Opinia, octombrie 1935 (Anul 31, nr. 8542-8568)

1935-10-01 / nr. 8542

u­ lUtf­ul FAPTE Menirea se hrneşte Brest Dacă ar fi să ne conducem după o anumită ştire furniza­tă recent de un ziar englez, depărtata Australie nu pare a avea parte de un guvern se­rios. Fiindcă cum se poate acorda certificatul de seriozi­tate unui cârmuiri care, de­ranjează plenul Ligii Naţiuni­lor — tocmai în momentele „tragice“ şi „decisive“ de fa­­ţă­—cu cererea de a se­, an­­chita felul cum se hrănesc diferite popoare ? Diplomaţii de la Geneva vor şi nu reuşesc să lămurească câte câte submarine are Ita­lia şi dacă Anglia poate o­­pune lui Mussolini un număr identic de submarine. Li se învârteşte capul de atâta so­coteal şi totodată suferă de a­­xneţeli din pricina cititului de rapoarte lungi şi memorii ki­lometrice. Când colo, necio­­pliţii ăştia de Australieni vor să-i determine să se intere­seze câte alimente şi de ce calitate, bagă’n burtă pluga­rul Italian, negustorul englez sau robul din Abisinia. Să sperăm totuşi că şi ne­iniţiaţii în tainele diplomaţiei nu vor reuşi să sustragă a­­tenţia înaltului for de la pro­blema cuceririi teritoriului abi­­sinian şi s-o îndrepte asupra problemelor... secundare de felul celeia cu subnutriţia o­­menirii ! S­au poate tocmai chestiu­nea aceasta, a subalimentării milioanelor de semeni, merită ui deranj din partei îndru-, mătoriior omenirii şi respec*' tivii se vor aşterne cu răsfoi­rea paginilor unui raport a­­larmant ? Vor afla atunci că o infi­mă parte a omen­iri iji îngă­due luxul unei alimentaţii în­destulătoare; iar restul, adică majoritatea, vegetează, se hră­neşte prost şi riscă oricind să moară de inaniţie. Ori, domnii de la Geneva o ştiu prea bine mai de mult şi îşi dau perfect seamă câ singurul leac eficace e de­cretarea unei păci inviolabile; distrugerea tuturor barierelor vamale. Vedeţi însă că lucruri­le sunt împinse pe un alt făgaş şi azi se vorbeşte mai mult de răz­boaie decât de pace. I. L. BASARABEANU Pitorescul Iaşilor MITROPOLIA văzută de pictorul Al. Popovici n «nce­putul fiecă­­ui aa şcol­i ar aduce pe platforma actu­alităţii, mereu aceiaşi prob­lemă. Este problema care a preocupat şi preocupă pe te­­oreticianii democraţiei şi pe părinţii elevilor de orice ca­tegorie, ca societatea să dea posibilitatea oricărei fiu al ei, să poată urma la o şcoală, începând de la cea primară şi până la universi­tate­ fără deosebire de rang sau avere, ci numai după aptitudinile sufleteşti ale co­pilului. Astăzi, deşi trăim într’o e­­pocă în care democraţia este cântată şi slăvită pe la toate răspântiile, ş­oala a ajuns o instituţie la poarta că­­reia se opresc toţi acei să­raci, sau cu venituri mo­deste. Aceasta, datorită diferitelor taxe şi angajare, directe şi indirecte, la care elevii sunt puşi. De cum intră la şcoala primară, care după o lege ce datează de 71 ani, e cli­ga­­torie şi gratuită, elevul e pus­e cheltueli din ce in ce mai naari. Cărţile de şcoală devin din ce in ce mai scumpe, da­torită trustului format din a­­utorii improvisaţi, cari vând, „operile“ cu preţuri de trei ori mai mari decât valoarea lor. Adăugându-se la acestea diferitele fişe, carnete de rate etc. suma pe care un e­­lev trebuie s’o ducă la şcoală e destul de însemnată pentru acei cari nu se ocupă cu transferul sau cu alta afaceri asemănătoare. In şcolile secundare, spe­cula elevilor a ajuns la a­­pogeu. Cărţi care nu costă pe autor sau editor decât maximum 40 lei, se vând cu 120-180 lei. Carte de desemn, de muzică, blocuri de desemn etc. prin faptul că au pe co­pertă câteva numi simandi­coase, nu se mai vând cu 5-10 iei, ci cu 30*40 lei; at­lase geografice în valoare de 2-300 de lei şi care nu sunt tocmai aşa de necesare; carnete de note, de indenti­­tate diferite planşete şi us­­tensiile de desenari, fac ca suma necesară unui elev la intrarea în şcoala secundară să fie egală cu salarul unui ancţionar, şi nu din cei ma inferiori. —„Dacă părinţii nu le cum­pără, sau dacă mai au cura­jul să protesteze, li se răs­punde cfe onoratele direcţii ale şcoalelor : „Dacă-i place, şi-ţi da mâna ! Dacă nu,­­ nu ar duce copilul la şcoală ! • Şi nimeni nu ar protesta, dacă cărţile, cartele şi diferi­tele rechisite, ar fi absolut ne­cesare. Dar pe când un carnet de note se ia elevului 45 ei, care carnet nu valorează cn­­cât 5­6 lei şi când acest car­net nu are nici­ o întrebuin­ţare , când fiecare elev e obligat să-şi cumpere atlas geografic cu 2*300 lei, atunc obligaţia aceasta devine cu adevărat revoltătoare. Că dascălii de toate cate­goriile o duc astăzi destul de greu, că un venit afară de leafă, este mai ales scum toamna, destul de ispititor,­ este drept. Dar nu este drept că pentru a avea aceste ve­nituri, să se îngreueze­­acce­sul copiilor săraci dar meri­­tuos , în şcolile de orice ca­tegorie. Organizaţiile profesionale, care au de scop, în afară de apărarea intereselor de breaslă, şi pe acel de apărare a in­stituţiei, dar mai ales a­utori­­ăţile şcolare, ar trebui să ia măsuri pentru ca şcoala sa nu mai fie tarabe de vân­zare a diferitelor mărfuri, din care arese nu tocmai aşa de necesare elevilor. I. SAVINESCU ANUL XXXI rsQ. 8542 . .......... a­bonamente Lei 350 . .. . pe un an 180 ... . , 6 luni pe f. . . . . 3 . 1000 . . Instituții publice atelierele TIPOGRAFICE IAȘI.—STR. LAPUȘNEANU 37­­ Redacția 391 Telefoane Administrația394 1 Serviciu­ de noapte 3b/ 9 9 1 t EU - uiMSfc. Ziar popular cotidian D­­in serviciul patriei ! Defect de funcţionare Iată un grup de fete ibisiniene, la un liceu din Addis-Abeba. Devotate patriei lor, fetele lucrează lenjerie, vată, bandaje etc. pentru nevoile armatei, în­­tr’un eventual război italo-etiopian. Din toată lumea I­nsalare la ultima vreme se observă că piaţa de alimente, în zi de Duminecă, e mai săracă idecum am ştiut-o tot gesuie. Căruţele ţirăneşti s’au rănit vizibil. Gos­podinele de la ţară nu mai vin in zi de sărbătoare, cu produ­sele lor bune şi proaspete. Cercetând pricina aceste si­tuaţii, am aflat că s’a răspândit zvonul Că „nu se mai îtigădue" ță­­rănilor »a-?i parateasca comuna In zi de Duminică sau sărbătoare ci toată lumea t­ebue să se ducă la b serică. Bineînţeles, nu există vre-un ordin ad-tiv î.i acest sens (r&di ar fi ilegal), dar a’a­­m răsli­t zvonul —nu ştim de către cine —cu o insistenţă care a speriat pe săteni. Oameni se tem de.. amendă , căci li s’a spus că acei care pîrâsesc satul Duminica, vor plăti amendă mare ! Precum se vede, ţărănimea e înşelată, in chip metodic. Recuno­ştem că-i bine ca ţa­­ranul să serbeze Duminica şi să se ducă la biserică. Inşi acest lucru nu trebue obţinut prin în­­s­­ăciune şi ameninţări, ci prin sfaturi blânde şi prin convingere. Aşa este cu adevărat creşti­neşte /­ mai dezgropat locuinţe, cu scări interioare şi instala­ţii de bae. Străzile oraşului străvechi erau drepte, destul de largi şi... erau canaliza­t. Ca şi astăzi. Vorba populară : Nimic nou sub s­tare! se ridică in fiecare an in 50.000. Leh­pe de agenţi de poliţie, de ambele sexe, au fost în­sărcinate să înregistreze în a­­cest oraş toţi copiii vagabonzi cari nu dispun de nici un mijloc de ex­stenţă şi nici un adăpost. S'a constatat cu acest pri­eț ca mam­fita Iryr ca-‚ ‚•*.11-³ rl noaptea In turnătoriile de op­u au sub podurile din Tstanabul. Civilizaţie străveche Un arheolog francez a fă­­cut săpături la Abur-Kumal in Syria şi a de­scoperit lu­cruri foarte interesante, ca dovedesc că acum 5000 de ani (cu 3000 ani Inainte de Hristos) exista în Asia Mică o civili­z­e înfloritoare. De pi­dt, arheologul a dez­gropat o şcoală, cu săli de clas, pupitre şi cărţi în form de tablete cu scriere cunei­formă. Clădirea era artistică şi confortabilă.____________ Dragoste idolatră La Tok­o, s’a sinucis de­­curând un in­dustriaş bogat Sekei Haşigu. Sakel era fiu de popor; a muncit, a avut calităţi de­osebite şi s‘a îmbogăţit re­pede. Acum 30 sim, când era încă tânăr, s'a îndrăgosit de o fată din aristocraţie şi î-a cerut mâna. Insă a fost re­urat pe motiv ci o fată de samurai nu se poate mărita cu un om din popor. Sakei Haşigu a coman­d­at o păpuşă cu chipul fetei iu­bite. Şi timp de 30 ani a ţi­­nut păpuşa în casă, adob­od-o ca pe un idol sfânt. Ajunsese bătrân şi tot nu-şi potolise durerea inimei. Iar la urmă, Intr'o clipă de de­primare, Sak­i a sfărâmat pă­pușa și s'a sinucis, făcându-și hara-kir. Femei eroica in Germania a fost sărbă­torită a 65-a aniversare a pri­mei femei parașutiste, Cha­­terine Paulus. Ea a debutat in această periculoasă profesiune în 1895, lăsându-se să cadă dintr'un balon , și a terminat-o la a 147-a cădere. La W­erbaden a uimit spec­tatorii cu isprava ei: dublul sa­t in aer. Altădată, lăsându-se din­tr'un balon, a constatat cu groază că timp de câteva mi­nute aparatul nu se desface. După câte­va minute de În­fricoşătoare aşteptare pentru public, paraşuta s’a deschis, dar vântul a împint-o pe în­drăzneaţa paraşutistă pe li­niile drumului de ter. Abeea căzuse, când fu surprinsă de un expres. Ca prin minune insă, mecanicul a putut să oprească locomotiva la câțiva metri de local unde Chaterine Paulus se afla încurcată in sforile parașutei. Criminalitatea infantilă Turcia este pe cale a in­troduce după modelul Angliei, tribunale de copii în toate o­­raşele importante ale ţării. Criminalitatea infantilă luase in ultimele timpuri proporţii îngrijorătoare. Numărul co­piilor arestaţi numai la Islam­ Peste Atlantic Aviatorul lituan Felix Waitk­us a pornit în zbor de la New-Yorke peste At­lantic,­­cu scopul să ateriseze la Memel (în Lituania). Waitkus a trecut cu succes Atlaticul,­însă deasupra Irlandei i s-a isprăvit benzina și a trebuit să atenseze. In clişeu, Wtaitkus și avionul lui. D. Ministru de Finanţe Vic­tor Antonescu se află la Paris unde face mari sforţări ca să obţie condiţii mai uşoare pent­­ru plata cuponului datoriei noastre în streinătate, întreg consiliul de miniştri este preocupat de aceste tra­tative. Greutăţile pe care ţara noastră le întâmp­lă faţă de creditorii săi străini, —­ tre­bue să ne preocupe pe toţi. Voi are o introducere cam lungă, îa legă­uri cu această chestiune. Totdeauna am apreciat pe oamenii cumpătaţi şi economi. Nu-mi plac oamenii risipitori au cii sgârciţi peste măsură. Nu ne vom ocupa de risipi­­ori. Ne vom ocupa de oame­nii sgârciţi cari trăesc numai ca să adune bogăţii. Şi au dreptate ca să adune bogăţii căci toată lumea ii invid­ază şi-i crede fericiţi. Eu insă cred că aceşti oameni sunt cei mai nenorociţi. De ce ? Cred că viaţa lor este un chin. La fie­care pas line frică să nu fie furaţi sau otrăviţi. Mulţumiri sufleteşti,­­ nu au. Afirm că dezechilibrul ce există în viaţa sociala, este cauzat de aceşti oameni. Pentru a dovedi această a­­firmaţiune, ne vom ocupa de alimentarea oamenilor. Sunt trei feluri de alimen­tări: I) organisme suficient hrănite, II) organisme sub hrân­­e şi iii) organisme su­­prah­rănite. Omul este suficient hrănit când dă corpului alimentele necesare care să poată face faţă consumului de energie şi de calori in raport cu ra­me­a ce o depune. Îndrăznesc de a enunţa un principiu: Civili­zaţia, numai atunci va fi la apogeul ei când organi­zaţia sociala va fi aşa fel ca să existe numai cazul de suficientă hrană pentru toţi oameni. Cele alte două cazuri, de sub­­răniţi sau supra hrăn­ţi, să nu exste, în genere, toate bolile dia omente le întâlnim in aceste două cazuri. Bolile microbiene sunt apanajul săracilor, iar celelalte boli sunt ale boga­­ţilor. Tuberculoza, pelagra, pneu­m­­on­a, tifosul, scarlatina, an­ghina difterică etc., fac rava­­g­i mai mult în masele m­un­­citoreşti cari sunt ins­­­id­ent hrănite, locuesc în case fără soare, unde higiena nu există. Ia contra acestor boli micro­­biene corpul luptă greu daci nu este bine hrănit. Book de-Gontinuarea in pagina a-a Pă­eri şi observaţii Felul de trai si nevoia economiilor de V. leoaoreanu profesor MARȚI 1 OCTOMBRIE P rt c »«iii uscATUl TE SEftlA 62­3 OPINIA ion fc2@. 56 AmjWizo. aU CWB m aa OatUi 2 mseanisnimm­eisiunonai * lupta dintre partide cu amestecul Coroanei O veche practică balcanică Cuvintele foarte „tari“ rostite de d. Tătărescu la Constanta, au stârnit o v­i­jelie în lumea noastră po­litică. Atacurile între partide au ajuns la un grad de v­olentă care surprinde chiar în mediul nostru bal­canic. Şi e de observat că „is­toria se repetă“. Adică, lupta de partide se desfă­şoară—­cum se spune—la treptele Palatului, după o reţetă tradiţională ; dinas­­tieism ultra-devotat când partidul e la guvern ; ati­tudine liberă (ca să nu zi­cem înt fel) faţă de Coroană, când partidul de în opoziție. D. Tătărescu i-a aruncat d-lui Maniu in față vorbe e că „încearcă un șantaj a­s­upra Coroanei“. D. Man­u spusese,... dar nu putem înregistra ce spusese d. Maniu, pentru că fostul prim­­mon­stru se a­flă in raporturi încordate cu Cenzu­a. Ne in­ch­ijim insă ce-a zis d. Ma­niu' din replica d-lui Tătă­rescu. Naţional-Ţărăniştii ripostea­ză că liberalii, în 1933, era­u mult mai puţin dinastici ca astăzi şi chiar se pregăteau mai puteii am’âa'câ-ăcce^lS ■ nt'- dinastice s’au m­aifestat deseori, dela Unirea Princi­patelor şi până astăzi,­după graba partidelor de a veni la putere. D. Gheorghe Bratianu s'a grăbit şi d- s­a să declare sem­nificativ, că d. Tătărescu exe­cută partitura scrisă de altul şi ca deci se va răfu­i cu a­­cel „altul“, înţelegeţi... Se ştie şi despre averes­­cani că duceau, în ziarul lor, o campanie foarte transpa­rent, sub forma cunoscute­­or „studii istorice". Adică, mai toată lumea politică se manifestează, in­­tr'un fel sau altul, în ju­rul Tronului. De ce, acest iureş poli­tic la culisele Palatului ? Dintr’un defect de func­ţionare a mecanizmului nostru constituţional. Regele trebue să rărite cu totul deasupra luptelor politice ; şi în acest chiţ» răspunderea va rămîne în­treagă şi exclusiv bărbaţi­lor noştri publici. Ar în­ceta atunci ireverenţele faţă de Coroa­n şi piruetele în jurul tronului, ci zborul orb al fluturilor la flacăra frige... 1 X­

Next