Patria, octombrie 1922 (Anul 4, nr. 212-236)
1922-10-28 / nr. 234
Ulii]. Sâmbătă 28 octomvrie 1922. LEU EXEMPLARUL. Antd. IV. # Samărui. 234 Politica interni a României Cu prilejul articolului dlui W.Setosi-Waîsim Am reprodus în numărul trecut al ziarului articolul dlui W. Seton Wataon (Scotus Viator) In legătură cu politica interns a României, — scris de distisul şi sincerul prieten al ţîrii noastre cu prilejul serbărilor încoronării, şi publicat în marele ziar englez „Times*. Dl Scotus Viator nu va putea fi învinuit de nimi, că e parţial sau cu prejudecăţi în aprecierile ce le d«ca asupra politicei noastre interresre cuvinte de laudă pentru partidul naţional, recunoscând şi meritele din tracat ale partidului liberal. Disstreabă obţinerea noastră deja în oronsie, dar arată în aceesşî vreme vina liberalilor de-a f provocat areastă abţinere Recunoaşte tăria principiilor partidului naional, spunând în aceea « vreme că în tactica da lupă ponte fi slab, şi înfierând după merit felul cum liberali! au făcut ultimele alegeri. Așadar, nu poate fi vorba de o judrcst* părtinitoare. Nici nu se poate, dealtfel, presupune, ca un om de mărimea diai Scotus Vittor, de o perfectă •cinste profesiomlâ de publicist, să nu relateze lucrurile decât aș* cum Ii porunceşte conştii nţa. Dar ds* e un om care a p&Vuns adânc cauza relelor care bântue politica noastră internă dela orice încoace. Dsa pane, dîntr’una, degetul pe rana principală scriind: „Răposatul Rege Carol guverna Rorrânia după un ingenios sistem de robsţie, ceeace a devenit însă foarte greu «cum după transformarea valorilor economice șl sociale, operate d« rîzboi, de reform* agrară, și, înainte de toate de int'oduuerea votuîui univers d: Singiral m’jloc de a asigura a majoritate impar Hegre vreannia d’n partideit dinainte de război din Român'* este presiunea electorală, folosiţi cu implini conştiinţă în scopul de a falsifica voinţa poporului. Cu alte cuvinte, domina şi guvernarea» unui singur partid, mai ales a unuia dintre partidele vechi, — nu se mai poate menţine decât prin falsificarea voinţeî naţionale. Şi, o astfel de guvernare, nu poate fi decât aceea a chronitismului da p?rt?d, cel mai primejdios dintre absolutiste. Ceea ce făcea răposatul Regi Carol, nu se mai poate face azi la era votului universal. Singurul regim ce se impune e acela al guvernelor de coaliţie. Iată, într’adevăr, rana principiu a boltei politicei noastre Interne. Partidele vechi nu înţeleg că „rotaţia ingenioasă“ de subt regele Carol, cu care ele a fost obişnuit, nu se mai poate pune azi în practică. Cu toate probele contrare, el încearcă mereu rotaţia absolutismului de partid, uimările nu pot fi decât acele pe care le vedem azi nu numai noi, ci le vede şi strerifitatea. Dl Scotus Viator, ca un observator imparţial şi în aceeaşi vnuns sincer prieten al României, di astfel deplină dreptate partidelor democratice din România, şi îndeosebi partidului naţional, rare de patru ani nu face altceva decât să evite dezastrul concepţei guvernării printr’un singur partid, care nu poate avea decât majorităţi alese pe căi ilegale, dar niciodată asentimentul majorităţii opiniei publice. Noi am stăruit da nenumărate ori asupra acestei concepţii nenorocite, şi nu am dat înapoi cu lupta noastră pentru un guvern parlamentar şi veaţî de Stat adevărat constituţional nici când eram luaţi în râs de aderenţii guvernelor de partid. Dl Scotus Viator scoate din acest viţiu fundamental al regimului politia din România toate anormalităţile vieţii noastre politice: alegerile frauduoasa, guvernarea prin decrate-legi, lupta detruptivi între paridele politice, „primejdioasa tendinţă de-a împinge noile teritorii şi vechiul Regat în tabere politice opuse*, crearea în mod artificial de opine politice duşmănoase, cu un cuvânt primejduirea armoniei dintre diferite provincii ale Ratului, şi a celei dintre naţiune şi Monarh. E acelaşi fel de a vedea pe care l’am accentuat şi noi de atâtea ori, ca şi celebite partide democratice, ca şi cei mai distinşi bărbaţi ai vieţii noastre publice, ntinregimentaţi In partide politice. Vor putea vechile partide, şi în special, cel liberal sa creadă că de singure, cu principiul guvernării unui singur partid, rh dreptate? Când rezultă, t i« acestei politice sunt relevate de oameni ca Seton Watson, când de desuere România de patru ani? Partidul naţional, pe care dl Scotus Viator, îl cunoaşte din Iudith trecuta Iul de fobie, şi-s ficut datoria către patrie şi fie face chiar cu preţul de a sângera din atâtea sentimente nobile pe care nu şi le poate manifeste din vina absolutismului de partid. Dl Wilson spune că partidul raţional „tare în convingeri, deşi poate fi slab în aarsevifm, oferă cele mai bune speranţe pentru viitorul României". „E! cere o guvernare democratică, alegeri curata şi un parlament care să exprime adevăratele dorinţe ala corpului electoral*. Şi aceasta o scrie după ce desaprobă neparticiparea noastră la încoronare, ca o dovadă că setul nostru nu poate fi interpretat de oamenii conştienţi ei străinătăţii decât ceea ce a fost un adevijr: un ret care privea politica noastră internă, şi nici decât valoarea actului încoronării. Distinsul nostru prieten accentuiază că România Mare nu se poate guverna] încontinuu, „sfidând opinia publică din Transilvania*. O restabilire a armonieiinterne ar crede şi dsa absolut necesară şi urlgintă. Şi, ca şi toţi acel® carei cunosc? roliţiiia dintre partidele politice din Ro- mânia, şi mai ales culisele în cari se decide la noi soarta politicei interne, dl. W. Seton Watson năd&jdueşte a vede», restabilirea acestei armonii „cel mai arz\toare dintre problemelearzătoare ale ţârii\ In „rolul unic pe care l-ar putea avea Dinastia'. CRONICA Ui El O insultă liberală. Cu priitjui Încoronării, un grup da studenţi univers'Uri din Cluj au ţinut să sî ma -.lies- j teze simpatia pentru partidul naţional şi conducătorii lui, dnii Maniu, Vaida şi Goldiş. Ioreg’s’râhd «ceste manifestări rul* îi numeşte pe aceşti studsCţi uni -versitari „agenţi şi dlui Vaida". „Viitorul” are dreptul să critice atitudinea studenţilor universitari, dar n'are dreptul să insulte. împroprietăririle —■ Cum au dat liberalii pământ, ţăranilor? — Când am spus de atâtea ori, că miniştrii libterali degeaba tot umblă cu pluguşorul psis site ca sub forma de împărţire a pământurilor să şi câştige o popularitate ieftină. Deoarece opera miniştrilor voia sorî, nu este decât Îndeplinirea, I ech tablă a legii elaborată de Consi-* liul Dirlgsni, căruia sa datoreşte Ii f niştea de plisă acum 1* ța*ă, căci dîhî început a’a det pământul ţăranilor,' bine înţîleB, sub atendare forţată, până, la stablire*. actelor juridice de faptică! împroprietărire. Era doar chestiune de împăcra a tuturor necesităţilor social-agrare, am-şpărţirea pământului potrivit spiritului just al legii elaborate, ceea ce nu puteau pătrunde liberniri, mânaţi in Ardeal de scăderiie celui mai urât politicianism, încât astăzi după obositoarele plimbări ale veselului conu Alecu pe la brazdele cu boabe de semeţe ale ţâranilor, după oratoria de bâlelu a miniştrilor pe la diferitele banchete costisitoare. Însuşi guvernul liberal este siit să recunoască insuficienţa împroprietăririi făcută de lberali. Ministrul agriculturii a depus, cu ocizia sesiunei parlamentare extraordinare, un proiect de lege, prin care se reorganizează comitetul agrar, gîsindu se acest organ su-* perior de punere în aplicare a legii agrare lipsit de orice rost. Organizarea din nou a comitetului agrar se zice că s’a și votat in grabă de parlament, avându-se învedera gravele neînţelegeri, cari s’au produsprintre cei împărtăşiţi cu pământ şi între cei Îndrepţiţi, după lege ca să fie împroprietăriţi. Comisiunile locale şi cele judeţene au comis mari nedrept tăţi, de sigur ţinând seamă de tetre sals politica sie partidului berel, încât, astăzi trebue să sa revină asupra celor1 mai multe acte solemne de îmaroprietărîre, cari nu erau decâ trageri st;âcolî de brazda pe pîmântul mult aşteptat ds fergnimsa noastră, însuşi guvernul recunoaşte în m ti vele, prin căra «ducei» , de morgiolzsre a comitetului agrar, că oporarit împroprietărire n’a fost dreaptă, întru cât cais două pomlaiul!, exa îociă , cea judeţeană, puteau să greşiască în hotărârile lor, fără ca comitetul agijtr să aibă atribuţiunea bine definită de a judeca în merit apelurile împotriva celor două instanţe, astfel că hotărârile pripit a duse la Împărţirea pământuri’, rămâneau definitive. Prin reorganizarea Comitetului s- ar guvernul liberal departe de a se gărd să îndreptase greşelile mari, pe cari le-au copris cele două coarsiuni, cea locală şi cea judeţeană, de împroprietăriri*, la ordinul politic al prefecţilor şî parlamentarilor de urne furaţi dimpotrivă nu na putem aştepta dsrâ‘ Li o nouă ned'sptats deghizată. Comitetul eg‘al, reorganizat cu atribuţii de anulare a sentinţelor date fâi vifor la îrhpărțrea pământurilor, dp? umbagul comun uzat de Lbsrrli .ns«atmifc cs tot ce s’a fi cut în materia ds împroprietărire sub liberali este supus unei noul revizuiți ds drept, eficace va răsturna întrefg* conceptions a l'g t «grare, reducând totul la capriciul politic al comuetulri agiat, reformat de liberali. .. Educaţia politică a maselor Activitatea dlui V. Goldîş Am fabricat in numărul treci al ăiarunlt un raport despre adinearta circumscripţie a partidului naţonal, ţinută la Chişină, judeţul Aradrlm. Vice-prezentul partidului naţonor dl Vasile Goldtiş a ştiut şi cu acest pu- Ict unul din acele clare şi puternice discursuri tari sunt o adevărată contribuţie la educaţia politici a maselor şi cu cand sa face totdeauna aceia impresie adulcî ce nu se uită Viceprezidentul partidului nostru, de dinas’a restabilit din boala care la ţinut la pat în vremea campaniei electorale din prmăvară, îşi jertfeşti tot timpul liber eiucaiki politia a naşelor, îndeosebi judeţul Arad e cai’ier ai Îh l.ng şi în lat de distinsul nostru fmritiş, însoţit de membii devotaţi ai partiului nostru din Arad. După o întâie serie de adunări poporale ţinute la incipatul verii, i-a urmat alia care se continuă şi acum. Dl V. Godşe, dinte acei fruntaşi ai partidului nostru care urmează ca sfinţenie tradiţia, şi in luptele poltice pune fondul primipal pe neîntrerupul contact vU cu poporul, pe informaţia şi educaţia lui politică a maselor. Dsa ştie că luptătorii convin ,# de adevărurile luptei ce se dă, sunt cel mai preţioşi cooperată i intru câştigarea biruinţii, şi cu un simţ sincer democratic, dsa apreciază la justa lui Vidoare sprijinul pe popor in luptele politice de azi. In aceeaşi vreme vice-prezidenţii noştru aduce servicii nepreţuite partidului naţional întru cat programul politic al acestuia îl trece in convingerea adâncă a maselor, ca toate principiile lui profamatice, printr’o expunere poporală dintre cele mai date şiprintr'o putere de cortingere căreia numai sinceritatea desăvârşită îi poate împrumuta căldura ce cara urzeiază vorbirile Vice-prezidentului nostru. Intr’o vreme când alte partide politice cred că e de ajuns să ţi trimiţi agenţii electorali, de obicei oameni cu puţină răspundere, în milocul poporului, in gura plină de vorbe man sau de biridi. Intr'0 vreme când savana de educatori politici ai maselor, Cete mai multe partide o lasă pe umeri demagogiior, di V. Golda, convins de necesitatea menţinerii trad ţm partidului naţional, se coboară, cu întreaga sa autoritate, in mijlocul maselor bucuros şi cu drag. O pildă de u mai pentru toţi. Judeţul Aradului e azi complet reorganizat, iar masele lui de ţărani luminaţi stau zid in jurul dini Vaslu Goliiş şi a partidului naţional. Varia însufleţire, vechiul dor de luptă, de care ţărănimea din aceste părţi a dat de-atâtea ori dovadă, e iarăşi via. Masele luminate şi organizate îşi cunosc conducătorii, ştiu drumul, ele aşteaptă numai semnalul. Răspunsul dlui i luiiu Maniu — Preşedintele partidului national spiribsra caiomiîle prmuluimln lstru — Din «fanţi „.AdevămI*, ,Este Ini ’adevăr uimitoare au pbrticialitatea a» care dl Brătianu tratează minuţia grea, în care se găseşte tma din toate punctele de v dsre. Ut p ro că dl B.âilanu a măsurat cuvintele sale după societatea restrânsă în care se găsea, ţinând şedinţa clubului liberal de astă dată la ministerul de externe, iar it in Dealul Mitropoliei, probabil pentru a exclude din discuţie chiar şi numai pe cei doi trei deputaţi opoziţiostişti, care puteau eventual să ia cuvântul. In ce priveşte afirmaţia dlui Brătianu că partidul naţional ar fi adresat memorii In streimătate, dacă este exact că dsa s’a exprimat astfel, ca este un curat neadevăr şi e mai mult de cât unmitor că un prim-ministru el ţiţei poate să se preteze la astfel de opusături. Dl Brătianu e în simaţie a şti mai bine decât ori şi cume că partidul naţionali au mie obişnuit a a lucra cu memorii şi înţelegeri secrete. Partidul naţional spune pe faţă şi fără înconjur tot ce are a sputerii chiar asta e es-l doare pe dl Brătianu. Adevărul îl doare pe dl BÎAtianv, dar ds aceasta nu suntem noi vinovaţi, ci politica dsale detestebilă care sperăm că, în definitiv, nu ss va răzbuna pe ţară, ci pe pi2?ticul ps care-l conduse dsa. Echivocul care se naşte dim redactarea încurcată şi lipsită de u'•diformitate a t eponagiumi dat «tarelor despre expozeul dlui Bă Harm este o dovadă mul mail despre felul dispreţuitor, cum dl Bidlauu şi partidul liberal tretează opinia publică. De altfel partidul Uberal care căininară &a decorat pe «birul românilor Jaszenski, iar acum docorează pe Petre M.h®ly acela cere a protestat îm Camera maghiară contra declaraţiei partidului naţional citită de dl Vaida nu are autoritatea modală să dee lecţii de naţionalism partidului «îstlettul. Dl Băttanu înteattă pe o prea mare răbdare anaţiunii române când vrea să sugere«s opiniei publice o mai departe dăinuire a guvernului liberal“. O veste Zilele trecute ni s’a dat prilejul să vorbim cu un distins profesor, care întorcându-se din streintate a adus interesante impresii din frământările sufleteşti ae apusenilor. Un intelectual englez a întrebat: „Dvoastră românii ce faceţi? Aveţi un Stat nou, naţiunea vie închiegată, ce probleme vă preocupă ? înţeleg problemele mari, cari să stea într’o proporţie oarecare cu clipele istorice prin cari treiem, cu dimensiunile uriaşe ale transformărilor sociale şi sufleteşti, ce se precipită sub ochii noştri. Aveţi de gând să vă industrializaţi şi dvoastră ca noi şi ca alţii?“ Distinsul profesor român a fost silit să răspundă, că — durere — astffel de probleme nu se pun la noi.La noi cele mai însemnate probleme sunt de natura aceasta: cine e prefect în cutare judeţ, care dascăl a fost transferat în Basarabia, ce primire să se facă miniştrilor? N. R.). Englezul a răspuns: ,Nu? Mă mir. Uite, noi neam industralizat compiect, viaţa noastră e calculată până în cel mai mic amănunt — fiindcă e compusă din şuruburi, noi suntem mecanisme, cari înafară de această fatalitate a fiinţei neînsufleţite nu mai simţim nimic. E o imensă mizerie a lipsei de suflet. Muncitorul e pur şi simplu o imregire a fabricei, tot rolul său pământesc, toată viaţa sa se reduce la repetarea monotonă a aceluiaş gest de a pune sau de a scoate un cui după cum îi porunceşte maşina. Nu-l mai mişcă nimic. Toate încercările de a-l însufleţi cu ajutorul artei, cu teatrul, cu muzica, au rămas zadarnice. Alchimiei moderne i-a reuşit sâ producă un homunculus. — Unica bucurie a acestui om — maşină — e o mică grădină, pe care foarte puţini o au, grădiniţă, în care se, mişcă liber în contact nemijlocit cu aerul proaspăt, cu buruienile, cu pomii, cu ganganiile pământului. Aci se simte şi el om. Omul-maşină are o singură dorinţă, să redevină om.“ Aci englezul s’a oprit puţin; apoi a continuat: „Dvoastră sunteţi la început, feriţi-vă de a deveni oameni raaşini; nu părăsiţi natura ; mulţumiţi-vă cu atâta industrie, ca să nu depindeţi de alţii, dar să nu vă necesitaţi.* Sunt cuvinte rare. Dar această evanghelie Apusul o să ne-o trimită de-acum înainte tot mai des. Acel englez a simţit adine tragedia Apusului , şi ne trimite o veste. KOTE Dodecanez şi Demotria Dacă cele 14 puncte ale guvernului din Angola la conferinţa de pace din 13 Noembrie, care au apărut în presa americană, sunt adevărate, viitoarea conferinţă orientală nu se va mărgini numai la cele câteva probleme europene. Ar fi vorba de independenţa Arabilor şi de calea ferată din Bagdad. Programul turcesc ar mai cuprinde pentru problemele din Europa, autonomia Macedoniei, ca port liber pentru Serbia, şi autonomia sau anexiunea Traciei occidentale cu Dedagâcî ca port liber bulgar. Turcii pun această chestiune ca fiind admis că face parte din Tracia orientală,, Demotria şi Dedagaci. Ori, aici se ridică un mare conflict In jurul tratatului, cu Bulgaria, dela Neuilly. In convenţia dela Mudania art. II şi III prevăd retragerea trupelor etenice pe malul stâng al Mariţei, iar malul drept, pentru a evita complicaţiuni, va fi ocupat până la pace de trupele aliate. In această zonă intră Karagos şi Demotria. Grecii vor cere la conferinţă să se fixeze frontiera la calea ferată de la vest de Mariţa, cuprinzând aceste două localităţi. Această frontieră a fost acordată de Turcia Bulgariei în 1915, iar în tratatul de la Neuilly a fost cedată de Bulgaria, Greciei. Cum Turcii se pun pe punctul de vedere că ea face parte din Tracia orientală şi că le revine lor, uşor este de înţeles că se violează şi tratatul de la Neuilly, după ce ei au desfiinţat tratatul de Sèvres. Vor consimţii aliaţii la pulverizarea complectă a tratatelor de pace în peninsula balcanică? Urmările sunt incalculabile, mai ales din partea Bulgariei. Iată una dintre problemele care se vor ridica la Lausanne. Al zecelea punct din programul turcesc vorbeşte de „insulele din faţa coastei Anatoliei cu Dodecanez“. Ce vrea guvernul de la Angola să spună ? Le cere pentru el sau le va susţine pentru Italia ? Importanţa grupului de insule care se ţin lanţ dela Rados până la Samos, formând un brâu în jurul Aziei Mici constă în faptul că vapoarele cari vin dela Adalia laSmirna traversează prin mijlocul lor. Problema Dodecanezului a fost deschisă la 8 octombrie de Cabinetul italian prin adresa către Grecia prin care-i făcea cunoscut că denunță angajamentul din trecut. Italienii au ocupat arhipelagul Dodecanez în 1912 pe timpul războiului contra Turciei, cu titlu de provizorat. După tratatul de la Sèvres Italienii au devenit suverani. In 1920 Italia a schimbat Dodecanezul cu Grecia, în schimbul unei zone de influenţă în Iona. Cum Grecii au fost scoşi din Asia Mică şi Italienii nu mai pot să-şi ţină zona de influenţă, au denunţat aranjamentul Venizelos-Tittoni. Cu alte cuvinte Italia a cedat Dodecanezul numai pentru timpul cât Grecia a putut să fie tare în Asia, fără ca să recunoască angajamentul şi în cazul când ea ar fi bătută de Turci. Desigur că nu este o atitudine loială. La 17 octombrie guvernul englez a trimis guvernului italian o notă prin care protestează contra denunţărei acordului Venizelos-Tittoni, spunând că este o chestiune pe care numai conferinţa de pace o poate tranşa. Ori, Italia considerând că acordul este o consecinţă a tratatului de Sévres şi că acesta ne mai existând acordul cade ipso facto, îl denunţă tocmai pentru a avea deplină libertate la conferinţa de pace. Programul guvernului de la Angola ridică unele probleme, la care România este interesată direct. Ministrul de externe a dat zilele trecute asigurarea „că la conferinţa orientală, ţara noastră va avea un rol de perfectă egalitate cu marile puteri“. Dar nu se dau explicaţii mai amănunţite. Rd. PUMEW 1.« PUMCT „Vîitorul se ocupă da „c* mpania i împotriva cîîilor ferate, confundând-o probabil cu ermaanfa ca ss duce împotrivî administrații scfusle a Cfr. Cât privește „căile feraU* c* instituțiune, airgjtii c.«rl dur campanie — și încă ce campanie distructivi — împotriva al, sunt dnii: general Moţoiu şi Tancei Constsntinescu. Rszultatele acest» campanii ss văd: sute de miliome p*gabs și o complectă desorgadzsrs a serviciilor as Cfr. Deci . . .* Sporul dî călării în programul dlui V Brătianu emisninţă să ss nzrmezî la o concediîre de functionari. Aceştia nu vor mai putea striga că mor de formă în slujbă ci afară din slujbi. Că prin lipsa lor Statul va fi şi mai prost servit de altă chestise Statu din nefericire nu mai poate nici striga Presa streină despre încoronare Ziarul „Times" din Londra publică In număml său dela 17 Otombrie următorul articol : «Eri, R'gele Fedioafid $1 R'gîoa Maria, fica mai mare a ducelui da Edinburgh, şi-au făcut intrăria solemnă in Bucureşti, venit dela încoronarea lor ca Rige și Regină a „Românid- Mîri“, nou! Regat naţional Liceal şi voit prin război. Ceremonia încoronării a avut lots la A ba iulia ?ntre împrejură« c*m deprimătoarj’. Incăpe ea mică a bisericii, ci di ie ţipenia pentru această ceremonie, r goarea prenauţiu* nilor poliţierestă şi ploaia prea le eu lipsit de caraverele mai pitetişti şi mai populare cari sunt mai potrivite pentru încoronarea unui Rege naţional, iar ratenţa a ceai mare număr dintre conducătorii pariielui liberal părea să scadă efectele ei pr simbol unităţii nouă a poporului. Din ferire corrigul de eri a avut darul să seligfi orice impresiune nefavorabilă care s’ar fi putut trage din răceala iteativă a speetsto i!or dela Alba I ila. Mii de oameni s’au adunat în capitală p en ru a aduce ovaţiuni Suvorani or şi r o espondentul nostru ne spune că acesta deregaţiuni ale prii au fost un ansamblu atât de loial cum orice rapnath ar putea dori să vazi. Cionii au fost tot aşa de entuziaşti la salutarea Suveranilor. Ploaia a fost tot atât da nemiloasă ca şi in ziua precedată, dar n’a pitut si slăbiască nici pertia un moment ardoarea spectatorilor. Privirea pe care le au făcut-o Suveranului lor şi Consoartei sale este deban augur pentru viitorul României Mari şi al poporului ei. „Incoronările au fost evenmente rari in anii din mină. Ex-Impăratul şi Es- Regele Prusiei, Regele Victor Emanuel, Regele Alfonso, Ex-Regele Constantin al Greciei, Regele Alexandru al Iugosliei, Regele Gustav si SSvebiei şi Regele Christien al Danemarca, toţi au amânat ori s’au lipsit de această ceremonie. Regele şi Regina României s’ar fi lipst şi ei de ea, dacă n’ar fi fost date împrejurările speciale cari doriau această comaorare solemnă a legăturilor dintre Coroană şi popoarele Regatului unirii şi reformati, cari îi dau o însemnătate particulară. Alegerea reşedinţei în taine a vachilor prinţi şi voivozi ai Transiivaniei, a lui Ion Hunadi şi Gavril Brihlen, ca stana încorajării a fost ea însăş un apel la mărirea trecutului. România Mare are nevoie ca toţi fiii ei să fie uniţi în realitate faţă de Regele lor şi faţă de naţionalitatea lor pentru a putea respiri marile probleme cari stau înaintea ei. Cât de dificile şi cât de delicate sunt aceste probleme se vede din instructivul articol pe care ni-l trimite şi profesorul Sîton Watson despre politica internă românească. „Sarcina Regelui Ferdinand şi a sfătuitorilor lui mai iscusiţi nu sa daossbeste de tot da cea a Regalui Ludovic al XVIII les dupS a doua restaurare. Ei au să crisscă un sistem constituţional stabil într’o ţară sie cărei condiţiumi sociale, economice şi politica au fost transformate pria o grav criză europeană. Radikale schimbări sgmre şi întroducerea sufragiului universal îatr’an Stst in curs legislaţia prin decrete este înefi uq uz zilo!c au dus în mod fata! la complicaţuimi formidabile î«sforismul şi 00 noţiunea au stăpânit la alegeri şi paridul naţional din Transilvania »lături de alte partide opozitoaiste ru adoptat însemn de protestare cursul pri««'j nos jj de a nu intra în parlament şi de a | refuza s& recunoască autoritatea lui morală sau legală. «Rezultatul a fosî tendnţa de a pune noînls ţ'nuturi s r chiurg,t ?n tabere politice opuse. „R stabilire» armoniei, scris profesorul Satoa Watson, îa*re psihologele foarte diverse ta României vechi şi noui este c?a mri arzătoare dintre probleme!« actuale şi înfr’âns? Dinastia ar putea "juca un rol unic". Ca Dinssstia să josce acest rol bine şi cu înţelcţpiune este dorinţa Caldă a tuturor carierţî: leg importanţa unei Ronaârii-M*ri * puternice şi unite la noua politică a iînropijl.*