Patria, octombrie 1924 (Anul 6, nr. 208-234)
1924-10-14 / nr. 219
Cluj, Marti 14 Octomvrie 1924 2 LEI EXEMPLARUL Anul VI. * Numărul 219 Congresul naţional-bisericesc La Sibiu, centrul Mitropoliei ortodoxe a Ardealului, se întruneşte zilele acestea, Congresul naţionalbisericesc al întregei mitropolii. Sibiul, vechi centru de cultură şi de viaţă bisericească naţională, va fi locul de întâlnire, pentru câteva zile, a celor mai de seamă reprezentanţi ai vieţii bisericeşti şi sociale din cele cinci eparhii ai bisericei ortodoxe de dincoace de Carpaţi. înaltul areopag, care se întruneşte tot la trei ani, în baza regulamentului şagunian, va avea şi de data asta să se pronunţe într’o mulţime de chestiuni de ordin administrativ şi social-bisericesc. Intre cele dintâi pomenim hotărârile care vor trebui aduse ca răspuns memoriului Episcopiei din Cluj, în care se cere o grabnică rezolvire a repartizării unor fonduri comune cu arhidieceza de Sibiu, înainte de unire Congresele naţionale-bisericeşti aveau o mare im-portanţă cultural-naţională mai ales prin luptele care trebuiau duse de aici pentru existenţa şcolii naţionale şi pentru independenţa bisericei Cele câteva zile de congres erau urmărite de aproape nu numai de opinia publică românească, ci şi de stăpânirea streină de atunci, ca şi de actualele noastre minorităţi. Sibiul se schimbă Intr’un centru al naţionalismului ardelenesc, era una din rarile ocazii şi privelişti când ne puteam face idee de ce va fi Sibiul când va fi. . . românesc Azi chestiunile de ordin cultural cum nime nu mai ameninţă şcoala şi biserica românească, nu mai pot avea rolul principal în şedinţele congreselor naţional-bisericeşti decât ca o contribuţie a acestui organism la directivele generale ce se dau şcoalei şi bisericei naţionale. Rostul principal al congresului în zilele noastre e de a arăta cum înţelege el organizarea şcoalei şi a bisericii, alături de felul cum o înţelege guvernul central, şi în special cele două resorturi, al instrucţiunii publice şi al cultelor. Cuvântul unui organism naţional-bisericesc — preoţi şi mireni laolaltă — atât de perfect alcătuit cum iasă congresul din Constituţia şaguniană, ar trebui să fie mereu considerat şi apreciat de guverne şi de resorturile respective. Intrucât cuvântul congresului poate fi socotit drept expresiunea experienţii, convingerii şi a idealului majorităţii românilor de dincoace de Carpaţi, în afară de fluctuaţiile politice, şi în baza unei reprezentări strict democratice. Dacă la noi s’ar înţelege să se clădească cu respectarea tradiţiei şi în baza voinţei naţionale liber exprimate, legiferările şcolare şi bisericeşti nu s’ar aduce înainte de a fi auzit şi cuvântul Congreselor naţionale bisericeşti, pentru Ardeal şi Banat, precum şi a factorilor bisesericeşti din Basarabia şi Bucovina. Şi nu numai în legislaţia actuală sprijinul acesta ar trebui luat în considerare, ci el ar trebui cerut, aşteptat încă o serie întreagă de ani. După felul cum s’a legiferat reforma învăţământului primar nu prea avem semne că guvernu ar voi să ţină seamă de părerile factorilor bisericeşti din Ardeal, dar nimănui nu-i va scăpat adevărul că aceasta desconsiderare s’a făcut în detrimentul reformei. Cu atât mai regretabil ar fi dacă în legiferarea proectului de organizare unitară a bisericei ordoxe, nu va fi luat în seamă cuvântul Congresului naţional bisericesc. După cum a recunoscut însuşi dl ministru Lapedatu, i s’a cerut pentru a fi prezentat Congresului naţional-bisericesc din anul acesta proectul despre organizarea unitară a bisericii ortodoxe, dar cererea a a fost refuzată. „ Mi s’a cerut acest proect“, declară dl Lapedatu într’un interview acordat ziarului .Viitorul“. „Am răspuns însă că nu-i pot da desbaterii publice decât după ce îl vom fi prezentat Sfântului Sinod. Şi aceasta nu din lipsa de deferenţă faţă de Consistorul şi Congresul mitropolitan din Sibiu, ci din înaltă deferenţă faţă de Sf. Sinod, ca supremă autoritate a bisericii noastre ortodoxe. Ca ministru al cultelor trebue să fiu cel dintâi care să recunosc şi aceasta autoritate, şi să consider că nu pot da publicităţii proectul de care e vorba, mai înainte de a-l fi prezentat, după cum de altfel m’am angajat în iunie trecut, a Sfântului Sinod în sesiunea care se deschide peste zece zile.“ Dar, după părerea noastră eliberarea acestui proiect pentru a fi prezentat Congresului naţional-bisericesc nu înseamnă a-l „da publicităţii“, ci celui mai înalt for al Bisericei ortodoxe naţionale din Ardeal, for care are şi el căderea să-şi spună cuvântul. Şi aceasta cu atât mai vârtos cu cât în actuala sesiune legislativă va fi adus şi acest proiect, iar Congresul naţional-bisericesc nu se va mai întruni decât peste trei ani. Cum îşi va spune deci cuvântul asupra lui? Dacă proiectul va cuprinde principii pe care Biserica din Ardeal nu le-ar putea admite, se va amâna proiectul până peste trei ani? Se va convoca un congres extraordinar după ce proiectul va fi supus Sf. Sinod? Dar pe lângă chestiunile de directive generale, cum am spus congresul va avea să se ocupe și cu chestiuni cari privesc organizarea definitivă a nouilor eparhii. Dela unire, acestea au crescut cu a Clujului şi a Orăzii Mari, şi în deosebi cea din oraşul nostru are de înlăturat încă multe greutăţi. Să mai pomenim şi de arzătoarea chestiune a schimbării bisericii de azi într’un factor de regenerare morală, de pomenirea ei, cu toate puterile, în luptă pentru cristalizarea idealului etic creştin în vieaţa poporului nostru ? E o chestiune adeseori pusă, de multe ori desbătută, dar căreia nu i s’a dat până în ziua de azi soluţia aşteptată. Şi va trebui să i se dea, căci de-aici atârnă, în mare măsură, viitorul bisericei în mijlocul neamului nostru. împrumut german aprobat Paris. — După ce a ascultat pe dl Levetve, comiairel căilor ferate şi pe dl Jisng, agentul general al plăţilor, conaţiunea reparaţiilor a aprobat condiţie îaapramotalul di 800 milioane m&rci-aar şi a decis să procedeze la 18 Octorebîri la o a does constatare previzati de protocolul de la Londra. Comisianea repar* panilor a numit apol pa membrii comitetelor da transferări conform raportatei experţi«, oferind an loc îa acest comitst anal cetăţean american. „Rentei* cnanţă di latre Germaia şi bancherii Interesaţi au fost semnnte ori acordările privitoare la imprumntul german. GHEORGHE BARIŢIU Cu prilejul festivităţilor matarlc bas- talul lul Gh. Bariţiu, dl Vasile Golcîiş, I prezidiului Attrei, a ţinut următoarea cuvântare, pe care o dăm după numă- ral ultim al revistei „Societatea diti mâine", Ui fapt divers, mutarea unei staturi dintrun lac un altul, la depărtare a câţiva paşi Noi însă, ale căror inimi se simt nu-i disolubil împreunate cu neamul romă- tuse, cari preţuim legătura aaada ca cel mai mare bun al vieţii, cari ne bucurăm ori suferim împreună cu acest ntem şi al căror cel mai sfânt catehism este mărirea şi feticrita lul, noi astăzi ca osârdie ne închinăm Dmnic zeului nostru şi-i mulţumim. Căci sclavi am fost şi azi jugul sfărâmat s’a prăbuşit la picioarele noastre, robi am fost şi lag s'au deschis azi temniţele noastre. Iară această mutare a statalei din dozai gardului de faraci in largui lumii, la vederea tuturor, în faţa palatului ce siaeşte cultura românească, simbolizează dreptatea istorici, ce s’a făcut neamului nostru după veacurl de crâncene suferinţi şi barb cu opresiune. Răsplata îndelungi răbdării noastre a sosit, rodat chinuitelor zvârcolirii pentru libertate s’a copt, astăzi cu bucurie pornim la noua vlată de mancă pentru abenzianm neamului nostru spre culmile luminiî, markel şi fericiră sale pământeşti. Iar duhul acela fa, a cărui statale puterea dreptăţii dumnnmii a scos-o din ascunzişul umilitor la lumina gloriei verificate prin noua şi recenta cucerire a civilizaţiei umane, astăzi o veseleşti de bucuria noastră şi prin recumoştinţa mnţlinii române dezrobite din cătuşele seculare primeşte toată răsplata vieţii sale închinate acestei noţiuni. Fiindcă nu atelierul istoriei omeneşti destinat fiecărui popor se plămădeşte prin concurenţa de valori şi energii a mulţimilor fără nume, dar reprezentanţii acestor valori şi emrgii^mftamătorii mulţimilor, apostolii v^lţări! ftricitoare a sufletelor, sunt singuraticii răsăriţi din mijlocul acelor mulţimi, acel cari din zbuciumul colectivităţii sintetizează credinţa de granit în idealurile hotărâtoare pe calea atât de aspră a desăvârşirii, acel „eroi“ al lui Carlyle, cari în toate timpurile râuresc Istoria omenirii. Unul dintre aceşti „eroi“ al neamului nostru a fost Ghiorghe Batiţiu. Eton, fiindcă a avut şi a sămănat credinţă. Treizeci şi trei de ani din viaţa sa lungă şi zbuciumată a jertfit o întărind un mijlocul poporului românesc de pe pragul acestei inslitaţiuni, care este Azoăpţiunea pentru literatura română şi cultura poporului român, credinţa în mântuirea sa prin luminarea minţii, prin nobilitarea sufletului, prin munca roditoare de fericire. Avea toată dreptatea scriind în Istoria Transilvaniei, că scopul final al Asociaţinei este: ,intrarea naţiunii noastre ca limba sa în concertul popoarelor neolatine, al celor mai civilizate din Europa", dar avea dreptate şi marele său tovarăş de muncă, Andreia Şagana, care spunea în discursul său inaugural la întemeierea Asociaţiunii In anul 1861, că această problemă cere „o primranţă de flir şi un sacrificiu de Inimă" PHn neîntrecută primranţă de fler 51 prin miraculos sacrificiu de Inimă Ghiorghe Bariţiu a străjuit mlădiţa atăt de nobilă,, dar tot atunci atât de gingaşă a acestei imtituţiuni, „spre a lumina, cultiva, înavuţi şi ferici pe popor, pentru ca ari fie fericită ţara," — cum scria tot el mai târziu. Nţianea română întreagă ştie acum, ed Avciaţiunea s’a născut din Iubirea adevărată către popor. Mlădiţa s’a întărit, a crescut, din odăiţa modestă a seminarului dicezan, unde-l faneze leagănul, ea s’a mutat în palatele ei poprit, din belşugul munci sale a mânat larg nădejdea, cel mai mare ban pământesc, în sufletul unui copol întreg. Ea a devenit, cam spuma loi Gheorghe Bariţiu la adunarea generală din Abrud în amt 1888 „sanctuarul Umbel şl culturei noastre, mic, modest şi umilit, ca şi bisericile religiniei noastre cele de lemn rămase din veacurile sunt toţii, dar totuşi singurul sanctuar, care în loc să ne desbine în confesiuni sau în partide politice, ne adună şi ne uneşte pe toţi la o sfântă agapă, precum era cea gustată de creţ Unii din biserica primitivă a lui Isus Christos.“ la mare parte, mulţumită acestui modat şi umilit sanctuar ni s’a dat sâ vedem noi, ferici fii, cu adevărat »intrarea naţianel noastre ca limba sa in concertui popoarelor civilizate din Earoa”. Şi In amt sanctuar dintre toţl slujitorii lul preotul cel mal cu credinţă, cel mal cu stăruinţă şl fără de prihană a fost Ghiorghe Batiţiu. Şi dala lui priveşte acum cu mândrie palatul, ce s'a înălţat mai vârtos din roadele credinţei sale în viitorul poporului românesc şi va strâji vracuri înainte munca ce se va înteţi cu noul elanuri spre desăvârşirea civilizaţiei prin poporul românesc în Dacia lui Traian. NA iinsă, crea modeştii urmaşi ai lui, mai vârtos 11 vom cinsti încordând toate puterile noastre intra servirea acestui popor indramăndu-l pe cărările luminil şi ale muncii întovărăşite de credinţa in Dumnezeu şi clădindu-l temelie vieţii învăţătura singură mântuitoare a Christos. Se va nade o iată acel Cariye românise, care va desluşi luminos rodul acutui tron în raport cu destinele narianţi noastre; noi ne facem datoria închinăndu-ne astăzi memoriei lui şi din ochii loi sorbind credinţa în viaţa de veci şi menirea spre glorie fericită a neamului românesc. In val mărită să fie amintirea ta, Ghiorghe Batiţiu. VASILE GOLDIŞ, preşedintele „Astrei*. „Brassói Lapok“ subvenţionat de guvern Trădătorii de neam, cari subvenţionează organul iredentist şi sugrumă presa românească . Inie Se vâatsrau ştiri, că guvernul ar zinta ca susele fcasmattte Orgenul cel mai iredentist argaress din Ardeal, zisisaî .Brassó! Lapok*. Era lucra de necînzut, nici nu i am dat Însemnătate, der lati că îkjmsj zhrwl angstesc se hâdă acum ca sj*torul ce-i acordă guvernul barai. Intered a văr polemizând c« «n zar românesc „Brassói Lapok" Iahten ton sal generis atentând o ploaie da epitet» nsindire «sapra lai cs Ia gsmal asapra tot cseate românasc, scrie urmatoarele: „Cu câteva *1« înainte a apărat Ia întreprinderea „Brassó Lapok* şeful viatei din Bristv dl Zamfirescut preacă ca șeful Sigaranțri di Dopcans pentru ca In arma denaatalal ce il ste facet sS facă o anchrtă asapra psgalfilor de 200 000 lei ciszita Statdal ca ocsznne* importálui rassicei rotative în vHoare^de tsn milion Iţi a ziafalal .Brassó! Lapok.* Adminishata* ziifaia! costtra a ava* o problemă foarte uşoară ds rezolvlt, lairmat a prezentat toate documentele ce-i »tătesc la dispoziţie dovedind .. . că maşina rotativă a fost Introdusă In ţară având complectă scutire de vamă ...“ Prin urmare «Ara în faţi anei choalinai recunoscute şi adevărate. Mărturisim că nici nu ne puteam Închipui aţa ceva. G«vemd liberal, esta se lacdi p2 tosts căile ca naţionalismul său, să încurajeze iredentismul scesist organ, care nicimâcar atâta condescendenţă nu are, da a avea o atitudine mal lotală In țsra care ca toată sttudinea lui făţiş duşmănoasă li mai rabdă, bi chiar îi dispuij n importaşi Este caracteflatic asspra felsl&i de gârdi al REgsrllor dela „Brassó Lapok" cari pa de o parts sedsu drept msili susţinători ai intereselor eng-sresM, iar pe de altă parte întind mâna ptimssc subvenţîa dela guvernul 1berel pe care zilnic îl înjură şi care totuş! are obrszde le face favorurile cerate. Dar binci ,non elet". Ei este pricit bnaeroa dek liberalii din Romă sa la fel ca ş: dela Horthy din Ungar!*. Poate presiii ns ssnt cei ce-i primesc, ci acei ce das. Cel c® primsss noata altfel se pot califica. Va fi mameaisl să mai aratism aci, csm mari noştri petrioţi libera i s s ţin tot resel« roccânes i şi în alte chsrtiu.i ale ziarulu! .Bristei Lapuk". La Br*şov ca şl îa întreg Ardt*lot 89 discuți că au depatat l bera! şi unîadt ofițer din asmrtă Sset în alejba acestci ziar. Principial că „bâasl na are m’tos", tetrodes de gaverani &ctaai iată la ce rezaitata a d*s. Pentru cât va ^dli „Brassa Lapck* ca ătâ încurajare d industrie ba chiar subvenţii dacă vrea, iar ziarele româieşti din Arded, cari nu au chazul de a mitei pe cei dela ca, cer ciuite deplină. Încetează apariţia lo Hosa da fondări. Autorităţile — ne fac de râs Scbib ădu!rss rns! pretinse legalităţi de a institui etape de asediu în intarlorologri, liniştite ş! In deplină ordine — întrucât această ordine e tn funcţiune de cetăţeni — guvernarea de az! slvâfşsşt® acte ce ne revoltă şi ne rssluesză. Ş «sta ca atât sasi malt ca cât pentru executarea secator acte degradează armata şâcă la toki de poliţie, pe care de mult au fost-o actealui sistem da gastrofire — la o simplă unealtă de guvernare păcătoasă. La Cluj am stat ieri, Daotiaecă, da veresol prilej şi na îzbim de brutalitatea realităţi! fu etice. Aici, în Cir j şi au cerat păstrar ua de ieri, două credinţe — exteriorizarea — &stnâsd, fiecare credinţă, această exteriorizare d? câte un fapt, csre în site vremuri, cs g eu ar ?l itştt din s ru!anor fapte divsrge eaa a traci manifestaţii cu caracter intim. Azi şi ieri Insă, fiecare dn aceste două credinţi*, a dat exteriorizării ei un caracter pr n-ititât şi mai ales solema — ca sau fă ă drept, atare importanţă, sub raportai acestei scris. Descria faptele: Clopotele bisericii ungureşti romano* c&tolice au îost coborâte In războiul mondial ca s& fie pef&cnte in tsnar; şi muniţii, ca care peterite centrale, na bombîrdsu p® intifisel Oltenîei până ssb peste Milcovoi Moldove'. Aceste clopote ea fost acam inlo* celte cu alte clopote noai, şi Ieri, Duminccă, ac:sis clopote coai sa fost sitot te înifst desăvârşirea unei credinţe — religions, ssg nsţionaîe, aa vrem să cercetăm. iH3zardtrt siret ca !n aceiaşi z! eă soss&sră Ia Chiş! tinăru! student naiversitar lore' Mâţa, care a hi«t ţlaat In arest preventiv un an şi jumătate — ca pe urmă să fie achitat de către justaţia ţării. In tinărul Moţa, studenţimea noastră aniversitsra concentra«« un tel da ş! spaae cavâata! îa credinţa Isvarâti din dregoetea şi dacă vreţi din fanatismul naţion 1. Mai pe sus şi în afară de orice discuţie — remâne fapta! că Domisecă, în Clftj — şi-a cerut şi şi-a prigătitxUriorizarea: două credinţe. Că ana era naţională şi alta religioasă — că ana era a noastră şi elt® s altora — na infereae,.za. Nota covârşitoare, ce le îmbla» este simţirea, dragostea, sufletul care le ridică, le riisteşte, la uneşte în apreciere şi — ca toate aesate la despart® la ,admldistrare*. Căci ce s’a ictâmplfit? Larat&a la oraşul Cluj a clopotelor augureşti s’a făcut ca o paradă testaossi, ridicată tâaă la paroxism eludat — dacă am uiţi starea sufleteaaci a ungurilor noştri. Litrarea in oraş a Iui ional Moţa, pe care actualsî govern l’a ridicat la roi de martir individual, când el, nu este decât ungi dn;la reprezentanţii conştienţi si stodast’m!«, cu vorba hotărâtoare de mâne — această intrare in Cluj, a fost baraţi şi jignită de cordoane da militari — inocoften« şi j gaitoare. Fiecare dintre reprezentanţii celor două credinţe — Inbinata prin hazard — nu cerea decât exteriorizarea paşnică, demnă şi la băiţ,msa credinţei. Cei ca clopotele ungureşti stea putut adusa şi au palat circula Ubidl, fără îOîdoane, tu mii şi mii de cetăţeni nej gaiţ! — dhiersa reprezentanţii anei crednţe religioase. Şi noi, româae, reptizintanţi ai credinţei izvorâtă dn dragostea de mam şi de ţară — n’am putut să fitting la masa «sui om, ce-a stat Inch’s pe nedrept ua an şi jumătate! Judecătorii ţtru ft» spus că nu e vinovat şi i’at*achtat. Cetăţenii liberi nu suntem ingidaiţi să exteriorzăm o credinţă naţională — nici măcăr ia măsura celor credinţa religioasă exteriorizata la lopote... Că e trist o simţm — dar trebuie să convingem de bloe, de rău, pe guvernanţii noştri, că astfel de procedele sânt umilitoare. Cu deosebire când se pstec In prezenţa Enumembru al actuului gavera, în preziţa dial mini str a Al. Lapedatu. Şi ca ajutorul glorioasei noastre armate. V. O. O aniversare naţională Zece ani dela urcarea pe tron a Suveranilor României Sămbota a’mu împlinit zece ani dela urcarea pe tron a Majestifilor Lor Regele Ferdinand I şi Regina Maria. A fost o zi de mare sărbătoare pentru întreg poporul romănesc, care cinsteşte #»•Suveranul de astăzi pe primul şi gloriosul Rege al tuturor românilor. Veniţi la tron in vremuri grele, Regele Ferdinand a fost din primul moment speranţa realisarii marelui ideal al naţiunei. Trăind ca principe moştenitor în mijlocul poporului Său, Regele Ferdinand i-a cunoscut suferinţele şi nădejdiile şi după două ani dela urcare pe tron El a fost, purtătorul deja cuvânt al acestui popor. In război Regele Ferdinand a dat cea mai înălţătoare pildă de patriotism şi lealitate, alături de Regina Maria care a ştiut să aline suferinţele unui neam întreg, printr’un desăvârşit devotament. Spirit democrat şi sincer iubitor al poporului român, Suveranul a dat ţării cele două mari reforme democratice: votul universal şi împroprietărirea. In 1918 când s’a făcut unirea tuturor provinciilor româneşti Suveranii ţării au fost simbolul acestui ideal împlinit. Ei au câştigat astfel în sufletul poporului românesc dreptul la cea mai trainică recunoştinţă şi generaţiile viitoare li vor slăvi cu amintirea marelui act al unirei tuturor românilor. Istoria le păstrează locul cel mai de cinste, şi in paginele ei, gloria Regelui Ferdinand I, va rămâne gloria întregului popor românesc. Calvarul funcţionarilor Abuz sau corupţie? Dl ministru Franasovici aruncă pe drumuri pe funcţionarii români Am ir£Ut într’un alt articol publicat de curând, marea mizerie pe care o sufăr funcţionarii publici lipsiţi de locuinţe, nevoiţi să stea prin câte o cameră de hotel cu familii compuse din cinci-şase membrii şi cu copii de şcoală, in timp ce oamenii cari nu au nimiccomun cu lista publică sau nu produc nimic, se lăfâesc in apartamente din cari la revine şi câte douătrei camere pentru o singură persoana. Am arătat ci, dacă au norocul să capete bunăvoinţa autorităţilor de aici, la anumite intervenţii, Ministerul de interne intervine şi anulează ceea ce se făcuse b.In mai Ineinte In cazul de mai jos, intervenţia ministerului da interne — dl Fanasovici, conducătorul de fapt al aceslui departament — este de-i dreptul revoltătoare. O rechiziţie dreaptă Comisia de rechiziţie din Cluj a rechiziţionat pentru sub-inspectorul financiar Mituit Covrig Roşianu, care are o familie compusă din cinci membrii, dintre care trei copii mari de şcoală, un apartament compus din trei camere şi anticameră din locuinţa dlui Ignatie Rosenberger, din Calea Victoriei no 77, care ocupa împreună numai cu soţia ca cinci camere, trei anticamere, două cămări, una bucătărie, una caraeră de servitori, una bac, grajd, remiză şi alte dependinţe. Comisia de apel a respins contestaţia dlui Rosenberger ca nefondată, ridicând la valoare de drept hotărârea prin care dl Roşianu era instalat in locuinţă, fapt care l-a determinat să şi aducă întregui mobilier dr la Arad, unde familia şi a stat singură mai mult de un an şi şi a Înscris copiii , şcolile din Cluj Dar, calvarul acestui funcţionar public nu se sfârşise. Confirmarea oficială Dar, dl Rosenberger, care este bogat şi are multă trecere la persoane sus puse, nu s’a lăsat învins şi a făcut apel la Ministerul de interne. Pentru a se vedea cât de nefondat era acest apel, reproducem din raportul preşedintelui comisiei mixte de închiriere, care este reprezentantul ministrului de interne sub prefectul judeţului, dl dl Simu, înaintat cu no 4124/924, dlui ministru. In acest raport se opune: Dl Mihail Covrig Roşianu, subinspector financiar are o familie compusa din cinci membri; cel trei copil al dlui Roşianu sunt copii meri de şcoală, şcolile sa început, iar copii nu pot veni să-şi urmeze cursurile. „Dl Roşianu, din salariul ce-l primeşte nu poate să-şi permită luxul de a ţine două locuinţe: una la Arad pentru familie şi alta la Cluj pentru dânsul. Sunt fără număr neajunsurile ce s’ar mai putea înşira şi pe cari trebue să le indure familia unui funcţionar român, pentru ca dl Ignat Rosenberger sâ poată locui netulburat Împreună cu soţia sa într’un apartament compus din 5 camere spaţioase, 3 anticamere mici şi dependinţe*. Şi mi«i depui*, raportul spune: „Pentru a putea constata şi dv. cum a fost primită de publicul cluj în această rechiziune, avem onoare a vă inainta un număr din ziarele „Înfrăţirea* şi ,Patria*. In tineră de unele ziare minoritare, cari au fost Întotdeauna streine de interesele noastre româneşti, opinia publică consideră procedura comisiunei ca absolut corectă*. Și, după ce se spulberă ca neîntemeiate și ca simple insinuări tde motivele invo-