Patria, octombrie 1922 (Anul 4, nr. 212-236)

1922-10-28 / nr. 234

Ulii]. Sâmbătă 28 octomvrie 1922. LEU EXEMPLARUL. Antd. IV. # S­amărui. 234 Politica interni a României Cu prilejul articolului dlui W.Setosi-Waîsim Am reprodus în numărul trecut al ziarului articolul dlui W. Seton Wataon (Scotus Viator) In legătură cu politica interns a României, — scris de dist­i­­sul şi sincerul prieten al ţîrii noastre cu prilejul serbărilor încoronării, şi pu­blicat în marele ziar englez „Times*. Dl Scotus Viator nu va putea fi în­vinuit de nimi, că e parţial sau cu prejudecăţi în aprecierile ce le d«ca asu­pra politicei noastre in­terre­sre cu­vinte de laudă pentru partidul naţio­nal, re­cunoscând şi meritele din tracat ale partidului liberal. Disstreabă obţi­nerea noastră deja în oronsie, dar arată în aceesşî vreme vina liberalilor de-a f provocat areastă abţinere­ Recunoa­şte tăria principiilor partidului naional, spunând în aceea « vreme că în tactica da lup­ă ponte fi slab, şi înfierând după merit felul cum liberali! au făcut ulti­mele alegeri. Așadar, nu poate fi vorba de o ju­­drcst* părtinitoare. Nici nu se poate, dealtfel, presupune, ca un om de mă­rimea diai Scotus Vittor, de o perfectă •cinste profesiomlâ de publicist, să nu relate­ze lucrurile decât aș* cum Ii po­runceşte conştii nţa. Dar ds* e un om care a p&Vuns adânc cauza relelor care bântue poli­­tica­ noastră internă dela orice încoace. Dsa pane, dîntr’una, degetul pe rana principală scriind: „Răposatul Rege Carol guverna Ro­­rrânia după un ingenios sistem de ro­bsţie, ceeace a devenit însă foarte greu «cum după transformarea valorilor e­conomice șl sociale, operate d« rîzboi, de reform* agrară, și, înainte de toate de int'oduuerea votuîui univers d: Sin­­giral m’jloc de a asigura a majori­tate impar Hegre vreannia d’n par­tideit dinainte de război din Român'* este presiunea electorală, folosiţi cu implini conştiinţă în scopul de a fal­sifica voinţa poporului. Cu alte cuvinte, domina şi guver­nare­a» unui singur partid, mai ales a unuia dintre partidel­e vechi, — nu se mai poate menţine decât prin falsifi­carea voinţeî naţionale. Şi, o astfel de guvernare, nu poate fi decât a­­ceea a chronitismului da p?rt?d, cel mai primejdios dintre absolu­tiste. Ceea ce fă­cea răposatul Regi Carol, nu se mai poate face azi la era votului universal. Singurul regim ce se impune e acela al guvernelor de coa­liţie. Iată, într’adevăr, rana principiu a boltei politicei noastre Interne. Parti­dele vechi nu înţeleg că „rotaţia in­genioasă“ de subt regele Carol, cu care ele a fost obişnuit, nu se mai poate pune azi în practică. Cu toate probele contrare, el încearcă mereu­ rotaţia ab­solutismului de partid, uimările nu pot fi decât acele pe care le vedem azi nu numai noi, ci le vede şi strerifi­­tatea. Dl Scotus Viator, ca un observator imparţial şi în aceeaşi vn­uns sincer prieten al României, di astfel deplină dreptate partidelor democratice din Ro­mânia, şi îndeosebi partidului naţional, rare de patru ani nu face altceva de­cât să evite dezastrul concepţ­ei guver­nării printr’un singur partid, care nu poate avea decât majorităţi alese pe căi ilegale, dar nici­odată asentimentul majorităţii opiniei publice. Noi am stă­ruit da nenumărate ori asupra acestei concepţii nenorocite, şi nu am dat înapoi cu lupta noastră pentru un gu­vern parlamentar şi v­eaţî de Stat adevărat constituţional nici când eram luaţi în râs de aderenţii guvernelor de partid. Dl Scotus Viator scoate din acest viţiu fundamental al regimului politia din România toate anormalităţile vieţii noastre politice: alegerile frauduoasa, guvernarea prin decrate-legi, lupta detruptivi între pari­dele politice, „pri­mejdioasa tendinţă de-a împinge noile teritorii şi vechiul Regat în tabere po­litice opuse*, cre­area în mod artificial de opin­e politice duşmănoase, cu un cuvânt primejduirea armoniei dintre diferite provincii ale R­­atului, şi a celei dintre naţiune şi Monarh. E acelaşi fel de a vedea pe care l’am accentuat şi noi de atâtea ori, ca şi celeb­ite partide democratice, ca şi cei mai distinşi bărbaţi ai vieţii noastre publice, ntinregimentaţi In partide po­litice. Vor putea vechile partide, şi în spe­cial, cel liberal sa creadă că de sin­gure, cu principiul guvernării unui sin­gur partid, rh dreptate? Când rezultă, t i« acestei politice sunt relevate de oameni ca Seton Watson, când de de­­su­ere România de patru ani? Partidul naţional, pe care dl Scotus Viator, îl cunoaşte din Iu­dith trecuta Iul de fobie, şi-s fi­cut datoria către patrie şi fie face chiar cu preţul de a sângera din atâtea sentimente nobile pe care nu şi le poate manifeste din vina absolutismului de partid. Dl Wilson spune că partidul raţional „tare în convingeri, deşi poate fi slab în a­a­rsevifm­,­­ oferă cele mai bune spe­ranţe pentru viitorul României". „E! cere o guvernare democratică, alegeri curata şi un parlament care să exprime adevăratele dorinţe ala corpului electo­ral*. Şi aceasta o scrie după ce desa­­probă neparticipa­rea noastră la încoro­nare, ca o dovadă că setul nostru nu poate fi interpretat de oamenii conşti­enţi ei străinătăţii decât ceea ce a fost un adevijr: un ret care privea politica­ noastră internă, şi nici decât valoarea­ actului încoronării. Distinsul nostru prieten accentuiază că România­ Mare nu se­ poate guverna] încontinuu, „sfidând opinia publică din­­ Transilvania*. O restabilire a armoniei­­interne ar crede şi dsa absolut necesară şi ur­l­gintă. Şi, ca şi toţi acel® carei cunosc? roliţiiia dintre partidele politice din Ro-­­ mânia, şi mai ales culisele în cari se­ decide la noi soarta politicei interne, dl. W. Seton Watson năd&jdueşte a vede», restabilirea acestei armonii „cel mai­ arz\toare dintre problemele­­arzătoare ale ţârii\ In „rolul unic pe care l-ar putea avea Dinastia'. CRONICA Ui El O insultă liberală. Cu priitjui În­coronării, un grup da studenţi univer­­s'Uri din Cluj au ţinut să sî ma -.lies- j teze simpatia pentru partidul naţional­­ şi conducătorii lui, dnii Maniu, Vaida şi Goldiş. Ioreg’s’râhd «ceste manifestări rul* îi numeşte pe aceşti studsCţi uni -­versitari „agenţi şi dlui Vaida". „Viitorul” are dreptul să critice ati­tudinea studenţilor universitari, dar n'are dreptul să insulte. împroprietăririle —■ Cum au dat liberalii pământ, ţăranilor? — Când am spus de atâtea ori, că mi­niştrii libterali de­geaba tot umblă cu pluguşorul ps­is site ca sub forma de împărţire a pământurilor să şi câştige o popularitate ieftină. De­oarece opera miniştrilor voia­ s­­orî, nu este decât Îndeplinirea, I ech tablă a legii elaborată de Consi-* liul Dirlgsni, căruia sa datoreşte Ii f niştea de plisă acum 1* ța*ă, căci dîhî început a’a det pământul ţăranilor,' bine înţîleB, sub at­endare forţată, până, la stablire*. actelor juridice de faptică! împroprietărire. Era doar chestiune de împă­cra a­ tuturor necesităţilor social-agrare, am-ş­părţirea pământului potrivit spiritului just al legii elaborate, ceea ce nu pu­teau pătrunde liberniri, mânaţi in Ar­deal de scăderiie celui mai urât poli­ticianism, încât astăzi după obositoarele plimbări ale veselului conu Alecu pe la brazdele cu boabe de sem­eţe ale ţâra­­­nilor, după oratoria de bâlelu a mi­niştrilor pe la diferitele banchete costi­sitoare. Însuşi guvernul liberal este si­it să recunoască insuficienţa împroprietă­ririi făcută de lberali. Ministrul a­­griculturii a depus, cu ocizia sesiunei parlamentare extraordinare, un proiect de lege, prin care se reorganizează co­mitetul agrar, gîsindu se acest organ su-* perior de punere în aplicare a legii a­­grare lipsit de orice rost. Organizarea din nou a comitetului a­­grar se zice că s’a și votat in grabă de parlament, avându-se învedera gra­vele neînţelegeri, cari s’au produs­­printre cei împărtăşiţi cu pământ şi­ între cei Îndrepţi­ţi, după lege ca să­ fie împroprietăriţi. Comisiunile locale­­ şi cele judeţene au comis mari nedrept tăţi, de sigur ţinând seamă de tet­re sals politica sie partidului­­ berel, încât, astăzi trebue să sa revină asupra celor1 mai multe acte solemne de îmaroprie­­tărîre, cari nu erau decâ trageri st;âcolî de brazda pe pîmântul mult aşteptat ds fergnimsa noastră, însuşi guvernul recunoaşte în m ti vele, prin căra «duce­i» , de morgi­­olzsre a comitetului agrar, că opora­rit împroprietărire n’a fost dreaptă, întru cât cais două pomlaiul!, ex­a îoci­ă , cea judeţeană, puteau să greşiască în hotărârile lor, fără ca comitetul agijtr să aibă atribu­ţiunea bine definită de a judeca în merit apelurile împotriva celor două instanţe, astfel că hotărârile pri­pit a duse la Împărţirea pământuri’,­­ rămâneau definitive. Prin reorganizarea Comitetului s- ar guvernul liberal departe de a se găr­d să îndreptase­ greşelile mari, pe cari le-au copris cele două coarsiuni, cea locală şi cea judeţeană, de împroprietă­riri*, la ordinul politic al prefecţilor şî parlamentarilor de urne furaţi dimpot­rivă nu na putem aştepta dsrâ‘ Li o nouă ned'sptats deghizată. Comitetul eg­‘al, reorganizat cu atri­buţii de anulare a sentinţelor date fâi vifor la îrhpărțrea pământurilor, d­p? u­mbag­ul comun uz­­at de Lbsrrli .n­­s«atmifc cs tot ce s’a fi cut în materia ds împroprietărire sub liberali este su­pus unei noul revizuiți ds drept, efica­ce va răsturna întrefg* conceptions a l'g t «grare, reducând totul la capriciul politic al comu­etulri agiat, reformat de liberali. .­­. Educaţia politică a maselor Activitatea dlui V. Goldîş Am fabricat in numărul treci al ăiarun­lt un raport des­pre adinearta circumscripţie a partidului naţ­onal, ţinută la Chişină, judeţul Aradrlm. Vice-prez­­entul partidului naţ­on­or dl Vasile Goldtiş a şti­ut şi cu acest pu- Ict unul din acele clare şi puternice discursuri tari sunt o adevărată con­tribuţie la educaţia politici a maselor şi cu can­d sa face totdeauna aceia impresie adulcî ce nu se uită Viceprezidentul partidului nostru, de dina­s’a restabilit din boala care la ţinut la pat în vremea campaniei electorale din prmăvară, îşi jertfeşti tot timpul liber eiucaiki politia a naşelor, îndeosebi judeţul Arad e cai’ier ai Îh l­.ng şi în lat de distinsul nostru fmritiş, însoţit de membii devotaţi ai part­iului nostru din Arad. După o întâie serie de adunări poporale ţi­nute la incipatul verii, i-a urmat alia care se continuă şi acum. Dl V. Go­dş­e, dint­e acei fruntaşi ai partidului nostru care urmează ca sfinţenie tradiţia, şi in luptele pol­tice pune fondul primipal pe neîntrerup­ul contact vU cu poporul, pe infor­maţia şi educaţia lui politică a mase­lor. Dsa ştie că luptătorii­ convin ,# de ade­vărurile luptei ce se dă, sunt cel mai preţioşi cooperată i intru câştiga­rea biruinţii, şi cu un simţ sincer de­mocratic, dsa apreciază la justa lui Vidoare sprijinul pe popor in luptele politice de azi. In aceeaşi vreme vice-prezidenţii noştru aduce servicii nepreţuite parti­dului naţional întru cat programul politic al acestuia îl trece in convin­gerea adâncă a maselor, ca toate prin­cipiile lui prof­amatice, printr’o expu­nere poporală dintre cele mai date şi­­printr'o putere de cortingere căreia numai sinceritatea desăvârşită îi poate împrumuta căldura ce cara ur­zeiază vorbirile Vice-prezidentului nostru. Intr’o vreme când alte partide po­litice cred că e de ajuns să ţi trimiţi agenţii electorali, de obicei oameni cu puţină răspundere, în milocul popo­rului, in gura plină de vorbe man sa­u de biridi. Intr'0 vreme când sav­ana de educatori politici ai maselor, Cete mai multe partide o lasă pe umeri demagogiior, di V. Gold­a, convins de necesitatea menţinerii trad ţm parti­­dului naţional, se coboară, cu întreaga sa autoritate, in mijlocul maselor bu­curos şi cu drag. O pildă de u mai pentru toţi. Judeţul Aradului e azi complet re­organizat, iar masele lui de ţărani luminaţi stau zid in jurul dini Vaslu­ Goliiş şi a partidului naţional. Vari­a însufleţire, vechiul dor de luptă, de care ţărănimea din aceste părţi a dat de-atâtea ori dovadă, e iarăşi via. Masele luminate şi organizate îşi cu­nosc conducătorii, ştiu drumul, ele a­­şteaptă numai semnalul. Răspunsul dlui i luiiu Maniu — Preşedintele partidului natio­nal spiribsra caiomiîle prmului­­mln lstru — Din «fanţi „.AdevămI*, ,Este Ini ’adevăr uimitoare au pbrticialitatea a» care dl Brătianu tratează minuţia grea, în care se găseşte tma din toate punctele de v dsre. Ut p ro că dl B.­âilanu a măsurat cuvintele sale după so­cietatea restrânsă în care se gă­sea, ţinând şedinţa clubului li­beral de astă dată la ministerul de externe, iar it in Dealul­ Mi­­tropoliei, probabil pentru a exclude din discuţie chiar şi numai pe cei doi trei deputaţi opoziţiostişti, care puteau eventual să ia cu­vântul. In­ ce priveşte afirmaţia dlui Brătianu că partidul naţional ar fi adresat memorii In streimătate, dacă este exact că dsa s’a expri­­mat astfel, ca este un curat nea­devăr şi e mai mult de cât un­mitor că un prim-mi­nistru el ţi­ţei poate să se preteze la astfel de­ opusături. Dl Brătianu e în simaţie a şti mai bine decât ori şi cume că partidul naţionali au mie obişnuit a a lucra cu memorii şi înţelegeri secrete. Partidul naţional spune pe faţă şi fără înconjur tot ce are a sputer­ii chiar asta e es-l doare pe dl Brătianu. Adevărul îl doare pe dl BÎAtianv, dar ds aceasta nu sun­tem noi vinovaţi, ci politica dsale deteste­bilă care sperăm că, în de­finitiv, nu ss va răzbuna pe ţară, ci pe pi2?ticul ps care-l conduse dsa. Echivocul care se naşte dim re­dactarea încurcată şi lipsită de u­­'•diformitate a t eponagiumi dat «ta­relor despre expozeul dlui B­ă Harm este o dovadă mul mail des­pre felul dispreţuitor, cum dl Bi­d­­lauu şi partidul liberal tretează opinia publică. De altfel partidul Uberal care căininară &a decorat pe «birul ro­mânilor Jaszenski, iar acum do­­corează pe Petre M.h®ly acela cere a protestat îm Camera ma­ghiară contra declaraţiei partidul­ui naţional citită de dl Vaida nu are autoritatea modală să dee lec­ţii de naţionalism partidului «îs­­tlettul. Dl B­ăttanu înteattă pe o prea mare răbdare a­­naţiunii ro­mâne când vrea să sugere«s opi­niei publice o mai departe dăi­nuire a guvernului liberal“. O veste Zilele trecute ni s’a dat prilejul să vorbim cu un distins profesor, care întorcându-se din strein­tate a adus interesante impresii din frământările sufleteşti a­e apusenilor. Un inte­lectual englez­­ a întrebat: „Dvoastră româ­nii ce faceţi? Aveţi un Stat nou, naţiunea vi­e închiegată, ce probleme vă preocupă ? înţeleg problemele mari, cari să stea într’o proporţie oarecare cu clipele istorice prin cari treiem, cu dimensiunile uriaşe ale transformărilor sociale şi sufleteşti, ce se precipită sub ochii noştri. Aveţi de gând să vă industrializaţi şi dvoastră ca noi şi ca alţii?“ Distinsul profesor român a fost silit să răspundă, că — durere — ast­­f­fel de probleme nu se pun la noi.­­La noi cele mai însemnate probleme sunt de natura aceasta: cine e prefect în cutare judeţ, care dascăl a fost transferat în Basarabia, ce pri­mire să se facă miniştrilor? N. R.). Englezul a răspuns: ,Nu? Mă mir. Uite, noi neam in­­dustralizat compiect, viaţa noastră e calculată până în cel mai mic amănunt — fiindcă e compusă din şuruburi, noi suntem mecanisme, cari înafară de această fatalitate a fiinţei ne­însufleţite nu mai simţim nimic. E o imensă mizerie a lipsei de suflet. Muncitorul e pur şi simplu o imregire a fabricei, tot rolul său pă­mântesc, toată viaţa sa se reduce la repetarea monotonă a aceluiaş gest de a pune sau de a scoate un cui după cum îi porunceşte maşina. Nu-l mai mişcă nimic. Toate încercările de a-l însufleţi cu ajutorul artei, cu teatrul, cu mu­zica, au rămas zadarnice. Alchimiei moderne i-a reuşit sâ producă un homunculus. — Unica bucurie a acestui om — maşină — e o mică grădină, pe care foarte puţini o au, grădiniţă, în care se, mişcă liber în contact nemijlocit cu aerul proaspăt, cu buruienile, cu pomii, cu ganganiile pământului. Aci se simte şi el om. Omul-maşină are o singură dorinţă, să rede­vină om.“ Aci englezul s’a oprit puţin; apoi a continuat: „Dvoastră sunteţi la început, feriţi-vă de a deveni oameni­ raaşini; nu părăsiţi na­tura ; mulţumiţi-vă cu atâta industrie, ca să nu depindeţi de alţii, dar să nu vă necesitaţi.* Sunt cuvinte rare. Dar această evanghelie Apusul o să ne-o trimită de-acum înainte tot mai des. Acel englez a simţit adine tragedia Apusu­lui , şi ne trimite o veste. KOTE Dodecanez şi Demotria Dacă cele 14 puncte ale guvernului din Angola la conferinţa de pace din 13 Noembrie, care au apărut în presa ame­ricană, sunt adevărate, viitoarea conferinţă orientală nu se va mărgini numai la cele câteva probleme europene. Ar fi vorba de independenţa Arabilor şi de calea ferată din Bagdad. Programul turcesc ar mai cu­prinde pentru problemele din Europa, auto­nomia Macedoniei, ca port liber pentru Ser­bia, şi autonomia sau anexiunea Tra­­ciei occidentale cu Dedagâcî ca port liber bulgar. Turcii pun această chestiune ca fiind admis că face parte din Tracia orien­tală,, Demotria şi Dedagaci. Ori, aici se ridică un mare conflict In jurul tratatului, cu Bulgaria, dela Neuilly. In convenţia dela Mudania art. II şi III prevăd retragerea trupelor etenice pe malul stâng al Mariţei, iar malul drept, pentru a evita complicaţiuni, va fi ocupat până la pace de trupele aliate. In această zonă intră Karagos şi Demotria. Grecii vor cere la conferinţă să se fixeze frontiera la calea ferată de la vest de Mariţa, cuprinzând ace­ste două localităţi. Această frontieră a fost acordată de Turcia Bulgariei în 191­5, iar în tratatul de la Neuilly a fost cedată de Bulgaria, Greciei. Cum Turcii se pun pe punctul de vedere că ea face parte din Tracia orientală şi că le revine lor, uşor este de înţeles că se violează şi tratatul de la Neuilly, după ce ei au desfiinţat tra­tatul de Sèvres. Vor consimţii aliaţii la pulverizarea complectă a tratatelor de pace în peninsula balcanică? Urmările sunt in­calculabile, mai ales din partea Bulgariei. Iată una dintre problemele care se vor ridica la Lausanne. Al zecelea punct din programul turcesc vorbeşte de „insulele din faţa coastei Ana­­toliei cu Dodecanez“. Ce­ vrea guvernul de la Angola să spună ? Le cere pentru el sau le va susţine pentru Italia ? Impor­tanţa grupului de insule care se ţin­ lanţ dela Rados până la Samos, formând un brâu în jurul Aziei­ Mici constă în faptul că vapoarele cari vin dela Adalia la­­Smirna traversează prin mijlocul lor. Problema Do­­decanezului a fost deschisă la 8 octombrie de Cabinetul italian prin adresa către Gre­cia prin care-i făcea cunoscut că denunță angajamentul din trecut. Italienii au ocupat arhipelagul Dodecanez în 1912 pe timpul războiului contra Turciei, cu titlu de pro­vizorat. După tratatul de la Sèvres Italienii au deve­nit suverani. In 1920 Italia a schimbat Do­­decanezul cu Grecia, în schimbul unei zone de influenţă în Ion­a. Cum Grecii au fost scoşi din Asia Mică şi Italienii nu mai pot să-şi ţină zona de influenţă, au denunţat aranjamentul Venizelos-Tittoni. Cu alte cuvinte Italia a cedat Dodecanezul numai pentru timpul cât Grecia a putut să fie tare în Asia, fără ca să recunoască angajamentul şi în cazul când ea ar fi bătută de Turci. De­sigur că nu este o atitudine loială. La 17 octombrie guver­nul englez a trimis guvernului italian o notă prin care protestează contra denun­­ţărei acordului Venizelos-Tittoni, spunând că este o chestiune pe care numai con­ferinţa de pace o poate tranşa. Ori, Italia considerând că acordul este o consecinţă a tratatului de Sévres şi că acesta ne mai existând acordul cade ipso f­­a­c­t­o, îl denunţă tocmai pentru a avea deplină libertate la conferinţa de pace. Programul guvernului de la Angola ri­dică unele probleme, la care România este interesată direct. Ministrul de externe a dat zilele trecute asigurarea „că la con­ferinţa orientală­, ţara noastră va avea un rol de perfectă egalitate cu marile pu­teri“. Dar nu se dau explicaţii mai amă­nunţite. Rd. PUMEW 1.« PUMCT „Vîitorul se ocupă da „c* mp­ania i împotriva cîîilor ferate­, confundând-o probabil cu ermaanfa ca ss duce îm­potrivî administrații scfusle a Cfr. Cât privește „căile feraU* c* institu­­țiune, airgjtii c.«rl dur campanie — și încă ce campanie distructivi — împo­triva al, sunt dnii: general Moţoiu şi Tanc­ei Constsntinescu. Rszultatele acest» campanii ss văd: sute de miliome p*gabs și o com­­plectă desorgad­zsrs a serviciilor as Cfr. Deci . . .* Sporul dî călării în programul dlui V Brătianu emisninţă să ss nzrmezî la o concediîre de functionari. Aceştia nu vor mai putea striga că mor de formă în slujbă ci afară din slujbi. Că prin lipsa lor Statul va fi şi mai prost servit d­e altă chestise Statu din nefericire nu mai poate nici striga Presa streină despre încoronare Ziarul „Times" din Londra publică In num­ăml său d­ela 17 O­tombrie ur­mătorul articol : «Eri, R'gele Fe­dioafid $1 R'gîoa Maria, fica mai mare a ducelui da Edinburgh, şi-au făcut intrări­a solemnă in Bucureşti, ven­it dela încoronarea lor ca Rige și Regină a „Românid- Mîri“, nou! Regat naţional Lice­al şi voit prin război. Ceremonia încoronă­rii a avut lots la A ba iulia ?ntre îm­prejură« c*m deprimătoarj’. I­ncăpe ea mică a bisericii, ci di ie ţipenia­ pentru această ceremonie, r goarea prenauţiu* nilor poliţierestă şi ploaia prea le eu lipsit de caraverele mai pitetişti şi mai populare cari sunt mai potrivite pentru încoronarea unui Rege naţio­nal, iar ratenţa a ceai mare număr dintre conducătorii pari­ielui liberal părea să scadă efectele ei pr simbol unităţii nouă a poporului. Din fer­­ire corrig­ul de eri a avut darul să s­eli­­gfi orice impresiune nefavorabilă care s’ar fi putut trage din răceala iteativă a speetsto i!or dela Alba I il­a. Mii de oameni s’au adunat în capitală p en ru a aduce ovaţiuni Suvorani or şi r o es­­pondentul nostru ne spu­ne că acesta deregaţiuni ale prii au fost un an­samblu atât de loial cum orice rap­­nath ar putea dori să vazi. Ci­onii au fost tot aşa de entuziaşti la saluta­rea Suveranilor. Ploaia a fost tot atât da nemiloasă ca şi in ziua precedată, dar n’a pi­tut si slăbiască nici pertia un moment ardoarea spectatorilor. Pri­vi­rea pe care le au făcut-o Suveranu­lui lor şi Consoartei sale este de­ban augur pentru viitorul României Mari şi al poporului ei. „In­coronările au fost even­mente rari in anii din mină. Ex-Impăratul şi Es- Regele Prusiei, Regele Victor Em­a­­nuel, Regele Alfonso, Ex-Regele Con­stantin al Greciei, Regele Alexandru al Iugos­liei, Regele Gustav si SSve­­biei şi Regele Christien al Danemar­ca­, toţi au amânat ori s’au lipsit de această ceremonie. Regele şi Regina României s’ar fi lipst şi ei de ea, dacă n’ar fi fost date împrejurările speciale cari doriau această com­aorare solemnă a legăturilor dintre Coroană şi popoarele R­egatului unirii şi refor­mat­i, cari îi dau o însemnătate par­­ticulară. Alegerea reşedinţei în taine a vachilor prinţi şi voivozi ai Transiiva­niei, a lui Ion Hun­adi şi Gavril Brih­­len, ca stana încorajării a fost ea în­­săş un apel la mărirea trecutului. Ro­mânia Mare are nevoie ca toţi fiii ei să fie uniţi în realitate faţă de Regele lor şi faţă de naţionalitatea lor pentru a putea respiri marile probleme cari stau înaintea ei. Cât de dificile şi cât de delicate sunt aceste probleme se vede din instructivul articol pe care ni-l trimite ş­i profesorul Sîton Wat­son de­spre politica internă românească. „Sarcina Regelui Ferdinand şi a sfă­tuitorilor lui mai iscusiţi nu sa daoss­­beste de tot da cea a Regalui Ludo­­vic al XVIII les dupS a doua restau­rare. Ei au să crisscă un sistem constituţional stabil î­ntr’o ţară sie cărei condiţiumi sociale, economice şi politica au fost transformate pria o grav criză europeană. Radikale schim­bări sgmre şi î­ntroducerea sufragiului universal îatr’an Stst in curs legisla­ţia prin decrete este înefi uq uz zilo!c au dus în mod fata! la complicaţuimi formidabile î«sforismul şi 00 noţiunea au stăpânit la alegeri şi paridul na­ţional din Transilvania »lături de alte partide opozit­oaiste ru adoptat în­­semn de protestare cursul pri««'j nos jj de a nu intra în parlament şi de a | refuza s& recunoască autoritatea lui morală sau legală. «Rezultatul a fosî tendnţa de a pune noînls ţ'nuturi s­ r chiu­­rg,t ?n tabere politice opuse. „R stabilire» armoniei, scris profesorul Satoa Wa­tson, îa*re psihologele foarte diverse ta României vechi şi noui este c­?a mri arzătoare dintre probleme!« ac­tuale şi înfr’âns? Dinastia ar putea "juca un rol unic". Ca Dinssstia să josce acest rol bine şi cu înţelcţpiune este dorinţa Caldă a tuturor cari­erţî­­: leg importanţa unei Ronaârii-M*ri * puternice şi unite la noua politică a iînropijl.*

Next