Patria, noiembrie 1921 (Anul 3, nr. 246-269)
1921-11-27 / nr. 267
Cluj % Dumineea 27 Noemvrie 1921 UN LEU EXEMPLARUL Ano. 1 111. # Numărul 267 Consfătuirea de mâne După trei ani da luptă politică în cadrele noului nostru Stat partidul naţional «ajar a la convingere», că suntem nemai pu smme di un Stat constituţional, S stemele da guvernare, oara au vrenit aa o nenorocit moştenire din România vecha la România nouă, au ţinut aşa da pu-ţin sasma de principala înscrise în Constituţia ţării, au bigatalizat atât de mult importanţa reprezentanţii naţionale în sistemul parlamentar, încât greutăţile, pa care le întimpină un partid politic, care înţelegi neapta respectând principiile constituţionale şi parlamentare, sunt nesfâr-j şite. .. Voinţa unui om, voinţa unui singur partid poliţie, a’a obişnuit să fie şi lege şi legalitate Responsabilitatea celor duo la triumf scopurile ucu' partid poate interesele superioare a e ţirii, cu există. De voim a aliguordor votului universal s’a reuşit si se bată 33 ca şi de voinţa alegatorilor regimului censitar. Nime nu te intresbi, ce mijloace foloseşti pentru a ajunge la putere, nime nu te ia la răspundere pentru mijloacele cu cari numai la putere: esenţialul e să ai în mâni puterea. Dacă o poţi face, eşti un om destoinic şi bine meritat da la . . . patrie. In definitiv noi ne-am convins, că Româna cocă ca şi România veche trăşte sub un regim absolut at, sub absolutismul partidelor politice, şi că principiile unui Stat adevărat constituţional pentru noi nu au nici o valoare, nici o putere, întâiul guvern parlamentar al României-mari a fost răsturnat după trei luni, tocmai pentru el era un guvern parlamentar, iar nu al unui singur partid politic, care ei guverneze în mod absolutist. întâia Cameră constituantă eșită din alegeri libere a fost disolvată pe motivul „constitutional* că un partid politia n’a luat parte la alegerile genera’e. Caracterul nouior alegeri generala din primivara anului 1920 n’a fost definit pentru ca portalul poltic ce forma guvernul să poată considera cum îi va dicta scopurile de partid caracterul noului parlament: de constituant sau ba! Alegerile nu le-au flaut alegatorii votului universal, ci adatinistraţia pusă în slujba unui partid politic. Validările au fost fiaute de m&jor/dtHa gia varnu’ui: n’a putut să triurafeze îi aceste valialri nici o iotă din sancţiunile legai eleaîorale. In parlamentul cu o opoz’ţie atât de puternică a’a călcat regulamentu! Camerei fi s’a terorizat pentru ca opoziţia să nu-fi poată valida în legislaţia ţării nici unul de princpiile sale. Chiar când a avut cuvântul guveri’u’u', s’a trecut peste acest cuvânt. Peste o sută de deputaţi şi senatori pentru a salva cinate a fi interesele superioare ale acestei ţări constituţionale, s’au folosit da un drept admis în toate Statele cu viata par lamentari, de a prasiona reîntoarcerea! la hgalitata fi la principiile cossti tutiooale, Şi iată a de-ajuns îndârjirea unu şuf de gsvaro, unui şuf de partid pentru ca parlamentul eluatic să se deschidă. Ne întrebăm: In faţa acestei triste mental t£ţi, în faţa acestui sittem de-a guverna absolutist într’o fir care are o construiţie, în faţa omnipotenţei partidelor politice, ce sorţi de izbândi mai poate avea un partid concresaut au simţul da legalitate fi de viaţi constituţionala ? Partidul naţional romin, dela Intrarea lui în politica generală a ţării, n’a folosit decât mijloace de luptă cotstituionala fi parlamsntare. Zi de zi s’a izbit di piedici care in State adevărat pcnalitationala, nu sunt: zi de zi a cercat si deciuidi ochii aselora care nu văd că azi nu se mai poate guverna turceşte o ţară. Prin toata faptele asta a voit să d termina hos târârea faatorilo r aspunzători de-a rupe odată pentru totdeauna cu metodele de guvernare din trecut. Zi de zi a luptat pentru ca şi la noi si se poată vaiadita In legislaţie şi guvernare voinţa naţională. Dar când noi prin atâta energie risipită voiam să deschidem durau! către o vhţa adevărat constituţională la ţara aceasta, ni s’a răspuns mereu cu acte da semovolnicie, fi lupta ^noastră a’au încercat a’a ridicullsza. I Mâne conducerea partidului nostru • va examina din nou situaţia pol tică. iOpera patriotică s partidului naţional , nu sa va opri în faţa pedeci’or pe .care sisteme învechite fi păstoase le • pun în calea r d oării României în ] rândul ţărilor nu cere dreptul, legali tate», viaţa constituţională, nu sunt o [fiţiunis. Suntem pa deplin încredinţaţi că până nu vom avea acest punct de mâneesrs, viito ul costeu va ră■mâae mereu ameninţat. Şi odstă ni asa va recunoaşte meritul luptelor de ■ azi pe cari la radiauliseazi toţi cei chemații. Astă vară — cu prilej al apariţiei unui volum de „Suspine dulci* al dlui colonel Ştefan Castano — am semnalat, în cuprinsul unui foileton, pericolul recoltei abundente de dublicişti improvizaţi, cari inundă piaţa... litergră, sub firma gradului de colonari Nu aşi putea preciza clasa inventatorul dopului da Irină și al „dulcilor suspine“ s’a convins de incompatibilitatea profundă, a talentului de... colonel cu meseria de... poet, fapt este însă el. la puţin tmp, dl colonel Cariano a demisionat din armată rlmârând numai la „subordine!*“ muzei. Daci ar fi bănuit o clipă însă că ar fi discus să renunţe la una din agle două îndeletniciri l’aşi fi sfătuit, desi gur, să rămână în armată. Totuşi essul rizolit al dlui solonel Castimo nu putea fi atât de îngrijitor, dacă optarea dsale greşită nu ar fi fost o pildă neprielnică şi altora. Căci aproape imediat după dsa un alt distins colonel, intimidu-şi camaradul de siml şi colegul de muz a eşit din rândurile oştire!, spre nenorocul tipăriturilor româneşti. Veţi fi înţeles — fureşta — el e vorba da directorul „Celor Iii Crişuri*, a căror tradiţie , geografică — di colonel Bacaloglu a reușit să o banalizeze da două ori pa lang. Sa vede tresb» că retragsrea este ma!aacesibtift unui colons!, decât unui publicist, de vreme ce di Baca- logiu — colonelul — s’a retras, iar pu bii-tistul a rlmas— p* pozi’e. Trebue să recunoaștem, însă, fiind vorba da cei dom colonsii — că justiţia opiniei pubice e obigată să acorde largi circumstanţe steruants autorului „DulcUar suspine“, deoarece infracţia d sala literară este un delict simplu, in timp ce dl colonel Băcalogîu nu face vinovat da cumule dg delicte, şi însă in permanenţă recidivă. îs Atentatul dlui colonel Castano a’a mărginit la o singură lovitură de... volum, pe când dl colonel Bacaloglu ieata un dalicvent periculos, prin în’s?şi permanentizarea infraţiunei .• „Cele 3 Crişuri fiind corpul dalie- I tulm. Şi-acum să ns plimbam puţia ochii pe foile ultimului n?mir (6] rtrudenţi are dublu) 18—19, 15 Noemvrie 1921 Oradaa-Ma re, 5 lei. Din capul Ioîuîu ferei că e nimerit si eunoBfteti ps redactorul şti &1 revistei, dl M. G. Samarineaan (nemirostip mai ales faţă de beţii aetitori, pe cari îl aseseneazâ periodic — de douieri pe lună — ca cele ma! mari Inapţii ce s’au scris vreodată în slfabetul roman). Incompetinţa ... la retragere a dlui B^ostiglu a găsit un preţios colaborator în analfabetismul dlui Samarmesnis, este — firi si fi fost cândva colonel — a reuşit si fac? „mart“ versurile tuturor colonelilor din Sud Estul Europei (vezi volumul nCiomnului macedonean*, ssu osm așa ceva. N R.) Acest amănunt e important ca element de aprecisre pentru cetitorii revistei, știind ci complicii se pedsp- isssu la fel ca autorul principal ? In numărul acesta smî si iu suiri bane, cari nu fso altceva dacî să confirme insuficienţi conducătorilor el. însuşi dl Gso gs Bota — „şccâlci normală de fete* — (vezi Tmsgsuu) d acută „Trei meri probleme*. Iată de pildă cum îşi termină dl Bota articolul: „Iţi trebue însă mare îndrăsneali de reformator (?) ca să cauţi o soluţiune la asemenea probleme. lotru câ-. priveşte problema şcoalelor de fete dl Bila,ara — probabil — o îndrăzneală da „reformator“ sici i-a gist de mult.. .soluţia. Cea ce ne dă, ins’*, „Uniunea personals“: Bacaloglu & Samarinesnu.I arte sdorab.l. Cetiţi şi dv. şi judecaţi: „La grande flotte de radarral J 'lippe,“i traducere a Statului major francez. Dispoziţiule luate pentru a obliga flota germanfi la inacţiune, servoiul de patrulare, luptele duse contra micel or, in fine un tablou fidel a tot ce a săvârşit flota englezi, găsim Greşelile comandamentului sunt expuse pa larg ai partea de învăţăturâ pentru viitor este iarăşi bine arătate. Eftf. iarăşi bine arătat că recenzentul a învăcat ABC. Darul în vii orioală musulmană din Fiiipopoli. Alta: Les mattres da la nemsis frassaise de (ah ! acest ,de’, ce ignoranţi bacalogliana) *aultier. Autorul studiazâ opera şi fdosofia dlor Paul Hervien, Emil Boutroux, Bergson şi M. Bares. Ara ă în fine oua M. Bares a evoluat dela egetismul cel mai subtil la o filosofie naţionali»ă, care l’a oeadua direct la acţiune. lats alt specimen da repeuze: „Voici l’heure des âaaes ,de* H. Ber-' dsaux. „Acest titlu simbolist1 arată destul ce vbeşte autorul să spue în acest volum“...: Nu veţi gisi niciodată într’oravist* bună, atât talnt, atâta ştiinţă, atâtea lucruri foL- ' re, câtă prostie a îngrămădit III Criştin“ In doul vicgalaee depenzii. — * Dar dl Samarineanu este şi poet, şi nu scapă nici o ocazie să-şi afirme absenţa talentului. Iată de pildă cum termină o îngrămădeai» ds versuri neroade, întitulatei „Legea sfântă . . .* Dar nueluşa care-i mână Et si pânâ . . . O, lege sfântă ... legea firii I... 8'un fir de pi* tu legi furtuna Tu e ti ş -ai fost, întotdeauna Cârmuitoarea omenirii ! .. . „Cărmudonia ominirii“... Cine, nufluşa ? Ce bine ţi-ar prindă şi dtale, die Samarineanu o astfel de cârmuitoare. ! E horul să vi posrte păcatele, die colonel. N. D. S.!frabla. Cărţi & Reviste „Cele trei Crişuri“ canii 11. nr is-19)»»iso ia asa BiSSSKRSa««- • i * problema jjurgenlandului Cancelar»! austriac Schaber arată fap ete prin cari a trecut problema Bu'Qeelandului cănâ a ajuns un stafM actual Problema Burgenlandului, care a dat naştere conflictului austro-ungar şi a avut ca urmare conferinţa dela Veneţia şi rezultatele ei, a întrat acum într’un stadiu hotărâtor. : Cu această ocazie, ziarul „Neue Freie Presse* publică un rezumat după o convorbire avută cu cancelarul Schober, din care se poate vedea istoricul [evenimentelor și desvoltarea pe care a luat-o conflictul pentru Burgenland până să ajungă în stadiul actual., Hftt9rarea tratatelor Tratatele de pace de la Saint-Germain şi Trianon au hotărât alipirea la Austria a teritoriului Burgenland, care are o populaţie de 350.000 locuitori, a căror covârşitoare majoritate sunt germani. Ratificarea mereu amânată a tratatului de la Trianon a făcut să încolţească în Ungaria speranţa că guvernul ungar ar putea reuşi, printr-o politică de duplicicitate şi de agresiune, să eludeze partea tratatului privitoare la cedarea Burgenlandului şi să nu-l cedeze Austriei, după cum prevedea tratatul. Opunerea Ungaiei La 26 iulie, întrând în vigoare tratatul de la Trianon, guvernul ungar, care şi până atunci voise să între în tratative, pentru unele concesiuni teritoriale, veni cu o propunere care nu însemna decât retrocedarea a un sfert din teritorul cedri Austriei cu două şeptimi din populaţia lui. Austria refuză, arătând că nu pot avea loc tratative privitoare la concesiuni decât după ce Ungaria i-ar fi predat în întregime Burgenlandul. Urmând în toate amănuntele planul predării elaborat de Antantă, jandarmeria austriacă a întrat în Burgenland , şi întâmpinând însă rezistenţa bandelor, armate maghiare, a fost nevoită să se retragă. | MgfHatîunga italiană La 23 Octomvrie Antanta a preluat din mâna guvernului ungar ţiutul o ocupat de bande şi în urma mediaţiu- nei ministrului de externe italian, Della Fereira, a învitat guvernul austriac la 10 conferinţa la Veneţia. Mediaţiunea lui Della Toretta, la care s’a asociat întreaga Antantă, avea de scop ca să înduplece Austria să-şi dea consimţământul în vederea proiectului plebiscit din Odenburg şi jur, care va avea sădecidă din nou în chestia ocupărei acestui ţinut, chestie rezolvită odată definitiv prin tratatul de pace. piebiscitul . Protocolul încheiat la Veneţia a provocat multă discuţie, dându-se expunerilor guvernului austriac diferite in- terpretări. Numai de curând s’a adus rezoluţia prin care se recunoaşte Austriei drep- tul de a-şi spune cuvântul referitor la amănutele plebiscitului. Din partea comisiei generale interaliate din Odenburg a sosit zilele trecute guvernului austriac o invitare de a proceda la ocuparea teritoriului contes ■ tat, chestiunea Burgenlandului intrând în stadiul ei ultim. La stabilirea definitivă a statutului de plebiscit, guvernul austriac va face să i se simt greutatea cuvântului, iar pentru plebiscit, cancelarul Schobercrede că Deila Toretta îşi va da osteneala să pună la dispoziţie un număr oarecare de ofiţeri aliaţi şi armată, cari având toate instrucţiunile necesare, să poată garanta ca în Carintia odin oară, executarea obiectivă a plebiscitului şi libera manifestare a voinţei populaţiei. PIERI LA PUHCT Guvernul a găsit în sfârşit soluţia de a nu mai avea lipsă de bani, prin creiarea unei noui bănci de emisiune. Având fabrică proprie va putea să tipărească oricâtă monedă, pentru a scăpa de dezastrul financiar actual. Deviza guvernului Averescu este aceiaş cu a lui Ludovic al XIV, care, nepăsător de ce va fi în viitor a spus: „După mine, vie potopul“. *. Ziarele guvernului scriu că liberalii își aduc partizanii la congres dându-le câte SOO lei la fiecare. La congresele averescane li s’au dat însă și foi de drum pe căile ferate. Liberalii dau deci din al lor, iar guvernul dă din al Statului. Conferinţa dezarmării Lucrările conferinţă pentru dezirlrare contiuă la Washington. Se b are că, conia temerilor exirimate demulti, conferinţa va avea rezultate sa- tisfăcâtoare. Aşa se dă aproape ca s augură incheerta unei convenţi asupra dezarmării navale care va fi supusă spre rctificare marilor puteri \onzente la conferinţă. Asemenea se Undt cd s» v:i ajunge la un acord ■ asupra Chinei, şl 4nme In înţelesul gă se v i proclama pe fiica „porţi or ld*s h st* in această ţară, renuţându-sâ la concesiunile dtț nute de sin' ii-umitclie puteri. Se mii aşteaptă ca să fie verusă activitatea submarinelor impotiva vapoarelor comtrolU nearmate şi a atroplandor asupra primior deschse. O chesiane care, probabil, nu va putea fi rezolvit d in conferenţa de acum, va fi aceea a dezarmărilor pe uswt. Ia urna cererii dlui Erland chisimnea astasia va fi reluată intr’o nouă şedinţă, pentru ca să se poată pronunţa asupra ei reprezentanţii Marilor Puteri înainte de dpărtarea delegatului Franţei, a dial Eriand. Se crede că până la omol corholetd pacific re a Eiropei de după război până la asiguarea executării tntaiilor de pace, dezarmarea teritorialâ va fi o thtstiune ce va rămâne tr, S’ispensiane. intr’a adevăr Intenţiile po- trivnice păcii pe Continent apar zilnic din greutăţile ex citării tratatelor de pase, şi ţările interesate să se execute tratatele, şi astfel să si menţină pa , cee, nu pot renunța deocamdată la « singurul mjloc coercitiv de tart ] dspun. ] Aşteptăm hotărârile definitive ale conferitei dezarmării, care, dacă i toate semnele, vor fi un pas înainte către asigurarea păcii de care ome- i nrea are atăta mvoe. 'i Medicii români In ştiinţa medicală universală, medicii români ocupă un loc de frunte prin genialitatea descoperirilor lor Dacă în ştiinţa universală contribuţia geniului românesc are partea ei de glorie necontestată da nimeni, în domeniul medicine!, această ştiinţă care este pusă exclusiv în servi iul. nman ţiţei, geniul românesc a sunatj cele mai adânci şi neperitoare brazde. In numărul marilor savanţi ai lu- mii, medicii români pot fi socotţi printra fruntaşii cari au contribuit mai mu’t ca s£ smu’gă nature! dila imai iaele intrite secrete, făurind prin' 5 munca şi descoperirile lor arme in- vincibile împotriva duşmanilor nevăzuţi ai omanirei. Ia România medicina poate fi socotită că a început cu marele Davilla, întemeietorul Fenicăţei de medicină ‘din Bucureşti, facultate care nu este întrecută de nici una din lume atât in privinţa învăţământului teoretic cât şi practic. Mulţumită faptului că înoi de la început au fost alături de Divula mima ca acelea ale botanistului Grecesc şi chimistului Istre, chirurgului Sifreanu, oculistului Marinesa şi altele, învăţământul medicinei la noi a fost puse pe baze temeinice. Ca o urmare a acestui învăţământ temeinic am avut predarea unui atetvarat mediu ştiinţific care nu a întârziat să dea cele mai strălucite rezultate Astfel, pleiada marilor savanţi contemporani ai medicinei române, savanţi cu renume mondial, nu este decât un produs al medului ştiut fie, care a evoluat continu spre progres, la urma învăţământului temeinic şi a contribuţiei geniului individual. Sunt printre medicii noştrii nume, cari ar face onoare oricărui alt popor şi cărora li s’a oferit catedrele celor mai vechi şi renumite şcoli de medicină din lume, printre cari enorm răni , numai câteva Profesorul Mirmnessu, care ca istolog a făcut studiul structurai fine a celulei nervoase, a arătat rolul substanţei cromatice din celula nervoasă, a studiat origina nervilor cranieni şi rahdeni, a experimentat cărturile în vitro, a studiat cito-arhitectonia ereerului; ca anatomo-patolog, a studiat leziunile sistemului nervos In tabes, fiind printre primii, care a găsit spirocheti în creerii paraliticilor generali; ca nervopatologist a studiat In special miopatiila, fiind invitat de direcţiunea celui mai mare tratat de medicină internă, francez, Bronarde- Ga’berî, ca să scrie acest capitol. Profesorul Babiş, a descoperit in domeniul bacteorologiei peste 44 de microbi ara lucrări monumentale despre turbare, difterie, holeră şi tuberculozi, în anatomie patologică are lucrări asupra celulei gigante, tumorilor, leziunilor sistemului nervos, ficatului și rinichiului. Profesorul Toma Iontsca, ca chirurg a imaginat procedeul de raphia restezie generală, noul procedee operatori pentru epilepsie, hamte inguinani etc.; ca anatomist a studiat tubul digestiv, a descris foseto’e doudeno-jepuaale şi aripioarele faringeii! ; a colaborat la ce! mai mare tratat francez de anatomie de sb direcţia lui Poirier. „ Avem apoi pa profesorul Cantavzino, ales zi’eîe tremte membri a! Academiei Fracize, care a studiat intimitatea şi faspeiloza, scarlatina şi Iholera; pe terenul autonomiai av*m pe profesorul Geroto, oara are lucrări asupra limfaticelor rectului, *?ezei și cel mai bun procedeu da ir.jgatere ai limfaticilor; pe terenul psihiatriei av*m pe profesorul Obra, care a studiat chestiuni de istologie normală, antropologie şi mi ales de psihiatria. Tot în acest Ioc trebae să amintim la protesorul L‘Vidit, care a onorat Facultatea de imdiciat din Oujru piergerile sale şi căruia ştiinţa francesă i-a dat locul de sub directorul marelui institut Pasteur die Paris Preponzând un nou tratment al sifilisului prin infacţiuni dab smut, a avut rezultate strălucite. Acest tratament este mai uşor, mai puţin costisitor şi se face în termen mult mai scurt decât la oricare altul. A anunţat apariţia unei lucrări, cea mai "mare de până acum, asupra encefalitei letargice şi a poliomielitei. Medicina română ne rezervă încă multe alte descoperiri mnunate. Astfel, a produs o adevărată relevaţie atât în lumea medicală cât şi cea profană, descoperirea doctorului Puturecnu, de la Disneţi. Un medic practician, care în urma ■ numeroaselor cercetări ficute timp de 1 ani de zile a descoperit un fier prin care se vindea o oi mai mare şi mai răspândită plagă a omatiraj. Rezultatele tratamentului întrebuinţat de doctorul Poţireanu au dat pină în prezent rezultata strilucită- lasă, până acum, nu au fost date pubii tisţei toate datele referitosra la această descoperire, poate cea mai mare a minţei omeneşti şi care va face dintr’un simplu med e practician cel mai mare b nefăcător al omenirai, chiar fără să fiu profesor îa vre-o Universitate. Am schiţat în linii general*, evoluţia ştiinţei medicale In Rom mia cu ■cest scop.* yantru a arăta o» dacă astăzi numele lui Puţureanu face circuitul lamei, dacă i m anunţă bolnavi miliardari dela Clovsland, nu este o lutâmplare apariţioaai, ci o rezultantă firesscă a mediului şi nu fie dela noi şi ultima zi în lanțul evoluției geniului roman. EFEMERIDE Exilul unui rege Dimad următoarea, desidera a insulei Madeira, locul de exil al ultimului rege Habsburg. Numita insulă din oceanul Aleatic e lungă de 55 km. și lată de 24, prima era*. dintre cele mai dulci. In partea sudică sunt mai xfimășiţe din podurile, cari odinioară acoperisem toată suprafaţa Insulei. De-acolo numirea Isola de Legnama, adecă insula de lemn. S. Madeira Înseamnă în limba portugheză lemn. Locuitorii îi Întâlneşti pe coasta sudică, interiorul insulei fiind neloc.uit. Partea cea mai mare a populaţiei e de origine portugheză, în păturile de jos împestriţată cu negrii şi mauri, cari au fost aduşi pe vremuri ca sclavi aci, apoi italeni şi jidovi Numărul locuitorilor creşte mereu...In timpul din urmă foarte mulţi streini bolnavi de piept a’au stabilit pe insulă, cu deosebire englezi. Cercetarea şcoalei pe Madeira e obligatoare. Exstă mai multe şcoli elementare, în Punchal chiar şi un liceu şi seminar. Religia e cea romano-catolică, sunt înghițite însă toate ponfesiunile. Cornornul e mai mit în mâna englezlor. Circulaţia vapoarelor e animată, deoarece oraşul Funhal e depozitul englez de cărbuni. Numitul oraş, care formează capitala insulei, numără pest 29 mii de locuitori. E aşezat foste frumos, clădit în formă de unghi şi nu se stnge prea mult prin curăţenie. Apoi e sediul guvernorului şi al episcopului. Are o catedrală, mai multe mănăstirişi două biserici. Una dintre curiozităi e papala pupă viilor din fosta mămutire francisca, Pământul insulei e neroditor, sărac. Productul cel mei important e vestitul vin de Mideira. ARISTARO & COMP.