Opinia, aprilie 1934 (Anul 30, nr. 8085-8107)

1934-04-01 / nr. 8085

■ W­OMTM­ ­.«a: ouze roşii. — is i­ îvr?. itim s’a i idecat de curând Viena. Recla­manta, o doamnă Edwige iu, s'. dresat justiţiei o va u .Ui urne Hermann tU‘Tiger, care afirmase într’un ■*vc da p... ne că doamna : vofi-* juzele. Reclam .aanta fus­ii»c că n’a între­buinţat nieiod­­ă „rorg­i“»ui, ii.vând o culoare °j­ ie naturală. Deaceia con­­k w ația pârâtului a adj.: p. uficii și cere suma de 10 JO sbillagi. , esbf ferii® procesului au a amuzante, fiind nut rite de un public nume­­prima instanță, cc­t­at ui a. . .ch ta i magis­­t declarația cu pilrea nor nu consti­ts­­e picks ofensă. Reclamanta % ,­s u sV :t bătută. Ea a , » • speră că instan­» e , îi va face... I iptata I : ■î: iV;TÎv.v-vrr' blondinelor.— ■x avut ioc o •unire in.Vre antă, convo­­tă de un grup de blondine. lua; cuvârtul mai multe «m s­­i sfârșit s’a re* ctat ura­t-r nifest. iu ti:sci ’ -.‘.kî și în manifest arată p-i ui blond des­­is este ultima no lă, care a aafeasă de minune pe toate v neile. S' r­re isează dealt­­- ondine obțin mai mare succes in dra­­-isc și reușesc să se căsă­­--ască mei repede decât etele. In încheiere femei­­• .$ sânt sfătuite să-și ;-«tîă p în blond fi moderne atrăgătoare. -„ cu ce au timp să se me linele femei din Ame­­­ l* » * Optra emo« u! englez Hi­­mioat aoa­­m Londra, compus un preparat­­ ă­.-A u,a t'a- O co­­special sti institp- j i ■ verih ■ % invenţia sft că preparatul este e­' pe. itr’adevăr, după puţin timp licameniai Îşi dovedeşte «scana capătă 4 mpft curaj şi emoţia dis«­pare ca prin farmec. Efectul însă nu durează mai mult de­­ două-trei ceasuri, după care revine starea obişnuită. In orice caz, preparatul con­tra emoţiei e util şi va fi probabil folosit mai ales de elevi şi studenţi in perioada examenelor.* Mireasa cântărită cu bani —Un caz interesant s-a în­registrat în localitatea Cruj­­be din sudul Iugoslavei. Un anume Petru Kriajici avea o fată foarte frumoasă, cerută î­n căsătorie de mulţi tineri. Tatăl a răspuns pre­tendenţilor, că va da fiica a­­celuia băiat care va reuşi să aducă o cantitate de galbeni in greutate egală cu acea a fetei. Z­­ele trecute un tânăr ţă­ran a izbutit să satisfacă condiţiunea pusă. Fata a fos cântărită şi mi­rele a depus doi saci cu bani in greutate de 58 kilograme. Tatăl şi-a luat banii şi a fi­xat nunta. E de presupus că părintele şi-a îngrăşat bine fata în vederea acestei afa­ceri­­.. [XX No. 8085 N AMEN'i L .... pe un an ..........................6 Juni­e; ' A ?k,NEASE!!!P­­­ECIV­E ! T KT . V; ' Î? S. 1 1 A­T11 ZIAR POPULAR COTIDIAN ) DUMINICA t APRIL 1934 1 Sors de Premii­­ No. OPIJVFM ** &5^í®K53ű. £5£C:®S icuRaM^e Farmacie hi »'»‘ES IPA*acaparatoare a Centrului au a Far­­mativ tarat. ■ eco* sni ' ? i s’a l nu-si ti n 4 pa, ci 3ucu­ i- ui pes0 esi% Mn ' vârât este ten« Cen­­• jusiră folo:-orice i .e aftreia, e ac că de 'g.’tul, onomte ir pro- Bucu­­iți fn Ieşene ; tnge­­a i-ar presă' nu ,• pruns?le ■ívj -ț, ■ ; lângă di-.ini tăieri­lor concen­­t î if­­ tiuite), ■a foki i se de- i clar, deşi in­­ăşi expunerea 'pectulw. Pro­bar, declară că ’uderea nume­­nte minoritare populaţia sco­­liate a Facul­­(precum şi a celei din Cluj)' şi că acest lucru s’ar înfăptui prin con­­centrarea învăţământului far­maceutic la Bucureşti. Lăsăm la o parte sensul,,, profund al acestui deziderat care intro­duce* dintr’un^J idei o re* formă pe care cuzismul n’a obţinut'o în cursul unei lupte de decenii; ceia ce ne intere­sează este că redactorii pro­­ectului mărturisesc că măsura ce o recomandă are ca ur­mare excluderea din carieră a tuturor elementelor ce stau departe de Bucureşti, fiindcă nu există nici un motiv ca un mozaic din Bălţi să renunţe mai uşor în faţa dificultăţii ivite decât un român ortodox din Unghei (ci poate dimpo­trivă). Farmacia numai pentru bu­­cureşteni,—iată a© spune pro­­ectul, fiindcă bucureştenii sunt adevăraţii români (observăm de altfel, că memoriul nu dă cifra minoritarilor de la Fa­cultatea din Bucureşti), este absurd ca, din sărăcia noas­tră, să facem sacrificii pen­tru o su­tă de minoritari şi câţi­va moldoveni şi transil­văneni, când putem să le f­a­cem pentru ai noştri. * Cu o asemenea mentali­tate se poate merge de­parte. De pildă cum bucu­reştenii n­u călătoresc de­cât pentru a mergi la băi vara, ori şi ce deficit al căi­lor ferate ar putea fi consi­derat ca un sacrificiu con­simţit în beneficiul minorita­rilor şi ar urma ca trenurile —afară de cele de băi—să fie suprimate, iar dacă Na­ţionalul din Iaşi este frecven­tat de evrei, subvenţia ce i se acordă ar putea fi împăr­ţită între teatrele din Bucu­reşti. Mentalitatea aceasta a­­cap­arătoare o cunoaştem .* ea nu este din nenorocire numai a Profesorului Mrazec, auto­rul raportului pe care l-au discutat, ci a tuturor bucureş­­tenilor. In ce privi­te cazul actual, este trist că coincide cu d­e­turaţia Suveranului din toam­na trecută după care Iaşul trebue să fie dacă nu capi­tala politică, cel puţin capi­tala culturală a României, ceia ce ne dădea dreptul sa credem la o concm­rare a în­văţământului ce pitea să nu Se realizeze întotdeauna in f­avoarea Bucureştiului. Şi este iarăşi trist că coin­­­ci­de cu aniversarea de 75 de ani de la U­nre care se pu­tea serba a t­ d de­ ăl prin­­t’o nouă ştirbire, simbol nu al unirei adică al eg­o­­iităţii, ci ai asuprire­ şi al nedreptăţii. NECULAI BA­DU &PISSMi lui Ford Proectul marelui industriaş Henri Ford, „regeie auto­mobilelor“, a acordat unui mar american un interwmw, in care declară că n’a renun­ţat la planul său de a infiin­­ţi un oraş nom In Statele­ Un­ite. Oraşul va concetra toate fabricile de automobile din America şi va fi construit după ultima expresie a teh­­niciei moderne. Totul va fi­ucrat în oţel şi sticlă. In acest scop conduce tra­­ctive cu ceilalţi fabricanţi a­­mericani. El susţine că tra­­t­divele se vor încheia favo­rabil şi că ce va aduna un prim fond de ICO milioane de dolari, adecă 12 miliarde lei. Ford crede că lucrările pentru construirea noului o­­raș vor începe in luna Mai. detim vi­taţi, 4-a o­ră Eîm Beimi miel redactat de I. BERG CUTREMURUL Cîteva amănunte noui Unul dintre efectele cutre­murului de pâmînt este că ni-a dat un mare s­ubiect de discuţie. Toată lumea il co­mentează şi-l analizează mai mult chiar decit specialiştii dela observatoarele cu apa­ratele care—bine Înţeles—s’au deranjat. Aceşti specialişti a­­firmă că a fost un cutremur de gradul 7. Noi Insă nu cre­dem, intăi fiindcă 7 e min­ciună şi apoi pent­rucă cu­tremurul n’a fost deloc... gra­dat 1 Explicaţii precise încă nu s'au dat. Noi sintem­ convinşi insă, că pămîntul s’a agitat, fiindcă a aflat că Intră in conversiune ! Zguduiturile au fost puter­nice. Toată lumea era zgu­duită de spaimă, și parcă în­­tr’adevăr se făcuse una cu pămîntul I In multa locuri a plesnit trotuarul, așa că primăria va avea acum o scuză pentru întreg pavaj­ul mizerabil. Peste tot sa vedeau găuri, dar mai a­es se vedeau...în buzunare. Au crăpat ziduri înalte groase. In schimb Insă criza n’a crăpat. Au căzut pereţi, au căzut plafoane şi mobile şi—după cum se spune—in aceiaş noapte, au căzut şi multe femei în braţele aman­ţilor. S’au stricat statuete, lămpi şi oglinzi, dar mai ales s’au stricat mulţi tineri din or.­ş Au fost şi câteva victimei patronii restaurantelor care au răn­it fără clienţi şi pro­prietarii cinematografelor care au rămas fără spectatori. Teatrul Naţional, nevrând să cutremure publicul, a sus­pendat din timp reprezenta­ In urma cutremurului VOrVfySTV ym • ... -A O scenă impredînantă după cutremuri Intr’o casă cu zi­dul crăpat, copilașii își păzesc tontă averea lor: cula cu jucării. ţia de joi seara. In tot oraşul a domnit mare paliot. Mai ales femeile erau cuprinse de spaimă şi de bărbaţii veniţi în ajutor. Toţi locuitorii au trăit­ mo­mente de groază. Aşa câ se poate spune că n’a tremurat atât păn­â­tul, cât am tre­­nurat noii... 7­aopil târâş­e întâi April I.. Zi de zâmbet inutil Zi cu schi­mb de păcăleli­­ du te'nşet şi tu mă'nşeli­­.. Pentru ce ne păcăl­m, Nu ştiţi voi, nici noi nu ştim. Ne-amăgim fără temei, Findc’aşa e’n obicei. Dar în vremurile-aceste Ne mai trebuie şi feste? Gând e-atât suspin în lume, Să mai facem astăzi glume? Când munceşti neobosit, Ca să capeţi la sfârşit Zece curbe la salar, Nu eşti păcălit amar? Când din zori şi până sara, Un stomac e ea'n Sahara Şi te culci să uiţi de el, Nu eşti păcălit astfel ? Când îşi cântă darabana Şi-ţi ia casa şi dugheana, Fiindcă fiscul nu-i sătul, Nu eşti păcălit destul? Când plăteşti, c’aşa e moda, insă domnii cei cu „Skoda“ Fură totul în ascuns, Nu eşti păcălit de-ajuns? Când o pâne-i şapte Iei, □ar e toată numai clei, Ci nu face nici un leu, Nu eşti păcălit mereu ? Gând nevestele perzistă La coafor şi la modistă Banii trudnici să-i arune,, Nu eşti păcălit atunci ? Păi, pricepe şi-un copil Că-i mereu întâi April, Fiindcă viaţa ce ne’nşală,, E-o etema păcăleală !„. Idei si lap fe După cutremur... Ne-a surprins pe toţi vio­lenta zguduire a pământului, ne-a înspăimântat grozav, ne-a smuls o clipă dela pre­ocupările noastre meschine. Şi ni s’a demonstrat încă o­­dată cât de slabi şi neînsem­naţi suntem, cât de deşarte sunt zvârcdse­’e noastre co­­tidiane. ... Alaltăeri seară, pe la ora 10, stăteam la geamul des­chis şi sorbeam cu nesaţ ex­presiile triviale pe care f­oaia unui locatar le adresa—n­o­­ţi­te de palme—fostei amante a bărbatului ei. Şi deodată s’a cutremurat pământul, s’a clătinat din temelii casa şi au pornit în dans nebun toate lucrurile din odae. Evident că glasul mierii revoltate a amuţit de îndată ;­ beligerantele au dat Intr’o clipă uitării toată duşmănia er. Aşa precum am proce­dat des­p­ir cu toţii. Fiindcă cu toţii ne ducem viaţa î­n­­tr’o permanentă ură­ şi cu toţii ne prefacem instantaneu în îngeri, când ne ameninţă o primejdie. ...Iar a doua zi dimineaţă, ne-au deşteptat din somn a­­celeiaşi strigăte agasante ale femeii ofensate, locatarii ner­voşi şi-au reluat ocupaţia zilnică. Aşa precum l-au reluat desigur cu toţii. Şi a răsunat iarăşi în pus­­tii chemarea Ce­ui de Sus, adeverindu-se odată în plus trista constatare , făpturile astea încrezute nu vor să ţie seamă de nimica. Îndată ca pericolul trece, neguijeez să mai tragă învăţămintele p­eţioase ce se impun şi re­iau cu înzecite p­uteri lupta să le trecă pentru prioritate şi dominaţia. Până la o nouă încercare, până la un alt preaviz a­ celui atotputernic. I. L. BASARABEANU Gând te cheamă Staviski Căzut unui cizmar O cerere interesantă a fost introdusă de un anume Nicol­las Staviik', cizmar din Ha­vre CFrant:^. El solicită schimbarea numelui din Sta­viski d in Sta­vin. In cererea sa, ciz­mărul a­­rată că de când s’a desco­perit afacerea Staviski, nu­mele său i-a devenit o po­vară. Toată lumea il întrea­bă dacă nu e rudă cu fai­­mosul escroc. Ceva mai mult, câţiva clienţi l-au părăsit, vezând că cizmarul e şi el amestecat în celebra afacere. Pentru a evita aceste r­e­plăceri, meseriaşul, a­­ cerut schimbarea numelui, ceiace i s’a amn.i­. De acum înainte va avea un nume mai puţin celebru, dar şi mai puţin com­promis. actualităţi politice N M SUC E vorba de d. AI. Vaida, fost prim siet­nic al Tronului. Cu sinceritate şi dezinvoltură, d-sa a recunoscut că e naşul „Gărzii de Fier*. In fond, nu-i nici o supărare şi-i dorim să fie sănătos. Insă îl cerem să fie şi consecvent. Dacă era „Gardist de fier* şi încă în plină activitate de prim­­ministru, trebuia să aplice pe faţă regimul „Gărzii“ şi să-şi asoci­eze finii la guvernare. Ca să ştie urnea cu cine are de a face. Insă d. Vaida a lucrat hipocrit şi pe ascuns. Iar lucru foarte grav: a împuternicit nişte parti­culari să îndeplinească în Stat acţiunea care, într’o societate ci­vilizată, nu poate fi decât de re­sortul exclusiv al autorităţii pu­blice. Şi în acest fel „naşul” semăna sămânţa anarhiei şi deschidea calea războiului civil. Răspunderea politică a d-lui Vaida e foarte gravă. Dar situaţia aceasta a d-lui Vaida angajează şi partidul na­­ţional-ţărănesc, întrucât „naşul" e un element principal în con­ducerea acestui organism de gu­vernământ. Partidul e obligat să lămureas­că neted echivocul în care d. Vai­da îl pune. .. — „Ei , mulţumit — »Numai când văd sala plină până la ultimul loc , şi n’am văzut-o încă". — „Ai s’o vezi !“ — „Te cred I.. D.altfel de abia la premieră, după actul !. luna mea a început să fie de miere, că până atunci, fiere a mai fost şi pentru mine şi pentru cei cari au contribuit la succes“. — „Emoţii* ? — „Slavă lui Dumnezeu!.. Cu cât îmbătrânesc cu atât emoţiile sunt parcă mai m­ici. Şi apoi eu le aveam pentru toţi. La premieră, am avut o sală rece, parcă fiecare spec­tator venise cu gândul să ne spânzure şi pe mine şi pe Scary. Nu voiau să zâm­bească şi pace ! Aveau făl­cile Înţepenite. Deabia pe la sfertul actului, au prins să ichiţeze un surâs“. — „Dar şi când s'au por­nit*... — „E drept că de multă vreme, în ciuda bunilor mei prieteni şi am destui, rar s’a râs şi s’a aplaudat la scen deschisă, ca la această pie­să. Replica după replica a fost subliniată cu hohote d râs şi aplauze. Cuplet după cuplet a fi a­bisat, aşa că spectacolul s lungit cel puţin cu o oră. De aceia, a trebuit să taiu din text pentru ca la celelal­te reprezentaţii să nu asasi­nez publicul In masă". — „Şi ai avut curaj — „Si taiu ? Am un prin­cipiu—nu-i al meu, dar de câte ori i-am pus in practică s’a dovedit minunat. In tea­tru, tot ce se taie, place și nu se filieră. Dealtfel eu am o speciali'a­e în a tăia prin piesele altora, dar încă nu aie mele. Mă înjură actorii când a intrat un text pa mîna mea, de vorba ceia, nu mă spăl cu apa Prutului“. — „Despre interpretare n’ai spus nimic ?,'* — Am obrăznicia să a­­firm, că sunt d ntre puţinii autori dramatici, cari când au un succes nu și- asumă pe deantregul, iar orice că­dere o svârli în spatele bie­ților actori. Ce-i drept că pâ­nă acum, n’am gustat încă din plăcerea de a-mi vedea o piesă căzută, dar nu-i mai puţin adevărat că interpreţi­lor le datoresc 70 la sută din succes. Poţi să pui orice situaţie, să scrii replici cu oricât haz pofteşti, dacă actorul nu ştie ţia şi să replica în plin, tot ni­mic nu e să. In „Luna de Miere" toţi au făcut minuni, dacă mai poţi crede in ele. A fost o intre­­cere şi nespusă mi-a bucu­ria, când văd cum publicul îi răsplăteşte din plin, pre­­ţuindu-le munca. Şi Any Braescky şi Marg. Baciu şi Sofica ’ Ionescu şi Jeny Argeş«­a­n şi Ghiţescu, Ramadan, Gică Popovici, Mi­luţă, s’au Intrecut pe ei şi mi-au întrecut pronosticurile. Scena din actul II dintre Gică Popovici şi Margareta Baciu, ori tot actul Iii al lui Ramadan, stau mărturie a creaţilor făcute de aceşti dragi interpreţi. Cum să nu fiu arhimulţu­­mit de Miluţă cum cântă „Femea-i tot femeie“ ori „O maşină şi-o femeie" ? sau de Any Braescky, în valsul din actul il l*—„Dar de critică?... — Confraţii au fost mai drăguţi decât mă aşteptam. M’au lăudat şi înjurat în ega­lă măsură. — „Şi publicul“ ?.. — „Poate că la ieşire mă înjură şi el. Vorba lui Tudor Muşetescu —în sală se prăpădesc de râs, ii ustură palmele apla­udând, dar după aceia, treaba dumnealor. Unii mă felicită din inimă, alţii din obligaţie, mulţi să nu facă nota discordantă. De altfel, pentru cei cari mă înjură—indiferent cauzele —spun şi eu cum i-a spus Schaw, unui spectator ce-i fin­ora: — „Sunt de aceiaşi pă­­rere cu Dv., D-l ori .Dar ce putem face noi, împotriva unei mulţimi de imbecili cari aplaudă de zor şi umple sala în fiecare sea­ră ?“... Petru Granzea De vorbă , ca amorul „mmi a mm“ După succesul obţinut pe scena teatrului ieşan PASCU — Ce zici de cutremurul de Joi seara ? — Care cutremur ? Nu știu nimic. — Cum asta, dragă ? — Joi seara eram tocmai într’o discuție cu nevastă­­mea...8 (Continuarea în pagina ii-a)

Next