Patria, decembrie 1930 (Anul 12, nr. 259-279)
1930-12-02 / nr. 259
Anal al Xtl-tea. No 259 BEDABŢIA SI ABHIK16ÎBAÎIÂI Ólait Btiaáa Rafia* Raita ■*• 66* Radactla fi aiaaiaiatratla 11-11 Olraatiaaaa — —« —* lt-64 DIRECŢIA POLITICII OomiUtnl da fiaik al partidat*! aalioaal-tkiănaia, lacila Aidaalalal, ABOHAHEHT ANUAL: Piolaaiaal libara >— — i—i Lai Ui Paaatlaaaii — — —i —< n 760 AatgiiUfi |1 laaUtatlaal — „ 16H Ia Bliklaitat* dabla. Lei 3 TAXA POŞTALA PLĂTITĂ IN NUMERAR R*. 11176/029 Pentru ce mai stam la guvern? de: ZAHARIA BOILA Sunt un om disciplinat, deci mă supun hotărârilor mai marilor mei, din organizaţia noastră politică. Dar cred, că îmi este îngăduit să mă gândesc liber şi eu ton înalt, câteodată. Ni s’a poruncit să rămânem la guvern şi să păstrăm şi să cultivăm solidaritatea partidului. Iată, eu sunt bun mameluc şi mă supun. De dimineaţa şi până seara târziu, nu fac altceva, decât stau la guvern, stau pază şi cultiv solidaritatea, şi mă jertfesc. Pentru că, pardon, uitasem să adaog, că s’a mai spus şi aceea, că noi acum ne jertfim. Că jertfim popularitatea noastră pentru binele Ţării. Dar tot stând aşa la guvern şi jertfindu-mă cu frenezie, mă gândesc câteodată: ce rost are toată această afacere? îmi vine în minte, că ultima dată când îl văzusem pe d. Mihaiu Popociui, era tânăr şi rumen la faţă şi bine dispus. Acum par’că îl văd obosit şi înfrânt după atâtea nopţi nedormite, şi ar fi o adevărată minune, să nu fi înălbit la păr. D. Mihalache este grija şi frământarea personificată. Ce să mai spun de d. Mironescu, mielul de jertfă pe altarul Ţării? Sau de d. Madgearu, argintul viu al regimului? Câtă doză de naivitate trebuie să fie spre pildă în d. Emil Haţieganu, care aleargă de la Ana la Caiafa să rezolve probleme ruginite în nepricepere şi inactivitate zece ani de zile. Dacă mai sunt oameni de cinste în ţara aceasta, şi credem că vor fi cu toate profeţiile unor naufragiaţi şi aventurieri politici, nu se poate să nu se cutremure la văzul acestei munci stăruitoare şi a actelor de eroism ale guvernului naţionalţărănesc. Eu nu văd însă, că toate aceste ar avea vreun rost politic. Nu vorbesc de recunoştinţa naţiei, care la urma urmelor nu va putea lipsi. Nu vorbesc nici de încrederea Suveranului, care nu ne-a lipsit nici un moment. Vorbesc însă de lipsa de patriotism a oamenilor politici, fruntaşi ai ţării, cari din opoziţie ar trebui să controleze şi să colaboreze la opera guvernului. Iată pentru ieri avem declaraţiile dlui Argetoianu, fost ministru şi chiar fost membru al partidului nostru. Nu are nici măcar scuza, că ar fi lipsit de experienţă şi talent politic. Şi cu toate acestea ce zice dsa? Guvernul Mironescu va sta cât va sta, va face să se voteze un buget de sacrificiu, va acumula toate nemulţumirile, tot poliul opiniei publice, fiindcă aşa o cer asta interesele superioare ale ţării şi apoi se va da frumuşel la o parte, lăsând locul său unor personalităţi, eretici anatemizaţi ai tuturor partidelor, intriganţi încercaţi, chiar aventurieri politici, cari la rândul lor vor ferici ţara. Fără consimţământul ţării şi fără colaborarea ei. Pentru că aşa numitul guvern de personalităţi va ferici ţara fără parlament, şi va guverna-o fără legi, numai cu decrete. In baza cărui program? Programul nu importă. E suicientă formula. Personalităţi împotriva partidelor. Parcă partidele simt nişte persoane juridice distincte, în luptă cu ţara şi cu Suveranul. PRIN URMARE DOMNILOR MINIŞTRI, MUNCIŢI ZI ŞI NOAPTE, IAR DV. DLOR PARLAMENTARI GRABIŢI-VA SA VOTAŢI BUGETUL, PENTRU CĂ SA POATA VENI D. ARGETOIANU CU PERSONALITĂŢILE SALE, DEŢINĂTOARE ALE MARELUI SECRET AL GUVERNĂRII. D. Argetoianu, care se apropie ţanţoş, călare pe tirajul „Universului“, nu este prima emisiune a ocultei din partidul liberal, care după restaurare forţează toate uşile zăvorite să se apropie de Rege. Ei au inventat mai întâiu insurecţia nepotului împotriva unchiului şi ne supralicitează acum în dinasticism, pe noi, cari n’am cunoscut nici o piedică să îndeplinim această restauraţie. Ei, cari nu de mult, în luna Maiu, duceau solidari un războiu pe viaţă şi pe moarte cu „exprinţul“. Oeulta joacă pe clapele coardelor sufleteşti ale şefului cătrănit, ca pe o clarinetă hodorogită. Planul diabolic ţesut de dnii Duca şi Argetoianu, îşi arată conturile în atmosfera nebuloasă a ceasurilor grele, prin care trecem. Ei sunt de altfel recidivişti. Să ne aducem aminte cum a fost situaţia după venirea guvernului Maniu. Evident, că olor au lăsat o stare morală şi economică mai mult decât precară, când au plecat de la guvern. Admiţând, de dragul discuţiei, că nu ei sunt de vină pentru acea situaţie, văzând stăruinţele supraomeneşti ale guvernului naţional-ţărănesc pentru a îndrepta lucrurile, credeţi, că stau în ajutorul nostru? Aşi! Ei pun la cale pe d. Tancred Constantinescu să atace în numele moralei pe d. Maniu, afişându-l zilnic ca bandit. Acum după episodul George, iată şi panorama Argetoianu, care dă în vileag noua marsileză prin „Universul“. D. Stelian Popescu, care vroia cu tot preţul să moară în anul trecut pro Regina nostra, acum concurează cu Iuliu Maniu în carlism. Spectacol superb. Dar averescanii? Aceştia, după ce au acaparat simpatiile aproape unanime ale ţării cu făgăduiala, că vor porni ofensiva împotriva imoralităţii şi a incapacităţii, de dragul puterii au transigat cu imoralii şi incapabilii timbraţi ca atari, tot de ei. Fireşte azi ei se cred mai chemaţi decât oricine să regenereze ţara. Aşa fiind, îmi pun întrebarea firească: pentru ce mai stăm la guvern? Pentru ţară ne putem jertfi şi în opoziţie. Ne-am luptat zece ani de zile să facem pe manechinii unor oameni, cari nu cunosc altă manieră decât cinismul şi altă preocupare decât puterea, vremelnică şi restrânsă la plimbarea cu automobilele statului? Iertaţi-mă dlor parlamentari, că v’am răpit timpul şi v’am reţinut dela votarea bugetului. Bugetul trebuie votat până la finele anului. Să nu uitaţi nici de legea presei, pentrucă, aşanumitul guvern de personalităţi, va avea nevoie şi de o biciuşcă pentru presă. D. Argetoianu răsfoieşte probabil şi pe Shakespeare şi s’a oprit asupra cazului maurului, care şi-a făcut datoria şi acum poate pleca. Noi însă îl sfătuim să mai cetească şi pe Rostand, pentru că să-şi aducă aminte de cuvintele celebre ale lui Cyrano: Mă lupt până la moarte Dar tranzacţii nu fac! ********* ZAHARIA BOILA resmintirea unor ştiri fantastice — un comunicat al presid, consiliului de miniştri — BUCUREŞTI, 1 Dec. — In interesul superior al ţării şi spre a înlesni străduinţele sale de a îmbunătăţi situaţia economică, guvernul a făcut apel la colaborarea tuturor partidelor şi a tuturor oamenilor de bine. Faţă de unele declaraţii recente, cărora presa le a atribuit un caracter special suntem autorizaţi a declara, că având încrederea M. S. Regelui guvernul îşi continuă munca şi urmăreşte colaborarea tuturora, cu respectarea linceră a principiilor constituţionale. Am acum la un punct, unde nu mai înţelegem nimic. D. Argetoianu vintilist, care îl apără pe Rege împotiva carlistului Maniu. D. George Brătianu, carlist, care aprobă pe vintilistul Argetoianu, dar reprobă pe carlistul Maniu. Anticarlistid Stelian Popescu, care îşi oferă coloanele sale pentru vintiliştii carlişti şi pentru vintiliştii antigeorgişti. D. Iorga, care reprobă pe tofi şi pretinde, că ii singurul carlist, D. Tancred care-i vintilist şi anticarlist îl atăcă ce-i drept pe carlistul Maniu, dar nu-l atacă pe carlistul vintilist, care este d. Argetoiianu, înțelegem toate acestea onorabililor, dar vorba aia, noi cu cine votăm? Cu carlistul antivintilist d. Maniu sau cu vintilistul carlst d. Argetoianu? D. Gruia vroia să dovedească veracitatea faptelor sale afirmate, dar apărătorii dlui Averescu au intervenit: nu-i nevoie. Noi recunoaştem, că s’au săvârşit orori inutile şi fărădelegi. Tribunalul aidoma. Şi totuşi d. Gruia a fost condamnat. Cum s’a întâmplat asta? Exact cazul lui Moritz. Crezând, că îi poate trage chiulul lui Kohn, îl improcesuează pe acesta, că i-ar datora cu 1000 de lei. Moritz vroiau să dovedească aceasta împrejurare cu doi martori, cari urmau să jure firește fals. Dar Kohn intervine: nu-i nevoie, recunosc, că am primit 1000 lei de la Moritz. Acesta bucuros îşi concediă numaidecât martorii tocmiţi. Dar îndată ce-au plecat martorii lui Moritz, pe uşa din dos Kohn a introdus alţi doi martori. Ce vreai să dovedeşti cu ei? — îl întreabă mirat judecătorul. „Foarte simplu” răspunde Kohn, eu am primit de la Moritz 1000 de lei, dar i-am replătit, martorii aceştia jură, că au văzut când i-am reinapoiat paralele”. Şi Moritz pierdu procesul. D. Argetoianu avea să facă un guvern de personalități împotriva tuturor partidelor. # Dar în cele din urmă se va vedea, că d. Argetoianu va face un partid împotriva personalităților cari se vor îmbulzi să între în guvernul dsale. .. înceta să mai existe, ca partid, în momentul, când şi-ar jertfi una dintre principalele puncte ale programului său. Noi nu ţinem numaidecât, ca guvernul să fie constituit din sânul acestui partid. Şeful nostru, d. Iuliu Maniu, a preconizat încă din iunie, un guvern de concentrare. Nu dşa a fost de vină, dacă formaţia n’a reuşit. In orice caz guvernul de mâinne va trebui să aibă sprijinul parlamentului. Iar dacă parlamentul va refuza acest sprijin, nu va avea altceva de făcut decât să disolve parlamentul şi să facă alegeri noui. Dealtfel, credem, că în situaţia dată, Preşidenţia consiliului este datoare să lămurească opinia publică priatrhm co municat. , , Situaţia p. Anfctolaiia a polul sa vorbească în numele sâu personal « KMatwc ■■ sistemul constitutions! nu poate^avea la nici un caz sprijinul partidului nafional-țârânesc — o desminjire oficiala se impune D. C. Argetoianu a fost membru in guvernele Ion şi Vintilă Brătianu şi este şi azi membru al partidului liberal de sub paeşidenţila dlui Vintilă Brătianu. Prin urmare mai puţini decât oricine este chemat d. G. Argetoianu să anunţe schimbări în situaţia politică şi să atribuie Suveranului intenţiuni şi păreri, cari nu le are. Desigur, că şi d. Argetoianu, om politic de suprafaţă,are tot dreptul să pledeze pentru formule şi soluţii asupra problemelor actuale şi politice. La rândul lor, partidele politice au dreptul să accepte sau să respingă acesteia propuneri. In ce priveşte partidul naţional-ţărănesc, nu credem să adere vr’odată la răsturnarea sau măcar la camuflarea regimului constituţional şi la înlăturarea parlamentarismului. Şi chiar dacă vr’odată, nu-şi va putea alege nici un singur deputat, partidul naţional-ţărănesc nu se va abate dela drumul drept al democraţiei şi va lupta cu ultima energie împotriva absolutismului sau a diritaturei. Dacă prin imposibil s’ar găsi „personalităţi”, cari ar profesa alte idei, din sânul acestui partid, ei vor fi scoşi de acolo imediat şi fără niciun menajament, înţelegem să lucrăm astfel tocmai îndemnaţi de cele mai respectuoase sentimente faţă de Suveran, cel mai constituţional Domnitor din Europa de azi. Pentru că partidul naţional-ţărănesc ar e♦»»»»♦»»»©» »♦♦»♦♦♦♦»♦ »■»»»♦■»❖■»■»♦♦A»*** O SĂRBĂTOARE ARTISTICĂ ŞI SEMNIFICAŢIA EI — EXPOZIŢIA ARTIŞTILOR PLASTICI ARDELENI — de: Ion Breazu Duminecă, 30 Nov. sa deschis, în prezenţa dlui Director ministerial al Ardealului şi a unui public numeros şi select, expoziţia colectivă a 45 de artişti plastici ardeleni, români, saşi şi unguri. Evenimentul acesta este cu mult mai important, decât a fi însemnat într'un raportaj superficial. Prin numărul (aproape 2001) şi calitatea operelor expuse, apoi prin faptul că expun împreună, alăturea de artiştii români, şi cei minoritari, prin raritatea şi distincţiunea ei deosebită, expoziţia din capitala Ardealului este o adevărată sărbătoare artistică, a cărei semnificaţie e adânc grăitoare. înainte de toate, „Patria" se felicită, pentru că a intrat pe calea înfăptuirii un gând, pentru care în paginile ei se luptă de multă vreme. In repetite rânduri am îndemnat, cu toată căldura inimii noastre, atât pe artişti, cât şi forurile superioare să facă pasul, pe care-1 fac astăzi. Cu toate că pasul tremură încă de timiditate şi oarecare răceală felicităm cu căldură pe cei ce au luat iniţiativa lui. Noi îl privim ca un început pentru un drum nou, pe care va apuca viteaţa culturală a provincei de dincoace de Carpaţi. In desvoltarea culturală a poporului român din Ardeal artele plastice au avut un loc de Cenuşăreasă. Cauzele sunt multiple şi în mare parte cunoscute. De aceea nu ne oprim la ele acum. Lipsa aceasta nu odată a fost interpretată, de adversarii noştri ca o incapacitate de creaţie artistică. Pentru cei ce aveau însă conştiinţa adâncă a virtuţilor culturale ale naţiei noastre — pentru care arta noastră populară este un argument, recunoscut de toate capetele luminate ale Occidentului — lipsa artei plastice la noi era o problemă de circumstanţă istorică. îndată ce această circumstanţă va fi înlăturată forţele artistice înăscute ale naţiei vor izbucni cu toată puterea lor tânără şi viguroasă. Nădejdea aceasta s'a adeverit, încă din cei dintâi ani de vieaţă liberă românească a Ardealului. Expoziţia, inaugurată Duminică, este o nouă şi puternică confirmare a ei. Cu toate că nu toţi artiştii ardeleni în vieaţă au expus la această expoziţie, arta plastică românească a Ardealului e destul de bine, reprezentată, pentru a sta alăturea de cea minoritară, la capătul cărei stă o tradiţie artistică veche şi bogată. Lipseşte dintre ardeleni Elena Popea, artista a cărei putere de creaţie e în continuă ascenziune; lipseşte un Theodorescu-Sion, cel mai subtil colorist al artei plastice româneşti moderne; lipseşte A. Matthey artistul fin şi spiritualizat; apoi Rodica Maniu, sculptorul Medrea şi alţi câţiva a căror nume îmi scapă. Dar sunt aci Demian, Ciupe, Bogdan, Ladea, Alecsandru şi Aurel Pop, Pascu, Capidan şi Cornea şi alţii cari s-au dedicat cu râvnă la cultivarea domeniului artistic, care completează în mod atât de fericit fizionomia unei culturi. Din această simplă înşirare de nume se poate constata cum artele plastice se cultivă în Ardeal cu stăruinţă şi entuziasm, cum apare şi la noi, cu toate că condiţiile de vieaţă sunt încă destul de vitrege, o generaţie de artişti plastici care va trage greu în cumpăna evoluţiei artei româneşti. Se înfiripează în provincia de dincoace de Carpaţi o elită care înţelege şi susţine arta plastică. Faptul ne umple de bucurie în aceeaş măsură în care ne-a umplut sărbătoarea jubilară a Universităţii, marea sărbătoare a biruinţii spiritului românesc în Ardeal. Iată una din semnificaţiile expoziţiei de la Cluj. Dar alăturea de ea mai e una tot atât de grăitoare şi îmbucurătoare. Prin faptul că la expoziţia, deschisă Duminecă, au expus, alăturea de Români, şi Saşi şi Ungaria, evenimentul acesta este un gest sincer şi pozitiv de apropiere sufletească între noi şi minoritari. După apropierea aceasta jinduim de atâta timp, atât noi cât şi aceia dintre minoritari, cari îşi dau seama in mod sincer de noile împrejurări istorice ale naţiei lor. Nici un domeniu nu e mai potrivit pentru această apropiere ca cel cultural, şi nici o ramură a culturii nu e atât de ducătoare la scop ca arta plastică. Literartura are o stavilă grea de trecut: limba; în ea apoi spiritul naţional îmbracă de multe ori forme prea violente pentru un început de apropiere. Mijloacele de expresie ale artelor plastice sunt aceleaş pretutindeni. In ele genul declamatoric-naţional e apoi mult mai rar şi mai puţin supărător decât în literatură. Fără ca artele plastice să piardă însă din specificul intim al rasei. Lucrul acesta se poate constata, dealtfel, cu prisosinţă, şi la expoziţia de la Cluj. Un Catul Bogdan, un Demian, sau un Ladea poartă în arta lor pulsaţia sângelui românesc, precum un Nagy Imre vibrează cu atâta sinceritate de geniul rasei maghiare. . Sufletele celor trei națiuni se privesc cu ceeace au mai nobil de pe cele 200 de pânze şi statui expuse la Cluj şi-şi întind mâini de prietenie, mâini de pace creatoare. Să mergem să ne desfătăm şi noi privindu-le şi să le ducem cu noi pilda înţeleaptă. Expoziţia de la Cluj este un gest de nobilă umanitate. Artiştii să fie mândri că l-au făcut şi să-l repete cât se poate de des şi de cald. Pe pământul Ardealului să înceapă măreaţa emulaţie a artei, ai naţiunilor creatoare de valori culturale. Şi atunci ne vom judeca cu alte măsuri şi ne vom privi cu ochi mai drepţi şi mai înţelegători. Ion Breazu —0*0-^ Audienta dlor G. Milionescu şi FI. Popovici la FI. S. Regele in chestiunea declaraţiilor dlai Argetoianu l— Serviclal Bestia special Bucureşti, 1. — D. prim-minstru G. Mironescu însoţit de d. ministru Mihai Popovici s’au prezentat azi în audienţă la M. S. Regele. Ziarul „Adevărul” scriind în legătură cu aceasta audienţă arată că ea a avut ca scop lămurirea interviewului dlui G. Argetoianu. Rezultatul audienţei este favorabil guvernului deoarece s-a stabilit că d. Argetodianui a făcut cunoscutele declaraţii din proprie iniţiativă, fără să fi avut pentru aceasta o autorizaţie din partea Suveranului După audienţă, cercuri fără răspundere au răspândit svonul că d. Mironescu s’ar fi prezntat Suveranului pentru a-şi înainta dimisa, din motiv n’ar putea satisface greutăţilor guvernării. Această ştire fantezistă a fost la timp desmintirtă de însuși primul ministru. iVT7mHfWT7ZZZT7T7Zff0TfTTT O consfătuire in vederea modificarii bugetului Bucureşti. 1. „ Ieri după masă a avut loc la locuinţa dlui prim-ministru Mironescu o nouă consfătuire asupra modificării bugetului, au participat la această consfătuire doi. miniştri Mihai Popovici şi Virgil Madgearu. Concedierea personalului de control al fabricilor de spirt Bucureşti. 1. Azi înainte de masă a avut loc la ministerul de finanţe o importantă consfătuire în care s-a discutat situaţia încasării impozitelor asupra spirtului. Rezultatul consfătuirii a fost decizia de a concedia întreg personalul de control al fabricilor de spirt, deoarece s-a dovedit că poartă în mare parte vina neincasării sumelor prevâzute în buget la capitolul taxelor asupra spirtului. Marţi 2 Decemvrie 1930 La Alba-Iulia, în 1918, s’a lichidat trecutul de robie, dar s’a enunţat şi o înţeleaptă evanghelie politică: necesitatea pentru neamul românesc de a rămâne pururea fidel orientării sale democratice, orientare istorită din străvechea sa experienţă. CUPEST VEACURI Napoleon ill. împărat, 2 Decemvrie 1052 Susţinătorul unirii principatelor şi marele protector al românilor, împăratul Charles-Louis-Napoleon-Bonaparte, după moartea fratelui aiu mai mare a devenit şeful casei bonapartiene şi candidat la tronul francez, reocupat, după exilarea lui Napoleon I la Sfânta Elena, de vechea familie domnitoare. Ambiţia unei tinereţe pline de aventuri l-a îndemnat în două rânduri să-l răstoarne pe regele Filip şi să se proclame împărat. Nereuşindu-i a fost prins şi condamnat la închisoare pe viaţă. După şase ani de temniţă grea a evadat refugiindu-se în Anglia. Când peste doi ani, în Februarie 1848 a izbucnit revoluţia la Paris tânărul descendent al marelui corsican, reîntorcându-se în patrie a fost ales deputat. In parlament a avut un rol şters, modest şi reţinut, dar în Secret îşi pregătia calea realizării marelui său vis. Astfel a reuşit să fie ales preşedinte al republicei. înalta sa situaţie şi-a folosit-o pentru atingerea scopului urmărit. A câştigat de partea sa armata, funcţionarii şi preoţimea. Terenul fiind pregătit în 1851 arestează şi exilează pe şefii opoziţiei, geloşi de rapida sa ascenziune. Cu 7 milioane de voturi este apoi proclamat preşedinte de republică pe timp de zece ani. Senatul în acest timp a propus restaurarea împărăţiei. Un nou plebiscit cu 8 milioane voturi la 2 Decemvrie 1852 îl proclamă împărat al francezilor. In noua sa funcţiune, Napoleon III a căutat întru toate să calce pe urmele genialului său înaintaş, Napoleon I, al cărui exemplu l-a avut necontenit în faţa ochilor. Capitala ţării, Parisul, a profitat mult pe urmele acestei ambiţii de strălucire împărătească. Deschiderea bulevardelor largi şi pompoase a prilejuit lucru muncitorilor şomeuri. In afară de scopul politicei sale externe a fost refacerea hegemoniei Franţei pe continent, ceea ce i-a reuşit. Porneşte războiul crimeic, înfrângând pe ruşi. Sprijineşte cu toată căldura unirea principatelor române şi eliberarea Italiei de sub jugul austriac. Dar peste câţiva ani absolutismul spre care tindea i-a clătinat situaţia înăuntru, iar eşecul politicei sale externe, începând cu expediţia în Mexic, l-a dus la dezastrul de la Sedan, când pe ruinele împărăţiei lui s-a ridicat a treia republică franceză. AZLEC Ministrul iugoslaviei si al Cehoslovaciei in audienta la a. primministru G. Mironescu "■** Serviciul noem special, ^ Bucureşt, 1. — D. prim-ministru G. Mironescu a prmit ieri în audienţă pe miniştrii plenipotenţiari ai Iugoslaviei şi Cehoslovaciei la Bucureşti. S’au discutat diferite chestiuni de ordin pontic in legătură cu situația internațională. Citiţi in pagina nr. $1 IV. reportaglui amănunţit al procesului .Chemarca-Averesco Proiectul de lege al cumulului traordinar de funcţionari, dintre care mulţi ocupă funcţii multiple, acest proect era reclamat ca imperioasă necesitate. El apare ca un contrapond de echilibrare al reducerilor cari s’au făcut în buget şi are funcţiunea de a normaliza aparatul administrativ al slaiului. Ziarele au reprodus dispoziţiile acestui proect constătător din 13 articole şi sunt unanime în a recunoaşte că este unul dintre cele mai serioase instrumente ale gospodăriei de economii pe care o inaugurează guvernul Mironescu. Trebuie să recunoaştem că exista şi înainte de aceasta, o lege a cumulului. Față de împrejurările de astăzi însă și față de metodele radicale cari se impun, schimbarea ei integrală, era inevitabilă. Articolul întâi care spune că „nimeni nu poate fi învestit decât cu o singură funcţiune retribuita cu leafă, diurnă sau orice altă îndemnizare de la stat, judeţ sau comună, Regii sau Case Autonome, precum şi alte institute publice”, suntem siguri că pus în aplicării va aduce o decongestionare salutară a întregului nostru aparat funcţionăresc. In împrejurări normale un funcţionar cu atribuţii multiple nu este un rău. Cumulul în funcţiuni poate să denoate o intensitate de muncă. Cumulul în lefuri însă a fost totdeauna o sarcină pentru stat. De aceea avem tot dreptul să sperăm că o punere grabnică în aplicare a acestei legi, va îndreptăţi toate speranţele cari se leagă de ea şi va neutraliza revolta şi intriga tuturor acelora cărora li se ia câte un sfârc de sân din gură, la care nu au nici o îndreptăţire. Statul a încetat de a mai fi o vacă de muls. SEPT. SEVER O iniţiativă fericită a dlui prim-ministru G. G. Mironescu, pe care şi-a însuşit-o guvernul întreg și pe urmă și consiliul legislativ, este proectul de lege al cumulului, care a fost depus în zilele acestea pe biroul Camerei, urmând a fi votat în actuala sesiune a Corpurilor Legiuitoare. In situatiunea de azi a tării, cu o criză evidentă de numerar, cu buget comprimat, cu un număr ex-