Opinia, ianuarie 1950 (Anul 42, nr. 999-1022)

1950-01-01 / nr. 999

in Republica mea! De vrei să ştii cepi­­ara mea Şi cum trăim în ea să ştii, Din depărtări, de peste zare, Străine, printre noi să oii: E ziua Ei şi oi sărbătoare ? De oii, tovarăşe, atunci le pom plimba peste câmpii, Prin munţi înalţi, prin păi şi lunci Şi prin uzini. Atunci când oii ? Tu vrei sâ ştii cedi­­ara mea ? E un imens lan de aoeri. E­­ara celor mulţi: in ea Sunt împlinite a tot pieri. In fara»mi nu pei mai vedea Pe muncitori întemniţaţi, Nici orajbă între ei, căci ea ba închegai pe toţi ca fraţi. In fara = mi n’ai să mai auzi Tristeţea domnii de=altâdat. Şi n’ai să vezi boerii cruzi Bătând ţăranul apăsat. In­­ara»mi copilaşii blânzi Iţi pot cânta din viaţa lor ; Şi nu pot întâlni ochi plânşi Ca în trecut, Vacest popor. Nu auzi cum se răstoarnă Brazdele cu miile Şi cum tot poporuoşi cântă Bucuriile ? Nu vezi ce luminos e farul, Ce drept nici drumul’ tare zidul Cest constr­ueşte azi poporul Şi ce puternic e Partidul ? ' Ascultă freamătul. Ce plin Răsună glasul celor mulţi ! Ce bucurie, iatăoi, cine. Ce cântec de uriaş ! Asculţi ? —, Vrem pace şi nu vrem război ! Vom şti s’o apărăm şi’n plin Lodi-pom duşmanii, căci noi Urmăm azi drumul, lui Stalin 1* Si ceoaş avea sâoţi spun mai mult Când peste tot, în orice joc, In tara mea, oriundesascult, E luptă, muncă, horă, joc) Vrei ca sâ ştii cesi ţara mea Si cum trăim în astă ţară ? E deajuns săsfi spun câ ea E Republică Populară î­ ­. VIŞINOVSCHI muncitor A AP­­A­RUT, ţIBAnumcA umn mm i de ALEXANDRU ZACORDONET prima lucrare românească ce tratează metodic şi desvoltat despre FONETICA şi MORFOLOGIA limbii ruse Editura CARTEA RUSĂ Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie şi Revoluţia Chineză F , (Unnaore din pag. I-a) o aristrocraţie muncito­rească*. Faptul că Partidul Comu­­nist Chinez a fost alcătuit chiar de la început în spiri­­tul organizatoric lenitist, a­­ceasta i-a îngăduit să se afle tot timpul în fruntea revolu­ţiei chineze. Partidul clasei muncitoare chineze n’are tradiţie social- democrată şi acest lucru ex­plică de ce în mişcarea mun­citorească chineză nu sunt tradiţii social-democrate. De când mişcarea munci­­torească chineză a început să crească sub conducerea Partidului Comunist, masele largi muncitoreşti din china au încredere numit în acest Partid. El se bucură de un mare prestigiu în ochii cla­sei muncitoare chineze,­ iar acest prestigiu este acela al bolşevismului. A existat în China şi o mână de anar­­hişti care şi au exercitat in­­fluenţa asupra unui m­are nu­măr de muncitori din Can­ton. Aceşti anarhişti erau cozile de topor ale clasei burgheze şi erau de fap contrarevoluţionari. Ei între­ţineau o stare de profundă decepţie în sânul micului grup cu care erau în le­gătură. E drept că în desvoltarea sa Partidul nostru nu a avut de la început o structură o­­mogecă.Ar fi incompatibil cu faptele să se susţină acest lucru. Desigur că mişcarea muncitorească chineză nu a suferit de pe urma unei in­fluenţe masive a ideologiei social-democrate sau anar­histe. In China ace­le ideologii nici nu au avut par ide corespunzătoare care sâ Ie difuzeze în mase. To­tuşi dacă nu a existat par­tide social democrate sau organizaţii amriste, au ex­istat în schimb elemente izo­late aparţinând micii bur­ghezii, care au Intrat in Partid aducând idei apropia­te de acelea ale social de­­mocraţiei sau anarhismului. Trebue subliniat faptul că mulţi dintre aceştia au Înţe­les să lupte cu toată since­­ritatea în rândurile Partidu­lui şi s‘au călit in focul re­­voluţiei, părăsind ideile gre­şite. Ei s‘au dovedit a fi buni tovarăşi. Au mai fost, desigur şi unii care s'au în­căpăţânat In vechile lor gre­şeli şi au crezut că se pot aşeza deacurme­zişul proce­sului revoluţionar. Dar aceş­tia au dat greş. Creearea Partidului clasei muncitoare chineze, bazat pe principiile lui Lenin şi Stalin evitarea false­or teorii ale social democraţiei, iată are sunt consecinţele cele mai puternice ale Revoluţii din Octombrie asupra revoluţiei chineze. Influenţa acestora a decis So­a­­ia revoluţiei chineze. După cum se ştie viciu­l­a revoluţiei populare în china Se datoreşte faptului că a­­ceasta a fost condusă de către Partidul Comunist Chi­­nez având în fruntea sa pe tovarăşul Mao Tse Dun dea­­seamenea victoria a fost asi­gurată prin ajutorul dat sub diferite forme de către for­ţele revoluţionare internaţi­­onale. Numai datorită aces­tui concurs de forţe poporul chinez a putut să se elibe­reze de sub jugul imperia­lismului feudalismului şi ca­pitalismului birocratic. Partidul Comunist Chinez, aplicând ideologia şi princi­piile tactice ale învăţăturii lui Lenin şi Stalin a dus China la victorie. Sprijinindu se pe Învăţă­tura marxisteninistă Parti­­dul Comunist Chinez a asi­gurat rolul conducător al clasei muncitoare. Aplicând aceste principii Mao Tse Dun a stabilit o formulă cuprinzând cele două probleme de seamă ale con­ducerii proletariatului chinez şi ale frontului unic revolu­ţionar. Iată formula stabilită revoluţia maselor largi popu­lare conduse de proletaria­tul ce reprezintă alianţa muncitorilor şi ţăranilor îm­­potriva imperialismului, feu­dalismului şi capitalismului birocratic. Totodată, Partidul Comu­nist a susţinut punctul de vedere al revoluţiei armate şi mai ales punctul de ve­dere al războiului ţărani­lor conduşi de clasa mun­citoare. Ridicarea poporului pen­tru a nimici pe opresori prin lupta armată — a­­ceasta constit­e o veche tradiţie revoluţionară în China. Poziţiile inamice au fost nimi­­te una câte una şi aceasta datorită adop­tării unei noi tactici de luptă. Este incontestabil că răz­boiul nostru de eliberare, este un război de tip nou, tipul bolşevic al războiului revoluţionar. Revo­lţia noa­stră democrată a putut să ia un asemenea avânt nu­mai datorită luptelor dârze ale bolşevicilor ch­iezi în f­unte cu Mao Tse-Dun. Numai aşa s’au putut do­bândi succese noi şi s’a putut deschide, printr’o nouă democraţie, calea spre socialism. „Fără un partid revolu­ţionar organizat după teo­ria revoluţionară şi bazat pe ştiinţa lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin, nu va fi posibil de a conduce clasa muncito­re şi masele largi populare pentr a înfrânge imperialismul şi pe lacheii săi“,­­­ declară Mao-Tse- Dun. Revoluţia din Octombrie stă la orig­nele Partidului Comunist Chinez. Conside­rând cazul Chinei, Revou­ţia din octombrie ne apare aşa cum ne-a înfăţişat o Stalin în articolul său scris cu prilejul celei de a 10 a aniversari a acesteia: „Re*­o­luţia din Octombrie nu este o revoluţie numai din cadrul naţional*. Ea este, înainte de toate, o revolu­­ţie cu caracter intern­ţio­­n­a, mondial, căci ea în­seamnă o cotitură radicală în istoria universală a o­­menirii, cotitura de la lu­mea veche, capitalistă, la lumea nouă, socialistă... Tocmai de aceea, victoria Revoluţiei din Octombrie înseamnă o cotitură rădi­că­­ în istoria omenirii, o cotitură radicală , soarta istorică a capitalismului mondial, o cotitură rad­i­cală în mişcarea de elibe­rare a pro­leta­riatului mon­dial, o cotitură radicală în mijloacele de luptă şi for­­mele de organizare, în ri­­lul de trai , tradiţii, în cult­ea şi ideologia mase­­lor exploatate din toată lumea” *) Privită din China, Revo­luţia din Octombrie mai dovedeşte, dea­emenea, ceea ce Stalin a arătat în acelaş articol: „Revoluţia din Octombrie a d. s­u s o epocă nouă, epoca revolu­ţiilor colonie­ne care simt * I. V. Stalin, Problemele leni­­nHiiiului), ed. P.fvl.R, ediţia II 1946, f.pg. £S9»250, săvârşite în căr­le subjug de ale lumii în alianţă cu pro­letariatul, sub conducerea proletariatului. Sub conducerea proleta­riatului, poporul chinez a pornit pe drumul răstur­nării jugului imperialist aşa cum îl îndeamnă Revoluţia din Octombrie. După ce a trecut pe multe cărări in­­tortochiate şi a purtat mu­lt războaie grele, poporul chi­nez a câştigat victoria. Aceasta este victoria bol­şevismului. Bolşevismul a învins fiindcă este o ştiinţă ade­vărată. El a învins în Ru­sia, în ţările din răsăr­iul Europei, în China — şi va merge din victorie în vic­torie fiindcă nici o forţă reacţionară nu poate re­zista adevăru­ui revoluţio­nar. *■*"......—»■■■ ■ 1 1 —---------|--------------------------------------~ ...— c­A­R­Ţ­I­N­O­U­I A. S. Macarenco - Poemul Pedagogic (Editura de Stat) Cartea genială a lui A. S. Macarenco îşi evă­tuiază acţiunea în primii ani ai marei revoluţii d­in Octombrie. La cererea şefului Co­­misariatului regional a învăţământului, Macaren­co îşi ia sarcina de a a­­juta la soluţionarea pro­blemei vagabondajului, e­­ducând indin micii vaga­bonzi oameni noi, oa­meni sovietici. Aşa ia naştere colonia de muncă Gorki, atelier în care geniul pedagogic a lui Macarenco va făuri caractere noi, oameni so­vietici. Prin reuşita muncii lui, el dă o lovitură de moarte teoriilor burgheze pseu­do ştiinţifice ale „crimi­nalităţii­­născute“, a­l­e „eredităţii negative“. In munca sa, ajutat de concepţia marxist-leni­nistă asupra lumii, Maca­renco izbuteşte să-şi fău­rească o teorie pedago­gică­­ce corespunde idea­lurilor şi necesităţilor so­cietăţii sovietice. Un ajutor nepreţuit pri­meşte Macarenco din par­tea marelui scriitor Ma­xim Gorki, al cărui nume 11 poartă colonia. Scriso­rile sale sunt citite cu patimă în colonie, sosirea lor reprezintă o adevă­rată sărbătoare. Ele au o însemnată influenţă e­­ducativă asupra coloniş­tilor care iau drept pildă viaţa plină de greutăţi dar şi de izbânzi aici Gorki. Teoria pedagogică a lui Macarenco se formează odată cu practica. Din micii vagabonzi de odinioară, sortiţi în socie­tatea burgheză să îngroa­şe pătura „delicvenţilor incorigibili“, au ieşit ofi­ţeri, medici eroi, ai mun­cii socialiste. Colonia „Maxim Gor­ki” devine un colectiv strâns unit cu tradiţii şi idealuri proprii. Ea acţi­onează ca un colectiv în orice împrejurare. Roa­dele acestei forme de viaţă se văd în chip clar atunci când colonia Gor­ki primeşte sarcina să cucerească colon­ia „Cu­rin’“ o altă instituţie pen­tru educarea copiilor va­gabonzi care devenise din lipsă de pricepere a edu­catorilor o adevărată pri­mejdie socială.­­ Colectivul gorkiştilor sub conducerea lui Ma­carenco izbuteşte să tran­sforme „Curiajul“ într’o colonie înfloritoare în care munca productivă (la câmp şi în ateliere) se împleteşte cu o învă­ţătură temeinică. Procesul de transfor­mare a acestor copii „o­­ropsiţi de soartă“ în con­­structori ai socialismului, este descrisă cu miest­­ria unui scriitor de mare formă. Rare­ori se gă­­seşte în literatura mon­dială o asemenea îmbi­nare a unei forme cap­tivante, de la prima şi pâ­nă la ultima pagină, cu un conţinut adevărat şti­inţific, interesant pentru un cerc de cetitori neli­mitat de vast. El ne dă o imagină minunată a ce­­ea ce înseamnă pedago­gia sovietică, frământată odată cu desvoltarea so­cietății sovietice, o peda­gogie a muncii în slujba construirii socialismului. Şedinţa cenaclului literar Zilele acestea, la sediul Filialei din Iaşi a U.S.D.R., a avut loc prima şedinţă a Cenaclului literar local, după constituirea noului Birou de conducere şi tran­şarea noilor directive de muncă. Şedinţa a corespuns planului, dar populariza­rea ei a fost foarte slabă, numărul celor prezenţi fiind mult mai mic decât înainte. După comunicarea fă­cută de d-l prof. univ. Al. Dima, în numele Biroului, asupra felului în care se vor desfăşura şednţele viitoare , ele vor fi bilu­nare şi vor avea real­mente un caracter norma­tiv, criticii având misiunea de a da norma scriitorilor începători,— s’a trecut la prima parte a şedinţei: citirea şi criticarea mate­rialului original. Primul a citit versuri muncitorul laborant Bouv­re­. Poeziile citite, „Scrii­tor­i* şi „Radio", au pus serioase probleme, care au fost pe larg discutate de Iov, Vişinovski şi N. I. Popa. S’a făcut astfel obser­vaţia justă că poetul dă dovadă de însuşirea unei tehnici avansate. In acelaş timp însă po­eziile au vădit o lipsă a­­cută de ancorare în rea­litate şi întrebuinţarea u­­nor cuvinte lipsite de sens, sau cu alt sens decât cel real. Criticile, făcute just şi cu adevărat tovărăşeşte, vor fi un sprijin serios în munca de viitor a poe­tului. In continuare, elevul Pintilie a citit poeziile sale „Spre izbândă“ şi „Cântec câtorea“. Au luat cuvântul tov. N. I. Popa, Fişman, Al. Dima, etc., cu toţii ară­tând că poetul va trebui să-şi însuşească temeinic estetica marxist-leninistei, întrucât mai dovedeşte a se menţine încă sub in­fluenţa formalismului bur­ghez. Spre a creea poezii via­bile, poetul va trebui în primul rând să evite a­­bractizarea realităţii, uti­lizând din plin clişee din viaţă. A urmat apoi cea de a doua parte a şedinţei, care a constat în critica­rea unei poezii a tov. Mihai Beniuc. Astfel tov. Al. Dima a criticat poezia „Cântec“ din placheta „ Omagiu lui Sta­in", arătând că poe­zia aglomerează prea multe teme, care sunt însă bine legate între ele, şi că din punct de ve­dere stilistic din lectura acestei poezii se trage învă­­ţătura că folosirea numai a elementelor populare poate duce uneori la un caracter de banalitate. Tov. M. Beniuc i-a re­venit insă meritul că prin mijloace simple şi popu­lare a reuşit să redea di­namic adânca iubire a oamenilor muncii din ţara noastră faţă de tovarăşul Stalin. Colisira fizică şi sportul la Iaşi în cel de al doilea an de existenţă a Republicii Populare Române In cel de-al doilea an de existenţă a Republicii Po­­pulare Române, cultura fi­zică şi sportul au luat o desvoltare uriaşă. Sub con­ducerea şi îndrumarea Par­tidului, cultura fizică şi sportul a angrenat zeci şi sute de mii de tineri de la oraşe şi sate. Hotărârea Bi­roului Politic al C. C. al P.M.R. în privinţa stimu­lării şi desvoltării continue a culturii fizice şi a sportu­lui a însemnat un preţios ajutor, un adevărat îndrep­tar pentru cultura fizică şi sportul din Republica noa­stră. De la data apariţiei im­portantului document de Partid cultura fizică şi spor­­tul a intrat pe adevăratul făgaş. Prin înfiinţarea Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport de pe lângă Consiliul de Miniştri, cu­l­tura fizică şi sportul a de­venit o problemă de Stat, ele bucurându se de spri­jinul total al Partidului şi Guvernului.„ în oraşul şi judeţul Iaşi, cultura fizică şi sportul a cunoscut o amploare deo­­sebită. Marile competiţii de massă au trezit la viaţă sportivă mii şi mii de ti­neri muncitori, ţărani, e­levi, studenţi şi militari. Cupa Tineretului Muncitor, crossurile populare, com­petiţiile de massă organi­zate în cinstea diferitelor evenimente importante,cam­­pionatul popular de şah, campionatul popular de na­­taţie, toate au adus un real reviriment în mişcarea sportivă ieşeană, care a crescut astfel în mod sim­ţitor. Atletismul Atletismul, care în trecut făcea parte din sporturile aşa zise „minore", fiind practicat doar de câţiva tineri pasionaţi, veşnic cu aceiaşi spectatori şi cu a­­ceiaşi atleţi, a luat un mare avânt în primul, dar mai ales în cel de al doilea an de existenţă a Republicii Populare Române. Sport natural, bazat pe pornirile fireşti ale omului şi deci mai uşor accesibil marilor masse, atletismul a devenit unul din sporturile de bază, fiind răspândit cu un deosebit succes. Succe­sul a fost nu numai canti­tativ, ci şi din punct de ve­d­­ere al calităţii. Radu Silvia a devenit campioană naţio­nală C.T.M., iar numeroşi atleţi ieşeni au ajuns până în finalele C.T.M. Trei atleţi ieşeni: Vâlvoiu, Gheorghiu şi Lungu au trecut hotarul celor 6 metri, la săritura în lungim­e. Ţara ca munci­toare Năstuţa Maria a fost o revelaţie la proba de 800 m. plat. Nataţia Şi în domeniul nataţiei s’au făcut progrese remar­cabile. Campionatul Popu­lar a adunat la start nu­­meroşi tineri din oraşul nostru, iar la finalele de la Lugoj au participat, printre alţii, doi muncitori, tipo­graful Gherasim Gh.V. şi ţe­­sătoarea Gavriş Valentin. Volei Voleibalul este astăzi fi­nul din sporturile cele mai populare la Iaşi. De unde în 1947 nu existau decât 5 echipe, astăzi Iaşul număra peste 60 de formaţii C.S.IL — care a participat la Cam­­pionatul Naţional — şia clasat pe locul IV în seria secundă. Hand-bal! Şi hand­balul a luat un avânt deosebit, mai ales în urma concursurilor Cupei Tineretului Muncitor, astăzi existând la Iaşi peste 30 cm, echipe. Celelalte sporturi La box, tenis, tenis de masă şi popice s-au înre­­gistrat deasemeni progrese. Au apărut elemente noui, muncitoreşti. Cadrele au fost întinerite.­­Finalele „Cupei 7 Noembrie“, la tenis de masă, cupa R. P. R. la box şi campionatul districtual (cu participarea tinerilor muncitori) de tenis au în­­semnat tot atâtea succese. La Campionatul Popular de şah din acest an parti­cipă 5660 de tineri (în edi­ţia trecută a Campionatului nu au participat decât 2600 de tineri, iar înainte de a­­ceastă dată, „gimnastica minţii“ nu era practicată decât de un număr foarte restrâns de tineri. Insigna de Polisportiv s-a soldat cu un succes categoric la Iaşi. Peste 2000 de tineri au trecut standardurile la broaa iar aproape 500, la aur. Şi elementul femenin a fost angrenat în mişcarea sportivă. La competiţiile de handbal, volei, tenis, tenia de masă, tir, şah, etc. fetele au luat parte în număr mare. Construcţii In cel de al doilea an de existenţă a Republicii Popu­lare Române s-au realizat numeroase construcţii: Po­ligonul modern de tir, ce e peste 30 de terenuri de vo­lei, sala de CCFS (fostă Sport și Muzică), cabana de (continuare în pag. 3-a).

Next