Patria, august 1919 (Anul 1, nr. 134-154)
1919-08-02 / nr. 135
Anul L Nr. 135. DIRECTOR: ION AGÁRBICE AND REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA SIBIIU, STR. CISNADIEI NR. 23 ANUNŢURI DUPĂ INVOIALa NUMĂRUL TELEFONULUI 343 ORGAN AL PARTIDULUI NATIONAL ROMAN Sâmbătă, 2 August 1919 APARE IN FIECARE ZI DE LUCRU DIMINEATA ABONAMENTUL* PE UN AN 75 LEI - 150 COR PE V* AN 40 LEI — 80 COR. PE V* AN 20 LEI — 40 COR. NUMĂRUL 25 BANI — 60 FIL. Tratatul cu Austria Am publicat în ziarul nostru cu părţile lui principale tratatul de pace cu Austria, prezentat preşedintelui delegaţiei de pj(C0 cilîSîrtHCîîj RsnîISr Trajululni nrim I s’au adus unele modificări, schimbându-se astfel şi osdnea paragraflor din imaiul proiect. Se ştie că la cunoaşterea condiţiilor din întâiul tratat, Viena a decretat doliul naţional pentru Austria germană, se spunea, dar credem că e mai aproape de adevăr când vom zice că acest doliu privea căderea puterii vechiului imperiu habsburgic, a cărui vimă era Viena. In faţa noului tratat cetim că Renner a declarat unui însărcinat al agenţiei Radio că aliaţii au biruit prea tare, şi că Austria numai contrânsă de împrejurări, va putea să semneze. Aceeaşi mentalitate şi aceeaşi tactică pe care o cunoaştem din semnarea păci cu Germania, şi care va mai reveni cu siguranţă la semnarea păcii cu Bulgaria şi cu Ungaria. Se prea poate ca fosta capitală a Habsburglor să se îmbrace din nou în doliu. Această mână de oameni cari din Viena au condus atâtea veacuri atâtea popoare, asmuţându le pe unele împotriva altora, nu pot înţelege să rămână Austria ceea ce a fost la început: o marcă, o ţărişoară germană, o avangardă a germanismului în răsărit. Vechiul spirit al guvernării absolutiste, vechea convingere că ei sunt născuţi pentru a stăpâni pe alţii, nu vrea să plece pe drumul de unde nu mai este reîntoarcere. Şi, oricine poate prevedea, că în urmărirea puterii, în urmărirea imperialismului, neputând deocamdată să facă singură nimic, tendinţa germanilor din Austria de a se uni cu poporul german va creşte din zi în zi. Zadari ce sunt toate condiţiile uşoare pe care aliaţii le-au introdus în tratatul de pace cu Austria, tocmai pentru a o depărta de Germania, idealul unirii va creşte cu putere de aici înainte. Nu se desvaţă un popor în câţiva ani de ceea ce a învăţat veacuri dearândul, iar stăpânirea altor popoare şi „Drang-ul" spre Răsărit au intrat adânc în sângele poporului german şi din Austria şi din Germania. Intr’adevăr, cum nu li s’ar părea austriacilor, Vienezilor mai ales, o armată de treizeci de mii de oameni, câtălelasă tratatul, când ei aveau atâtea baionete poate numai în capitala imperiului? Dar toate aceste privesc în rândul întâi pe însăşi germanii din Austria, pe noi şi pe aliaţii noştri ne interesează numai perspectiva viitorului ce se desface din tendinţa austriacilor de a da mâna cu fraţii lor din Germania. Se înţelege că pentru viitorul păcii din Europa nu poate fi de puţină importanţă o creştere a puterii germane care nici când nu se va putea manifesta decât în tendința de cuceriri. Dar, momentan, pe noi ne interesează foarte mult acei paragrafi din tratatul de pace cu Austria, care privesc specia! Român"* oi POM tn întâia Imr fpHartatf» au •* 'V**« '.MJ y «Ull| . »'.-v* ■— - - — — f hotârît plecarea dela Paris a primului delegat de pace al României. Cu multă amărăciune vedem că s’au Introdus şi în noul text al tratatului acele hotăriri nespus de grele şi primejdioase pentru viitorul ţârii noastre. Dela Austria ca împărăţie ne-a revenit provincia ruptă din trupul Moldovei, Bucovina. In art. 68 al tratatului Austria renunţă »la toate drepturile şi titlurile ei asupra fostului ducat al Bucovinei. Dar graniţele, în această parte a României-mari «române să fie fixate de aici înainte de principalele puteri aliate şi asociate«. Plecând dela faptul că Bucovina a fâcut parte întregitoare din Moldova, şi că a fost răpitâ între graniţele de-atunci ale acestui colţ de ţară, şi că chiar Austria a menţinut-o între aceste graniţe, nu înţelegem »pentru ce mai rămâne să fixeze ulterior« graniţele ei? Dacă plecăm dela principiul de azi al autodeterminării, ştim că Bucovina în adunarea dela Cernăuţi s’a unit cu patria mamă între vechile ei graniţe istorice. Aşa importanţă mare pot avea pentru aliaţii noştri rutenii din nordul Bucovinei, colonizată de austriaci tocmai pentru pierderea caracterului românesc a vechei noastre moşii? Dar in tratat găsim şi vechiul articol 5, despre protecţia minorităţilor, şi care poartă azi numele de Art. 71. II mai reproducem odată pentru extrema lui gravitate : »Ronânia aderează la Introducerea într’un tratat cu principalele puteri, a dispoziţiunilor acelora pe cari aceste puteri le vor judeca necesare spre a proteja in România interesele locuitorilor cari diferă prin rassa, limbă sau religiune de majoritatea locuitorilor. România aderează tot astfel la Introducerea într’un tratat cu principalele puteri a dispoziţiunilor pe care aceste puteri le vor judeca de lipsă spre a proteja libertatea tranzitului şi un regim achitabil pentru comerţul celorlalte naţiuni. Iscălind tratatul de pace cu Austria în care se cuprind art. 71, România se leagă înainte să iscălească astfel de dispoziţiuni pe cari Încă nici nu ie cunoaşte, câci se vor stabili ulerior aşa cum le vor afla de necesare marile puteri. Din datoria Austriei vom lua parte numai la plătirea capitalului cu care era îngreunată monarhia înainte de răsboi, atât cât ne va reveni după ce se vor face calculele necesare. Presa apuseană, în special cea franceză înţelege toată nemulţumirea noastră cu aceste condiţii, şi astfel credem că se va aprecia după cuviinţă întârzierea rezolvirei crizei politice din România. \ (i s'îi util 11 ii linipra «Deutsche Tagespost« publică în nnul său de joi un art col datat din Timişoara, în care se reoglindează fidel multe de suferinţele îndurate de populaţie In timpul ocupării oraşului de trupele sârbeşti. In vreme ce la Versailles de luni de zile se urmau în vederea unei păci durabile, spune numitul articol — autorităţile sârbeşti din Timişoara lucrau cu înfrigurare, pornind o adevărată campanie de jaf împotriva oraşului. Au fost devastate nu numai instituţiile publice din cari n’au rămas decât pereţii pustii ci şi gospodăriile particularilor de tot ce-a fost mai bun şi mai de preţ. — Din fabrica de ghete »Turul« s’au transportat la Belgrad un pătrar de milion ghete. Cassa poştelor ş’a căilor ferate a fost în repeţite rânduri golite de tot conţinutul astfel amploaţii erau nevoiţi s’aştepte cu săptămânile până să-şi primească sacrul. Invalizii de răsboiu din Timişoara stau la colţul străzilor cu insigniile prinse pe piept şi cerşesc milă. Enormele fonduri ale Invalizilor au dispărut de când ca stăpânirea sârbească. Din Februarie nu se mai distribue nici un fel de ajutoare şi nici pensiunile. Fabricile sunt despoiate de maşini, tote întreprinderile industriale stagnează, în atelierele căilor ferate a încetat lucrul, tot asemenea şi din oficiile de stat. Sârbii au transportat la Belgrad întreg mobiliarul de pretutindeni, din birouri, şcoli etc. Au luat cu ei până şi aparatele oficiilor de dare şi banii orfanilor. Din cauza aceasta începând cu 1 August numai în oraşul Timişoara rmân peste 2000 muncitori, funcţionari şi pensionişti fără pâne şi fără putinţa de-aşi câştga. Autorul articolului mai aminteşte şi despre sforţările ce le-au făcut Sârbii pentru a-şi atrage elementul şvab de partea lor şi a obţine hotărlrea acestora de a se alipi la statul iugoslav. Intr’o adunare monstră ţinută la Timişoara pentru a demonstra în chestiunea Banatului, cu toate uneltrile şi îndemnurile sârbeşti nici un singur Şvab n’a luat parte la adunare. Chiar şi Şvabilor neorientaţi sosiţi din regiunea Becicherecului-mare, conaţionalii lor din suburbiile Timişorii le au ţinut calea şi i-au întors înapoi mai sunt o mulţime de alte cazuri pe cari din lipsa de spaţiu nu Ie putem da, cazuri cunoscute de altfel şi din sursă particulară sau din ziarele străine, cari toate tac adânc în caracterul unui popor cu pretenţii de cultură. Acum, dupăce eroii regelui ,Petru sătui de jaf şi îmbogăţiţi s’au îndreptat spre sud lăsând în urma lor cea mai odioasă amintire populaţia oraşului Timişoara şi a altor ţinuturi eliberate îşi ridică gusul din mijlocul mizeriei şi cer ajutorul autorităţilor româneşti. Ar fi de dorit ca acest ajutor să nu întârzie prea mult. ImtunBm un Isdipta — Kuhn Bela vrea să se retragă cu Învoirea României — Inamicul fuge pretutindeni urmărit de vitejii noştri soldaţi. întregul teren până la Tisza a fost complect curăţit de bolşevici. S’a capturat moit material şi prizonieri. Trupele noastre se găsesc la 50—60 de kilometri dincolo de Tisa şi înaintează victorioase spre Budapesta. După telegramele din Paris reiese că dacă Ungaria nu primeşte condiţiile impuse, nu este exclus ca generalul Foch să fie împuternicit pentru a aduce la îndeplinire planul învederat în combinaţie cu cehii şi românii. După alte telegrame din Viena spun că în urma notei antantei un comisar bolşevic s’a prezentat reprezentantului antantei din Viena spunând că în urma înfrângerei armatei roşii, situaţia guvernului bolşevic fiind îngreunată, ar dori tratative, cari să aducă retragerea paşnică a lui Kuhn Beta și instituirea unui nou regim. Forțele aliate care operează contra Oondei — După furt din afară — Paris 28 Iulie. In urma refuzului lui Bela Km de a respecta armistiţiul generalul Franchet d’Esperey a fost autorizat a lucra contra sovietului din Budapesta. General d’ Petié care comandă armata ceho-slovacâ a fost invitat de generalul Franchet d’Esperey, să nu mai negocieze ci guvernul sovietelor, care va fi forţat să cedeze locul unui guvern liber ales de poporul ungar. Armata franceză, care va opera eventual contra lui Bela Kun ocupă linia Seghedin, Nagy-Kikinda, Baja și se afla sub comanda generalului Diîlobie. Pe frontul unguresc se găsesc actualmente 700.000 de Români 36.000 oameni din trupele coloniale franceze, 30.000 Cehoslovaci, 12.000 iugoslavi şi 20.000 de Unguri din partidul lui Karolyi (??). Guvernul sovietelor se pregăteşte de rezistenţă. Toate destituirile ofiţerilor au fost anulate şi ofiţerii invitaţi a se prezenta imediat la înrolare. Comandamentul sovietelor face cunoscut că al 15 reg. de infanterie roşie a uitat complectamente datoriile proletare, a abandonat guvernul sovietelor şi a trecut de partea contraguvernului din Seghedin cu arme și bagaj. Seiatul wilao tamra lol Iii O depeşă din Washington anunţă, că 35 de senatori şi-au luat angajamentul în scris că vor vota contra ratificării tratatului. Opoziţia senatului conideră deci ca şi câştigată campania dusă în favorul modificărilor şi amendamentelor tratatului. E suficient dacă 33 senatori aducă o treime plus unu din întreaga adunare, să fie contra ratificării pentru ca aceasta să nu se poată face. Ostilitatea contra lucrărilor Conferenței cucerește tot mai mult teren printre păturile democratice. Nimic nu ne face să presupunem că președintele Wilson va ceda dar este sigur faptul că Wilson a cerut telegrafic de la Conferinţă autorizare pentru a comunica senatului anumite documente confidenţiale despre deliberările Conferinţei. Cercurile politice speră că se va ajunge la un compromis, dar opoziţia declară, că în Cazul când nu va fi revizuit după cum pretinde ea ratificarea va fi împiedecată. limit» din Biakia Paris, 1 August. Un căpitan american Kaba a publicat un studii asupra Basarabiei, în care spune că locuitorii sunt mulţumiţi cu stăpânirea română chiar şi ţăranii Ruşi cari odată cu legea agrară au fost câştigaţi. Au rămas numai micii proprietari ruşi şi preoţii ţarişti. Toată populația e contrară bolșevismului. Partidul intelectualilor francezi In cursul lunii Iulie s’a lansat în presa franceză un manifest iscălit de intelectualii francezi, în fruntea cărora se află marele romancier moralist, Paul Bourget, cu scopul de a înfiinţa un partid al inteligenţii. Partidul intelectualilor francezi îşi propune refacerea spirituală a societăţii, care, spun ei în manifest, a ieşit cu totul zdruncinată din răsboiu. Faţă de bolşevismul cugetării, faţă de partidele ignoranţei, ei înţeleg organizarea unei apărări intelectuale. După apărarea militară, — o apărare morală. Universul întreg a ieşit bulverizat din răsboiu şi remediul regăsirii echilibrului nu stă decât înlegile cugetării, care sunt condiţia însăşi a progresului nostru individual şi a progresului speciei“. După răsboiu se observă un desechilibru în gândirea oamenilor, care conduce direct la un bolşevism al cugetării, un fel de nou anarhism, negator al norimei de societate, contra ordinei şi chiar contra individului. Intr’un cuvânt, bolşevismul cugetării înseamnă o indisciplină mintală, care porneşte de la negaţia tuturor lucrurilor existente şi nu afirmă decât un singur fapt: distrugerea! Iată de ce, pentru reconstituirea spirituală a oamenilor, trebuie să pornim de la doctrinele care proteguesc şi menţin existenţa societăţii, de la ideile conservatorice ale substanţei imortale. Datoria acelora care conduc societatea, de la ca al familiei până la omul de Stat, este să reintroducă disciplina în mentalitatea oamenilor şi să se reîntoarcă la metodele clasice ale educaţiei, care nu înseamnă altceva decât disciplinarea spiritului. In goana noastră nebună de a ne ţine pas-de-pas de progres, am rupt cu continuitatea cărturărească, a înaintaşilor noştri, şi considerând o ca învechită ne-am aruncat orbeşte în braţele unui libertinaj şcolăresc, care ne-a dus la anarhia morală de astăzi. Astfel am ajuns să fim internaţionali, sceptici, anihilişti a tot ce există, amorali în vieaţă, într’un cuvânt: bolşevici de cugetare, cu dorul de a deveni şi de faptă. Intelectualii francezi au înscris ca prim principiu, în programul lor: Inteligenţa naţiornală în interesul naţional. Această axiomă însemnează că inteligenţa nu poate fi folosită cu folos, de către aceia care o au, decât punând-o în funcţie de neam. Intelectualul poate r zice: — Pe mine nu mă interesează cât am produs cu inteligenţa mea, ci cu cât am contribuit la consolidarea şi conservarea naţiunei. Iată pentru ce intelectualul nu se poate împăca, având ca scop conservarea naţiunei, — şi acum când vedem ce uşor se poate desagrega o naţiune, ca cea rusească, înţelegem ce înseamnă conservarea ei, — cu orice curent democratic disolvant al lucrurilor vechi; iată pentru ce el nu trebuie să se împace cu materialismul. Interesele materiale trebuiesc subordonate aspiraţiilor spirituale, pentru că numai pofta lor, mână societăţile spre ruina bolşevismului. Nici o ridicare materială fără una intelectuală. Un alt pericol contra căruia se ridică intelectualii Lâncezi, este cugetarea internaţională, internaţionalizarea culturii, pe care vrea să o introducă bolşevismul in literatură. Şi aici Paul Bourget, după ce opune spiritul clasic al culturii, se întreabă aşa de just, cum se întreba altă dată la noi A. C. Cuza: „Dar naţionalizându-se o literatură nu-i ca o semnificaţie universală, un interes mai uman? Se poate zice cu dreptate: Este o greşala mare a crede că se lucrează la cultura europeană cu opere desnaţionalizate. Opera care este vrednică de a ocupa un loc în cultura europeană este mai întăiu aceea care reprezintă mai specific ţara sa de origină“. ...Probleme care nu sunt la ordinea zilei în presa noastră, nume uitate, lucruri obositoare. Şi cu toate acestea simptomele boalei se simt şi la noi. Şi la noi este un disechilibru mintal, şi la noi este nevoe de o reconstituire a vieţii spirituale. Şi de data aceasta vor sta intelectuali români de-o parte? Şi de data aceasta vor lucra izolaţi, aceia cari vor observa boala ? Nu văd ei că acum mai mult ca oricând a venit vremea să dea naştere unui partid al intelectualilor români, pentru că sunt opere de înfăptuit, pe care nici un alt partid politic nu te poate înfăptui? — întrebăm !... Viaţa politică în România Situaţia politică După cum am anunţat, în numărul de ieri, dl Ionel Brâtianu, primul-ministrual României, a sosit la Oradea Mare. înainte de a părăsi capitala d-sa a convocat un Consiliu de miniştrii, la care s'a examinatituaţia în legătură cu nouile ştiri de la Paris şi situaţia frontului de vest. La Oradea Mare, unde s-a stabilit Comandamentul Trupelor din Transilvania, se află şi M. S. Regele, împreună cu generalul francez Tranchet d'Espeny Ştirea pe care a dat-o „ Renaşterea Română“, că Regele a luat comanda trupelor este inexactă. După o telegramă mai lungă pe care o dăm în numărul de astăzi, Comanda suitelor aliate, care operează contra Ungariei, ar avea-o generalul francez Interesant este de remarcat că printre popoarele aliate care merg spre Budapesta, nu se vorbește nimic de italieni. Să nu uităm că în ultimul discurs al ministrului Mti, ţinut în Camera italiană, a declarat c vitala nu doreşte să intervină nici în Rusia, nici în Ungaria, atâta vreme cât ele nu vor veni contra noastră«. Se poate însă ca acuma politica de „non-intervenţie“ a Italiei să se schimbe, când Românii vor întra în Budapesta. La Oradia Mare se înscrie unul dintre actele glorioase ale armatei şi politicei româneşti. Oradea a devenit pentru o clipă centru de gravitate al ţarei şi locul de unde se scrie acul de condamnare al Ungariei. Ni şi Satii Cu ocazia discuţiei dacă Saşii au intervenit sau nu la conferinţa păcei, unele cercuri politice şi unele ziare au considerat ca o acţiune greşită discuţia pe care am provocat-o. Noi nu o regretăm. A fost pornită de toată sinceritatea şi dintr’un fel de nemulţumire izvorâtă numai din prietenie îi considerăm pe Saşi la fel cu noi şi când am cerut să se lămurească, ce este cu intervenţia de la Paris, am fost convinşi că suntem întru totul legitimi, ca lucrurile să se lămurească în mod public, tot aşa de legitimi pe cât am fi faţă şi de acţiunea unora dintre Români. PeSaşi nu poate decât să-i bucurefrancheţa şi loialitatea cu care vorbim noi deschis. Nu dorim din partea lor, în orice , chestiuni ar fi, decât aceeaşi francheţă şi loialitate. Ce nemulţumire au putut avea de pe urma discuţiei noastre? A fost o ocaizie fericită de a se preciza atitudinea noastră şi atitudinea Saşilor. Comitetul săsesc a răspuns la timp cu un comunicat prin care desminte orice intervenţie autorizată la Paris. Şi fără să fi cerut noi acest lucru, Saşii erau datori să dea comunicatul, încât discuţia provocată de noi a legitimat însă şi răspunsul comitetului săsesc, atat de categoric, pe care l-am înregistrat fără nici o rezervă. Bucovina în preajma alegerilor Bucovina nu are norocul Ardealului de a se înfţşa unitară în alegeri. Fosta dominaţie austriacă a reuşit ca să lase pe urma ei pe Românii din ţărişoara aceasta cât două judeţe, decbinaţi în atâtea partide, câte nu au fost nici în România. Ziarul Tribuna, organul Invătorilor din Bucovina, îndeamnă la o unire a Românilor, în vederea alegerilor şi scrie despre desbinarea care există: „Aflându-ne înaintea alegerilor dorim atât în interesul nostru cât şi cel al opiniei publice să cunoaştm programa şi comitetele tuturor partidelor police din această ţară Suntem o mână de Români, dar între noi se vorbeşte de un partid naţionalromân, unul al tuturor Românilor de Bucovina, unul glasist sat guvernamental, unul social-democrat, unul naţional democrat şi încă mai de vreo câteva grupări politice. Oare câte partide sau grupări politice au celelalte naţiuni? Maximum două, dar nicicând cinci sau şase, căci nu le permite simţul lor de solidaritate şi de putere politică. Cunoscând noi programa şi membrii fiecărui partid politic uşor, ne va fi să putem constata deosebirile ce le despart şi ori de corespund pe deplin intereselor mari şi adevărate. Sperăm că în semnul nostru de a ne apropia cel puţin pe această cale de o înţelegere politică a tuturor Românilor din această ţară, va afla răsunetul dorit“.