Patria, iulie 1936 (Anul 18, nr. 145-170)

1936-07-01 / nr. 145

mttm Miercuri» 1 Iulie 1936 Ju­­zeul Asociațiunii PM VtT* IU niHBaa« Rr, nimmt Anul al XVIII-lea No. 145 Mi DIRECTORI Dr. AUREL BUTEANU Redacţia și Administrația: Cluj, Strada Regina Maria No. M Telefon: 13—31 *­ ABONAMENT: -(Data 1 Aprilie 1935): Abonament anual — — Lei 760,— Fracțiuni de an, lunar — Lei 60.— Pentru funcţionari, anual Lei 600—. Fracţiuni de an, lunar — Lei 55.—, Preoţi, inv., stud., ţărani an. Lei 500.— Fracţiuni de an, lunar — Lei 45.— Pt. autorităţii i­at­. Mm. etc. Lei, 1000 In străinătate dublu, Organ al Partidului Naţional TArinasc Gratuit SIBIU. Lucrătorii metaliti­slati din America vor declara gravi NEW-YORK, 30 (Rador). — Dacă nu se va ajunge la înţelegere între patronii şi lucrătorii din metalurgie, se va a clama o grevă care va lăsa fără de lucru o jumătate milion lucrători din metalurgia americană. Patronii refuză să accepte intervenţia sindicatelor în rapor­rile dintre ei şi lucrători în timp ce sindicatele cer ca patru să nu angajeze decât lucrători sindicalizaţi. Priit cuvântul adevărului — pe drumul demnităţii naţionale discursul din­ Mu­i V­ancu rostit la Vinţul de Jos \ F# !» Am publicat ieri desfăşurarea gran­itonei manifestaţii naţionale din Vinţul de jos, unde in faţa câtorva mii de intelectuali din Ardeal şi banat şi­ a unei imense muliţimi de ţărani a vor­bit d. Iuliu Maniu, arătând rădăcinile răului de care suferă ţara noastră. Publicăm în cele ce urmează textul declaraţiilor politice de o deosebită importanţă pentru ceasul de faţă, fă­cute la Vinţ de fostul preşedinte de consiliu. Iată ce a vorbit la Vinţ d. Iuliu Ma­­niu: FRAŢILOR! Am crezut că voi veni la Vinţul de Jos la o adunare mică, la o sărbătoare restrânsă, unde vor veni alegătorii, cari au votat cu mine, din fosta cir­cumscripţie a Vinţului de Jos, precum şi câteva sate din jur, pentru ca să povestim împreună necazurile şi do­­­rinţele noastre, dar î­n loc de asta ,constat cu bucurie, că am în faţa mea o ma­re, impunătoare şi însufleţită a­­­dunare, o mrăeaţă manifestare a su­­fletui românesc (aplauze însufleţi­­te). Văd în jurul meu ţărani veniţi­­dini depărtări, arzând de dorul să a­­sculte cuvântul adevărului, izvorit din căldura sufletului (aplauze), văd o numeroasă şi distinsă pleiadă de in­telectuali din tot cuprinsul Banatului şi al Ardealului, văd o seată puter­nică de tineri, cărturari, ţărani şi chiar universitari, f­apt care îmi ser­veşte spre mare mângăire, fiindcă asta dovedeşte solidaritatea tuturor generaţiilor pentru ideile de libertate şi dreptate socială, în jurul partidului naţi­onaliţţăr­ănesc. (Viforoase aplauze generale, mulţimea îl ovaţionează pe orator, se aud strigăte: Trăiască Iuliu Mal­im) FIGURI LUMINOASE Sunt intrări,-­fer mişcat de prezen­ţa unor bărbaţi,care riscolesc amintiri plăcute în sufletul meu, prin evocarea marilor fapte ce au săvârşit în lupta­­noastră comună. La prima poartă m a aşteptat preo­­­tul ortodox din comuna vecină, Aurel Maniu (aplauze însufleţite). Ştiţi dvs .ce a făcut acest preot? (Să auzim!) S‘a întâmplat ca în toiul luptelor electo­rale de-atunci primpretorul a început să insulte poporul român şi pe mine şi să încerce a împiedica­­alegătorii sa meargă la vot. Preotul Aurel Maniu s‘a revoltat şi sa lovit cu pumnul în faţă. (Aplauz­e însufleţite). Acela a fost nevoit să poarte timp îndelungat semnul ruşinii pe obraji. (Aplauze). Aurel Maniu poate să servească pildă tuturor, chiar şi preoţilor, că cinstea neamului românesc se apără cu cu­vântul, cu crucea în mână, dar şi cu pumnul, dacă este nevoie. (Aplauze în­sufleţite). La a doua poartă m‘a întâmpinat d. Cărăbanu, a cărui tată a fost pe acel timp prim­ epitrop al p­­arohiei orc .ido.ve care m‘a invitat şi m'e ocrotit în ca­sa lui, pe mi­ne, care am fost necuno­scut aici şi ma urgisea lumea oficială, şi pentru care faptă, casa lui era pă­zită de jandarmi, şi privită cu necaz de vecinii maghiari, pentru că nu le venea bi­ne să fie găzduit în strada principală viitorul reprezentant ro­mâni în parlamentul de la Budapesta. (Aplauze.) Iată cum țăranul român cu mare cu­raj a stat lângă mine expunându-se la batjocura adversarilor. Dar vorba de ocară s-a întors mai târziu în vorbă d­e mândrie. Aşa a fost în trecut, aşa va fi şi un viiitor. (Aplauze.) Toate vorbele defăimătoare rostite azi împo­triva mea şi împotriva dvs­, care lup­­­taţi alăturea de mine, se vor preface mâine în cuvinte de laudă şi vor fi preamărite faptele noastre ca unele cari cuprind mari adevăruri. (Vifo­roase aplauze generale, strigăte: Aşa ■este!) . Al treilea, care m-a salutat a fost vrednicul nostru preşedinte de azi, oc­togenarul Basil Haţieganu. D. Haţie­­ganu a fost notar în Oarda de Jos, slujbaş al statului ungar, dar în ace­­laş timp primul şi cel mai însufleţit agent electoral al meu, care nu s-a mulţumit să voteze cu mine, el a făcut propagandă pentru reuşita mea în toate satele- -ţPrimind doramă pentru asta de la fiscigăbirăul plasei (prim, pretor), care îi era superior. B. fraţie­­ganu i-a spus: — Domnule primpretor, pe mine să mă dojeneşti, dacă nu-mi fac slujba, dar înafară de slujbă, eu voi face ce-mi­ va dicta sufletul şi gândul meu. (A­­plauze prelungite, urale). Pentru că să ştiţi, orice vei face cu mine, eu voi vota cu d. Maniu. (Aplauze). Fraţilor, nu i s-a întâmplat nimic, deoarece a fost în rând cu slujba lui şi prefectul (fişpanul) i-a spus prim­­pretorului: „„Să-i dai pace lui Basil Hăţieganu, că acela îşi face slujba şi satele au încrederea în el“. In ziua a­­legerii apoi, Basil Hăţieganu a făcut mai mult. A apărat­­alegătorii români împotriva jandarmilor unguri în ta­­bera românească. (Apla­uze.) Mă închin adâoc mişcat înaintea dnui Bazil Ha­ţieganu. Pilda lui să vă încălzească pe toţi. Aici, la picioarele mele, şade un bă­trân preot, pildă de preot, din această ecous­ia, Nicolae e­oste, care abis !Îi mai poate purta gre­utalea anilor de peste SG, un vechili lup­t­or neînfrânt. Vă puteţi închipui că sunt adânc mi­şcat să o văd şi acum în jurul meu, cu voi toţi,, care a­ţi dus lupta pentru demnitatea naţională, pentru liber­tate şi dreptate. Mă închin în primul rând foştilor alegători trecuţi la cele eterne, dintre cari atâţia iau suferit pedepse şi şi-au vărsat sângele, pentru biruinţa sfan­ţului nostru steag. Mă închin dintâi lor şi vă rog să ziceţi şi dvs.: Dumne­zeu să­ ierte şi binecuvââtată să­ fie memoria lor. (Adunarea păstrează un moment de reculegere: „Dumnezeu să-i ierte.) Vă mulţumesc apoi vouă, alegători de acum 50 ani, care aţi votat pentru mine, un om tânăr de care maţi auzit poate, dar a­ţi votat pentru neamul românesc. Ş­i în urm­a votului dvoa­­stră am dus, cu toţii împreună, la iz­bândă, ideia românească. Vă mulţumesc şi dvoastră care arţi venit aici, ca împreună cu toţi, să ne închinăm sufletul luptei cele mari, ce trebue încă să ducem. Au trecut 30 de ani, de când sunt deputat al cercului Vinţul de Jos, au trecut 40 de ani, de când, foarte tânăr, am început lupta naţională, pentru desrobirea neamului românesc. Ar fi firesc să vă arăt ce am făcut în aceşti 40 de ani, sau 30 de­­ani, dar eu nu voiu face acest lucru, pentru că nara luptat singur, ci laolaltă am luptat; cu Dv. am dus luptele şi Dvoastră părtaşi aţi fost la aceste lupte. Ştiţi cum au decurs şi unde am ajuns. Mă mărgi­nesc a vă arăta cum am lucrat în tre­cut şi cum sunt hotărât să acţionez în viitor, dacă va fi nevoie. (Aplauze). În trecut nu,­am examinat suf­etul şi conştiinţa, am întrebat glasul sân­gelui, şi am întrebat amintirea strămo­şilor mei, a căror sânge curge în vine­le mele. Am întrebat glasul ţăranilor să-mi spună can sunt durerile lor. Şi toate acestea glasuri, ascultându-le şi pătrunzându-ma ele în suflet maim ho­tărât la o părere, la un drum pe care l’am început apoi cu hotărâre, spu­nând tuturor: „Nu vă silesc să faceţi cum zic eu, vă cer un lucru: să mă as­cultaţi cu o inimă curat românească şi cu minte limpede şi dacă vă place, veniţi după glasul meu, veniţi pe dru­mul meu, iar dacă nu, faceţi după cum vă dictează sufletul românesc. VOCI: Mergem după Dvoastră. D. IULIU I­­ANIU: Astfel grăiesc şi acum. Nu vorbesc în numele nimănui, ci numai pentru mine, cu gândul meu, cu capul meu. Nimeni nu e obligat să urmeze ce spun. Dar vă rog să jude­caţi cu mintea limpede şi cu sufletul curat, şi faceţi apoi cum vă dictează conştiinţa. Pot să fiu mulţumitor lui Dumne­zeu, că glasul meu din trecut a fost ascultat. Neamul românesc din Ardeal şi Banat a ascultat de sfaturile mele. Am spus atunci: „Veniţi pe drumul a­­cesta al dreptăţii, al cinstei, al­­luptei naţionale. Veniţi şi votaţi cu steagul sfânt al partidului naţional, pentru că dacă veţi veni pe calea aceasta, ţara aceasta va fi ţara românească, slujba­şii vo­r fi români, iar limba care via po­runci va fi limba românească. Veniţi căci veţi avea votul universal şi vă vom împărţi moşiile boierilor”. Aşa am glăsuit acum 30 de ani. Mulţi oameni mă ascultata cu blânde­ţe, dar cam dădeau din cap, spunând: „Mă, o fi lucru bun ce spune domni­şorul ac­esta, dar prea mari lucruri spune...”. Alţii spuneau: „Mă lasă că e tânăr, dar vine din Blaj şi Sibiu, şi ştie ce să vorbească înaintea poporu­lui”. Oamenii nu prea voiau să crea­dă, dar totuşi ascultând poveţele da­te, minunea s’a făcut. Ţara aceasta e ţara românească, limba românească e poruncitoare în această ţară, slujba­şii ţării sunt în cea mai mare parte ro­mâni, aveţi dreptul de vot în stat, ju­deţ şi comună, şi moşiile boierilor sunt în cea mai mare parte împărţite. Azi, când am venit cu d. Ioan Pop, iubitul nostru prezident îmi spunea, cu multă bucurie şi mândrie, în ma­şină: Vezi, frate, ce a adus lupta noa­stră? Pe aici, pe unde mergem noi, erau moşiile lui Glück şi a preoţilor catolici. Azi, ară în ele ţăranul român, pentru copilaşii săi şi fericirea sa“. Am ajuns, după lege, stăpâni pe ţa­ra noastră, dar suntem oare mulţu­miţi? PACOSTEA LIBERALILOR VOCI: Nu! D. IULIU MANIU: Abia că Consi­liul Dirigent a pus în ordine stăpâ­nirea românească pe aceste plaiuri, a venit deasupra capetelor noastre un puhoiu, a venit partidul liberal. A­ICI: Jos cu ei! D. IuLIU MANIU: Și în loc să m­e lase să ne folosim de drepturile noa­stre electorale, pe cari l am cucerit cu sângele nostru, imoralii ne-au îm­pilat cu multă nem­ilă. Ne-au împiede­cat să votăm, ne-au persecutat cu­­jan­darmii şi ne-au furat urnele. Au pus de deputaţi oameni de ai căror nume n-am auzit până atunci- Au pus comi­­siuni interimare pe judeţe şi comune, ne-au adus consilieri agricoli, cari împiedecau înfăptuirea reformei agra­re, cari luptau pentru ei, iar nu pen­tru Dv., şi au venit pe capul nostru oameni, cari n‘au avut în sufiet do­rinţa de a vă ajuta pe voi, ci buzu­narele şi mărirea lor. Cum s‘a putut face acest lucru? Apoi o secure nu poa­te tăia lemnul din pădure dacă nuare coadă. Ori câte securi ar fi în magazine, mar putea tăia pădurea, da­că nu s­‘ar găsi o creangă, o coadă de topor. In pădurea aceasta frumoasă a Ardealului și Banatului s‘ar fi putut face oare batjocura aceasta, dacă nu se găseau oameni cari să se facă coa­­de de topor ? VOCI: Jos cu ei! D. IULIU MANIU: Unii sau făcut liberali, alţii averescani, şi cu toţii au­­t­­ăiat brazde groase din drepturile itoniruliri din Ardeal ,si Ra­liat. Ce am făcut noi, partidul naţio­nal-ţărănesc­­în această împrejurare ? Am luptat din nou, cu dv. împreuna, opt ani dearândul, până am mers la Alba-Iulia şi am juria­t înaintea preoţi­lor, că nu vom suferi mai mult bat­jocura aceasta. ADUNAREA: Aşa vom face şi a­­cum Trăiască Iuliu Maniu. D. IULIU MANIU: Dar ce am făcut noi, venind la putere? Mulţi vini între Dv., mai ales între cei care nu ştiţi carte, şi vă spun: „Ce vreţi cu parti­dul naţional-ţărănesc? A fost la câr­mă şi nu a făcut nimic... Să vă spun eu, foarte pe scurt, că în­ cei doi ani, cât am stat noi la câr­mă şi cât am fost eu preşedinte, ce s-a făcut pentru Dv. nouă lege administrativă, prin care am descentralizat serviciile, făcând ca fiecare, în partea locului, să-şi poată isprăvi necazul şi am dat autonomie comunelor şi judeţelor, ca fiecare să fie stăpân în comuna şi judeţul său. Liberalii au schimbat-o din nou. Ce se întâmplă? Pentru orice nevoie şi necaz mic, trebuie să fugim la Bucu­reşti. Ce am mai făcut? Dv. ştiţi că sub stăpânirea liberală, serviciul la sigu-­­ ranţă era foarte nemulţumitor şi jan-­­ darmii băteau pe bieţii oameni. Când auzea bietul cetăţean de siguranţă, il scuturau frigurile, iar când auzeau de jandarmi, copi­ii începeau să plângă. Am schimbat legea jandarmilor şi ai si­guranţei şi am făcut o lege cinstită, moidernă, opri­nd pe agenţi­­sau jan­darmi să lovească oamenii. Iar cine o făcea era grav pedepsit. Vă aduceţi aminte că în scurtă vreme n’a mai fost bătaie. (Aşa este). Dar, fraţilor, am mai făcut ceva. O ţară fără de cheltuială, nu se poate ţi­ne. De aceea nu e ţară în lume, unde oamenii să nu plătească dări. In 1854, Simeon Bărnuţiu, a primit de la Axente Severn o scrisoare, în care îi spunea că toate ar fi bune dar sunt grele dă­rile. Era drept că erau grele cum sunt şi astăzi grele. Bărnuţiu a răspuns: „Vedeţi să le scădeţi, dar spuneţi tuturor Români­lor,­­că acel neam, care nu e gata să poarte sarcinile libertăţii, va trebui să poarte greutatea *«aţuin­d­ de roba . Impozite trebue să plătim, dar să fie cu dreptate puse pe oameni. Acel care poate plăti mai mult, să plăteas­că mai mult. care nu poate plăti mai mult, să plătească mai puţin, iar acel care nu are decât ce mânca să nu plă­tească nimic. Dar mai ales trebue ca dările pe cari le plătesc oamenii să fie plătite în folosul ţării, să nu se facă cheltueli zadarnice şi să nu se scurgă în buzu­narul celor nechemaţi. In acest scop am făcut o lege, în sensul căreia tre­buia ca fiecare ministru să arate îna­inte, în fiecare lună, unde vrea să cheltuiască banii şi cheltuielile ce a făcut fiecare slujbaş. Am făcut o nouă lege pentru îngri­jirea sănătăţii poporului, căci prea mulţi mor şi prea puţin se sporesc lo­cuitorii ţării noastre. Ruşii se spo­resc în fiecare an cu 5%, noi abia cu 1oc.* Dar am făcut şi altceva. Dv. ştiţi că suntem împresuraţi de mulţi duşmani. Ţara noastră e mare, bogată şi fru­moasă şi mulţi vor să taie câte o bu­cată din ea. Nu o poţi apăra, dacă n’ai armată bună. Noi am făcut legi noul in ceea ce priveşte recrutarea armatei, ca să fie condusă bine şi afara de a­­ceasta am făcut un plan de înzestrare a armatei, după care înzestrarea tre­cin lzuieii şi în folosul marilor pro­prietari ? Iot mulţimea poporului, nu­ , « fol­osirrii« «n­u­mim»«.«­­ buia să fie terminata în anul trecut, pentru că dacă s’ar întâmpla să ne a­tace cineva, să ne putem apăra. Am stors bacşişul şi am stârpit co­rupţia. Dar, fraţilor, lucrurile pe cari le-am făcut noi le-au stricat liberalii, înda­tă ce au venit la guvern. Drepturile noastre sunt din nou călcate în picioa­re. Ei aleg în Parlament, cu jandarmi şi furt de urne, pe cine vor, iar in ju­deţ şi comună şi în consiliile ag­rare, ţin comisiuni interimare. Au introdus din nou cenzura şi starea de asediu. Azi nu putem scrie ceea ce vrem. Cen­zorul trage cu vreonul roşu, peste scri­sul nostru, ca să nu afle opinia pu­blică a ţării ceea ce gândim. Dar, fraţilor, nu e numai atât! Ei vor să impună poporului românesc puterea dictaturii, ba pe încetul, chiar au introdus-o. VOCI: Jos cu ei! D. IULIU MANIU: Cele mai impor­tante drepturi ale naţiunii, sunt drep­tul de a stabili impozitele şi a hotârî asupra politicei sale externe,­­căci de la ea depinde unde, când şi pentru ce să ne vărsăm sângele. Or în politica ex­ternă, nu poţi să spui nimic, nici chiar în Parlamentul care nu se convoacă, aşa că reprezentanţii naţiunii nu pot să arate vederile lor, iar în gazete, cenzura opreşte publicarea ştirilor exprimarea opiniilor. -Or­ fi Dară afară de această. In ţară este o mizerie mare Mai ales ţăranii, sunt înt­r-o criză groaznică. Nu sunt bani. Tot ce vinde ţăranul, vinde ieftin, şi tot ce cumpără plăteşte scump. Dar necazul mare e că poporul ro­manesc, nu este stăpân in ţara lui proprie. 90%­ din slujbaşi sunt ro­mâni. Dar puterea unei naţiuni, nu sta în slujbaşi, căci pe slujbaşi ii plăi­eşti să-şi facă slujba. Puterea stă, in afară de ţărănime, din uminca fabricilor şi a comerţului. Or, fraţilor, aceasta e toar­tă în mâna străinilor. tot­­de câştigă ţăranii, tot ce muncesc ei cu braţia lor în arşiţa soarelui, toată marfa pe care o vând ei, trece la fabrici, la in­dustriaşi şi comercianţi, cari, in cea m­ai mare parte, sunt fie alt neam, de­cât cel românesc. De aceea noi, popo­rul român, suntem, pe zi ce trece, tot mai săraci. Bine să fim înţeleşi. Eu nu sunt supărat că sunt fabricanţi, industriaşi şi comercianţi minoritari. Ei­­au tot dreptul să fie şi eu nu vreau să fie nimeni lipsit de dreptul său, d­ar găsesc intolerabil ca să nu avem şi noi industriaşi şi comercianţi. Dar negazul cel mai mare este că în ţara aceasta­­e o corupţie şi un jaf care nu se mai poate răbda. Dacă dvs. citiţi gazetele, aţi putea crede­­ că sunt publicaţiuni ale tribunalelor co­­recţionale. Nu găseşti altceva decât că cutare slujbaş a făcut cutare fraudă, că la Banca Naţională s‘a furat, că cu­tare om politic a săvârşit un jaf, că la cutare întreprindere s‘a făcut abuz. Dar şi mai mare necaz că naţiunea a căzut în amorţeală şi desnădejde su­fletească. Lipsită de avânt, ea este descurajată de decadenţa ce se adân­ceşte zi de zi, pentru că cei ce conduc ţara, nu sunt capabili nici a prevedea răul, nici a-i remedia dacă a venit, nici nu sunt capabili de a începe o ac­ţiune de redresare. D. IULIU MANIU Ce a făcut partidul naţional-ţărănesc In primul rând am făcut alegeri li­bere, f­iecare a putut vota cum a vrut. Am făcut­legeri libere la parlament, judeţ şi comună. Am şters cenzura şi starea de asediu, ei cari nu pot gu­verna fără jandarmi au introdus din nou cenzrua şi starea de asediu. Pen­tru că,... „Năravul din fire, m­are le­cuire...“ ! Am scăzut darea de pământ la ju­m­ă­ta­te. Vă daţi Dv. seamă ce înseam­nă aceasta, când pe toată întinderea Ardealului şi Banatului, milioanele de jugăre de pământ, cari sunt muncite cu braţele voastre, greu împovorate, au fost uşurate cu jumătate din po­vara lor? Când plătiţi impozitele, să nu uitaţi că dacă nu ar fi fost guver­nul nostru, aţi plăti tocmai de două ori atât. Am şters apoi prestaţiile de drum. Dv. ştiţi că eraţi duşi pe vremuri ca iobagii la robotă. Dv. plăteaţi camătă, după banii îm­prumutaţi, 30—40 la sută, în unele părţi 50 la sută. Pentru 1000 lei plă­teaţi 500 lei camăta pe un an la igăn­­i­cile liberale şi la capitalişti străini de neamul nostru. Ce am făcut noi, fra­ţilor? Am făcut o lege, care a scăzut camăta la 10 la sută şi după ce am văzut că ţăranul nici această camătă nu o poate plăti, am făcut conversiu­nea datoriilor, Intr'o vreme, banul era ieftin şi veneau — par­că — «agenţii dela bancă să te îndemne să iai bani dela băncile lor. Bieţii oameni, voind să cumpere fie vite, fie pământ, au luat bani de împrumut, s-au înglodat în datorii, peste urechi, şi eu, ca pre­şedinte al partidului, am făcut legea conversiunii,­­ca datoriile săi fie, în parte, şterse. Au venit liberalii la pu­tere, şi ce au făcut? — Noi am con­vertit datoriile ţăranilor, a celor cari au folosit banii pentru lucruri de trea­bă, dar au venit liberalii şi au con­vertit toate datoriile, şi pe cele ale bogătaşilor cari şi-au mâncat — poate — banii pe la Paris şi în alte locuri Există un judeţ, în vechiul regat, unde toate datoriile convertite ale ţărani­lor nu fac 10 milioane, iar datoriile marilor proprietari trec peste 260 mi­lioane. Cine suportă greutatea acestei con­versiuni, făcute in detrimentul bunei tai, pentru că băncile au fost ruinate şi nu mai pot da bani de împrumut şi as­tfel ţăranul nu se mai poate a­­juta când îi cade o vită la jug, sau când vrea să-şi cumpere un pământ. A doua, pentru că Banca Naţională ca­pătă, în fiecare an, din dările voastre 500 milioane lei, ca să despăgubească băncile liberale şi băncile mari, ale căror banii s-au prăpădit printr’o con­versiune făcută în favorul marilor proprietari. Vă daţi seama ce mare lucru am fă­cut noi pentru Dv. reducându-vă da­toriile în bună parte? Vă daţi seama de uşurătatea mare pe care via adus-o partidul naţional-ţărănesc? Şi totuşi se mai găsesc oameni, cari au curajul să vă ceară să votaţi pe altcineva de­cât pe partidul naţional-ţărănesc­ Pentru acest partid, oare v‘a scos din iobăgie în 1848, oare v‘a făcut Ro­mânia Mare în 1918, care v-a impar­ţit moşiile boiereşti, care a scăzut dă­rile, a iertat, în bună parte datoriile, ar trebui ca ţărani, în fiecare­­an, să mear­gă câte o zi la biserică, pentru a mul­ţumi lui Dzeu, că a dat poporului ast­el­ de oameni şi astfel d­e partid. Dar fraţilor, nu am făcut numai a­­tât. Nu. Când am luat eu guvernul, e­­rau 16 miniştri. Vă daţi seama ce chel­tuiala pe ţară, 16 ministere! Am refor­mat întreaga organizaţie centrală de stat şi am redus miniştri la 11. Acum liberalii au ridicat din nou numărul lor, pentru că ...bolnavul din fire, m­a­re lecuire”. N’am făcut numai atât. Am fălcut o (Contnuare pe pag. IV-a) Dar, fraţilor, ce folosim tânguindu ne că nu e bine? Ca bărbaţi, ca oa­meni, ca cetăţeni conştienţi, trebue să examinăm ce putem face. înainte de to­ate trebuesc respectate drepturile po­­poporului, drepturile ţării. Eu sunt aşa cum­­am fost întotdeauna, demo­crat, adecă am fost de părerea că drepturile vin de la popor şi trebuesc exercitate de popor. Dar, la noi, unii fac cu voia o mare greşală şi anume ei spun că cei ce sunt democraţi sunt bolşevici sau lucruri deosebite. Sunt democrat, dar sunt cu tot sufletul şi cu toată convingerea în contra comu­nismului, în contra bolşevismului. Eu, fraţilor, când am fost în Consiliul Di­rigent, am luptat în contra bolşevici­lor din Budapesta şi de grija­ ca bolşe­vicii să nu treacă peste Tisa, aici în Ardeal şi Banat, într-o singură zi am adunat peste 6000 de comunişti şi i-am închis. Când am fost la guvern, când am fost în opoziție, muam pierdut o singură ocazie, ca să nu cuvântez în contra lor, și de aceea mă supără Jf&f&lk­ «f Democrafia napoitala­­m contra dictaturii

Next