Patria, iulie 1936 (Anul 18, nr. 145-170)
1936-07-01 / nr. 145
mttm Miercuri» 1 Iulie 1936 Juzeul Asociațiunii PM VtT* IU niHBaa« Rr, nimmt Anul al XVIII-lea No. 145 Mi DIRECTORI Dr. AUREL BUTEANU Redacţia și Administrația: Cluj, Strada Regina Maria No. M Telefon: 13—31 * ABONAMENT: -(Data 1 Aprilie 1935): Abonament anual — — Lei 760,— Fracțiuni de an, lunar — Lei 60.— Pentru funcţionari, anual Lei 600—. Fracţiuni de an, lunar — Lei 55.—, Preoţi, inv., stud., ţărani an. Lei 500.— Fracţiuni de an, lunar — Lei 45.— Pt. autorităţii iat. Mm. etc. Lei, 1000 In străinătate dublu, Organ al Partidului Naţional TArinasc Gratuit SIBIU. Lucrătorii metalitislati din America vor declara gravi NEW-YORK, 30 (Rador). — Dacă nu se va ajunge la înţelegere între patronii şi lucrătorii din metalurgie, se va a clama o grevă care va lăsa fără de lucru o jumătate milion lucrători din metalurgia americană. Patronii refuză să accepte intervenţia sindicatelor în raporrile dintre ei şi lucrători în timp ce sindicatele cer ca patru să nu angajeze decât lucrători sindicalizaţi. Priit cuvântul adevărului — pe drumul demnităţii naţionale discursul din Mui Vancu rostit la Vinţul de Jos \ F# !» Am publicat ieri desfăşurarea granitonei manifestaţii naţionale din Vinţul de jos, unde in faţa câtorva mii de intelectuali din Ardeal şi banat şi a unei imense muliţimi de ţărani a vorbit d. Iuliu Maniu, arătând rădăcinile răului de care suferă ţara noastră. Publicăm în cele ce urmează textul declaraţiilor politice de o deosebită importanţă pentru ceasul de faţă, făcute la Vinţ de fostul preşedinte de consiliu. Iată ce a vorbit la Vinţ d. Iuliu Maniu: FRAŢILOR! Am crezut că voi veni la Vinţul de Jos la o adunare mică, la o sărbătoare restrânsă, unde vor veni alegătorii, cari au votat cu mine, din fosta circumscripţie a Vinţului de Jos, precum şi câteva sate din jur, pentru ca să povestim împreună necazurile şi dorinţele noastre, dar în loc de asta ,constat cu bucurie, că am în faţa mea o mare, impunătoare şi însufleţită adunare, o mrăeaţă manifestare a sufletui românesc (aplauze însufleţite). Văd în jurul meu ţărani veniţidini depărtări, arzând de dorul să asculte cuvântul adevărului, izvorit din căldura sufletului (aplauze), văd o numeroasă şi distinsă pleiadă de intelectuali din tot cuprinsul Banatului şi al Ardealului, văd o seată puternică de tineri, cărturari, ţărani şi chiar universitari, fapt care îmi serveşte spre mare mângăire, fiindcă asta dovedeşte solidaritatea tuturor generaţiilor pentru ideile de libertate şi dreptate socială, în jurul partidului naţionaliţţărănesc. (Viforoase aplauze generale, mulţimea îl ovaţionează pe orator, se aud strigăte: Trăiască Iuliu Malim) FIGURI LUMINOASE Sunt intrări,-fer mişcat de prezenţa unor bărbaţi,care riscolesc amintiri plăcute în sufletul meu, prin evocarea marilor fapte ce au săvârşit în luptanoastră comună. La prima poartă m a aşteptat preotul ortodox din comuna vecină, Aurel Maniu (aplauze însufleţite). Ştiţi dvs .ce a făcut acest preot? (Să auzim!) S‘a întâmplat ca în toiul luptelor electorale de-atunci primpretorul a început să insulte poporul român şi pe mine şi să încerce a împiedicaalegătorii sa meargă la vot. Preotul Aurel Maniu s‘a revoltat şi sa lovit cu pumnul în faţă. (Aplauze însufleţite). Acela a fost nevoit să poarte timp îndelungat semnul ruşinii pe obraji. (Aplauze). Aurel Maniu poate să servească pildă tuturor, chiar şi preoţilor, că cinstea neamului românesc se apără cu cuvântul, cu crucea în mână, dar şi cu pumnul, dacă este nevoie. (Aplauze însufleţite). La a doua poartă m‘a întâmpinat d. Cărăbanu, a cărui tată a fost pe acel timp prim epitrop al parohiei orc .ido.ve care m‘a invitat şi m'e ocrotit în casa lui, pe mine, care am fost necunoscut aici şi ma urgisea lumea oficială, şi pentru care faptă, casa lui era păzită de jandarmi, şi privită cu necaz de vecinii maghiari, pentru că nu le venea bine să fie găzduit în strada principală viitorul reprezentant români în parlamentul de la Budapesta. (Aplauze.) Iată cum țăranul român cu mare curaj a stat lângă mine expunându-se la batjocura adversarilor. Dar vorba de ocară s-a întors mai târziu în vorbă de mândrie. Aşa a fost în trecut, aşa va fi şi un viiitor. (Aplauze.) Toate vorbele defăimătoare rostite azi împotriva mea şi împotriva dvs, care luptaţi alăturea de mine, se vor preface mâine în cuvinte de laudă şi vor fi preamărite faptele noastre ca unele cari cuprind mari adevăruri. (Viforoase aplauze generale, strigăte: Aşa ■este!) . Al treilea, care m-a salutat a fost vrednicul nostru preşedinte de azi, octogenarul Basil Haţieganu. D. Haţieganu a fost notar în Oarda de Jos, slujbaş al statului ungar, dar în acelaş timp primul şi cel mai însufleţit agent electoral al meu, care nu s-a mulţumit să voteze cu mine, el a făcut propagandă pentru reuşita mea în toate satele- -ţPrimind doramă pentru asta de la fiscigăbirăul plasei (prim, pretor), care îi era superior. B. fraţieganu i-a spus: — Domnule primpretor, pe mine să mă dojeneşti, dacă nu-mi fac slujba, dar înafară de slujbă, eu voi face ce-mi va dicta sufletul şi gândul meu. (Aplauze prelungite, urale). Pentru că să ştiţi, orice vei face cu mine, eu voi vota cu d. Maniu. (Aplauze). Fraţilor, nu i s-a întâmplat nimic, deoarece a fost în rând cu slujba lui şi prefectul (fişpanul) i-a spus primpretorului: „„Să-i dai pace lui Basil Hăţieganu, că acela îşi face slujba şi satele au încrederea în el“. In ziua alegerii apoi, Basil Hăţieganu a făcut mai mult. A apăratalegătorii români împotriva jandarmilor unguri în tabera românească. (Aplauze.) Mă închin adâoc mişcat înaintea dnui Bazil Haţieganu. Pilda lui să vă încălzească pe toţi. Aici, la picioarele mele, şade un bătrân preot, pildă de preot, din această ecousia, Nicolae eoste, care abis !Îi mai poate purta greutalea anilor de peste SG, un vechili luptor neînfrânt. Vă puteţi închipui că sunt adânc mişcat să o văd şi acum în jurul meu, cu voi toţi,, care aţi dus lupta pentru demnitatea naţională, pentru libertate şi dreptate. Mă închin în primul rând foştilor alegători trecuţi la cele eterne, dintre cari atâţia iau suferit pedepse şi şi-au vărsat sângele, pentru biruinţa sfanţului nostru steag. Mă închin dintâi lor şi vă rog să ziceţi şi dvs.: Dumnezeu să ierte şi binecuvââtată să fie memoria lor. (Adunarea păstrează un moment de reculegere: „Dumnezeu să-i ierte.) Vă mulţumesc apoi vouă, alegători de acum 50 ani, care aţi votat pentru mine, un om tânăr de care maţi auzit poate, dar aţi votat pentru neamul românesc. Şi în urma votului dvoastră am dus, cu toţii împreună, la izbândă, ideia românească. Vă mulţumesc şi dvoastră care arţi venit aici, ca împreună cu toţi, să ne închinăm sufletul luptei cele mari, ce trebue încă să ducem. Au trecut 30 de ani, de când sunt deputat al cercului Vinţul de Jos, au trecut 40 de ani, de când, foarte tânăr, am început lupta naţională, pentru desrobirea neamului românesc. Ar fi firesc să vă arăt ce am făcut în aceşti 40 de ani, sau 30 deani, dar eu nu voiu face acest lucru, pentru că nara luptat singur, ci laolaltă am luptat; cu Dv. am dus luptele şi Dvoastră părtaşi aţi fost la aceste lupte. Ştiţi cum au decurs şi unde am ajuns. Mă mărginesc a vă arăta cum am lucrat în trecut şi cum sunt hotărât să acţionez în viitor, dacă va fi nevoie. (Aplauze). În trecut nu,am examinat sufetul şi conştiinţa, am întrebat glasul sângelui, şi am întrebat amintirea strămoşilor mei, a căror sânge curge în vinele mele. Am întrebat glasul ţăranilor să-mi spună can sunt durerile lor. Şi toate acestea glasuri, ascultându-le şi pătrunzându-ma ele în suflet maim hotărât la o părere, la un drum pe care l’am început apoi cu hotărâre, spunând tuturor: „Nu vă silesc să faceţi cum zic eu, vă cer un lucru: să mă ascultaţi cu o inimă curat românească şi cu minte limpede şi dacă vă place, veniţi după glasul meu, veniţi pe drumul meu, iar dacă nu, faceţi după cum vă dictează sufletul românesc. VOCI: Mergem după Dvoastră. D. IULIU IANIU: Astfel grăiesc şi acum. Nu vorbesc în numele nimănui, ci numai pentru mine, cu gândul meu, cu capul meu. Nimeni nu e obligat să urmeze ce spun. Dar vă rog să judecaţi cu mintea limpede şi cu sufletul curat, şi faceţi apoi cum vă dictează conştiinţa. Pot să fiu mulţumitor lui Dumnezeu, că glasul meu din trecut a fost ascultat. Neamul românesc din Ardeal şi Banat a ascultat de sfaturile mele. Am spus atunci: „Veniţi pe drumul acesta al dreptăţii, al cinstei, alluptei naţionale. Veniţi şi votaţi cu steagul sfânt al partidului naţional, pentru că dacă veţi veni pe calea aceasta, ţara aceasta va fi ţara românească, slujbaşii vor fi români, iar limba care via porunci va fi limba românească. Veniţi căci veţi avea votul universal şi vă vom împărţi moşiile boierilor”. Aşa am glăsuit acum 30 de ani. Mulţi oameni mă ascultata cu blândeţe, dar cam dădeau din cap, spunând: „Mă, o fi lucru bun ce spune domnişorul acesta, dar prea mari lucruri spune...”. Alţii spuneau: „Mă lasă că e tânăr, dar vine din Blaj şi Sibiu, şi ştie ce să vorbească înaintea poporului”. Oamenii nu prea voiau să creadă, dar totuşi ascultând poveţele date, minunea s’a făcut. Ţara aceasta e ţara românească, limba românească e poruncitoare în această ţară, slujbaşii ţării sunt în cea mai mare parte români, aveţi dreptul de vot în stat, judeţ şi comună, şi moşiile boierilor sunt în cea mai mare parte împărţite. Azi, când am venit cu d. Ioan Pop, iubitul nostru prezident îmi spunea, cu multă bucurie şi mândrie, în maşină: Vezi, frate, ce a adus lupta noastră? Pe aici, pe unde mergem noi, erau moşiile lui Glück şi a preoţilor catolici. Azi, ară în ele ţăranul român, pentru copilaşii săi şi fericirea sa“. Am ajuns, după lege, stăpâni pe ţara noastră, dar suntem oare mulţumiţi? PACOSTEA LIBERALILOR VOCI: Nu! D. IULIU MANIU: Abia că Consiliul Dirigent a pus în ordine stăpânirea românească pe aceste plaiuri, a venit deasupra capetelor noastre un puhoiu, a venit partidul liberal. AICI: Jos cu ei! D. IuLIU MANIU: Și în loc să me lase să ne folosim de drepturile noastre electorale, pe cari l am cucerit cu sângele nostru, imoralii ne-au împilat cu multă nemilă. Ne-au împiedecat să votăm, ne-au persecutat cujandarmii şi ne-au furat urnele. Au pus de deputaţi oameni de ai căror nume n-am auzit până atunci- Au pus comisiuni interimare pe judeţe şi comune, ne-au adus consilieri agricoli, cari împiedecau înfăptuirea reformei agrare, cari luptau pentru ei, iar nu pentru Dv., şi au venit pe capul nostru oameni, cari n‘au avut în sufiet dorinţa de a vă ajuta pe voi, ci buzunarele şi mărirea lor. Cum s‘a putut face acest lucru? Apoi o secure nu poate tăia lemnul din pădure dacă nuare coadă. Ori câte securi ar fi în magazine, mar putea tăia pădurea, dacă nu s‘ar găsi o creangă, o coadă de topor. In pădurea aceasta frumoasă a Ardealului și Banatului s‘ar fi putut face oare batjocura aceasta, dacă nu se găseau oameni cari să se facă coade de topor ? VOCI: Jos cu ei! D. IULIU MANIU: Unii sau făcut liberali, alţii averescani, şi cu toţii autăiat brazde groase din drepturile itoniruliri din Ardeal ,si Raliat. Ce am făcut noi, partidul naţional-ţărănescîn această împrejurare ? Am luptat din nou, cu dv. împreuna, opt ani dearândul, până am mers la Alba-Iulia şi am juriat înaintea preoţilor, că nu vom suferi mai mult batjocura aceasta. ADUNAREA: Aşa vom face şi acum Trăiască Iuliu Maniu. D. IULIU MANIU: Dar ce am făcut noi, venind la putere? Mulţi vini între Dv., mai ales între cei care nu ştiţi carte, şi vă spun: „Ce vreţi cu partidul naţional-ţărănesc? A fost la cârmă şi nu a făcut nimic... Să vă spun eu, foarte pe scurt, că în cei doi ani, cât am stat noi la cârmă şi cât am fost eu preşedinte, ce s-a făcut pentru Dv. nouă lege administrativă, prin care am descentralizat serviciile, făcând ca fiecare, în partea locului, să-şi poată isprăvi necazul şi am dat autonomie comunelor şi judeţelor, ca fiecare să fie stăpân în comuna şi judeţul său. Liberalii au schimbat-o din nou. Ce se întâmplă? Pentru orice nevoie şi necaz mic, trebuie să fugim la Bucureşti. Ce am mai făcut? Dv. ştiţi că sub stăpânirea liberală, serviciul la sigu- ranţă era foarte nemulţumitor şi jan- darmii băteau pe bieţii oameni. Când auzea bietul cetăţean de siguranţă, il scuturau frigurile, iar când auzeau de jandarmi, copiii începeau să plângă. Am schimbat legea jandarmilor şi ai siguranţei şi am făcut o lege cinstită, moidernă, oprind pe agenţisau jandarmi să lovească oamenii. Iar cine o făcea era grav pedepsit. Vă aduceţi aminte că în scurtă vreme n’a mai fost bătaie. (Aşa este). Dar, fraţilor, am mai făcut ceva. O ţară fără de cheltuială, nu se poate ţine. De aceea nu e ţară în lume, unde oamenii să nu plătească dări. In 1854, Simeon Bărnuţiu, a primit de la Axente Severn o scrisoare, în care îi spunea că toate ar fi bune dar sunt grele dările. Era drept că erau grele cum sunt şi astăzi grele. Bărnuţiu a răspuns: „Vedeţi să le scădeţi, dar spuneţi tuturor Românilor,că acel neam, care nu e gata să poarte sarcinile libertăţii, va trebui să poarte greutatea *«aţuind de roba . Impozite trebue să plătim, dar să fie cu dreptate puse pe oameni. Acel care poate plăti mai mult, să plătească mai mult. care nu poate plăti mai mult, să plătească mai puţin, iar acel care nu are decât ce mânca să nu plătească nimic. Dar mai ales trebue ca dările pe cari le plătesc oamenii să fie plătite în folosul ţării, să nu se facă cheltueli zadarnice şi să nu se scurgă în buzunarul celor nechemaţi. In acest scop am făcut o lege, în sensul căreia trebuia ca fiecare ministru să arate înainte, în fiecare lună, unde vrea să cheltuiască banii şi cheltuielile ce a făcut fiecare slujbaş. Am făcut o nouă lege pentru îngrijirea sănătăţii poporului, căci prea mulţi mor şi prea puţin se sporesc locuitorii ţării noastre. Ruşii se sporesc în fiecare an cu 5%, noi abia cu 1oc.* Dar am făcut şi altceva. Dv. ştiţi că suntem împresuraţi de mulţi duşmani. Ţara noastră e mare, bogată şi frumoasă şi mulţi vor să taie câte o bucată din ea. Nu o poţi apăra, dacă n’ai armată bună. Noi am făcut legi noul in ceea ce priveşte recrutarea armatei, ca să fie condusă bine şi afara de aceasta am făcut un plan de înzestrare a armatei, după care înzestrarea trecin lzuieii şi în folosul marilor proprietari ? Iot mulţimea poporului, nu , « folosirrii« «numim»«.« buia să fie terminata în anul trecut, pentru că dacă s’ar întâmpla să ne atace cineva, să ne putem apăra. Am stors bacşişul şi am stârpit corupţia. Dar, fraţilor, lucrurile pe cari le-am făcut noi le-au stricat liberalii, îndată ce au venit la guvern. Drepturile noastre sunt din nou călcate în picioare. Ei aleg în Parlament, cu jandarmi şi furt de urne, pe cine vor, iar in judeţ şi comună şi în consiliile agrare, ţin comisiuni interimare. Au introdus din nou cenzura şi starea de asediu. Azi nu putem scrie ceea ce vrem. Cenzorul trage cu vreonul roşu, peste scrisul nostru, ca să nu afle opinia publică a ţării ceea ce gândim. Dar, fraţilor, nu e numai atât! Ei vor să impună poporului românesc puterea dictaturii, ba pe încetul, chiar au introdus-o. VOCI: Jos cu ei! D. IULIU MANIU: Cele mai importante drepturi ale naţiunii, sunt dreptul de a stabili impozitele şi a hotârî asupra politicei sale externe,căci de la ea depinde unde, când şi pentru ce să ne vărsăm sângele. Or în politica externă, nu poţi să spui nimic, nici chiar în Parlamentul care nu se convoacă, aşa că reprezentanţii naţiunii nu pot să arate vederile lor, iar în gazete, cenzura opreşte publicarea ştirilor exprimarea opiniilor. -Or fi Dară afară de această. In ţară este o mizerie mare Mai ales ţăranii, sunt într-o criză groaznică. Nu sunt bani. Tot ce vinde ţăranul, vinde ieftin, şi tot ce cumpără plăteşte scump. Dar necazul mare e că poporul romanesc, nu este stăpân in ţara lui proprie. 90% din slujbaşi sunt români. Dar puterea unei naţiuni, nu sta în slujbaşi, căci pe slujbaşi ii plăieşti să-şi facă slujba. Puterea stă, in afară de ţărănime, din uminca fabricilor şi a comerţului. Or, fraţilor, aceasta e toartă în mâna străinilor. totde câştigă ţăranii, tot ce muncesc ei cu braţia lor în arşiţa soarelui, toată marfa pe care o vând ei, trece la fabrici, la industriaşi şi comercianţi, cari, in cea mai mare parte, sunt fie alt neam, decât cel românesc. De aceea noi, poporul român, suntem, pe zi ce trece, tot mai săraci. Bine să fim înţeleşi. Eu nu sunt supărat că sunt fabricanţi, industriaşi şi comercianţi minoritari. Eiau tot dreptul să fie şi eu nu vreau să fie nimeni lipsit de dreptul său, dar găsesc intolerabil ca să nu avem şi noi industriaşi şi comercianţi. Dar negazul cel mai mare este că în ţara aceastae o corupţie şi un jaf care nu se mai poate răbda. Dacă dvs. citiţi gazetele, aţi putea crede că sunt publicaţiuni ale tribunalelor corecţionale. Nu găseşti altceva decât că cutare slujbaş a făcut cutare fraudă, că la Banca Naţională s‘a furat, că cutare om politic a săvârşit un jaf, că la cutare întreprindere s‘a făcut abuz. Dar şi mai mare necaz că naţiunea a căzut în amorţeală şi desnădejde sufletească. Lipsită de avânt, ea este descurajată de decadenţa ce se adânceşte zi de zi, pentru că cei ce conduc ţara, nu sunt capabili nici a prevedea răul, nici a-i remedia dacă a venit, nici nu sunt capabili de a începe o acţiune de redresare. D. IULIU MANIU Ce a făcut partidul naţional-ţărănesc In primul rând am făcut alegeri libere, fiecare a putut vota cum a vrut. Am făcutlegeri libere la parlament, judeţ şi comună. Am şters cenzura şi starea de asediu, ei cari nu pot guverna fără jandarmi au introdus din nou cenzrua şi starea de asediu. Pentru că,... „Năravul din fire, mare lecuire...“ ! Am scăzut darea de pământ la jumătate. Vă daţi Dv. seamă ce înseamnă aceasta, când pe toată întinderea Ardealului şi Banatului, milioanele de jugăre de pământ, cari sunt muncite cu braţele voastre, greu împovorate, au fost uşurate cu jumătate din povara lor? Când plătiţi impozitele, să nu uitaţi că dacă nu ar fi fost guvernul nostru, aţi plăti tocmai de două ori atât. Am şters apoi prestaţiile de drum. Dv. ştiţi că eraţi duşi pe vremuri ca iobagii la robotă. Dv. plăteaţi camătă, după banii împrumutaţi, 30—40 la sută, în unele părţi 50 la sută. Pentru 1000 lei plăteaţi 500 lei camăta pe un an la igănicile liberale şi la capitalişti străini de neamul nostru. Ce am făcut noi, fraţilor? Am făcut o lege, care a scăzut camăta la 10 la sută şi după ce am văzut că ţăranul nici această camătă nu o poate plăti, am făcut conversiunea datoriilor, Intr'o vreme, banul era ieftin şi veneau — parcă — «agenţii dela bancă să te îndemne să iai bani dela băncile lor. Bieţii oameni, voind să cumpere fie vite, fie pământ, au luat bani de împrumut, s-au înglodat în datorii, peste urechi, şi eu, ca preşedinte al partidului, am făcut legea conversiunii,ca datoriile săi fie, în parte, şterse. Au venit liberalii la putere, şi ce au făcut? — Noi am convertit datoriile ţăranilor, a celor cari au folosit banii pentru lucruri de treabă, dar au venit liberalii şi au convertit toate datoriile, şi pe cele ale bogătaşilor cari şi-au mâncat — poate — banii pe la Paris şi în alte locuri Există un judeţ, în vechiul regat, unde toate datoriile convertite ale ţăranilor nu fac 10 milioane, iar datoriile marilor proprietari trec peste 260 milioane. Cine suportă greutatea acestei conversiuni, făcute in detrimentul bunei tai, pentru că băncile au fost ruinate şi nu mai pot da bani de împrumut şi astfel ţăranul nu se mai poate ajuta când îi cade o vită la jug, sau când vrea să-şi cumpere un pământ. A doua, pentru că Banca Naţională capătă, în fiecare an, din dările voastre 500 milioane lei, ca să despăgubească băncile liberale şi băncile mari, ale căror banii s-au prăpădit printr’o conversiune făcută în favorul marilor proprietari. Vă daţi seama ce mare lucru am făcut noi pentru Dv. reducându-vă datoriile în bună parte? Vă daţi seama de uşurătatea mare pe care via adus-o partidul naţional-ţărănesc? Şi totuşi se mai găsesc oameni, cari au curajul să vă ceară să votaţi pe altcineva decât pe partidul naţional-ţărănesc Pentru acest partid, oare v‘a scos din iobăgie în 1848, oare v‘a făcut România Mare în 1918, care v-a imparţit moşiile boiereşti, care a scăzut dările, a iertat, în bună parte datoriile, ar trebui ca ţărani, în fiecarean, să meargă câte o zi la biserică, pentru a mulţumi lui Dzeu, că a dat poporului astel de oameni şi astfel de partid. Dar fraţilor, nu am făcut numai atât. Nu. Când am luat eu guvernul, erau 16 miniştri. Vă daţi seama ce cheltuiala pe ţară, 16 ministere! Am reformat întreaga organizaţie centrală de stat şi am redus miniştri la 11. Acum liberalii au ridicat din nou numărul lor, pentru că ...bolnavul din fire, mare lecuire”. N’am făcut numai atât. Am fălcut o (Contnuare pe pag. IV-a) Dar, fraţilor, ce folosim tânguindu ne că nu e bine? Ca bărbaţi, ca oameni, ca cetăţeni conştienţi, trebue să examinăm ce putem face. înainte de toate trebuesc respectate drepturile popoporului, drepturile ţării. Eu sunt aşa cumam fost întotdeauna, democrat, adecă am fost de părerea că drepturile vin de la popor şi trebuesc exercitate de popor. Dar, la noi, unii fac cu voia o mare greşală şi anume ei spun că cei ce sunt democraţi sunt bolşevici sau lucruri deosebite. Sunt democrat, dar sunt cu tot sufletul şi cu toată convingerea în contra comunismului, în contra bolşevismului. Eu, fraţilor, când am fost în Consiliul Dirigent, am luptat în contra bolşevicilor din Budapesta şi de grija ca bolşevicii să nu treacă peste Tisa, aici în Ardeal şi Banat, într-o singură zi am adunat peste 6000 de comunişti şi i-am închis. Când am fost la guvern, când am fost în opoziție, muam pierdut o singură ocazie, ca să nu cuvântez în contra lor, și de aceea mă supără Jf&f&lk «f Democrafia napoitalam contra dictaturii