Opinia, octombrie 1933 (Anul 29, nr. 7933-7957)
1933-10-01 / nr. 7933
ANUL XXIX No. 793? ABONAM^’ Lei 600 . . ” .. . ' tIPQGRAFICE NEAM 37 204 ^ Co^° 2 (doi) lei exemplarul ZIAR POLITIC COTIDIAN \vw w y DUMINICA 1 OCTO VIERTE 1933 ^/RON Se modifică din nou regimul pensiilor Pensionarii şi funcţionarii publici se găsesc iarăş ameninţaţi de reduceri din puţinul cel mai au, iar drepturile câştigate prin legi organice iarăş sunt supuse la diferite modificări prin anteproectul de lege cu privire la schimbarea actualului regim al pensiilor, anteproect care se găseşte în studiul unei Comisiuni ce lucrează la Curtea de Conturi. In istoricul reguerării de pensiuni a funcţionarilor publici, se ştie că intră la voi, unde este epidemia deselor schimbări de legi chiar neaplicate, şi chestia dreptului de pensiune a trecut prin multe faze și numeroase modificări. Numai dela 1902—1912, de exemplu, în timp de 10 ani, legea pensiilor a suferit 7 modificări. Acum, se modfică legea din 1925, o lege bună, căreia, e drept, ii lipsește o armonizare necesară a pensiilor, care armonizare insă ce va este a se introduce în noua lege propoiatl, stă în funcţie de armonizarea făgăduita a salariilor (armonizare care nu există). Aşa că nu e de mirat că se nasc adeseaori greutăţi financiare la Casa Pensiilor, pentru că s’a lăsat nerezolvată organizarea şi armonizarea complectă a serviciilor publice. Şi azi se plăesc retribuţiuni cari nu sunt fixate prin lege, ci prin circulări, norme de salarizare etc... Cu drept cuvânt, atât în rezoluţiile blocului pensionarilor din Iaşi, cât şi în dezideratele congresului ţinut de curând la Cluj s-a admis ca principiu general călăuzitor i rezolvirea problemei pensionarilor, următorul deziderat : Să se normalizeze şi armonizeze toate funcţiunile şi salariile în Stat, prin lege specială, ca în alte state, şi pe această bază şi pensiile. Fiecare pensionar să-şi primească drepturile cuvinse la pensie după ultimul grad de funcţiune câştigat şi fără a se face vreo deosebire între pensionarii trecuţi la pensie în diferite epoci. 1n legătură cu acest principiu călăuzitor, pensionarii din întreaga ţară vor trimite memorii prin organizaţiile lor la comisiunea instituită de Ministrul de Finanţe. 11 aceste memorii se vor analiza toate chestiunile de detalii cefaşurate în anteproectul pus în studii şi asupra căror chestiuni voru reveni. Victor Munteanu fi i N TOATA LUMEA Cum se filmează scene importante. — La Lowing- Street din Londra se află palatul preşidenţiei de consiliu, unde este biroul primului ministru britanic MacDonald. Zilele trecute, au fost văzuţi intrând în acest palat câţiva domni în frac, cu cilindru şi serviete elegante. In stradă un operator de cinema filma această scenă. Poliţiştii, surprinşi de acest spectacol, au intervenit imediat şi persoanele au fost conduse la comisariat. Acolo s-au lămurit lucrurile. O casă de cinema dorea să filmeze scena unui consiliu de miniştri pentru un jurnal cu actualităţi. Căţiva actori s-au costumat şi deghizat ca miniştri, interpretând apoi scena la palatul preşediţial. Filmul ia reuşit de minune şi va fi prezintat ca un aspect veritabil al consiliului ministerial. Astfel, după cum se vede, cinematograful reuşeşte să ne înşele chiar şi cu scenele pe care le socotim perfect autentice !... Imnul japonaz.—Japonia n’dura până acum un imn naţional. De câteva luni guvernul din Tokio şi-a prius sa umpls acest gul. Publiciştii literaţi, însărcinaţi special ce guvern, au prezintat 102 texte petru muzica imnului. Dintre toate, a fost ales un text vechi şi din secolul al 10-lea şi care începe astfel: ,,Domnia ta să dureze oria de ani, chiar şi opt mii de ani să dureze până când runda Unîrilor va eşi la suprafiaţă şi nisipul se va presto din stânci“. Cu compunerea şî orchestrarea melodiei a fost însărcinat un dirijor german, stabilit la Tokio. Astfel va avea şi Japonia imnul ei naţional. Unul care a murit de trei ori.— Cazul unui anume Luigi Delgazzi din Bogna (Stana) nu este prea comun. La vama de 12 ani, în limptu tratamentului de scaratină, el a suferit o sintopă şi medicii l-au declarat mort. S a facut actul de deces şi s’a pregătit înmormântarea. Dar in sicriu c pilul şi-a revenit şi după puţin timp s’a făcut sănătos. În 1914 Delgazzi a plecat pe front şi după câteva luni a fost dat ca mort în război. In realitate a tot făcut prizonier de austriaci și s’a reintors acasă în 1919. Zilele trecute însă, Delgazzi, în etate de 54 ani, s’a îmbolnăvit și a încetat din viată. De data aceasta a murit intr'adevăr I * Medici cu avioane. — Ia Australia nu sunt prea multi medici. Din această cauză numeroși bolnavi român fără asistentă medicală. Pentru a se remedia situaţia, s-a creiat la Cloncurry, în provincia Queensland, un post fix cu medici de toate specialităţile. Acest post a fost înzestrat cu două avioane, care vor transporta pe medici în locurile necesare. Zilele trecute un doctor a plecat cu avionul la o distantă de 810 kilometri, luind tot materialul îribitor pentru efectuarea unei operațiuni. Rămâne de văzut care va fi deacum înainte procentm nortalitătii in Australia... MN ie şte că n preajma serbâtorilor de toamnă, evreii credincioşi vizitează cimitirele şi se roagă la mormintele părinţilor şi rudelor apropiate. Există credinţa că în chipul acesta omenit îşi răscumpără păcatele şi că morţii, care nu sânt uitaţi, le vor păstra o binevoitoare amintire în lumea cealaltă. In Palestina In Palestina, unde majoritatea evreilor conservă tradiţiile cu mai multă sfinţenie decât in alte părţi, acest obiceiu capătă o extindere cu caracter local. Pe lingă mormintele rudelor, credincioşii di acolo vizitează şi cavourile patriarhilor şi marilor rabini, în speranţa că această evocare cucernică va atrage binecuvântarea divină. Astfel mulţi evrei bigoţi din Palestina îşi strâng ultimele economii în timpul anului, pentru ca în ajunul serbătorilor să poată pleca la sfintele morminte. In slujba acestei credinţe, famili întregi trăesc in cele mai grele privaţiuni şi sacrificii. Prologul de Roş-Hişana şi de Iom-Eipur constituie astfel în Palestina un vast pelerinaj evlavios. Subt arşiţă puternică, bătrâni, femei şi copii, cu boarfele voiajului împachetate rudimentar pe spinarea măgăruşilor se îndreaptă spre locurile duioaselor amintiri. Unii, numai cu toiagul în mână şi cu bocceaua în spate—tipuri clasice de rătăcitori—pornesc pe acelaş drum, cu aceleaşi figuri stăpânite de fiorul fanatic al credinţei. Calea acestor reinvinşi propeliţi duce în special spre Hebron şi spre „Kever Rahel* (mormântul Raheiei). La Hebron Hebron este o localitate modestă în apropiere de Ierusalim. Modestă în aspectul de târg bătrân, cu uliţi adormite şi miros de ruine, dar însemnată prin relicve istorice. Mai ales prin local faimos denumit „Mehuratfi Amahpeila“, unde se crede ca sânt mormintele patriarhilor Abraham, Sarah, Isaac şi Rebeca. E necesar să menţionăm că in faţa rămăşiţelor trecutului trebuie pus de obiceiu in „se crede“ sau ac*“, fiindcă tradiţia n’a puhrt fi verificată prin cercetări riguroase. Din motive de criteri religios, atât evreii cât şî arabii nu permit săpături arheologice în locurile sunte, aşa încât resturile istoriei se bizuie îndeosebi pe zestrea de amintiri şi credinţe, moştenită fără testament sigur da şirul lung al generaţiilor. Intre realitate şi fantasie nu se poate trasa un hotar precis. Cum însă adesea legenda are mai multă viaţă decât adevărul, relicvele trăesc şi astăzi cu aparenţa realităţii. Aşadar, în colţul de peatră, cu vag aspect funerar, de la Hebron—după indiciul tradiţiei—se află mormintele patriarhilor. Unii, cu imaginaţie mai fanatică, cred că şi Adam şi Eva au sfârşit in cripta ceia biblica lor povetă. Hebron trăese astfel într’o imosferă mistică, într’un cadru aproapa legendar. Prezenţa puternică a tradiţiei se remarcă dealtfel şi în faptul că la Hebron s'au concentrat cei mai bigoţi evrei din Palestina. Marea majoritate o formează bătrânii, stăpâniţi de forţa credţei şi de atracţia locului sfânt. Ii vezi pe uliţi în pitoreşti caftane de arătasă colorată, cu pere unii lungi ca o buclă ondulată până la uxor, cu chipul senin şi cuminte încadrat de baba şi părul alb, ca nişte poze de bunici. Puţinii copii sânt de asemenea Îmbrăcaţi , caftane, cu aceiaş înfăţişare de şireală şi evlavie. Preocuparea principală este sinagoga şi şcoala talmudică. Zile intrai—uneori şi nopţi— sânt închinate cărţilor sfinte, citite şi comentate cu un asnestec de vrajă și voluptate. In preapna seritordor de toamnă, Hebronul devine locul de întâlnire a pelerinilor cucernici. La mormântul Rahelei Mai vizitat este insă mormântul Rahetei. Faptul se .Continuarea în . pag. II-a) Cutreerând Palestina LA MORMÂNTUL RAHELEI PELERINAJ IMPRESIONANT UU Evfifil] MAI ALES ÎNAINTE DE IOM-KIPUR Palatul discuţiilor mondiale La Geneva, au fac import nt discuţii la sânul Ligii Naţii nior. Pentru facoltarea lucrărilor acestui areopag internaţional, s’a contuit in oraşul Elveţian un palat imens, aşa cum se vede în caseul nortru. Divesele porţiuni ale uriaşei consumpţii se alia încă în lucru. Sărbătorirea d-lui Th. Badareu O înştiinţare, scurtă şî modestă, arată că asociaţia agenţilor oficiali de la Bursa Bucureşti a sărbătort pe d. Teodor Badareu, pentru împlinirea a 20 ani de activitate. Faptul—precum am subliniat— a decurs modest, cum este şi sărbătoritul: om cu splendide calităţi, însă închis în sine. Indiferent şi chiar dispreţuitor al onorurilor zgomotoase în societat , D. Teodor Badareu, timp de două decenii, a depus o activitate foarte utila şi chibzuită pe tărâmul financiar şi economic, la Bursă, şi în diverse întreprinderi. Posedând titluri superioare din ţară şi străinătate, dar mai cu seamă fiind dotat cu o inteligenţă vie, o clarvedere remarcabilă, o spontaneitate impetuoasă (calităţi moştenite de la marele său părinte), d. Th. Badareu a privit totdeauna cu competenţă rară, fenomenele politico-economice ale societăţii noastre. Preţios colaborator al „Opiniei“, s-a impus ca analist şi ca indicator de soluţiuni de o justeţă uimitoare. Multe din prevederile şi propunerile făcute de d. Badareu prin „Opinia“ au fost ulterior adoptate de cârmuitorii ţării (ceia ce face şi astăzi d. Madgearu, cu cu eonul extern^,— păcat însă că tardiv şi fără efectul ce s’ar fi obţinut la timpul necesar. Cunoştinţe e şi pătrunderea d-lui T. Badareu sunt deasemeni apreciate în discuţiile intime, prin felul fermecător al expunerii. Şi e foarte natural că prietenii şi cunoscuţii au sărbătorit, cu inima plină, pe acest om atât de bine inzestrat, şi la minte şi la suflet. Noi cei de la „Opinis“, ii trimitem cea mai caldă expresie a dragostei. .. In pag. 4-a: ULTIMA ORA MICI DISTRACŢII... Rerfee... ZI DE POST Astăzi e lom-Kipur, marea zi de post şi rugăciune a evreilor, cea mai respectată dată din calendarul israelit. Cu rugăciunile se mai împacă lumea, dar cu postul merge mai greu. Şi asta nu fiindcă oamenii nu-s obişnuiţi să postească (mai ales în vremurile de astăzi), ci pentru că de obiceiu se doreşte mai intens ceia ce este interzis. Astfel, de dimineaţă, evreul mai mult sau mai puţin credincios începe a fi torturat de gândul mâncării. I se pare în ziua asta că ar înghiţi un restaurant întreg. Mai ales, între ora 12 şi 1, ceasul tradiţional al misei, se manifestă... drama stomacului. Un fior ascuţit se plimbă prin imensiune şi se opreşte în gâtlej. Parcă înadins defilează atunci în minte un lung cortegiu de bunătăţi închise cu grijă în dulapul de acasă: peştele umplut, friptura rumenă, salata picantă, sticluţa cu rachiu şi turtă dulce. Dar torta cu nuci, dar compotul de mere şi piersici!... Ce sinistre aduceri aminte!... E guta uscată şi stomacul pustiu. Ah, daca s’ar putea măcar o bucăţică depăne, macar un strop de apă !... In sfârşit, e ora 5 după amiază. Mai e încă un ceas, încă jumătate, încă un sfert de ceas. Mai sânt cinci minute. Urmează un atac general spre borcane, spre paharele şi farfuriile pline. Impresia de leşin a trecut; stomacul e din nou liniştit. Şi atunci se găsesc mulţi care să-ţi spună : „ Dragă, nu tiu ce se grăbeşte aşa lumea asta!... Eu unul aş mai fi putut posti încă o zi!“... Dumnezeu însărcinează imediat pe Mahomet să plece in Rusia şi să elibereze pe Isus. Dar după alte două zile soseşte o telegramă: „Mihomet arestat de G. P. U.“ »odată Dumnezeu 11 trimite pe Moise, pentru a elibera pe primii emisari. Trec câteva zile, trece o săptămână şi nu vine nici o ştire. In sfârşit după aproape două săptămâni, D Dumnezeu primeşte următoarea telegramă: „Isus şi Mahomed eliberaţi, Moise, şeful G. P. U.“. Moştenirea — S’a amajat chestiunea moştenirii ? — Da. — Cine a luat casa ? — George. — Şi automobilul? — Jeri. — Şi banii ? — avocaţii... Humor scoţian Se ştie că scoţienii sunt renumiţi prin zgârcenie. Faptul e ilustrat şi prin următoarea informaţie apărută intr’un ziar scoţian! „Ieri s'a întâmplat un grav accident. Un automobil Ford de două tocuri s’a răsturnat pe şosea. Au fost 12 răniţi". Slavă Domnului — Jistia te găseşte vinovat şi te condamnă la şase luni închisoare. — Slavă Domnului, nţi-aţi luat o piatră de pe inimă. — Cum asta ? (Continuarea în pag. II-) .şi f pip i. b-Trei telegrame către Dumnezeu Pentru a controla situaţia din Rusia — spune anecdota Dumnezeu l-a trimis pe Isus Hristos în republica Sovietelor. După două zile Atotputernicul primeşte următoare e gramă : „Hristos arestat de G. P.U.“. In plin sezon şcolar Popas la „Cartea Românească“. La „Cartea Românească“ stau gata doi campioni d. Vasile Lăzărescu şi decanul librarilor din Iaşi d. Iancu Rosenthal. „Cartea Românească“ n’a făcut reclamă mare. D. Lăzărescu — cu care am stat de vorbă — ne-a declarat că nu secoate cartea ca o marfă. „Cartea — ne spune d. Vasile Lzărescu — nu e nici halva şi nici verdeaţă. Cartea nu trebue înconjurata cu atmosfera comercială. Cartea trebuie iubită“. In altă ordine de idei d. Lăzărescu ni se plânge de librării de ocazie,care vând cărţile sub cost, reuşind numai graţie celorlalte articole de galanterie să echibreze bugetul. E de remarcat că d. Lăzărescu se bucură de mare încredere la centrală, întrucât librăria din Iaşi se conduce autonom. E singura finală care stă pe picioare propria Deverul a fost mare anul acesta, datoit în parte şi simpatizatului librar d. Iancu Rosenthal — care se bucură de mireoase afecţiuni. Aspecte. „Cartea Românească“ îşi are clienţii săi obişnuiţi, care fregmentează tibrăria cu tradiţie. Personalul „dresat“ şi stilat, serveşte elegant şi cuviincios. D. Lăzărescu, vigilent, supraveghează totul. O doamnă — între două vrâste — cere un roman de Edgar Wallace. Cu toate că rafturile abundă ’în manuale didactice, d. Lăzărescu o servește. — E frumoasă cartea ? intreabă doamna. — Da, tot ce scrie Wallace emoționează. — Păcat că nu scrie nimic despre amor!, oftează cucoana, o cunoscută filantropă ieşană. Camera de Comerţ. Apare d. N. Gheorghiade. D. Rosenthal — vechi botezist — îl întâmpină. D. Gheorghiade ii strânge mâna cu efuziune și exclamă : — Tot nu mergi cu noii Iar d. Rosenthal răspunde: „Eu joc cartea veche“. — „Numai să nu fie... în-vechita“, închee d. Gheorghiadi. b. c. De la Prima Societate de Economie Lămurit pentru opinia pMrcă Prim: O foaie locali, din lipsă de alt fraterial, continuă a publica articole cu titluri de senzaţe, privitor la administraţii Primei Societăţi de Economie. Sunt lucruri cunoscute, desvoltate mai serios şi mai amânunţit în Convocarea Societaţii, pentru adunarea generală ţinută la 4 Iunie 1933. Pe circa 40 pagini m .r , scrise mărunt, cu date şi cifre precise extrase din registrele Societăţii, se arata Toate imputările ce s’ar putea face vechei administraţii a Primei Societăţi de Economie, administraţie înlocuită de adunarea generală din 26 Iunie 1932. N’am avea nimic de zii, dacă numita foaie, pentru compleetarea coloanelor sale ar face un simplu împrumut din cuprinsul acelei Convocări. Dar gazeta, adoptă un procedeu reprobabil, menit sâ producă confuziune sau să inducă îu eroare pe cititorii ei, procedeu pe care trebue să-l relevăm, pentru edificarea opiniei publice. Se vorbeşte despre cheltuelile de 10.370.635 lei făcute pntru refacerea imobilului Societăţii situat în Iaşi, strada Ştefan cel Mare, de capitalarea unor dobânzi ne casate de 3.633.760 iei făcute de altfel pe baza art. 48 din statele Societaţii; de îantieme ce s’ar îi încasat; de bonuri cumpărate cu 9.000. 000 lei valorând doar 2.000. 000 lei (afirmaţiune inexată intru cât bonurile nu s’au cumpărat, ci au fost atribuite Societăţei de către Justiţie pe baza Lăgii agrare în plata ipotecilor ce grevau moşii expropriate), de Împrumuturile date d-lor Blechman, Gruen etc. fără a se arăta in mod precis când au fost făcute aceste operaţiuni şi cui s’ar putea face imputări dacă n’au fost bune sau regulate. Din contra se lasă insinuant a se înţelege că-i vorba de răspunderea actualului consiliu de administraţie. In articolul publicat In numărul 281 din 26 Sept. 1933, vorbindu-se de împrumuturi , Blechman şi Gruen se spune textual: „Consiliul de administraţie urmează să răspundă înaintea d-lui judecător de instrucţie etc“, deci ee vorba de actualul consiliu de administraţie. Ori este cunoscut că actualul Consiliu de administraţie, ales la 28 Iunie 1939, n’a făcut nici o operaţiune de împrumut, nici o cumpărare de titluri sau efecte, n’a construit el imobilul din strada Ştefan cel Mare, n’a capitalizat dobânzi neîncasate, n’a încasat el tantieme, căci a lucrat fără nici o remuneraţie până la 1 Ianuar 1933. Continuarea în pag. L-a Unul care cere să fie condam nat la moarte Curtea cu juri din Berlin l-a judecat pe un anume Paul Lehman, în etate de 34 ani, care şi-a ucis logodnica. In faţa justiţiei, criminalul a cerut să fie condamnat la moarte, întrucât nu mai poate suporta viaţa sub povara remuşcărilor. Acuzatul a ţinut să anunţe că in cazul achitării, sau al unei alte pedepse, se va sinucide. Curtea cu juri, găsindu-l vinovat de crimă, a aplicat legea şi l-a condamnat la moarte. Asasinul, foarte satisfăcut, a mulţumit judecătorilor şi juraţilor, rugând totodată ca pedeapsa să fie executată cât mi curând. E desigur un caz cu totul rar. Minele de aur ale regelui Solomon AU FOST DESCOPERITE IN ETIOPIA? După cum anunţă un ziar englez, o expediţie de ingineri italieni a reuşit să descopere în Etiopia (Africa) faimoasele mine de aur ale regelui Solomon. Ingineri s-au coborât cu frânghii în mine şi au făcut săpături trudnice. Cu acest prilej au descoperit şi un tunel subteran, care duce la o cavernă, veche de cel puţin 4000 ani. In această cavernă s’au găsit obiecte de metale preţioase care probabil In urmă ca multe veacuri au fost ascuse acolo de triburi Descoperirea a mare senzaţie.