrijorarea mare este în ceea ce priveşte şi caitatea acestor recolte; căci teama de întârziere a timpului, prin răcirea continuă din Aprilie trecut, s’a menţinut şi în cursul lunei Maiu cu o persistenţă din ce în ce mai susmută. In adevăr, după un început de Maiu căldişor când erau speranţe de o mai bună îndreptare a timpului, au survenit vânturile reci şi tot mai tari din Nord şi cari au adus şi bogate ploi zile de a rândul însoţite însă de răceli. Mersul temperaturei în cursul lunei Maiu a fost astfel: decada întâia (1—10 Maiu) a avut o bună temperatură cu mijlocie de 15,°s— cincisprezece grade şi cinci zecimi — care faţă cu normala de 15°2, ne a dat un spor de căldura de 1°3 pe zi, adică peste un grad de obicinuită. In decada DATORIE DE RECUNOŞTINŢĂ pentru cărturarul Gh. Ghibănescu In numeroasa noastră familie dăscălească lucrează membri de două categorii. Unii intră în această casă a luminii din prefacerea vremurilor şi greşalele oamenlor, fără pregătirea trebuitoare. Roadele muncii lor nu lasă urme. Sufletul li-i sterp şi ruginit. Inima li-i secetoasă ca nisipul pustiu, bătută de un veşnic soare. Cuvântul lor nu este o sămânţă roditoare. Niciodată el nu găseşte brazdă plină de umezeală şi căldura necesară pentru încolţire şi înmiită rodire. Ei sunt nenorocoşii călători de pe drumurile rătăcitoare ale Sahara şcoalii noastre. Niciodată nu ajung la oaze înflorite. Veşnic se pierd în deşertul nisipos, necunoscându-şi rostul în această lume. Prin existenţa lor ei măresc numai şirul celor munţi şi nefolositori. Sunt fiinţele de prisos pentru şcoală şi ţară. Niciodată nu pot păşi dincolo de hotarul vieţii. Sfârşindu-se trupeşte, se stinge şi pomenirea lor. Pentru aceştia,eşirea la pensie înseamnăeşirea din viaţă. Alţii, — puţini la număr —, nu batjocoresc talentul sădit de dumnezeire în sufierul lor. Iubirea de osârduitoarea muncă, sălăşluită în adâncul inimii lor, îi fac nemuritori. Amintirea acestora nu se poate închide in îngustele rame ale unei vieţi obişnuite. Ea trece cu îndrăzneală dimcolo de hotarele închipuite de mărginită minte omenească. Prin aceasta, materia birueşte puterea spiritului. Oare nemurirea nu stă în munca săvârşită de puterile sufletului omenesc ? Invăţătorimea de prin satele moldovene s’a adunat să-şi revadă pe doi dintre cei mai aleşi dascăli ai ei. A venit în număr uimitor de mare, să-şi cerceteze aceşti doi mari apostol ai lor încărunţiţi de neaua anilor străbătuţi. Vederea la plalată a fost un delir. Era întrupată virtutea recunoştinţii, care aici în Moldova nu este o floare rară. Şi-a salutat pe neîntrecutul gospodar al şcoalei lor de odinioară, Ioan Mitru. Şi-a adus amine de minunea din poveşte Casa albă, răsărind ca un castel medieval, din mijlocul vârfurilor de stejari seculari. Li se părea ca-ntr’un vis. Pădurea cu luminișuri deschise pentru prisăcile cu albie ! Toate acestea amestecate cu mireazma fânului cosit de prin turiștea copacilor de pe vremuri li se părea un petic de cer azuriu, tivit cu o panglică de aur. Cărunteţea întinerise din nou. A fost o uitare de sine. Bătrânii dascăli aveau ochii umezi de lacrimile recunoştinţă. * Peste truda şi dragostea vestitului chivernisitor pluteşte însă roditoarea cercetare a îna doua (11—20 Maiu) ploi abundente şi vânturi reci de Nord au răcit timpul şi mijlocia temperaturei sau de 12,°s este cu trei grade mai rece ca normala (15,°C) ceea ce a fost mult. A treia decadă (21, 31 Maiu), vânturile reci din Nord au devenit tot mai reci şi tari, iar ploi au fost aproape neîntrerupt (în 9 zile din 11) şi temperatura decadei de 14,°1 este iarăşi mai rece cu minus 2,°7 faţă cu normalade 16,°8. In aceste condiţiuni şi mijlocia temperaturei lunare de 14,°! este mai rece cu un grad şi jumătate (1,°6) faţă cu normala sa (19,°C). Cerul a fost mai mult acoperit, soarele a strălucit numai în 28 zile din cursul lunei dând un deficit drăgostitului cărturar Gh. Ghibănescu. Toţi îl văd ca pe un drumeţ neobosit, grăbindu-şi paşii pe drumurile blândei Moldove în sârguincioasa orânduirea a firului vieţei noastre din trecut. Cu ochi geloşi îl urmăresc cum scotoceşte prin colţuri de arhive şi biblioteci de stat ori particulare, citind slova în grai străin a documentelor cu peceţii domneşti. Pe uliţe de sat 11 văd strecurându-se singuratic spre câte o biserică învechită de zile. Se opreşte. Începe să slovenească cuvântul maestru caligrafiat şi sgârcit economisit în spaţiul sgrunţuroasei pietre. O desteagii. Bucuria îi umple ochii şi întreaga-i fiinţă. încetul cu încetul el descurcă încâlcitul fir al închegări neamului nostru. Aşa au răsărit, an de ap, volum lingă volum, .Surdele şi izvoadelea lul, „Ispisoacele şi zapiseli“, şi miile de documente din „Uricariul lui Teodor Codrscu, din revistele „Dan Neculce", „Arhiva muzeului municipal din Iaşi“ şi „Teodor Codrescu", care din nou apare. De mult, numărul cărţilor alcătuite de el a trecut peste o sută. Munca lui a fost sortită să sfărâme zăgazurile stăvilitoare ale puterii muncei unui om. Vulturul obişnuit cu sborul avântat al tinereţii nu se înduplecă încă să se coboare în văile pământului, cuprinse de negurile morţi. Inima lui pururea plină de svăcniri viguroase se aţine tot mereu la vechea-i înălţime. Frământatu-i suflet de noui gânduri înlătură din cale-i orice piedică i-ar puna fantoma bătrâneţii. De acolo, de pe înălţime, ochiul lui ager batjocorea pe cei ce s’au bucurat de mai mari vrednicii în viaţă, dar n’au ştiut de cât cum se coboară scara neîndeplinirii datorii. Fii lui sufleteşti au înpânzit toate meleagurile Moldovei. Ei totdeauna au stat cu el în legătură sufletească. Descoperirea unui act vechi, aflarea unei cărţi sau plan de moşie bătrână, au fost prilejuri şi răspunsuri prin scrisori între dânşii, de Ştefan Brechet profesor universitar Munca lui fără răgaz a atras în mreaja-i fermecată şi pe alţi ucenici. Cărturăria lui Gh. Ghibănescu a fost molipsitoare. In şcoală, şi-n afară de ea, a ştiut să-şi formeze imitatori. Unul, cu deosebire pregătit, păşeşte îndrăsneţ cu muncă orânduită, sigură şi bogată în prisos de noi cunoştinţe. Şi aceasta este tot din rândul modeştilor profesori de şcoală secundară. Este prea cunoscutul Mihail Costăchescu. Povestea neamului nostru şi Istoria vechei lui dreptăţi este închisă în scoarţele neîntrecutei şi numeroasei lui Colecţii de documente. Ospătarea învăţăceilor cu dascălii lor la masa dragostei va ţine numai cât poate dăinui o amintire omenească. Poruncitoarea noastră datorie însă,—a elevilor lui direcţi şi indirecţi, — este de a-i lega numele şi a-i răsplăti ostenelele de o viaţă întreagă, după obiceiul cel nou al lumei apusene. Iubirea pe care a pus-o în temelia lucrului său cere răsplătire printr’un dar jubilar. Darul nostru va fi un volum. El va cuprinde articole de istorie, filologie, de drept vechi românesc şi documente. Ar fi domeniul care i-a fost lui mai drag. Suntem atâţia cari ne plecăm înaintea muncii lui neostoite. Cea mai potrivită persoană pentru adunarea şi orânduirea materialelor acestora este prof. Mihai Costăchescu. Am putea zice „Ale tale dintru ale tale“. Academia Română a recunoscut de mult acestui ales muncitor cinstea de membru corespondent. Facultatea noastră de litere din Iaşi nu poate întârzia cu decernarea meritatului litiu de „doctor honoris causa“. Universitatea ieşanâ va câştiga prin această faptă încă un punct de mândrie natonală pentru foştii ei studenţi, cari s’au încărcat de gloria unei activităţi de-o viaţă întreagă. Cei ce vor veni după noi vor şti să preţuiască acest gest de aleasă recunoştinţă. Ce frumoasă pildă ne vine de la cei de joşi Şt. Gr. Berechet (Continuarea in pag. 6-a) Porbe... Box şi dragoste Schmeling a fost învins de Baer- Şi încă Knockout ! Pentru cei ce privesc situaţia numai din punct de vedere sportiv, faptul constituie o surpriză. In acest caz însă intervin şi explicaţiuni de alt ordin. Se ştie că acum un an Schmeling a întreprins un match sentimental cu Anny Ondra. A urmat disputa pe ring cu Sharkey și Schmeling a a fost înfrânt la puncte. Au trecut luni de zile și nunta cu vedeta de cinema s-a fixat pentru luna June. Intre timp Schmeling a boxat cu Baer și a fost învins net, prin Knockout. Iubirea avansase.. Se pare că sportul dragostei a slăbit forţa pumnului. Schmeling a devenit sentimental, fiindcă nimic nu-i schimbă mai mult pe oameni decât amorul. De unde până la matchul inimii, Schmeling nu vedea decât ruguri, antrenamente şi adversari, — după întâlnirea cu Anny Ondra, probabil că prefera o plimbare în doi şi o petrecere intimă, în locul exerciţiilor sportive. Când intervine o femeie, bărbatul nu mai e ce-a fost până atunci ! S’ar putea spune ci Schmeling şi-a jertfit gloria pentru dragoste. E ceia ce se tamplă adesea bărbaţilor, aşa că din acest punct de vedere el se plasează pe linia firească a vieţii. Ce va face Schmeling acum, după înfrângerea de la New-York? Ceia ce se ştie, este numai că se va însura în luna iulie. Şi amatorii de ironii ar putea conchide astfel, că o nenorocire nu rămâne niciodată singură. î. b. ...şi fapte. Patru scriitori şi o femeie Scriitoarea americană Amy Lee prezintă o particularitate interesantă. Cu prilejul unei anchete literare, s-a aflat că ea a mai publicat numeroase lucrări subt patru pseudonime : Charles Finch pentru romane, Jim Lawrence pentru biografii, Harry Sidney pentru piese de teatru şi George Holm pentru articole de ziar. Numele adevărat de femeie, Amy Lee îl păstra numai pentru versuri. Intervievată de ziarişti, originala scriitoare a declarat: „Am recurs la acest mijloc, pentru a da cititorilor impresia de variaţie. La un moment dat, acelaş scriitor devine plictisitor şi banal. Şi, cinci nume diferite, am apărut în ochii publicului mereu alte neva şi astfel am obţinut succes pe toate fronturile“. Acum, după descoperirea adevărului, faptul va servi probabil scriitoarei ca reclami !... Tineri moderni In seara de Luni, la restaurantul Enescu din Bureşti. La o masă trei tineri. Unul din ei (eroul acestei povestiri), băiat de circa 25 ani, în adevăr frumos, tipul clasic de crai ! Dela o altă masă, o doamnă urâţică îl mânca din ochi. Crâmpeie de conversaţie. Unul:— N’o face, măi, n’o face... (Continuarea în pag. II-a)