Opinia, iulie 1936 (Anul 32, nr. 8767-8793)

1936-07-01 / nr. 8767

ANUL XXXII No. 8767 .r ' .'■■­ ...—* A ii O îs A M li N T ti Lei 350 . . ", pe un an _ 180 : i . . , 6 luni . 90 . . . : , 3 . 1000 . Instituții publice ATELIERELE TIPOGRAFICE IASI.­­ STR. LAPUSNEANU 37 ( Redacția 391 Tele­foane ! Administraţia 394 " Serviciul de noapte doi « Ziar popular cotidian criza partidu­i Situaţia partidului naţ­­ţăranesc a devenit foarte critică. Divergenţa Maniu-Miha­­lache a izbucnit făţiş, a­­meninţând cu o ruptură. Se anunţă că partizanii d-lui Maniu vor începe ac­ţiunea pe ţară, pentru a impune partidului să a­­dopte programul şi tactica fruntaşului ardelean. In acest scop, s-au or­ganizat echipe speciale de propagandă „manistă“ , d. Maniu va merge personal în oraşele principale din ţară, iar în centrele pro­vinciale se vor institui „bi­rouri de informaţie“, adică un fel de cluburi, deose­bite de acele oficiale ale partidului. De la situaţia aceasta, până la o ruptură,— nu-i decât un pas. Cum s‘ar putea salva unitatea partidului ? Prin comprimarea d-lui Maniu, s‘a încercat pănă acuma, dar s’a ajuns la izbucnirea de astăzi. Rămâne calea contrară: adorau,­ea la fiicei Maniu şi pornirea unei acţiuni de frondă politică.. Asta însă ar însemna renunţarea la visul puterii,—vis cultivat cu atâta nădejde de d. Mihalache. Dacă s-ar accepta des­părţirea de d. Maniu ? Ar fi foarte greu pen­tru partid, întrucât ar în­semna să încerce o gu­vernare fără ardeleni. Astfel de guvernare, fără şi chiar împotriva celor două mari ramuri ardelene Maniu şi Vaida desprinse din partidul ţărănesc,­­ e greu de conceput. Nu rămâne decât: 1) sau adoptarea tacticei Maniu şi renunţarea la guvernămînt; 2) sau... o împăcare cu d. Vaida. Deocamdată, se pare că d. Mihalache e complect dezorientat. De când s’a îna­poiat dîn străinătate, n’a scos nici o vorbă. Iar acu­ma se anunță că va face o primblare în Polonia!...­­. In toată lumea Staţiunile bucovinene la tine, după o matură chib­zuinţă, direcţia c. f. r. a admis, şi pentru vara aceasta, reduceri de 50 la sută călătorilor care se duc în staţiunile balneare şi climaterice. Cetind însă lista acestor sta­ţiuni, constatăm că din afară de Vatra Dornei­, sânt excluse de la beneficiul reducerii, toate sta­ţiunile climaterice din Bucovina. Lipsesc de pe listă Câmpulun­gul moldovenesc, G­ira-Humoru­lui, Iacobeni, Pojorâta, Sadova, Fundul-Moldovei etc. etc. atâtea localităţi unde publicul se duce să respire aer de munte. Este oare o scăpare din ve­dere, sau o persecuţie tună­toare frumoaselor localităţi bu­covinene ? Şi intr’un caz şi un altul, tre­­bue să se facă dreptate, apun­­­ăndu-se şi pentru Bucovina re­ducerea pe calea ferată. re bărbatul are 25 de ani iar femeia 21 de ani. Soţul trebuie să câştige a­­nual cel puţin 12­.000 lei; căsnicia să aibă doi până la trei copiii ; femeia să fie e­­vlavioasă şi să-şi crească co­piii in spiritul religiei; să nu aibă serviciu in oraş, şi să facă mâncare bună etc. Din partea femeei se mai cere: iubire şi sinceritate, in timp ce bărbatul trebue să fie însufleţit de dragoste şi respect faţă de soţie. Condiţiunile de mai sus, sunt îndeplinite de soţii Mc. Donell din Sainesville (Ame­rica) care au şi primit titlu de perechea „cea mai feri­­cită din lume*. Gorki şi Siliapin Maxim Gorki, celebrul scrii­tor rus decedat zilele trecute avea o foarte plăcută voce de tenor. In tinereţe, Gorki se im*­prietenise cu Şaliapin şi a­­tââadoi — vagabonzi — cu­­treerau oraşele Rusiei, in cău­tare de lucru. într'o zi, Gork şi Şaliapin s’au prezentat la un concurs de canto, spre a fi primiţi în ansamblul unui cor. Juriul fu entuziasmat de vocea caldă şi melodioasă a lui Gorki, in timp ce Salia­­pin — vestitul cântăreţ de astăzi — fu respins !»• IntrVuna din povestirile lui auto-biografice, Gorki scrie că singura lui mângâiere la tinereţe a fost muzica... Cei mai fericiţi! Un ziar american a făcut de curând o anchetă spre a stabili care este cea mai fe­ricită căsnicie din lume. In a­­cest scop au fost întrebate circa 45.000 perechi căsăto­­rite. Din răspunsurile aces­tora se constată că cea ma fericită căsnicie e acea în ea. Stat­stica săpunului Un statistician englez a sta­bilit cantităţile de săpun efec­tiv consumate de diferite ţări şi a ajuns la concluzia că e­­xistă o strânsă legătură intre mortalitatea unei ţări şi can­titatea de săpun întrebuinţată de locuitorii ei. Iată o statistică a ţărilor din care se vede cât săpun se consumă pe an de cap de lo­cuitor. Olandă 14,35 kgr. ; St.-U­­nite 9,98 kgr.; Danemarca 9,54 kgr.; Belgia 9,60 kgr. ; Franța 8,15 kgr.; Anglia 8,11 kgr.;­­ Germania 6,81 kgr.; Ungaria 6,34 kgr.; Italia 4,55 kgr.; Austria 4,54 kgr.; Ru­sia Sovietică 2,72 kgr. Polo­nia 136 kgr.,* Iugoslavia 0,91 kgr. și China 0,23 kgr. După cum se vede, Româ­nia nu figurează in această statistică. Şi într'adevăr, lo­cuitorii ţării noastre cam dis­­preţuesc acest elementar arti­­col de higienă 1 . CETITI IN PAG. IV-a Funeraliile lui C. Stere nerare. ___________=======—======== Dupâ cum am anunţat, corpul ilustrului de­funct C. Stere a fost trans­portat la Bu­cureşti şi inci­nerat la crema­­torul„ Cenuşa“ — acolo unde cu câteva săp­tămâni înainte a urmat aceiaş cale şi marele său prieten G. Ibrăileanu. In clişeu, cor­tegiul funebru cu rămăşiţele pământeşti ale lui Const. Stere la cremator, în­ainte de inci­ Dacă urmărim, cu atenţi­une, relatările ce ni le fac gazetele, în epoca ce coin­cide cu încheierea anului şcolar, avem prilejul de­ a constata cum uneori şi ispră­­veşte vieaţa o parte din ti­neretul nostru. De la noi elevi şi eleve, din moment ce-şi cu­nosc situaţia şcolară sau pre­simt, din vreme, că «iu ii este deloc favorabilă, recurg la gestul fin­at al suprimării zilelor. Epidemia sinuciderilor creș­te, în fiecare an, fără ca ci* neva să se gândească la vreo măsură eficace pentru a se putea stagna sau chiar supri* ma acest flagel nenorocit. Dramele, tragediile și intreg cortegiul de perturbări, din viaţa şcolarilor noş­ri, au un substrat bolnăvicios ce por­neşte chiar din sânul familiei. De multe ori se î ntâmplă că Dumnezeu dă copii tocmai acelor care nu ştiu sau nu înţeleg cum să-şi crească o­­draslele. Multe mame sunt absente de la suprema lor da­torie, încercând de­ a fi în­locuite prin guvernante, ser­vitoare, menajere sau alte surogate de felul acesta. O libertate fără frâu şi rău în­ţeleasă, se acordă copiilor în clipele cele mai critice ale dezvoltării lor, ajungându-se astfel la rezultate dezastroase. Pretinsa dezvoltare a indi­vidualismului, necenzurată şi necântărită în decursul a­car­iunii adolescentului, este o teorie :a­şă ce riscă să com­plice lucrurile. Selecţiunea prieteniilor, aprecierea me­diului social, în care se În­vârte tânărul sau tânăra, tre­buie să devină axiome pen­tru părinţi sau educatori, căci : „spune-mi cu cine te'nsoţeşti ca să‘ţi spun cine eşti“« Şcoala şi societatea nu pot îndrepta relele, dacă cei şapte ani de-­acasă lip­sesc cu de­săvârşire sau, în cazul cel mai bun, au fost clădiţi cu şubrezenie. Familia rămâne răspunzătoare pentru toată defecţiunea ce-o prezintă ti­neretul nostru şi numai ea va fi in stare să restaureze moravurile de altă dată. Dar, pentru realizarea acestui ideal se impune sacrificiul pe alta­iul căminului de la care nu se admite nici o dezertare. Focul sacru al vetrei familiale să fie întreţinut mereu viu şi scânteietor de acele vestale ce poartă numele sfânt de namă. Iar autoritatea părin­­ească a tatălui să nu fie desminţită prin lipsa bunului exemplu in îndeplinirea tu­turor datoriilor, intre cari cea către familie să primeze. Munca Încordată şi stărui­toare, corectitudinea In exer­­c­itarea rolului său în socie­­ate, conduita demnă şi ire­­proşabilă—mai ales din punct de vedere moral—toate aceste însuşiri să formeze cununa la care să râvnească şi copiii. Intr'un cuvânt, viaţa famil­ială să întruchipeze icoana la care să se închine urmaşii cari vor căuta neap­ărat, să se devoteze in totul in­făptui­­rii de fapte mari prin cari să se proslăvească memoria in­­aaintărilor şi să se asigure o moştenire trainică urmaşilor. Astfel, tineretul şcolăresc, care a apucat pe această pantă a disperării, cu greu va putea fi abătut şi repua în făgaşul din care a sărit brusc intr’un moment de os­cilare şi chiar de decadenţă a factorilor competenţi şi în­drituiţi pentru îndrumarea lui. Cel puţin, aşa înţelegem noi lucrurile şi la aceasta stă­­bim. Pr. Corneliu M.Grumăzescu pro­esor secundar ranjaţi ordonat prin parc, completează întregul ansam­blu de frumuseţă. Şoseluţe şi poteci, frumos întreţinute, şerpuesc, în for­­mă de panglici, prin tot par­cul, făcând accesibilă vizita­rea fiecărui colţuleţ. Şi ca o diademă de pietre preţioase, pe imensa frunte a acestei naturi înfrumuseţate se proeminează, ca un cor­don, şirul de vile care de care mai frumoase, ce s'au ridicat ca din pământ, cu forme arhitecturale absolut originale*Privindu-le, îţi aduci aminte de basmele copilăriei, cu palate şi feţi frumoşi ! Apoi­­drumurile cari duc la isvoarele de apă!? Frumos pietruite şi între­ţinute într’o perfectă curăţe­nie, procură o deosebită plă­cere vizitatorului, imbiindu-l a se înfunda în desişul co­drilor de brazi, care apar în faţa ochiului ca nişte pira­mida uriaşe, înverzite, pe rupul unor imense blocuri de piatră. Este parcă o întrecere de­­furauseţă, a naturii, faţă de ŞCOALA ŞI FAMILIA Sinuciderile de elevi Şi anul aceasta sosesc zil­nic în plăcu­t staţiune, cu a­­pele ei renumite şi chiar mi­raculoase, sute de vizitatori, dornici de întremarea sănă­tăţii Pentru lunile Iulie şi Au­­gust se prevede deci o mare afluenţă. Nu voiu reţine dar, mai mult pe cititor, în direcţia unei reputaţii medicale a Slă­­nicului ce este bine stabilită şi care a trecut chiar peste graniţele ţărei noastre. Voi vorbi numai despre con­fortul modern şi humuseţile pitoreşti ale Slanicului mol­dovenesc. In ultimul timp — 2­3 ani — Slănicul a luat un aspect occidental. Este aproape complect tran­sformat şi tinde ca în curând, să rivalizeze, cu marile­­sta­ţiuni, balneare şi climaterice din străinătate. Parcul imens al Slănicului, stârneşte o legitimă admi­raţie. Pe intreg platoul, sunt aşe­­zate, în forme simetrice şi artistice, ca nişte covoare na­ţionale — în figuri geome­trice — straturi de flori, în multiple culori. Pe partea stângă, râul Slă­­nic, in care se varsă apele din alte mici pârâiaşe şi is­­voare, ce ţâşnesc din munţi, curge zgomotos, sărind din piatră in piatră. E reconfortantă şi poetică această priveliş­e! Pe partea dreaptă, se ridi­că un dâmb de formă regu­lată, prelungit cât ţine parcul şi garnisit cu sute de tranda­­firi pitici, înfloriţi şi în multe culori, aranjaţi pe un fond de iarbă verde,, oferind o pri­velişte panoramică încântă­toare. Brazii cari sunt sădiţi şi a­ Vilegiatura Slănicul - Moldovei Noul guvern nici nu se in­stalase încă de-abinelea, când ecoul grevei celor un milion de lucrători din diferite ra­muri ale industrie, tulbură liniştea primului-ministru Leon Blum ce-şi umpluse sceptrul ,de iluzii. Cariera extrem de aventu­roasă a acestui om politic dublat de un scriitor şi ga­zetar de seamă, a format a­­desea obiectul atacurilor ve­hemente ale jurnalelor de dreapta. Leadarul S. F. I. O. (sec­ceia ce mâna omenească, nu s'a lăsat mai prejos de a face. Se poate spune—cu drep­tate—că Slănicul este una din perlele României. S'au făcut mari lucrări de modernizare, încât este o plăcere simţită, pentru vizi­­tator, de a admira toate a­­ceste frumuseţi, care inbină la un loc, într'o perfectă art ■nőnie pe om şi Dumnezeu. Din zori de zi şi până noaptea, un om aleargă—fără preget—sue şi scoboară, dea­lurile şi văile Slănicului, ur­mărind pretutindeni, ca ordi­nele şi disposiţiunile sale, să se execute. Este energia întrupată a u­­nui om care vrea să nu-şi desmintă rolul şi pentru care nu există imposibilul. Şi cât nu poate face un om in ţara aceasta, când îşi pune in folosul unei acţiuni oleş­­eşti, toată forţa şi inima sa ! ?.... Omul acesta este administ­ratorul staţiunei D-l C. Ni­­culescu, un devotat secondant al domnilor Epitropi. Lui i se cuvine deci, in Cea mai mică ferse In Germania a încetat din viaţa cea mai mică feraee din urne, In vrâstă de 22 ani. Este vorba de o pitică ce avea o înălţime de numai 62 cm. şi o greutate de 10 Kgr. Părinţii ei sunt oameni nor­mali, iar cei doi fraţi ai ei depăşesc măsura obişnuită. Liliputana a fost observată oară viaţa ei, de medici, care nici până acum n'au putut da o explicaţie faptului că a rămas aşa de mică... ME KUPI 1 HUE 1!W UFiriiA PREMII Gratuite dtriiA 06-J B O Ha. 33 inutile la sate Comitetele şi dispensare în ajutorul mamei şi al copilului Viaţa ţăranului la munte— ne mai spune d. dr. Bulău, inspectorul sanitar al Moldo­vei,­— e tot atât de anevoiaşă şi săracă, cum e şi la şes, iasă femeia munceşte mai puţin. Dar şi la munte, fe­meia nu are nici un ajutor, nici înainte şi nici după facere. In proporţie ceva mai redusă, şi aici mortalitatea infantilă e catastrofală. D. dr. Bulău şi-a propus un obiectiv, acela ca prin mijloace posibile, găsite in însăşi viaţa de la ţară, să se soluţioneze această problemă. E vorba a se înfiinţa co­­mitete săteşti, cae să vie Ş­i ajutorul femeei-mamă şi a copilului. Din aceste comitete să faci parte fruntaşii din sate şi medicul de circumscripţie. Să se creeze dispensare speciale, care să aibă griji de copii şi de mamă. Directorul regiunei sanitare, are în cursul acestei săptă­mâni, conferinţe cu medicii primari de judeţe şi medicii de plasă, in care se va dis­cuta pe larg protecţia mamei şi a copilului. Vom ţine în curent pe ce­titori cu hotărârile luate. RAN SCRISORI DIN PARIS Grivee în Franţa - Premierul Leon Blam­ ţiunea franceză internaţională a lucră­­rilor), era cunoscut pentru ideile lui foarte avan­sate. Ori de cata ori lua cuvân­tul la întruniri publice, îşi incita auditoriul la luptă mai« pregat. Nu prin evoluţie, ci prin revoluţie c ..sa munci­toare va putea obţine drep­* turile ce i se cuvin. Şeful vorbea cu căldura persuasivă a omului fanatic pentru rea*­lizarea idealului ce şi î l pro­puse. Mulţimea îl asculta cu sfin­ţenie, admirând în el omul ce atât de bine şt­ise să se identifice cu cauza al cărui apostol se făcuse. Nu doară că d. Blum ar avea nevoie să-şi îmbunătăţească soarta, căci deşi partizanii politici şi-i primeşte într'o magherniţă în­­lunecoasă, toată lumea ştie că ocupă un somptuos hotel particular, decorat cu tablouri de mare valoare şi nu le re­agită o sumedenie de servi­tori. Dar actualul preşedinte e un luptător aprig şi idea­list ce şi-a propus ca scop in viaţă, de a îmbunătăţi soarta celor nenorociţi. Dl. Leon Blum (în dreapta), primul-ministru francez, împreună cu d. Rucart ministrul de justiţie Continuarea în pagina 2-a pună parte, laudă pentru multe înfăptuiri şi pentru fe­­lul cum înţelege să se achite de rolul său. Aşa cum se înfăţişază iu­bitul nostru Slănic al Moldo-­ vei,se cuvine să fie vizitat de oricine, întrucât aerul ozonat apele minunate, ca şi toate celelalte frumuseţi« recom­pensează îa deajuns prca sacrificii băneşti. î « 1« • *

Next