Patria, septembrie 1922 (Anul 4, nr. 189-211)
1922-09-15 / nr. 200
Cluj, Tineri 15 Septemvrie 1922 EXEMPLARUL Anul IV. # Numărul 200 Complotulo armă politică? Din Geneva Ligei Naţiunilor ni se comunică un fapt grav. Ştirea despre complotul unguresc împotriva familiei regale române a făcut în toate cercurile o adâncă impresiune, o iropresiune dureroasă nu numai sub raport omenesc, ci şi sub raport poltic. Anarha de gândire şi de acţune a cercurilor conduc*to*ra ungureşti, ale căror reg*turi cu complotiştii unguri o suslin zilele ce vin din Bucureşti, îndepărtează pentru multă vreme restabilirea păcii universale răsăriteană, care a fost leagănul marelui rîzboiu din 1914, rlmâcând şi mai departe un focar de nelinişte şi tulburări primejdioase. Ministrul de externe al Ungariei, contele Patriky, pentru a risipi atmosfera de răceala faţă de Ungaria creaţieiîn aceste ştiri a grăbit să facă unele de braţuri în chestiunea complotului. Nu declaraţiuni oficiale, In calitate de mini»tru și reprezentant al Ungariei, ci neoficiale. în calitat« • simpla ora partîcular. Acest »particular* nu cunoaşte nici toate amănuntele complotului, dar din câte a aflat şi a citit până acum, cred« că guvernul român este în această chestiune de complot — victima unui escroc internaţional, sau a unei bande de escroci internaţionali. Această iosmare »particularul* conte Bánffy a încorjurat-o de o serie de fraza de regret şi de osârdire a tuturor acţiunilor teroriste etc. »Atât omul particular, contele Bâffy. Propagânda ungurească merge, însă, mai departe. Ea r nu mai prez ntă guvernul român ca victimă, ci ca autor Complotul n’are nici o bază reală, ci este o înscenai*» H» ^ 0#„_ guvernul şi autorităţile de siguranţă, cari stau sub controlul guvernului, nu sunt streini. Şi toate aceste îmbrăcate într’o mantie de tot felul de insinuări injurioase la adresa Românei. Intenţiunea, pe care o urmăresc guvernul unguresc şi organele lui de propigandă este vădită. Guvernul unguresc vrea să scape de răspunderea, că tolerează pe teritoriul unguresc existenţa unei bande de terorişti, cari îşi întind activitatea şi dincolo de graniţele Ungariei actuale. Dar felul cum guvernul unguresc speră interesele ţării sale, are pentru noi numai o importanţă secundară. Cel mult ar putea să ne servească drept îndemn şi nu neglijăm nici noi informarea şi lămurirea opiniei publice din streinătate. Importat ţi reală are pentru noi numai atitudinea guvernului românesc în faţa complotului unguresc. Au trecut mai bine de două săptăsincer şi devotat, a unicului apărător al Coroanei. Această atitudine da partid politic a guvernului o constatăm pe toate terenele viaţii publice. Totul în ţara aceasta interesează guvernul numai întrucât poate servi interesele sale de partid. Persoana Regelui, actul istoric al încoronării, administraţie şi justiţie sunt privita numai prin prisma intereselor partidului liberal. Din toate se făuresc arme politice, din toate se storc argumenta cu cari să se sprijiniască şubreda bază morală de existenţă a guvernului. Rolul guvernului nu poate fi însă, redus la această acţiune negativă. Interesele superioare ale ţării cer sancţiuni severe împotriva tuturor complicilor morali şi fizici ai complotului Siguranţa Statului român impune guvernului o atitudine naţională, o protestaţiune energică la Budapesta — ca primul început de măsuri de represiune. Guvernul are în faţa nouălor intrigi ungureşti datoria imperioasă să publice întreg dosarul acestui complot ca opinia publică din streinătata să fia lămurită şi prestîgul ţării, atacat prin Insinuările ungureşti, rehabilitat. diciu, că guvernul are nota rai sa fie măsurile dictate de demnitatea şi siguranţa Statului român. Din mărturisirile complotiştilor arestaţi, din documentele găsite asupra lor, din calitatea de ofiţeri unguri a celor arestaţi, este dovedit mai presus de orice îndoială, că autorităţi oficiale ungureşti, sau — în cel mai bun caz pentru Ungaria — organizaţia şi susţinute şi protejate de autorităţile oficiale ungureşti, sunt autorii ooosului complet. Şi cu toate aceste vedem, că ministrul nostru la Budapesta n’a primit nici până azi nici o instrucţiune să intervină la guvernul unguresc pentru desfiinţarea şi urmărirea organizaţnilor de terorişti. In faţa dovezilor clasice despre complicitatea anumitor cercuri ungureşti adunate de Siguranţa noastră am fi aşteptat, ca în ce mai scurt timp să auzea, că ministrul nostru de la Budapesta, reprezentantul ţării româneşti atacate în siguranţa ei, a fost însărcinat să aducă la cunoştinţa guvernului unguresc, că până la darea unei desăvâşite satisfacţiuni ţara noastră rupe relaţiunile diplomatice cu Ungaria şi şi recheamă reprezentantul oficial din capitala Ungariei. In schimbul acestei atitudini de demnitate naţională vedem, însă, că guvernul român făureşte şi din acest complot o armă de luptă politică şi vedem că acest complot îl interesează numai întrucât stă în funcţiune de interes de partid şi numai întrucât poate fi exploatat în interesul partidului liberal. Oligarhia liberală se mulţumeşte cuglorial că autorităţile de siguranţă au descoperit la vreme un complot care, dus la îndeplinire, ar fi avut consecinţe incomensurabile. Atâta îi ajunge la să se prezinte din nou ln lumina falsă a apărătorului pentru, fie contra partidului naţional,:« angajează întru nimic conducerea acestui partid, care nu are nevoie de presa streină pentru a lămuri opinia publică românească asupra vederilor şi hotărârilor partidului. Sfârşitul se apropie Teama guvernului, că nemulţumirile mari ce s’au produs in toate straturile poporului in timpul celor câteva luni de stăpânire liberală, — vor izbucni cu violenţă în toamna aceasta, termin până când s’au amânat toate promisiunile, — se oglindeşte foarte bine îa felul cum priveşte chestiunile la ordinea zilei ziarul „Viitorul*, întâi In chestia funcţionarilor. Pe când consiliul de miniştri a căutat zadarnic să găsească o soluţiute, oficiosul partidului liberal crede că mai poate prosti pe cineva spunând, că „din cauza chibzuinţe! organizaţiei financiare se speră într’un excedent şi într’o mărire de disponibilităţi cari vor permite o mărire rezonabilă a salariilor slujbaşilor Statului*. Care chbzuinţă? Ce organizaţie? Speranţe? Sunt sătui de vorba funcţionarii, cari văd apropiindu-se iamna fără lemne, fără alimente, fără haine, încălţăminte, fără nici o nădejde în vremuri mai bune. Traiul devine dinzi în zi tot mai scump. Copiilor le trebue cărţi la şcoală. Părinţii trebue să plătească taxe de tot felul. Mizeria omului creşte şi «Viitorul* găseşte cuvinte de mângâiere . »Puţină răbdare, încredere în cei ce conduc frânele ţării, şi o cât mai puţină încredere în campaniile interesate şisincere ale opoziţiei, şi vom Am dat la iveală cazuri precise , cum este acela al prefectului din Maramureş. Locuitorii acestui judeţ au înaintat o plângere către guvern, prin care arată că o bandă constituită în frunte cu prefectul şi fratele acestuia, exportează în Cehoslovacia mari cantităţi din porumbul contigentat, iar ceea ce rămâne este vândut populaţiei cu 3540 mii lei vagonul, când preţul fixat de minister este 18 mii. Este deci firesc ca lipsa porumbului să se resimtă chiar în regiunile în cari există in cant taţi suficiente pentru îndestularea populaţiei. Intr'un consiliu de miniştri s’a acordat un credit de 200 milioane lei pentru aprovizionarea cu porumb a , regiunilor in suferinţă.* Faptul, însă, nu împiedică pe speculanţii nevoilor populeţiei, să şi continue afacerile personale, transformând sprijinul pe care guvernul înţelege sa-l acorde celor nevoiaşi, intr’o şi mai rentabilă posibilitate de îmbogăţire. înainte de toate, guvernul avea obligaţia să asculte plângerile şi sa dea curs denunţurilor ce i se trimit din toate colţurile ţării, îndepărtând din fruntea administraţiilor judeţene, pe singurii vinovaţi ai acestei stări de lucruri. Altminteri acest ajutor bănesc va înlesni şi mai mult operaţiunile necinstite ale speculatorilor, iar populaţia rurală va trebui să suporte şi mai dupate lipsurile de totfelul. Organizarea ajutorării „regiunilor în suferinţă* trebue să înceapă prin înlăturarea celor necinstiţi de la conducerea administrativă: Hymans, Robert Ceai, Imperiali, Ishi şi Bellegrade. Discuţia asupra dezarmării urmează de câteva zile în comisiunea cu acelaş nume. După dl Fisher delegatul Angliei, a luat cuvântul dl Jouvouel, delegatul Franţei. Dsa a recunoscut nevoia de a se face consultări periodice asupra nevoilor militare. Reprezentantul Franţei a declarat că ţara sa ar fi recunoscătoare dlui Cecil, dacă ar stabili o aplicare practică a pactului de garanţie ntre Statele europene pentru a se putea purcede simultaa la reducerea armatelor. Pactul de garanţie trebue să precedeze reduceri armamentului, e nevoe de o dezarmare morală, care e posibilă numai în urma unei înţelegeri intre Franţa, Anglia şi Africa. Numai după pilda dată de acestea trei State, s’ar putea aştepta ca şi celelalte ţari să urmeze acelaş drum. * Se ştie că cu prilejul sesiunei Ligii Naţiunilor Ungaria încearcă un nou să fie primită. Cercurile engleze sunt câştigate pentru aceasta primire, după ce dl Lloyd George a declarat ca Anglia e pentru primirea in Ligă a tuturor ţărilor. Ungurii nâdâjduesc să le fie binevoitori, de data asta şi reprezentanţii Franţei. Corespondenta din Geneva a ziaruluiJournal des Débats* prin deosebirea ce ie stanileşte între Apponyi, reprezentantul din anul trecut al guvernului maghiar şi între contd de Banffy, reprezentantul de azi al Ungariei, lasă să se întrevadă convingerea ce ar domni în cercurile franceze că cu Ungaria de azi se poate sta de vorbă. ■ ne cereare lui inycMiare O chestiune, care preocupă toate sferele comerciale, este neplata cotei contingerate de către organele de staţii, cari luând în primire cerealele cu preţuri maximale, nu le-au achitat nici până acum. Chestiunea e mult mai serioasă însă: regimul contingentării, a fost pus la cale sub pretextul alimentării consumului interior la preţuri reale. Or acestor mărfuri li s’a dat o destinaţie cu totul alta şi puţinele porumburi distribuite în ţară, au obţinut preţ de speculă, pe spinarea consumatoruui şi în prejudiciul deposedaţilor. CRONICA ZILEI Saşii şi exproprierea. Ziarul săsesc din Braşov publică un articol, neobişnuit de violent în “presa săsească, despre felul cum se face exproprierea pământurilor săseşi. Articolul începe , p poate fi întrecută şi se apropie de cinism, şi fără să ţină seamă de cele mai elementare necesităţi ale administraţiei orăşeneşti şi ale locuitorilor, înfîrerga proprietate a oraşului Reghinulsăsesc a fost expropriat... Că legile au fost în mod arbitrar interpretate sau în anumite cazuri /Sti nesocotite, nu ne mai surprinde după multele experienţa ale timpului recent...* Ca presa săsească, de obicei stat de apatică, să fee acest ton violent nedreptatea liberală trebuie să fie Intr’adevăr mare. * Oficiosul liberal »Viitorul e tte mai găsind arme cu ca să combată partidul naţional îşi ia refugiul la ziarele ungureşti locale, din care scoate, pervertindu-le și falsbăndule, anumite pasagii de articole în chestiunea congresului de la Alba-Iulia. Am dovedit în repezite rânduri falsurile săvârșit* /îs UHmvul* ai nm siwtf.im. stajs* constata cu toţii în scurt binefacerile unei guvernări inspirate de grija binelui public şi de propăşirea ţarei“. Da? Să mai aşteptăm? Până când? Ne spune iarăşi ziarul oficios al partidului liberal: „până ce opera guvernului în general, prin normalizarea finanţelor, prin ridicarea creditului extern, prin ameliorarea permanentă a traficului pe căi ferate, prin poetica de economii, şi prin buna gospodărie a Statului, va aduce o buna stire nerală“. (A se vedea „Viitorul* din 13 Sept. c) ! In aiurările sale organul guvernului vede strângându-se tot mai mult cercul de fel al nemulţumire! generic în jurul celor de abatere, rari au tot fîgăduit şi nu s’au ţinut de cuvânt. Sfârşitul s’apropie. Cei dintâi sunt însăşi slujbaşi Statului, cari vor cere în congresul lor demiterea guvernului, care, în loc să cerceteze de aproape suferinţele funcţionarilor, mai indivznesc să spună prin ziarele sale, că nemulţumirile tor s’ar datori unor elemente agitatorice, faţă de cari trebuesc luate uugtri disciplinare. In al doilea rând vine poporul, massele de joi, mulţimea cetăţenilor de toate categoriile, dela sate ca şi de la oraşe, care nu mai porte suferi greutăţile, sarcinile tot mai apăsătoare, impuse de stăpânirea incapabilă a liberalilor, cari sub cuvânt deeconomii au dezorganizat serviciile publice, lăudâindu se cu organizarea financiară a Statului, când toată opera lor se distramă,ca orice opera ce, se clădeşte pe nepricepere şi pe cârpeli Asăzi şi ce mai naiv’ cetăţean s’a convins că stăpânirea liberă,ă duce fata la dezastru. »Niţică răbdare“,, să aibă guvernul şi va vedea cum in faţa tartanei, care se pregăteşte dir, toate părţile, va trebui să plece de la putere spre a nu fi măturat de vijelia care se apropie._____ Cauza lipsei de porumb Lipsa de porumb în populaţia doia sate se resimte in tot cuprinsul ţării dar mai ales în Ardeal. In judeţele de periferie ale acestei provincii, sunt sate întregi în cari lipsa acestui aliment de primă necesitate, a adus la disperara populaţia, iar în altele micile cantităţi ce mai există încă pentru consumul locuitorilor, se vând pe preţuri de două şi trei ori mai mari decât cele fixate prin ordonanţa contigentării. Singura cauză a acestei situaţii penibiie este — s’ar părea absurd — însăşi contigentarea , deoarece rezerva ce inbuia păstrată din cantitățile forumbului de export, pentru consumul intern, a fost speculată de autoritățile administrative sau exportată, în schimb __________________________I . V . T. /11 .32 ... --- NOTE Sufletul zahărului Masterimek, prietenei tuturor misterelor, e slăvit pentru împlinirea celor şasăzeci de ani da viaţă roditoare. Fii atât de blând tovaraş al florilor va trăi de bună seama cât cei mai bătrâni moşnegi ai pământului; un atât de iscusit urmăritor al albinelor va mai feri încă mulţi faguri în coşniţele literaturii. Intr’o epocă de realism exagerat, care căuta cadavre în băligare, opera lui Maeterlinck a rezultat pf r’că dintr’o graţie divină ca credinţa sfinţilor medievali. Aparaţia lui a fost salutată de câteva glasuri, cari cântau osanale acesteiShakespeare al incoştientulii.* In cele din urmă Maetarl nok — păşind pe urmele lui Novalis şi al tuturor idealiştilor cari trăind în lumea aceasta ştiau totuş că , totul e o numai un simbol“ — nu fi cea altceva decât să trezessscâ în harpa sufletului^ uman nişte acorduri de mult adormite. Cuvântul ascunde înţelesul lucrurilor şi pen- tru ca să poţi lua visul, ce acopere chipul de peatră din Sais, trebuie să-ţi încerci no- trocul pe poteca tăcerii. Inconştientul, visul, aiurarea, instinctul, idioţia — sunt expresia imediată a absolutului. Maeterlinck într’o vreme când se pierdusa aproape cu des»?-j vârşire simţul pentru lucrurile „Ireale“ şi to- iuş atât de evidente ale lumii de diacolo, ai golit coşul absolutului peste pământ. Şi oamenii s’fiu bucurat. Maeterlinck a descoperit inteligenţa flori- lor şi morala albinelor ; el s’a coborât in viaţa orbilor şi a copiilor ridicând înalte simboluri din câte-un gest cum nu se poate mai simplu al acestora; el ne-a arâtat comoara suaeilor şi frumuseţea sufletului; el a ridicat spre conştiinţă tot ce e viaţă de dobitoc şi buruian?, şi a coborât în conştient tot ce e omenesc. Se poate o mai frumoasă înfrăţire generală ? — Dacii Maeterlinek a păcătuit cu ceva, nu ştim; cel mult prin aceea că uneori e prea dulce. Un critic, unilateral dar cu unut simţ estetic, vede un Maeerlinek una din florile burgheziei şi-l aseamănă cu un delicios personagiu din piesa * sa despre Pasărea albastră, cu „sufletul za- • hărului* care se coboară întrupat in fiinţă o menească de pe dulap — îşi rupe degetele de zahăr şi si le împarte copiilor. Copii sunt intelectuală Europei, cari sug şi nu se mai satură. Poate cu împlinirea celor şasezeci de anii viaţa acestui post gânditor, Teatrul Naţional din Cluj se insula să joace ceva din bogata ■ sa opera. Guvernul tace... Am somat guvernul sS răspundă: 1. Când şi unde a afirmat ziarulPatria, că Familia RegalS ar cheltui din fondurile secrete şi că situafiunea financiara a Familiei Regale ar atârna de înstituţiunile unui partid? 2. Când şi unde şi cine dintre conducători! Partidului Naţional făcut apel la continsul cari lucrează In numele teroriştilor din Budapesta ? Somarea noastră a rămas fără răspuns. Ştiam că va rămânea fârâ răspuns, căci noi putem dovedi câ guvernul a falsîficat scrisul „Patriei“ cu Intenţiunea criminală de a induce In eroare pe Rege. Oficiosul guvernului „Viitorul“ săvârşeşte însă o nouă infamie când pervertind un articol scris înainte cu două zle caută să Inducă In eroare opinia publică să creadă că răspunde la somarea noastră. HnţU de urnă tac! Dar nu vom tăcea noi! . n i m i iii mi ■!■■■— ■ wmmmm&mmlmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmimmm Chestiunile cari se vor dezbate în sesiunea actuală a Ligii Naţiunilor sunt de cea mai mare însemnătate şi pentru ţera noastră. Atât dezarmarea cât şi primirea Bulgariei şi Ungariei în Societatea Ligii popoarelor, au fost obiect da dscuţii la întrunirea de la Praga a Micei Antante, şi dasigur în amândouă chestiunile Mica Antantă va fi solidară. * ' Dl Hymans a arătat că Societatea Naţiunilor a îndeplinit mari procese în opinia publică. Neîncrederea şi indiferenţa încep să scadă. D. Hymans insistă asupra urgenţii şi ajutorului de lat Austriei şi asupra ajutorului ce Societatea Naţiunilor trebue să-l dea armenilor. Armenii vor un cămin naţional. Societatea Naţiunilor e capabilă să organizeze acest cămin dacă cu »»» v/âivuivu jiurdu? iuvereaare ii încredinţează această sarcină. Dl Nincîci (Iugoslavia) a aprobat acţiunea consiliului în chestia minoriţloî. De asemenea, în Albania, acţiunea consiliuluî a întronat liniştea. Intre Albania şi Statul sârbilor, croaţior şi slovendor, s’au restabilit legăturile de încredere. Dl Ninci ei a cerut o acţiune energică şi promptă în interesul pentru a se salva Austria. * Dl Hanotaux (Fracţi) a declarat că Societatea Naţiunilor răspunde prin fapte precise la învinuirile ce i s’au adus că nu ştie să lucreze. Metoda şi spiritul Societăţii Naţiunilor îi garantează succesul. Fidelitatea faţă de pacet, respectul faţă de angajamentele luate supunerea la decizarnic, luate anime ază toate Statele membre ale Societăţii Naţiunlor. Opinia publică trebue să acorde încredere Socetăţii Naţiunilor pentru opera sa atât de eficace. rwncuru rum 11 »Viitorul* atacă mereu tripourile doi* Sinai» şi Constanţa. Oare liberalii să nu aibă nici un capital învestit în întreprinderile dlui Marcay? * O «iţă de miere de cala ferată ! Nu ştim dacă directorul general al Cfr. şi ministrul comunicaţiilor au luat cunoştinţă despre ea — ocupaţi să-şi lichideze incidentul personal, e probabil că nu o cunosc; de aceea le-o comunicăm noi pe această cale (o cale mai puţin periculoasă decât aceea a dlui Tancred Constantinescu). Dela Liga Naţiunilor I — Adunarea plenară a Ligii Naţiunilor va fi convocată numai peste câteva zile. Lucrările s’au început şi continuă Ineromisiuni, şi subaomisiuni. Comi- 1UMERIDE O Uiiversitate veche Sunt o sută de ani de când s’a ţinut Întâiul congres al naturaliştilor sub prezidenţia celebrului filosof şi naturalist Lorenz Ocken. Zilele din urmă s’a serbat jubileul acestei sute de ani la Universitatea din Praga, şi cu ocazia aceasta un profesor a ţinut o conferinţă interesantă despre vechimea acestei universităţi. Ea a fost întemeiată in 1348; cu are cuvinte una dintre cele mai vechi ale Europei, împăratul Carol din acele vrei a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a ridica universitatea la înalt nivel. Dinte epocile ei de înflorire fără îndoială cea mai însemnată a fost in veacul al XVI-lea când Tycho de Brahe şi Keppler au instalat observatoarele lor astronomice în Praga. Observaţiile rigroase ale celui dintâi au servit drept bază descoperirea cunoscutelor legi ale mişcării planetelor făcute de Keppler, cari au dus apoi la ideea genială a lui Newton despre gravitaţia universală. Universitatea din Praga are tradiţie din belşug. Mai amintim că aci s-a ţinut în 1837 al doilea congres al naturaliştilor, la care au luat parte fizicianul Doppler, anatomul Czermak ş. a. Mai în urmă chiar Einstein a fost pentru Surt timp decent în vechea Capitală plină de medievale amintiri. A*WKC * COIP După înfrângerea greacă Problema strâmtorilor Invazi acută — Spre un acord aliat — Anglia va apăra neutralitatea strămtorîior înfrângerea armatei greceşti în Asiamică, va complica din nou şi Îndestul de grav, situaţia internaţională. Căci nu e vorba de o simplă nenorocire căzută asupra unui mic popor, cum spune în proclamaţia sa, Regele Constantin. Biruinţa kemaliţiilor primejdueşte neutralitatea strâmtorilor şi ameninţă să facă din Marea Neagă un lackemalistobolşevic, inaccesibil celorlalte puteri. Felicitările Sovietelor de la Moscova adresate guvernului din Angola last să se vadă îndestul de străveziu această nădejde. Barbaria turcească Întovărişită cu nebunia desnădăjduită a Sovietelor, va încerca din aceasta victorie să aţâie din nou focul in Orient, cu speranţa că de acolo flăcărilor vor mistui din nou Europa calmată pentru moment. Oştirea rispa'l* viMarâlbî’bat'C&sh' urcon-Jitmle de armistiţiu ale turcilor se cere evacuarea complectă a Asiei minore şi Traciei, inclusiv Constantinopolul, de către trupele greceşti, — adică din nou o stare de fapt care să dea naştere la unalt război balcanic. Guvernul britanic, întrunind la Downgstreet sub preşidenţia lui Lloyd George, a lăsat destul de limpede să se întrevadă hotărârea de a se opune categoric oricărei conpesiuni de teritoriu european , maliştilor şi mai ales în peninsula Galipoli. Nu s’a publicat Încă nici un comunicat In această privinţă, dar presa engleză se simte autorizată a da publicităţii această hotărâre, cum şi aceia de a menţine libertatea strâmtorilor, concesiile acordate Greciei in Turcia şi protecţia minorităţilor creştine din Asia Mică. Deci dupâ ce au învins pe greci, kemaliştii se trezesc în faţă cu hotarîrea fermă a Angliei de a nu le îngă. . . 1-----------. —i—I- -i: — „ Uiuiui pn wuo on in uafiwu, aliate de ocupaţiune, în Orient, deocamdată au ordin să proteguiască coloniile streine fără protecţie, cum sunt olandezii şi elveţienii, şi să inieznească plecarea refugiaţilor. Ceiace nu înseamnă însă, că aceste trupe, cu misiunea redusă pentru moment la acest rol de simplă administraţie, nu vor fi gata să intervie direct în conflit, când interesele Aliaţilor o vor cere, şi când kemal ştii nu s’ar supune hotărârilor luate de Consiliul Suprem. Pe de altă parte, la un banchet dat pentru serbătorirea victoriei la Angora, corpul diplomatic de faţă, a aplaudat cu entuziasm propunerea delegatului sovietic de a încheia o alianţă a popoarelor orientale, pentru a scăpa de influenţa occidentului. Lupta îşi lărgeşte perspectivele. Dintr’un conflict local, devine război intre Răsărit şi Apus, — visul demult trâmbiţat al Sovietelor. Conferinţa de la Veneţia va fi amânată. Nu se poate ţine un sfat final al păcii, înainte de a se fi clarificat problema orientală, acest permanent vulcan în activitate. Până atunci intre Aliaţi începe a se da la lumină nemulţumirile. «Daily Chroai le“ învinueşte Franţa, că ar fi ajutat keminiştii, când directive militare şi furnizând materialul de război. Pentru România şi Serbia, problema e şi mai alarmantă. Perspectiva transformării Mărei-Negre într’un lac kemalisto-bolşevic, şi tulburarea echilibrului de până acum în Balcani, ne va ţine cu ochi trezi, de veghe, gata să intervenim energic dacă desfâşurarea evenimentelor o vor cere.