Orizont, 1977 (Anul 28, nr. 1-52)

1977-09-15 / nr. 37

Procelari din toate țările, m­îțî-vfi ! Sâptâmînal politic-social și literar-artistic editat de Uniunea scriitorilor din R.S.R. și Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă Timiș # Serie noua # Anul XXVII #15 septembrie 1977 # nr. 37 (499)8 pag. 1 leu DUMITRU PALALĂU MOLDOVEANU Sculptura lui DUMITRU PALAL­AU MOL­DOVEANU este de fapt pivotul expoziției­­ de la Galeriile de artă. Artistul, ipostaziind con­diția zborului, prinde în metal traiectorii ale visului, salturi în imponderabil. Structurile metalice se alungesc în muzica spațiului, NORA NOVAC La Galeriile de arta, graficiană NORA NO­VAC expune, în creion, tuș și gravură me­tal, o suită de lucrări, niște cicluri obsesive de motive plastice. Ciclurile „Equs“ și „Mo­ment fugitiv“ subsumează metaforic ritmu­rile alergării ori ale toamnei, punctări ale SOARELE (Continuare in pag. 6) GRUP DE TOAMNA (Continuare in pag. 6) DAN UDREA Pentru scriitorii tineri, criticul ți istoricul literar ȘERBAN CIO­CULESCU este un critic de te­mut. Maestrul este omul care demolează ți neagă fără ezita­re, parcă, un edificiu ridicat de ceilalți confrați critici mai vîrst­­nici sau mai tineri, cu migală, un edificiu - clasament ce pă­rea că are să țină cu­ veacul, l-am văzut la ședințele de lucru ale cenaclului nescu" al Academiei „G. Căli­­al cărui președinte de Române, onoare este, la diverse întilniri cu scrii­torii. L-am auzit cuvintînd cu a­­tita dezinvoltură și patos, uneori mi-l imaginam­­ și-i incit cer iertare, pentru o astfel de impie­tate) ca ре-un elev premiant cu lecția învățată „pe de rost“, acasă. Totdeauna e gent cu sine și cu toți intran si­ceilalți. Nu iubește impostura și delirul verbal. Alege cu migală in lite­ratura română contemporană, asemeni țăranului, griul de ne­ghină ... Neuitată rămine această con­fesiune. Aceste „memorii" ... la minut provocate de întrebă­rile mele. Intr-un August cu gust de ploaie și pămint reavăn, mă aflu împreună cu acad. prof. dr. ȘERBAN CIOCULESCU coridorul din imediata apropie­ri­­e a direcțiunii Bibliotecii Aca­demiei Române, convorbind des­pre literatura tinerilor. Aflat sub presiunea timpului (mai avea fixată o întrevedere), maestrul acceptă să răspundă, totuși, la citeva din întrebări. - Iubite maestre, ce sentimen­te vă încearcă, acum, la împli­nirea respectabilei virste de 75 de ani ?­­ Nu mă pot­­țttinge de ceea ce se numește polvara anilor, pe care o port cu destulă înlesni­re ; aș putea spune, chiar, că, degrevat de cea mai mare par­te a obligațiilor profesiunii uni­versitare, sînt astăzi, publicistic, mai activ ca în anii tinereții șî ai maturității. M-ați întrebat de sentimente, v-am răspuns de situația satisfăcătoare în care mă aflu , cît despre sentimente, pot spune că am fost copleșit de semnele de prietenie, acum 5 ani, cînd am împlinit 70 de ani, așa nicit nu pot să mai am nici un fel de pretenții după un Interval așa de scurt. Mi-amin­­tesc, insă, că am numit aceeași vîrstă, cînd a împlinit-o și Per­­pessicius, vîrsta patriarhilor, mi s-a părut că lucrul acesta l-ași convorbiri Cu Acad. ȘERBAN­­ CIOCULESCU - La 75 de ani­­ vexat. Cred că și eu aș trece prin aceleași reacții sufletești, dacă aș deveni obiect de vene­rație, ca celebrul Trahanache. Am căpătat, dimpotrivă, ante­­gustul săpunerilor în recentul număr al revistei „Amfiteatru" (n.n. nr. 7 iulie, 1977). Vă măr­turisesc că mai mult m-am amu­zat, decît n-am dorit niciodată să fiu „tabu­­izat, și consider orice lovitură, dreaptă sau ne­dreaptă, ca un corolar firesc al libertății de gîndire și exprima­re pe care totdeauna am inovat-o. Mă simt, așadar, pro­­pus, deopotrivă, la omagieri du­­și la săpuneri, privind lucrurile, oarecum, din afară, ca un spec­tator. — Pe tinerii scriitori de astăzi cum ii vedeți, în raport cu ce­lelalte generații, care s-au afir­mat sub ochii Dumneavoastră ?­­ Răspunsul meu cred că nu va mira pe nimeni. Am avut no­rocul să fac critică literară la zi peste zece ani, între cele două mari războaie, cînd s-a produs al doilea mare clasicism româ­nesc. După cei dinții : Eminescu, Creangă, Caragiale... Desigur, nu ne lipsesc nici astăzi talen­tele, dar, mult doritul al treilea clasicism al culturii noastre so­cialiste încă nu s-a manifestat, așa cum ne puteam aștepta intervalul de treizeci de ani. Fe­m­­nomenul, însă, nu e strict local ; nici in Franța, după generație Moliere, Racine, Pascal, La Fon­taine, n-a urmat o serie tot atît de strălucită. Asemenea „no­­roace", ca să întrebuințez un plural oltenesc, nu se înlănțuie unul după altul, ci se nasc poa­te la un secol odată. Sau, ca în cazurile românești, mai sus a­­mintite, de două ori pe veac. De aceea, repet, avem numai talente în poezie, roman, teatru ; nu văd scriitorul de ge­niu, de talia unui Arghezi, Re­­breanu, Sadoveanu. Sînt însă ION GEORGE ȘEITAN (Continuare în pag. 7) Exigențe noi in fața muncii ideologice Recenta cuvintarea a secretarului general al partidului nos­tru, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, la consfătuirea de lucru cu activiștii și cadrele din domeniul educației politice, al propa­gandei și ideologiei reprezintă un exemplu de analiză de pe pozițiile materialismului dialectic și istoric a unor probleme e­­sențiale privind raportul dintre fenomenele conștiinței sociale și existența socială in această etapă de dezvoltare a societății so­cialiste din România. Subliniind rezultatele bune obținute în domeniul muncii po­litico-educative, ideologice și de propagandă, secretarul general al partidului nostru, cu recunoscuta-i clarviziune, sesizează tot­odată unele inerții care se manifestă în acest domeniu, supu­­nîndu-le unei critici temeinice, dînd indicațiile și sugestiile po­trivite pentru ca această activitate să se ridice la nivelul cerin­țelor etapei actuale. Nu este suficient, se precizează în Cuvin­­tare, ca în domeniul muncii ideologice și de propagandă activi­tatea să se rezume la explicarea hotărîrilor și principiilor gene­rale cuprinse in documentele de partid, e necesar să se acțio­neze in forme și modalități dintre cele mai eficiente și convingă­toare pentru ca aceste principii și măsuri generale să se mani­feste în viața și munca de fiecare zi a fiecărui comunist, a fie­cărui cetățean al patriei. Pentru ca ideile și principiile să devi­nă o forță materială nu este suficientă doar explicarea și stu­dierea lor. „Trebuie să înțelegem bine că hotărîrile, diferitele documente ale partidului — așa cum sînt cele cu privire la echi­tatea și etica socialistă - nu sînt numai pentru a fi studiate în învâțâmintul de partid... ele sînt elaborate pentru a constitui o călăuză în viața practică de zi cu zi, deci pentru a fi traduse în viață" — subliniază tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Din această perspectivă este privită întreaga activitate poli­­tico-educativă de formare a omului nou, de educare a maselor largi de oameni ai muncii, îndeosebi a tineretului, în spiritul no­bilelor idei ale patriotismului, ale dragostei față de partid și față de patria socialistă, pe care poporul nostru, prin munca stărui­toare a tuturor celor care trăiesc pe acest pămint­­ români, maghiari, germani și de alte naționalități — o face tot mai fru­moasă, tot mai înfloritoare. „Cultivînd cu stăruință aceste nobile sentimente, propaganda noastră trebuie sa-i însuflețească pe oameni în intreaga lor activitate de edificare a noii orinduiri, să-i determine să facă totul, să-și consacre toate forțele, toată capacitatea lor de muncă și creație înfăptuirii politicii partidu­lui, cauzei victoriei socialismului și comunismului în România”. Acelorași cerințe nobile trebuie să supună și activitatea cultural-artistică din patria noastră, îndeplinindu-și astfel sarci­nile ei umaniste, de ridicare a vieții materiale și spirituale a fiin­ței umane în concordanță cu cele mai adînci aspirații ale po­porului. Totodată, referindu-se din nou la activitatea din dome­niul creației literare, ca parte integrantă a fenomenului ideolo­gic, secretarul general al partidului nostru subliniază necesita­­tea participării efective a scriitorului la viața de partid, necesita­tea contactului viu al creatorului de artă cu viața omului con­cret al zilelor noastre — de fapt cu creatorul bazei materiale a întregii noastre existențe. Este neîndoielnic că această analiză creatoare pe care făcut-o tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU asupra aspectelor esen­a­țiale ale muncii ideologice și de propagandă, cerințele și indi­cațiile noi pe care le-a stabilit, marchează o nouă contribuție românească la dezvoltarea teoriei socialismului științific, ampli­­ficînd spiritul creator de aplicare a unor adevăruri generale ale marxismului la condițiile istorice concrete din România. V. RANGA NOU AN ȘCOLAR 15 septembrie. O dimineață, prin definiție, însorită, Îmbră­cată în culori vii, deopotrivă de gravă și veselă, acoperită de o boltă țesută in flori. Noul an școlar. De-o parte, profesorii și discipolii lor, de cealaltă parte, un timp încă neatins, în fiecare toamnă la fel. Cum prima zi de școală aparține, în primul rind, ele­vilor și studenților, gîndurile ne sint îndreptate spre viitor, spre ziua în care ei vor fi cei care vor duce mai departe aspirațiile noastre sociale și umane. Devenită un corolar al întregii vieți sociale, ea însăși aflată intr-o perpetuă perfecționare, școala de astăzi păstrează in germene profilul și structura economico-so­­cială a României de mîine. Obligativitatea parcurgerii primei trepte de liceu, diversi­ficarea și specializarea pe profile a acestor forme ale învățămîn­­tului, un accent deosebit priindu-se, conform necesităților reale ale societății, pe liceele industriale și agro-industriale, deschid un larg cîmp realizării, pe de o parte, a dezideratului deprinde­rii încă de timpuriu cu munca productivă, iar, pe de altă parte, a unei pregătiri continue, gradual diferențiate, în funcție de aspi­rațiile și înclinațiile individuale ale elevilor. Este de menționat și faptul că repartizarea acestor licee s-a făcut echilibrat, pe întreg teritoriul țării, respectîndu-se specificul fiecărei zone. In­tr-un același sens, a fost racordat profilului de mîine al Româ­niei, așa cum este el prevăzut în Hotărîrile Congresului al Xl-lea și in Programul partidului, și invățămîntul superior, aflat sub im­perativele împletirii sale cu practica și cercetarea, se conturea­ză, astfel, imaginea unitară pe care o îmbracă ansamblul învă­­țămintului românesc de astăzi. Prin întregul său, procesul de in­­vâțămînt devine o punte spre pregătirea multilaterală a tineri­lor, spre conștientizarea locului și rolului lor în viața socială, spre o mai rapidă și eficientă angajare a lor în ansamblul eco­­nomico-social al României de miine. Acest dublu proces, pe de o parte al proiectării unui viitor determinat istoric, spre care tindem, iar pe de alta parte, al pre­gătirii lui prin generațiile care-l vor avea, constituie un specific al societății noastre socialiste, o dovadă a responsabilității față de istorie. Și, cum societate înseamnă, înainte de toate, oameni, conștiințe în mișcare, înseamnă unitate de gindire și acțiune, în­­vâțâmîntul românesc de astăzi, pus pe bazele concepției mate­­rialist-dialectice despre lume și viață, realizează, prin concerta­rea tuturor factorilor politico-educativi, formarea unor cetățeni demni, conștienți și liberi, stimulînd permanent spiritul de drep­tate și prietenie, de întrajutorare și înalt democratism, de dă­ruire și fermitate in acțiune. Este întiia zi de școală și ne privim viitorul prin copiii noștri. Miine, la prima oră de curs, o să le vorbim despre ceea ce a fost mai înainte, despre locul înțelepciunii și demnitatea unui popor milenar, să înțeleagă cum intre IERI și MÎINE se desfășoa­ră perpetuu ziua de AZI, nici mai bătrina, nici mai tineră ca altădată, dar mai puternică și mai vie. P. E. BANCIU

Next