Orizont, 1977 (Anul 28, nr. 1-52)
1977-09-15 / nr. 37
Procelari din toate țările, mîțî-vfi ! Sâptâmînal politic-social și literar-artistic editat de Uniunea scriitorilor din R.S.R. și Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă Timiș # Serie noua # Anul XXVII #15 septembrie 1977 # nr. 37 (499)8 pag. 1 leu DUMITRU PALALĂU MOLDOVEANU Sculptura lui DUMITRU PALALAU MOLDOVEANU este de fapt pivotul expoziției de la Galeriile de artă. Artistul, ipostaziind condiția zborului, prinde în metal traiectorii ale visului, salturi în imponderabil. Structurile metalice se alungesc în muzica spațiului, NORA NOVAC La Galeriile de arta, graficiană NORA NOVAC expune, în creion, tuș și gravură metal, o suită de lucrări, niște cicluri obsesive de motive plastice. Ciclurile „Equs“ și „Moment fugitiv“ subsumează metaforic ritmurile alergării ori ale toamnei, punctări ale SOARELE (Continuare in pag. 6) GRUP DE TOAMNA (Continuare in pag. 6) DAN UDREA Pentru scriitorii tineri, criticul ți istoricul literar ȘERBAN CIOCULESCU este un critic de temut. Maestrul este omul care demolează ți neagă fără ezitare, parcă, un edificiu ridicat de ceilalți confrați critici mai vîrstnici sau mai tineri, cu migală, un edificiu - clasament ce părea că are să țină cu veacul, l-am văzut la ședințele de lucru ale cenaclului nescu" al Academiei „G. Călial cărui președinte de Române, onoare este, la diverse întilniri cu scriitorii. L-am auzit cuvintînd cu atita dezinvoltură și patos, uneori mi-l imaginam și-i incit cer iertare, pentru o astfel de impietate) ca ре-un elev premiant cu lecția învățată „pe de rost“, acasă. Totdeauna e gent cu sine și cu toți intran siceilalți. Nu iubește impostura și delirul verbal. Alege cu migală in literatura română contemporană, asemeni țăranului, griul de neghină ... Neuitată rămine această confesiune. Aceste „memorii" ... la minut provocate de întrebările mele. Intr-un August cu gust de ploaie și pămint reavăn, mă aflu împreună cu acad. prof. dr. ȘERBAN CIOCULESCU coridorul din imediata apropierie a direcțiunii Bibliotecii Academiei Române, convorbind despre literatura tinerilor. Aflat sub presiunea timpului (mai avea fixată o întrevedere), maestrul acceptă să răspundă, totuși, la citeva din întrebări. - Iubite maestre, ce sentimente vă încearcă, acum, la împlinirea respectabilei virste de 75 de ani ? Nu mă potțttinge de ceea ce se numește polvara anilor, pe care o port cu destulă înlesnire ; aș putea spune, chiar, că, degrevat de cea mai mare parte a obligațiilor profesiunii universitare, sînt astăzi, publicistic, mai activ ca în anii tinereții șî ai maturității. M-ați întrebat de sentimente, v-am răspuns de situația satisfăcătoare în care mă aflu , cît despre sentimente, pot spune că am fost copleșit de semnele de prietenie, acum 5 ani, cînd am împlinit 70 de ani, așa nicit nu pot să mai am nici un fel de pretenții după un Interval așa de scurt. Mi-amintesc, insă, că am numit aceeași vîrstă, cînd a împlinit-o și Perpessicius, vîrsta patriarhilor, mi s-a părut că lucrul acesta l-ași convorbiri Cu Acad. ȘERBAN CIOCULESCU - La 75 de ani vexat. Cred că și eu aș trece prin aceleași reacții sufletești, dacă aș deveni obiect de venerație, ca celebrul Trahanache. Am căpătat, dimpotrivă, antegustul săpunerilor în recentul număr al revistei „Amfiteatru" (n.n. nr. 7 iulie, 1977). Vă mărturisesc că mai mult m-am amuzat, decît n-am dorit niciodată să fiu „tabuizat, și consider orice lovitură, dreaptă sau nedreaptă, ca un corolar firesc al libertății de gîndire și exprimare pe care totdeauna am inovat-o. Mă simt, așadar, propus, deopotrivă, la omagieri duși la săpuneri, privind lucrurile, oarecum, din afară, ca un spectator. — Pe tinerii scriitori de astăzi cum ii vedeți, în raport cu celelalte generații, care s-au afirmat sub ochii Dumneavoastră ? Răspunsul meu cred că nu va mira pe nimeni. Am avut norocul să fac critică literară la zi peste zece ani, între cele două mari războaie, cînd s-a produs al doilea mare clasicism românesc. După cei dinții : Eminescu, Creangă, Caragiale... Desigur, nu ne lipsesc nici astăzi talentele, dar, mult doritul al treilea clasicism al culturii noastre socialiste încă nu s-a manifestat, așa cum ne puteam aștepta intervalul de treizeci de ani. Femnomenul, însă, nu e strict local ; nici in Franța, după generație Moliere, Racine, Pascal, La Fontaine, n-a urmat o serie tot atît de strălucită. Asemenea „noroace", ca să întrebuințez un plural oltenesc, nu se înlănțuie unul după altul, ci se nasc poate la un secol odată. Sau, ca în cazurile românești, mai sus amintite, de două ori pe veac. De aceea, repet, avem numai talente în poezie, roman, teatru ; nu văd scriitorul de geniu, de talia unui Arghezi, Rebreanu, Sadoveanu. Sînt însă ION GEORGE ȘEITAN (Continuare în pag. 7) Exigențe noi in fața muncii ideologice Recenta cuvintarea a secretarului general al partidului nostru, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, la consfătuirea de lucru cu activiștii și cadrele din domeniul educației politice, al propagandei și ideologiei reprezintă un exemplu de analiză de pe pozițiile materialismului dialectic și istoric a unor probleme esențiale privind raportul dintre fenomenele conștiinței sociale și existența socială in această etapă de dezvoltare a societății socialiste din România. Subliniind rezultatele bune obținute în domeniul muncii politico-educative, ideologice și de propagandă, secretarul general al partidului nostru, cu recunoscuta-i clarviziune, sesizează totodată unele inerții care se manifestă în acest domeniu, supunîndu-le unei critici temeinice, dînd indicațiile și sugestiile potrivite pentru ca această activitate să se ridice la nivelul cerințelor etapei actuale. Nu este suficient, se precizează în Cuvintare, ca în domeniul muncii ideologice și de propagandă activitatea să se rezume la explicarea hotărîrilor și principiilor generale cuprinse in documentele de partid, e necesar să se acționeze in forme și modalități dintre cele mai eficiente și convingătoare pentru ca aceste principii și măsuri generale să se manifeste în viața și munca de fiecare zi a fiecărui comunist, a fiecărui cetățean al patriei. Pentru ca ideile și principiile să devină o forță materială nu este suficientă doar explicarea și studierea lor. „Trebuie să înțelegem bine că hotărîrile, diferitele documente ale partidului — așa cum sînt cele cu privire la echitatea și etica socialistă - nu sînt numai pentru a fi studiate în învâțâmintul de partid... ele sînt elaborate pentru a constitui o călăuză în viața practică de zi cu zi, deci pentru a fi traduse în viață" — subliniază tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Din această perspectivă este privită întreaga activitate politico-educativă de formare a omului nou, de educare a maselor largi de oameni ai muncii, îndeosebi a tineretului, în spiritul nobilelor idei ale patriotismului, ale dragostei față de partid și față de patria socialistă, pe care poporul nostru, prin munca stăruitoare a tuturor celor care trăiesc pe acest pămint români, maghiari, germani și de alte naționalități — o face tot mai frumoasă, tot mai înfloritoare. „Cultivînd cu stăruință aceste nobile sentimente, propaganda noastră trebuie sa-i însuflețească pe oameni în intreaga lor activitate de edificare a noii orinduiri, să-i determine să facă totul, să-și consacre toate forțele, toată capacitatea lor de muncă și creație înfăptuirii politicii partidului, cauzei victoriei socialismului și comunismului în România”. Acelorași cerințe nobile trebuie să supună și activitatea cultural-artistică din patria noastră, îndeplinindu-și astfel sarcinile ei umaniste, de ridicare a vieții materiale și spirituale a ființei umane în concordanță cu cele mai adînci aspirații ale poporului. Totodată, referindu-se din nou la activitatea din domeniul creației literare, ca parte integrantă a fenomenului ideologic, secretarul general al partidului nostru subliniază necesitatea participării efective a scriitorului la viața de partid, necesitatea contactului viu al creatorului de artă cu viața omului concret al zilelor noastre — de fapt cu creatorul bazei materiale a întregii noastre existențe. Este neîndoielnic că această analiză creatoare pe care făcut-o tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU asupra aspectelor esenațiale ale muncii ideologice și de propagandă, cerințele și indicațiile noi pe care le-a stabilit, marchează o nouă contribuție românească la dezvoltarea teoriei socialismului științific, amplificînd spiritul creator de aplicare a unor adevăruri generale ale marxismului la condițiile istorice concrete din România. V. RANGA NOU AN ȘCOLAR 15 septembrie. O dimineață, prin definiție, însorită, Îmbrăcată în culori vii, deopotrivă de gravă și veselă, acoperită de o boltă țesută in flori. Noul an școlar. De-o parte, profesorii și discipolii lor, de cealaltă parte, un timp încă neatins, în fiecare toamnă la fel. Cum prima zi de școală aparține, în primul rind, elevilor și studenților, gîndurile ne sint îndreptate spre viitor, spre ziua în care ei vor fi cei care vor duce mai departe aspirațiile noastre sociale și umane. Devenită un corolar al întregii vieți sociale, ea însăși aflată intr-o perpetuă perfecționare, școala de astăzi păstrează in germene profilul și structura economico-socială a României de mîine. Obligativitatea parcurgerii primei trepte de liceu, diversificarea și specializarea pe profile a acestor forme ale învățămîntului, un accent deosebit priindu-se, conform necesităților reale ale societății, pe liceele industriale și agro-industriale, deschid un larg cîmp realizării, pe de o parte, a dezideratului deprinderii încă de timpuriu cu munca productivă, iar, pe de altă parte, a unei pregătiri continue, gradual diferențiate, în funcție de aspirațiile și înclinațiile individuale ale elevilor. Este de menționat și faptul că repartizarea acestor licee s-a făcut echilibrat, pe întreg teritoriul țării, respectîndu-se specificul fiecărei zone. Intr-un același sens, a fost racordat profilului de mîine al României, așa cum este el prevăzut în Hotărîrile Congresului al Xl-lea și in Programul partidului, și invățămîntul superior, aflat sub imperativele împletirii sale cu practica și cercetarea, se conturează, astfel, imaginea unitară pe care o îmbracă ansamblul învățămintului românesc de astăzi. Prin întregul său, procesul de invâțămînt devine o punte spre pregătirea multilaterală a tinerilor, spre conștientizarea locului și rolului lor în viața socială, spre o mai rapidă și eficientă angajare a lor în ansamblul economico-social al României de miine. Acest dublu proces, pe de o parte al proiectării unui viitor determinat istoric, spre care tindem, iar pe de alta parte, al pregătirii lui prin generațiile care-l vor avea, constituie un specific al societății noastre socialiste, o dovadă a responsabilității față de istorie. Și, cum societate înseamnă, înainte de toate, oameni, conștiințe în mișcare, înseamnă unitate de gindire și acțiune, învâțâmîntul românesc de astăzi, pus pe bazele concepției materialist-dialectice despre lume și viață, realizează, prin concertarea tuturor factorilor politico-educativi, formarea unor cetățeni demni, conștienți și liberi, stimulînd permanent spiritul de dreptate și prietenie, de întrajutorare și înalt democratism, de dăruire și fermitate in acțiune. Este întiia zi de școală și ne privim viitorul prin copiii noștri. Miine, la prima oră de curs, o să le vorbim despre ceea ce a fost mai înainte, despre locul înțelepciunii și demnitatea unui popor milenar, să înțeleagă cum intre IERI și MÎINE se desfășoară perpetuu ziua de AZI, nici mai bătrina, nici mai tineră ca altădată, dar mai puternică și mai vie. P. E. BANCIU