Patria, septembrie 1922 (Anul 4, nr. 189-211)

1922-09-15 / nr. 200

Cluj, Tineri 15 Septemvrie 1922 EXEMPLARUL Anul IV. # Numărul 200 Complotul­o armă politică? Din Geneva Ligei Naţiunilor ni se comunică un fapt grav. Ştirea despre complotul unguresc împotriva familiei regale române a fă­cut în toate cercurile o adâncă impre­­siune, o iro­presiune dureroasă nu nu­mai sub raport omenesc, ci şi sub ra­port pol­tic. Anarh­a de gândire şi de acţ­une a cercurilor conduc*to*ra ungu­reşti, ale căror reg*turi cu complotiştii un­guri o suslin zi­lele ce vin din Bu­cureşti, îndepărtează pentru multă vreme restabilirea păcii universale răsăriteană, car­e a fost leagănul marelui rîzboiu din 1914, rlmâcând şi mai departe un focar de nelinişte şi tulburări primej­dioase. Ministrul de externe al Ungariei, contele Patriky, pentru a risipi atmos­fera de răcea­la faţă de Ungaria creaţi­eiîn aceste ştiri a grăbit să facă unele de­ braţ­uri în chestiunea complotului. Nu declaraţiuni oficiale, In calitate de mini»tru și reprezentant al Ungariei, ci neoficiale. în calitat« • simpla ora par­­tîcular. Acest »particular* nu cunoaşte nici toate amănuntele complotului, dar din câte a aflat şi a citit până acum, cred« că guvernul român este în acea­stă chestiune de complot — victima unui escroc internaţional, sau a unei bande de escroci internaţionali. Această io­sm­are »particularul* conte Bánffy a încorjurat-o de o serie de fraza de regret şi de osârdire a tuturor acţiuni­lor teroriste etc. »Atât omul particular, contele Bâ­ffy. Propagânda ungurească merge, însă, mai departe. Ea r nu mai prez ntă gu­vernul român ca victimă, ci ca autor Complotul n’are nici o bază reală, ci este o înscenai*» H» ^ 0#„_ guvernul şi autorităţile de siguranţă, cari stau sub controlul guvernului, nu sunt streini. Şi toate aceste îmbrăcate într’o mantie de tot felul de insinuări injurioase la adresa Românei. Intenţiunea, pe care o urmăresc gu­vernul unguresc şi organele lui de pro­­piga­ndă este vădită. Guvernul ungu­resc vrea să scape de răspunderea, că tolerează pe teritoriul unguresc exis­tenţa unei bande de terorişti, cari îşi întind activitatea şi dincolo de grani­ţele Ungariei actuale. Dar felul cum guvernul unguresc speră interesele ţării sale, are pentru noi numai o impor­tanţă secundară. Cel mult ar putea să ne servească drept îndemn şi nu negli­jăm nici noi informarea şi lămurirea opiniei publice din streinătate. Impor­tat ţi reală are p­entru noi numai atitu­dinea guvernului românesc în faţa com­plotului unguresc. Au trecut mai bine de două săptă­sincer şi devotat, a unicului apărător al Coroanei. Această atitudine da par­tid politic a guvernului o constatăm pe toate terenele viaţii publice. Totul în ţara aceasta interesează guvernul numai întrucât poate servi interesele sale de partid. Persoana Regelui, ac­tul istoric al încoronării, administraţie şi justiţie sunt privita numai prin prisma intereselor partidului liberal. Din toate se făuresc arme politice, din toate se storc argumenta cu cari să se sprijiniască şubreda bază mo­rală de existenţă a guvernului. Rolul guvernului nu poate fi în­să, redus la această acţiune negativă. In­teresele superioare ale ţării cer sanc­ţiuni severe împotriva tuturor com­plicilor morali şi fizici ai com­­plotului Siguranţa Statului român impune guvernului o atitudine naţio­nală, o protestaţiune­ energică la Bu­dapesta — ca primul început de mă­suri de represiune. Guvernul are în faţa nouălor intrigi ungureşti datoria imperioasă să pu­blice întreg dosarul acestui complot ca opinia publică din streinătata să fia lămurită şi prestîg­ul ţării, atacat prin Insinuările ungureşti, rehabilitat. diciu, că guvernul ar­e nota rai sa fie m­ăsurile dictate de demnitatea şi sigu­ranţa Statului român. Din mărturisirile complotiştilor arestaţi, din documentele găsite asupra lor, din calitatea de ofi­ţeri unguri a celor arestaţi, este dove­dit mai presus de orice îndoială, că autorităţi oficiale ungureşti, sau — în cel mai bun caz pentru Ungaria — or­­ganizaţia şi susţinute şi protejate de au­torităţile oficiale ungureşti, sunt autorii oo­osului complet. Şi cu toate aceste vedem, că ministrul nostru la Buda­pesta n’a primit nici până azi nici o in­strucţiune să intervină la guvernul un­guresc pentru desfiinţarea şi urmărirea or­ganizaţ­­nilor de terorişti. In faţa do­vezilor clasice despre complicitatea anu­mitor cercuri ungureşti adunate de Si­guranţa noastră am fi aşteptat, ca în ce mai scurt timp să auz­ea, că mini­strul nostru de la Budapesta, reprezen­tantul ţării româneşti atacate în sigu­ranţa ei, a fost însărcinat să aducă la cunoştinţa guver­nului unguresc, că până la darea unei desăvâ­şite satisfacţiuni ţara noastră rupe relaţiunile diplomatice cu Ungaria şi şi recheamă reprezentan­tul oficial din capitala Ungariei. In schimbul acestei atitudini de demnitate naţională vedem, însă, că guvernul român făureşte şi din acest complot o armă de luptă politică şi vedem că acest complot îl interesează numai întrucât stă în funcţiune de interes de partid şi numai întrucât poate fi exploatat în interesul parti­dului liberal. Oligarhia liberală se mulţumeşte cu­­glorial că autorităţile de siguranţă au descoperit la vreme un complot care, dus la îndeplinire, ar fi avut consecinţe incomensurabile. Atâta îi ajunge la să se prezinte din nou ln lumina falsă a apărătorului pentru, fie contra partidului naţional,­­:« angajează întru nimic conducerea acestui partid, care nu are nevoie de presa streină pentru a lămuri opinia publică românească asupra vederilor şi hotărârilor partidului. Sfârşitul se apropie Teama guvernului, că nemulţumirile mari ce s’au produs in toa­te straturile poporului in timpul celor câteva luni de stăpânire liberală, — vor izbucni cu violenţă în toamna aceasta, ter­min până când s’au amânat toate promisiunile, — se oglindeşte foarte bine îa felul cum priveşte chestiunile la ordinea zilei zia­rul „Viitorul*, întâi In chestia funcţionarilor. Pe când consiliul de miniştri a căutat za­darnic să­­ găsească o soluţiut­e, ofi­ciosul partidului liberal crede că mai poate prosti pe cineva spunând, că „din cauza chibzuinţe! organizaţiei fi­­nanciare se speră într’un excedent şi într’o mărire de disponibilităţi cari vor permite o mărire rezonabilă a salariilor slujbaşilor Statului*. Care chbzuinţă? Ce organizaţie? Speranţe? Sunt sătui de vorba funcţio­narii, cari văd apropiindu-se iamna fără lemne, fără alimente, fără haine, încăl­ţăminte, fără nici o nădejde în vremuri mai bune. Traiul devine din­­zi în zi tot mai scump. Copiilor le trebue cărţi la şcoală. Părinţii trebue să plătească taxe de tot felul. Mizeria omului creşte şi «Viitorul* găseşte cuvinte de mân­gâiere . »Puţină răbdare, încredere în cei ce conduc frânele ţării, şi o cât mai puţină încredere în campaniile intere­sate şi­­sincere ale opoziţiei, şi vom Am dat la iveală cazuri precise , cum este acela al prefectului din Ma­ramureş. Locuitorii acestui judeţ au înaintat o plângere către guvern, prin care a­rată că o bandă constituită în frunte cu prefectul şi fratele acestuia, expor­­tează în Cehoslovacia mari cantităţi din porumbul contigentat, iar ceea ce rămâne este vândut populaţiei cu 35­40 mii lei vagonul, când preţul fixat de minister este 18 mii. Este deci firesc ca lipsa porumbului să se resimtă chiar în regiunile în cari există in cant taţi suficiente pen­tru îndestularea populaţiei. Intr'un consiliu de miniştri s’a a­­cordat un credit de 200 milioane lei pentru aprovizionarea cu porumb a , regiunilor in suferinţă.* Faptul, însă, nu împiedică pe spe­culanţii nevoilor populeţiei, să şi con­tinue afacerile personale, transformând sprijinul pe care guvernul înţelege sa-l acorde celor nevoiaşi, intr’o şi mai rentabilă posibilitate de îmbogăţire. înainte de toate, guvernul avea obli­gaţia să asculte plângerile şi sa dea curs denunţurilor ce i se trimit din toate colţurile ţării, îndepărtând din fruntea administraţiilor judeţene, pe singurii vinovaţi ai acestei stări de lucruri. Altminteri acest ajutor bă­nesc va înlesni şi mai mult operaţiu­nile necinstite ale speculatorilor, iar populaţia rurală va trebui să su­porte şi mai dupate lipsurile de tot­­felul. Organizarea ajutorării „regiunilor în suferinţă* trebue să înceapă prin înlăturarea celor necinstiţi de la condu­cerea administrativă: Hymans, Robert Ceai, Imperiali, Ishi şi Bellegrade. Discuţia asupra dezarmării urmează de câteva zile în comisiunea cu acelaş nume. După dl Fisher delegatul Angliei, a luat cuvântul dl Jouvouel, delegatul Franţei. Dsa a recunoscut nevoia de a se face consultări perio­dice asupra nevoilor militare. Repre­­zentantul Franţei a declarat că ţara sa ar fi recunoscătoare dlui Cecil, dacă ar stabili o aplicare practică a pactului de garanţie ntre Statele europene pentru a se putea purcede simultaa la reducerea armatelor. Pactul de garanţie trebue să prece­­deze reduceri armamentului, e nevoe de o dezarmare morală, care e posi­bilă numai în urma unei înţelegeri intre Franţa, Anglia şi Africa. Numai după pilda dată de acestea trei State, s’ar putea aştepta ca şi cele­lalte ţari să urmeze acelaş drum. * Se ştie că cu prilejul sesiunei Ligii Naţiunilor Ungaria încearcă u­n nou să fie primită. Cercurile engleze sunt câştigate pentru aceasta primire, după ce dl Lloyd George a declarat ca Anglia e pentru primirea­ in Ligă a tuturor ţărilor. Ungurii nâdâjduesc să le fie binevoitori, de data asta şi re­prezentanţii Franţei. Corespondenta­ din Geneva a zia­rului­­Journal des Débats* prin deo­sebirea ce ie stanileşte între Apponyi, reprezentantul din anul trecut al gu­vernului maghiar şi între contd de Banffy, reprezentantul de azi al Un­gariei, lasă să se întrevadă convin­gerea ce ar domni în cercurile franceze că cu Ungaria de azi se poate sta de vorbă. ■ ne cereare lui in­ycMiare O chestiune, care preocupă toate sfe­rele comerciale, este neplata cotei con­­tingerate de către organele de staţii, cari luând în primire cerealele cu pre­ţuri maximale, nu le-au achitat nici până acum. Chestiunea e mult mai serioasă însă: regimul contingentării, a fost pus la cale sub pretextul alimentării consumu­lui interior la preţuri reale. Or acestor mărfuri li s’a dat o destinaţie cu totul alta şi puţinele porumburi distribuite în ţară, au obţinut preţ de speculă, pe spinarea consumatoruui şi în prejudi­ciul deposedaţilor. CRONICA ZILEI Saşii şi exproprierea. Ziarul să­sesc din Braşov publică un articol, neo­bişnuit de violent în “presa săsească, despre felul cum se face exproprierea pământurilor săseşi. Articolul începe , p poate­ fi întrecută şi se apropie de ci­nism, şi fără să ţină seamă de cele mai elementare necesităţi ale adminis­traţiei orăşeneşti şi ale locuitorilor, în­­fîrerga proprietate a oraşului Reghinul­­săsesc a fost expropriat... Că legile au fost în mod arbitrar interpretate sau în anumite cazuri /St­i nesocotite, nu ne mai surprinde după multele experienţa ale timpului recent...* Ca presa săsească, de obicei stat de apatică, să fee acest ton violent ne­dreptatea liberală trebuie să fie Intr’ade­văr mare. * Oficiosul liberal »Viitorul e tte mai găsind arme cu ca­ să combată par­tidul naţional îşi ia refugiul la zia­rele ungureşti locale, din care scoate, pervertindu-le și falsb­ăndu­le, anu­mite pasagii de articole în chestiunea congresului de la Alba-Iulia. Am dove­dit în repezite rânduri falsurile săvâr­șit* /îs UHm­vul* ai nm siwtf.im. stajs* constata cu toţii în scurt binefacerile unei guvernări inspirate de grija bine­lui public şi de propăşirea ţarei“. Da? Să mai aşteptăm? Până când? Ne spune iarăşi ziarul oficios al parti­dului liberal: „până ce opera guver­nului în general, prin normalizarea fi­nanţelor, prin ridicarea creditului ex­tern, prin ameliorarea permanentă a traficului pe căi ferate, prin poetica de­ economii, şi prin buna gospodărie a Statului, va aduce o buna st­­ire nerală“. (A se vedea „Viitorul* din 13 Sept. c) ! In aiurările sale organul guvernului vede strângându-se tot mai mult cercul de fel al nemulţumire! gener­ic în jurul celor de a­batere, rari au tot fîgăduit şi nu s’au ţinut de cuvânt. Sfârşitul s’apropie. Cei dintâi sunt însăşi slujbaş­i Statului, cari vor cere în congresul lor demiterea guvernului, care, în loc să cerceteze de aproape suferinţele funcţionarilor, mai indivz­nesc să spună prin ziarele sale, că nemulţumirile tor s’ar datori unor ele­mente agitatorice, faţă de cari trebuesc luate uugtri disciplinare. In al doilea rând vine poporul, massele de joi, mulţimea cetăţenilor de toate categoriile, dela sate ca şi de la oraşe, care nu m­ai porte suferi greutăţile, sarcinile tot mai apăsă­toare, impuse de stăpânirea incapabilă a liberalilor, cari sub cuvânt de­­eco­nomii au dezorganizat serviciile pu­blice, lăudâindu se cu organizarea fi­nanciară a Statului, când toată opera lor se di­s­tramă,­­ca orice opera ce, se clădeşte pe nepricepere şi pe cârpeli Asăzi şi ce mai naiv’ cetăţean s’a convins că stăpânirea liberă,ă duce fata la dezastru. »Niţică răbdare“,, să aibă guvernul şi va vedea cum­ in faţa tartanei, care se pregăteşte dir, toate părţile, va trebui să plece de la putere spre a nu fi măturat de vijelia care se apropie._____ Cauza lipsei de porumb Lipsa de porumb în populaţia doia sate se resimte in tot cuprinsul ţării dar mai ales în Ardeal. In judeţele de periferie ale acestei provincii, sunt sate întregi în cari lipsa acestui aliment de primă necesitate, a adus la dispe­rara populaţia, iar în altele micile cantităţi ce mai există încă pentru con­­sumul locuitorilor, se vând pe preţuri de două şi trei ori mai mari decât cele fixate prin ordonanţa contigen­­tării. Singura cauză a acestei situaţii pe­­nibiie este — s’ar părea absurd — însăşi conti­gentarea , deoarece rezerva ce inbuia păstrată din cantitățile fo­­rumbului de export, pentru consumul intern, a fost speculată de autoritățile administrative sau exportată, în schim­b __________________________I . V .­­ T. /11 .32 ... ---­ NOTE Sufletul zahărului Ma­sterim­ek, prietenei tuturor misterelor, e slăvit pentru împlinirea celor şasăzeci de ani da viaţă roditoare. Fii atât de blând to­vara­ş al florilor va trăi de bună seama cât cei mai bătrâni moşnegi ai pământului; un atât de iscusit urmăritor al albinelor va mai f­eri încă mulţi faguri în coşniţele literaturii. Intr’o epocă de realism exagerat, care căuta cadavre în băligare, opera lui Maeterlinck a rezultat pf r’că dintr’o graţie divină ca cre­dinţa sfinţilor me­dievali. Aparaţia lui a fost salutată de câteva glasuri, cari cântau osa­nale acestei­­Shakespeare al incoştientulii.* In cele din urmă Maetarl nok — păşind pe urmele lui Novalis şi al tuturor idealiştilor cari trăind în lumea aceasta ştiau totuş că , totul e o numai un simbol“ — nu fi cea altceva decât să trezessscâ în harpa sufle­tului^ uman nişte acorduri de mult adormite. Cuvântul ascunde înţelesul lucrurilor şi pen-­­ tru ca să poţi lua visul, ce acopere chipul de peatră din Sais, trebuie să-ţi încerci no- t­rocul pe poteca tăcerii. Inconştientul, visul,­ aiurarea, instinctul, idioţia — sunt expresia imediat­ă a absolutului. Maeterlinck într’o­­ vreme când se pierdusa aproape cu des»?-j vârşire simţul pentru lucrurile „Ireale“ şi to-­ iuş atât de evidente ale lumii de diacolo, ai golit coşul absolutului peste pământ. Şi oa­menii s’fiu bucurat. Maeterlinck a descoperit inteligenţa flori-­­ lor şi morala albinelor ; el s’a coborât in­ viaţa orbilor şi a copiilor ridicând înalte simboluri din câte-un gest cum nu se poate mai simplu al acestora; el ne-a arâtat co­moara suaeilor şi frumuseţea sufletului; el a ridicat spre conştiinţă tot ce e viaţă de do­bitoc şi buruian?, şi a coborât în conştient tot ce e omenesc. Se poate o mai frumoasă înfrăţire generală ? — Dacii Maeterlinek a păcătuit cu ceva, nu ştim; cel mult prin aceea că uneori e prea dulce. Un critic, uni­lateral dar cu unu­t simţ estetic, vede un Mae­­erlinek una din florile burgheziei şi-l asea­mănă cu un delicios personagiu din piesa * sa despre Pasărea albastră, cu „sufletul za- • hărului* care se coboară întrupat in fiinţă o­­­ menească de pe dulap — îşi rupe degetele de­­ zahăr şi si le împarte copiilor. Copii sunt­ intelectuală Europei, cari sug şi nu se mai satură. Poate cu împlinirea celor şasezeci de anii viaţa acestui post gânditor, Teatrul Naţional­­ din Cluj se insula să joace ceva din bogata ■ sa opera. Guvernul tace... Am somat guvernul sS răspundă: 1. Când şi unde a afirmat ziarul­­Patria, că Familia RegalS ar cheltui din fondurile secrete şi că situafiunea financiara a Familiei Regale ar atârna de înstituţiunile unui partid? 2. Când şi unde şi cine dintre conducători! Partidului Naţional făcut apel la co­ntin­su­l cari lucrează In numele teroriştilor din Budapesta ? Somarea noastră a rămas fără răspuns. Ştiam că va rămânea fârâ răspuns, căci noi putem dovedi câ guvernul a falsîficat scrisul „Patriei“ cu Intenţiunea criminală de a induce In eroare pe Rege. Oficiosul guvernului „Viitorul“ săvârşeşte însă o nouă infamie când pervertind un articol scris înainte cu două z­le caută să Inducă In eroare opinia publică să creadă că răspunde la somarea noastră. HnţU de urnă tac! Dar nu vom tăcea noi! . n i m i iii mi ■!■■■— ■ wmmmm&mmlmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmi­mm­m Chestiunile cari se vor dezbate în sesiunea actuală a Ligii Naţiunilor sunt de cea mai mare însemnătate şi pentru ţera noastră. Atât dezarmarea cât şi primirea Bulgariei şi Ungariei în Societatea Ligii popoarelor, au fost obiect da d­scuţii la întrunirea de la Praga a Micei Antante, şi da­­sigur în amândouă chestiunile Mica Antantă va fi solidară. * ' Dl Hymans a arătat că Societatea Na­ţiunilor a îndeplinit mari procese în opinia publică. Neîncrederea şi indife­renţa încep să scadă. D. Hymans in­sistă asupra urgenţii şi ajutorului de lat Austriei şi asupra ajutorului ce So­cietatea Naţiunilor trebue să-l dea ar­menilor. Armenii vor un cămin naţio­nal. Societatea Naţiunilor e capabilă să organizeze acest cămin dacă cu »»» v/âivuivu jiurd­u? iuvereaare ii încredinţează această sarcină. Dl Nincîci (Iugoslavia) a apro­bat ac­ţiunea consiliului în chestia minoriţloî. De asemenea, în Albania, acţiunea con­siliuluî a întronat liniştea. Intre Alba­nia şi Statul sârbilor, croaţior şi slo­­vendor, s’au restabilit legăturile de încredere. Dl Ninci ei a cerut o acţiune energică şi promptă în interesul pen­tru a se salva Austria. * Dl Hanotaux (Fracţi) a declarat că Societatea Naţiunilor răspunde prin fapte precise la învinuirile ce i s’au adus că nu ştie să lucreze. Metoda şi spiritul Societăţii Naţiunilor îi garan­tează succesul. Fidelitatea faţă de pacet, respectul faţă de angajamentele luate supunerea la decizarnic, luate anime ază toate Statele membre ale Societăţii Na­­ţiun­lor. Opinia publică trebue să acorde încredere Soc­etăţii Naţiunilor pentru op­era sa atât de eficace. rwncuru rum 11 »Viitorul* atacă mereu tripourile doi* Sinai» şi Constanţa. Oare liberalii să nu aibă nici un capital învestit în întreprin­derile dlui Marcay? * O «iţă de miere de cala ferată ! Nu ştim dacă directorul general al­­ Cfr. şi ministrul comunicaţiilor au luat­ cunoştinţă despre ea — ocupaţi să-şi lichideze incidentul personal, e probabil că nu o cunosc; de aceea le-o comu­nicăm noi pe ace­astă cale (o cale mai puţin periculoasă decât aceea a dlui Tancred Constantinescu). Dela Liga Naţiunilor I — Adunarea plenară a Ligii Naţiunilor va fi convocată numai peste câteva zile. Lucrările s’au început şi continuă Ine­romisiuni, şi subaomisiuni. Com­i- 1UMERIDE O Ui­iversitate veche Sunt o sută de ani de când s’a ţinut Întâiul congres al naturaliştilor sub prezidenţia cele­brului filosof şi naturalist Lorenz Ocken. Zilele din urmă s’a serbat jubileul acestei sute de ani la Universitatea din Praga, şi cu ocazia aceasta un profesor a ţinut o conferinţă inte­resantă despre vechimea acestei universităţi. Ea a fost întemeiată in 1348;­­ cu a­re cu­­vinte una dintre cele mai vechi ale Europei, împăratul Carol din acele vr­ei a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a ridica universitatea la înalt nivel. Dinte epocile ei de înflorire fără îndoială cea mai însemnată a fost in veacul al XVI-lea când Tycho de Brahe şi Keppler au instalat observatoarele lor astrono­mice în Praga. Observaţiile rig­roase ale celui dintâi au servit drept bază descoperirea cu­noscutelor legi ale mişcării planetelor făcute de Keppler, cari au dus apoi la ideea genială a lui Newton despre gravitaţia universală. Universitatea din Praga are tradiţie din belşug. Mai amintim că aci s-a ţinut în 1837 al doilea congres al naturaliştilor, la care au luat parte fizicianul Doppler, anatomul Czermak ş. a. Mai în urmă chiar Einstein a fost pentru S­urt timp decent în vechea Capitală plină de me­dievale amintiri. A*WKC * COI­P După înfrângerea greacă Problema strâmtorilor In­vazi acută — Spre un acord aliat — Anglia va apăra neutralita­tea strămtorîior înfrângerea armatei greceşti în Asia­­mică, va complica din nou şi Îndestul de grav, situaţia internaţională. Căci nu e vorba de o simplă nenorocire căzută asupra unui mic popor, cum spune în proclamaţia sa, Regele Constantin. Bi­ruinţa k­emaliţiilor primejdueşte neutra­litatea strâmt­orilor şi ameninţă să facă din Marea­ Neagă un lac­­kemalisto­­bolşevic, inaccesibil celorlalte puteri. Fe­licitările Sovietelor de la Moscova adre­sate guvernului din Angola last să se vadă îndestul de străveziu această nă­dejde. Barbaria turcească Întovărişită cu nebunia desnădăjduită a Sovietelor, va încerca din aceasta victorie să aţâie din nou focul in Orient, cu speranţa că de acolo flăcărilor vor mistui din nou Eu­ropa calmată pentru moment. Oştirea rispa'l* viMarâlbî’bat'C&sh­' urcon-Jitmle de armistiţiu ale turcilor se cere evacua­rea complectă a Asiei minore şi Traciei, inclusiv Constantinopolul, de către tru­pele greceşti, — adică din nou o stare de fapt care să dea naştere la un­­alt război balcanic. Guvernul britanic, întrunind la Do­­wngstreet sub preşidenţia lui Lloyd George, a lăsat destul de limpede să se întrevadă hotărârea de a se opune ca­tegoric oricărei co­npesiuni de teritoriu european , maliştilor şi mai ales în peninsula Galipoli. Nu s’a publicat Încă nici un comuni­cat In această privinţă, dar presa en­gleză se simte autorizată a da publici­tăţii această hotărâre, cum şi aceia de a menţine libertatea strâmtorilor, conce­siile acordate Greciei in Turcia şi pro­tecţia minorităţilor creştine din Asia­ Mică. Deci dupâ ce au învins pe greci, kemaliştii se trezesc în faţă cu hotarî­­rea fermă a Angliei de a nu le îngă­. . . 1-----------. —i—I- -i: — „ Uiuiui pn wuo on in uafiwu, aliate de ocupaţiune, în Orient, deocam­dată au ordin să proteguiască coloniile streine fără protecţie, cum sunt olan­dezii şi elveţienii, şi să inieznească ple­carea refugiaţilor. Ceiace nu înseamnă însă, că aceste trupe, cu misiunea redusă pentru mo­ment la acest rol de simplă administra­ţie, nu vor fi gata să intervie direct în conflit, când interesele Aliaţilor o vor cere, şi când kemal ştii nu s’ar supune hotărârilor luate de Consiliul Suprem. Pe de altă parte, la un banchet dat pentru serbătorirea victoriei la Angora, corpul diplomatic de faţă, a aplaudat cu entuziasm propunerea delegatului sovietic de a încheia o alianţă a po­poarelor orientale, pentru a scăpa de influenţa occidentului. Lupta îşi lărgeşte perspectivele. Dintr’un conflict local, devine război intre Răsărit şi Apus, — visul demult trâmbiţat al Sovietelor. Conferinţa de la Veneţia va fi amâ­nată. Nu se poate ţine un sfat final al păcii, înainte de a se fi clarificat pro­blema orientală, acest permanent vul­can în activitate. Până atunci intre Aliaţi începe a se da la lumină nemul­ţumirile. «Daily Chroai le“ învinueşte Franţa, că ar fi ajutat keminiştii, când directive militare şi furnizând materia­­lul de război. Pentru România şi Serbia, problema e şi mai alarmantă. Perspectiva transformării Mărei-Negre într’un lac kem­alisto-bolşevic, şi tulbu­rarea echilibrului de până acum în Bal­cani, ne va ţine cu ochi trezi, de veghe, gata să intervenim energic dacă des­­fâşurarea evenimentelor o vor cere.

Next