Pentru Socialism, mai 1971 (Anul 21, nr. 5367-5392)

1971-05-08 / nr. 5373

EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU _________________________________________________________________ (Urmare din pag. 1) satisfacție văzînd că socialiștii din România au adoptat în pro­gramul lor principiile fundamen­tale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mișcării muncito­rești și răspîndirea ideilor socia­lismului științific au dus la for­marea în 1893 a Partidului Social- Democrat al Muncitorilor din România. Deși a activat numai 6 ani, datorită trecerii unor frun­tași de partea burgheziei, Parti­dul Social-Dem­­crat al Muncito­rilor din România a marcat un moment deosebit în lupta politică a proletariatului. Organizarea pe plan național a mișcării sindica­le în 1906 și refacerea Partidului Socialist în 1910 reflectau matu­rizarea politică a clasei munci­toare din România, rolul tot mai important pe care îl dobîndea în viața țării. Continuînd­ să între­țină legături cu mișcarea revolu­ționară din alte țări, mișcarea muncitorească din România a a­­jutat la transportul în Rusia a literaturii tipărite de emigrația rusă din Apus — inclusiv a Is­­krei leniniste —, a manifestat o activă solidaritate cu lupta pro­letariatului rus împotriva țaris­mului în 1905, printre altele acor­­dînd ajutor echipajului revoluțio­nar de pe crucișătorul Potemkin care, după cum se știe, a primit azil politic în România. Militan­ții socialiști români au avut le­gături nemijlocite cu V. I. Lenin. In anii premergători, precum în timpul primului război mondi­al al imperialist, mișcarea muncito­rească și socialistă a acționat cu hotărîre împotriva războiului, participînd la conferințele inter­naționale antirăzboinice și orga­nized mari manifestări de masă în țară. După terminarea războiului­­ și realizarea statului național uni­tar, România a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare; totodată, mișcarea muncitorească și socia­listă a căpătat dimensiuni noi. La sfîrșitul deceniului al doilea al secolului nostru, în țară se acu­mulaseră multe contradicții soci­ale și naționale, care creau necesi­tatea unor profunde transformări în viața societății. Se impuneau, în special, înfăptuirea reformei a­­grare, crearea unei industrii na­ționale avansate, lichidarea de­pendenței față de capitalul stră­in, democratizarea vieții politice și de stat. De realizarea acestor transformări depindea progresul rapid al țării din punct de vedere economic și social. In viața internațională se adîn­­ceau, de asemenea, continuu con­tradicțiile de clasă; avea loc un puternic avînt revoluționar al clasei muncitoare, se prăbușeau imperii, creștea lupta de elibera­re națională și socială. Victoria Marii Revoluții Socialiste din Oc­tombrie vestea începutul unei noi ere în istoria omenirii — era trecerii la făurirea socialismului și comunismului. In aceste împrejurări interne și internaționale, clasa muncitoare și alte forțe sociale din România s-au ridicat cu hotărîre la luptă împotriva asupririi sociale și na­ționale. Grevele din 1918—1919, greva generală din 1920 adeve­resc creșterea avîntului revolu­ționar, afirmarea tot mai puterni­că a clasei muncitoare ca cea mai avansată forță socială a so­cietății românești. Situația internă și internaționa­lă, luptele de clasă din acei ani au grăbit cristalizarea necesității creării unui partid revoluționar de tip nou, în stare să conducă clasa muncitoare și celelalte forte sociale și progresiste în lupta pentru apărarea drepturilor și libertăților lor democratice pen­tru înfăptuirea unor adinei trans­formări sociale. In rîndurile partidului socia­list se manifestau tot mai pu­ternic forțele care se pronunțau pentru un partid revoluționar, bazat pe ideologia marxist-leninis­­tă. La 8 mai 1921, Congresul Partidului Socialist a hotărît, cu o mare majoritate de voturi, transformarea sa în Partidul Co­munist din România. (Aplauze pu­ternice, îndelung repetate). Cred­ea sînteți de acord să salutăm prezența la adunarea noastră solemnă a celui care a fost pri­mul secretar general al Partidu­lui Comunist din România, tova­rășul Gheorghe Cristescu. (Aplau­ze puternice). Crearea partidului comunist a marcat triumful for­țelor revoluționare și a mar­­xism-leninismului în mișcarea I Pag, 2 muncitorească din țara noastră; din acest moment, mișcarea re­voluționară din România a intrat într-o etapă nouă, superioară a dezvoltării sale: încă din timpul primului Con­gres al partidului, cercurile reac­ționare au dezlănțuit o prigoană sălbatică După trei împotriva comuniștilor, ani de activitate le­gală, guvernul burghezo-moșie­­resc a scos partidul în afara legii. Timp de două decenii, comuniș­tii au fost obligați să activeze în condițiile grele ale ilegalității, înfruntînd represiunile regimului burghezo-moșieresc. In toată această perioadă, parti­dul a fost organizatorul și con­ducătorul tuturor luptelor revo­luționare ale oamenilor muncii. Dintre numeroasele bătălii de cla­să din acea vreme, voi menționa greva minerilor de la Lupeni din 1929, grevele petroliștilor și ce­feriștilor din 1933 — care au ex­primat în modul cel mai grăitor spiritul combativ al clasei noas­tre muncitoare, afirmarea rolului partidului comunist, a capacității sale de a organiza și conduce lupta oamenilor muncii. (Aplauze puternice). O activitate multilaterală a desfășurat partidul nostru pen­tru unitatea clasei muncitoare, pentru unirea tuturor forțelor de­mocratice în lupta împotriva po­liticii de fascizare a țării și a pregătirii de război. Merită men­ționate în acest sens acțiunile u­­nite ale forțelor democrate sol­date cu succes ,în alegerile par­țiale din 1936, precum și marea demonstrație antifascistă și anti­războinică de la 1 Mai 1939. In toată această perioadă, partidul a militat neobosit pentru o politică de prietenie și colaborare cu U­­niunea Sovietică, pentru stabili­rea de relații diplomatice între cele două țări. (Vii aplauze). In fața politicii antinaționale a cercurilor reacționare, Partidul Comunist a fost forța cea mai consecventă a apărării interese­lor naționale ale țării. Lipsa de unitate a forțelor democratice a permis însă reacțiunii să instau­reze dictatura militaro-fascistă, să subordoneze țara Germaniei hitleriste. După cum se știe, în 1939—1940 situația internațională s-a agravat: Germania nazistă a trecut la agresiune directă împo­triva a numeroase state din Eu­ropa, dezlănțuind cel de-al doi­lea război mondial. România se găsea într-o situație de izolare internațională, care a ușurat lui Hitler impunerea Dictatului de la Viena, dezmembrarea teritorială a țării noastre. In aceste împreju­rări, Partidul Comunist din Ro­mânia împreună cu Frontul Plu­garilor, Madosz-ul și alte politice au chemat poporul forțe la luptă pentru apărarea integri­tății teritoriale a patriei. (A­­plauze puternice). Se crease o situație favorabilă rezistenței na­ționale, dar trădarea cercurilor conducătoare guvernante și conducerii partidelor burgheze a a împiedicat lupta maselor largi populare. La scurt timp, România a fost împinsă de dictatura mili­­taro-fascistă, alături de Germania nazistă, în războiul antisovietic, împotriva voinței poporului și a intereselor sale naționale. Intrarea trupelor hitleriste în țară în 1940 a însemnat în fapt ocuparea României și subordona­rea ei mașinii de război naziste, a dus la jefuirea bogățiilor țării, provocînd grele suferințe popo­rului român. Totodată, dictatura militaro-fascistă și ocupanții hit­­leriști au dezlănțuit o prigoană sălbatică împotriva comuniștilor și a altor forțe patriotice antifas­ciste. Sute și mii de comuniști și luptători antifasciști au fost a­­runcați in închisori și lagăre; zeci dintre ei au fost uciși de plutoanele de execuție. Prin a­­ceste represiuni sîngeroase se urmărea decapitarea mișcării de rezistență antifascistă și antirăz­boinică. Dar, după cum se știe, planurile reacțiunii fasciste româ­ne și ale naziștilor germani au suferit un eșec total; ei nu au putut învinge voința forțelor anti­fasciste care, în ciuda terorii, și-au unit rîndurile și au desfășu­rat cu succes lupta contra fas­cismului și războiului.­­Aplauze puternice, prelungite). Este meritul Partidului Comu­nist Român că a militat, încă de la înființarea sa, împotriva inter­venției imperialiste contra pute­rii sovietice. După cum știți, la primul Congres a fost votată și o moțiune de solidaritate cu sta­tul făurit de Lenin. (Vii aplauze). Atunci cînd a izbucnit agre­siunea Germaniei fasciste s-a ridicat cu toată forța împo­triva participării României la acest război nedrept. El a che­mat toate forțele naționale la lupta pentru ieșirea din războiul antisovietic,­­ din întoarcerea armelor împotriva Germaniei fas­ciste și alăturarea țării noastre coaliției antihitleriste. Prin poli­tica sa Partidul Comunist Român a apărat onoarea poporului și in­teresele naționale ale țării, poli­tica de prietenie tradițională cu marea noastră vecină — Uniunea Sovietică. (Aplauze puternice). Activitatea intensă desfășurată de partid a dus la unirea forțe­lor antifasciste patriotice, la for­marea în mai 1944 a Frontului U­­nic Muncitoresc între Partidul Comunist și Partidul Social De­mocrat și apoi a Blocului Na­tional Democratic. In același timp, partidul a organizat gărzi­le patriotice, a condus numeroa­se acțiuni de sabotare a războiu­lui. Anul 1944 se caracterizează prin schimbarea radicală a situa­ției militare în favoarea coaliției antihitleriste. Sub loviturile zdro­bitoare ale Armatei Roșii, care a dus greul celui de-al doilea răz­boi mondial, trupele fasciste se retrăgeau cu pierderi mari; pe alte fronturi forțele aliate dă­deau, de asemenea, lovituri pu­ternice armatei hitleriste. Lupta armată a forțelor patriotice din di­ferite țări creștea în amploare, izbind nimicitor mașina de război fascistă. Folosind condițiile inter­ne și externe favorabile, forțele naționale patriotice din România, în rîndul cărora Partidul Comu­nist constituia principalul nucleu, inițiatorul și organizatorul acți­unilor antifasciste și antirăzboi­nice, au trecut la declanșarea și înfăptuirea cu succes a insurec­ției naționale antifasciste ar­mate. (Vii aplauze). Aceasta a dus la arestarea guvernu­lui Antonescu, la ieșirea imedia­tă a României din războiul antiso­vietic și la intrarea ei în luptă îm­potriva Germaniei naziste, ală­turi de Uniunea Sovietică și cele­lalte țări ale coaliției antihitleris­te. (Aplauze puternice). Din primul moment al înfăptui­rii actului istoric de la 23 Au­gust, partidul nostru a fost orga­nizatorul, sufletul tuturor acțiu­nilor poporului și al armatei. Forțele patriotice și armata au e­­liberat rapid Capitala și alte cen­tre ale țării, capturînd importan­te grupări militare hitleriste. Pentru a înțelege starea de spi­rit din acel timp, merită să men­ționăm că întreaga armată a răs­puns cu promptitudine chemării de a se alătura armatei sovietice, coaliției antihitleriste, (Aplauze). Angajîndu-se cu toate resurse­le de care dispunea în războiul antifascist, armata română­­ a pur­tat, alături de Armata Roșie, gre­le lupte pentru eliberarea defini­tivă a patriei, a participat la eli­berarea Ungariei și Cehoslova­ciei pînă la înfrîngerea completă a Germaniei hitleriste, înscriind astfel o luminoasă pagină de ero­ism și glorie în istoria României. (Aplauze puternice). Acum, la a 50-a aniversare partidului nostru, în preajma Zi­a­lei Victoriei, aducem un fierbin­te omagiu și prinosul recunoștin­ței întregului nostru popor, fiilor patriei care au săvîrșit fapte de vitejie, au dat dovadă de înalt de­votament și nu și-au precupețit nici viața pentru eliberarea țării și înfrîngerea fascismului. (A­­plauze puternice, prelungite). Totodată, exprimăm sentimentele noastre de recunoștință fată de glorioasele armate ale Sovietice, care, cu prețul Uniunii unor jertfe uriașe, au sfărîmat mașina de război nazistă, au adus o con­tribuție hotărîtoare la eliberarea României și a altor țări de sub jugul fascist, la înfrîngerea Ger­maniei hitleriste. (Aplauze puter­nice). In același timp, poporul nos­tru cinstește memoria ostașilor tuturor celorlalte țări din coa­liția antihitleristă, care au par­ticipat la marea bătălie milita­ră pentru înfrîngerea Germaniei fasciste. (Aplauze puternice). Ne îndreptăm gîndul cu ve­nerație spre milioanele de lup­tători din rezistență, spre pa­trioții din țările cotropite, ca­re și-au vărsat sîngele, și-au dat viața în dramatica încleș­tare cu fascismul, contribuind prin lupta lor eroică la salva­rea civilizației umane de robia hitlerista. (Vil aplauze). Răsturnarea dictaturii mili­taro-fasciste a marcat o cotitu­ră istorică în dezvoltarea Ro­mâniei, lupta antifascistă, de­mocratică, transformîndu-se ra­pid într-o mișcare socială de o amploare cum nu a mai cunos­cut istoria țării și care a des­chis calea celor mai profunde schimbări revoluționare, înfăp­tuirii idealurilor de libertate și dreptate socială și naționa­lă ale poporului român. Des­­fășurînd o multilaterală ac­tivitate politică și organiza­torică, Partidul Comunist Ro­mân a reunit în această miș­care principalele forțe ale na­țiunii — clasa muncitoare, țără­nimea, intelectualitatea, pături­le mijlocii de la orașe și chiar anumite cercuri ale burgheziei. Rod al luptei celor mai largi mase populare, instaurarea la 6 martie 1945 a primului gu­vern cu adevărat democratic din istoria țării — în frunte cu înflăcăratul patriot, eminent om de stat și militant progre­sist dr. Petru Groza — a în­semnat o mare victorie a for­țelor revoluționare, democrati­ce, a marcat instaurarea pute­rii revoluționar-democratice a muncitorilor și țăranilor, desch­­s calea unor transformări a social-politice profunde în so­cietatea românească. (Aplauze în­delungate). D­j Doresc să exprim cu acest pri­mulțumirile ,și recunoștința partidului nostru tuturor partide­lor și organizațiilor democrati­ce, patriotice, care au colaborat în acei ani cu comuniștii în lupta pentru transformarea revoluțio­nară a țării. (Vii aplauze). Este știut că România ieșise din război ruinată și secătuită, că în țară domnea haosul eco­nomic și sărăcia, că masele muncitoare se zbăteau într-o neagră mizerie. Sarcina impe­rioasă care se punea în fața țării era ieșirea din această si­tuație catastrofală, trasarea u­­nui program al evoluției eco­nomice și sociale imediate și de perspectivă. Elaborarea a­­cestui program a făcut obiec­tul Conferinței Naționale din 1945 a Partidului Comunist Ro­mân, al raportului prezentat de Gheorghe Gheorghiu-Dej —­­fiu devotat al clasei muncitoa­re, al poporului român, mili­tant de seamă al mișcării co­muniste, care timp de 20 de ani s-a aflat în fruntea parti­dului nostru, aducînd împreu­nă cu întregul activ de partid și de stat o contribuție de sea­mă la realizarea marilor transfor­mări revoluționare din acea perioa­dă. (Aplauze puternice). Subliniind însemnătatea esențială a indus­trializării pentru asigurarea progresului general al țării și consolidarea independenței noas­tre naționale, Conferința Nați­onală a indicat ca primă eta­pă trecerea la reconstrucția ță­rii, la refacerea rapidă a eco­nomiei distruse și dezorganiza­te de război. Partidul nostru a desfășurat o intensă activitate pentru mo­bilizarea maselor largi popu­lare la înfăptuirea acestui obiec­tiv principal. Munca construc­tivă, amplă și grea, s-a împle­tit cu lupta fermă împotriva forțelor reacționare, a claselor exploatatoare și a partidelor lor politice, care, contînd pe sprijinul cercurilor imperialis­te din exterior, se opuneau cu înverșunare transformărilor so­ciale, democratizării­ țării, în­făptuirii măsurilor de redresa­re și dezvoltare economică. Am­plificarea continuă a procesului revoluționar a dus la modifi­carea radicală a raportului for­țelor sociale în favoarea mase­lor celor ce muncesc, la înfrîn­gerea claselor exploatatoare, la eliminarea din guvern a ulti­milor reprezentanți ai partide­lor burgheze, la înlăturarea monarhiei și proclamarea Re­publicii Populare Române. (A­­plauze puternice). Primesc adesea întrebări în legătură cu felul în care a cîștigat partidul nostru ma­joritatea poporului de par­tea sa. încă alegerile din no­iembrie 1946 au demonstrat eloc­vent înfrîngerea politicii reacțio­nare, marea majoritate a poporu­lui — peste 70 la sută dintre vo­tanți — exprimîndu-și în mod de­mocratic încrederea în partidul comunist și în forțele care cola­borau cu noi. (Aplauze puternice) Trecerea pe calea socialismului a fost deci expresia voinței, demo­cratic exprimată, prin vot, a po­porului român care s-a convins pe deplin — în anii cînd partidul nos­tru a militat neînfricat pentru interesele națiunii și a mobilizat toate forțele pentru salvarea po­porului — că numai urmîndu-i pe comuniști își asigură un viitor fericit, perspectiva unei dezvoltări independente. (Aplauze puternice) Desigur, nu negăm — și am mai arătat aceasta — că a existat în­totdeauna o strînsă interdependen­tă intre condițiile interne și in­ternationale, că împrejurările in­ternationale ne-au favorizat, dar pînă la urmă, rolul hotărîtor, fă­ră de care nu se putea face ni­mic, l-a avut poporul. Lui îi mul­țumim pentru drumul nou pe care merge patria noastră socia­listă ! (Aplauze puternice, prelun­gite). In cursul acestui proces s-a întărit unitatea clasei muncitoa­re, s-a făurit și dezvoltat alian­ța muncitorească-țărănească ; partidul a înmănunchiat într-un singur șuvoi eforturile munci­torimii, țărănimii, intelectuali­tății, ale tuturor forțelor patri­otice și progresiste ale națiunii. O importanță deosebită pentru desfășurarea cu succes a proce­sului revoluționar a avut realiza­rea unității de acțiune între Partidul Comunist și Partidul Social-Democrat, pe baza fron­tului unic creat încă în anii luptei împotriva fascismului, în condițiile ilegalității. Făurirea în februarie 1948, a partidului re­voluționar unic al clasei mun­citoare, pe temelia marxism-le­­ninismului, a asigurat realizarea unității depline politico-organi­­zatorice a proletariatului — con­diție a exercitării de către clasa muncitoare și partidul ei a rolu­lui de forță conducătoare în societate. Cucerirea întregii puteri poli­tice de către clasa muncitoare în alianță cu țărănimea, cu cele­lalte categorii de oameni ai mun­cii, a marcat trecerea țării într-o nouă etapă de dezvoltare — în­făptuirea­­ revoluției socialiste. (Aplauze puternice, prelungite). Realizarea acestui salt calitativ în viața societății noastre impu­nea ca o condiție sine qua non trecerea avuției naționale în mîi­­nile celor ce muncesc. Un rol hotărîtor l-a avut în acest sens actul revoluționar al naționaliză­rii principalelor mijloace de pro­ducție, și apoi cooperativizarea a­­griculturii, care au dus la crea­rea și dezvoltarea unui puternic sector socialist în economie. Pornind de la cerințele legilor obiective, de la studierea realită­ților concrete ale României, partidul a elaborat politica de edificare a noii orînduiri, a orga­nizat și condus întreaga activi­tate de dezvoltare a bazei teh­­nico-materiale a socialismului, de consolidare și generalizare a re­lațiilor de producție socialiste, de ridicare a nivelului de trai ma­terial și cultural al celor ce mun­cesc. De-a lungul celor 27 de ani ca­re au trecut de la eliberarea ță­rii, poporul român, condus de partidul comunist, a desfășurat o uriașă activitate creatoare, la ca­pătul căreia patria noastră, Ro­mânia, se înfățișează ca un stat socialist înfloritor, cu o industrie dezvoltată și o agricultură în plin proces de modernizare, cu o orînduire socială avansată care a­­sigură condiții de viață tot mai bune tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate. (Vii aplauze). Exploatarea omului de către om a fost lichidată pentru tot­deauna, poporul a devenit stăpîn pe avuția națională, pe destinul său, liber și suveran în propria țară. Aceasta este o cucerire e­­pocală care întruchipează tradu­cerea în viață a aspirațiilor ce­lor mai înaintate, a idealurilor celor mai îndrăznețe, nutrite de-a lungul timpurilor de mințile lu­minate ale poporului. Cu trei decenii în urmă cercu­rile conducătoare considerau că România este predestinată să rămî­­nă fară „eminamente agricolă". As­tăzi, geografia economică a pa­triei cuprinde mii și mii de în­treprinderi industriale moderne de înalt nivel tehnic. în 20 de ani de economie planificată socialistă, industria s-a dez­voltat cu un ritm mediu a­­nual de 13 la sută. S-a creat o puternică bază tehnică pentru înzestrarea superioară a tuturor ramurilor, pentru pro­gresul rapid al întregii economii. Pentru a măsura distanța ce ne separă de anul economic cel mai prosper al regimului burghe­­­­zo-moșieresc, este suficient să a­­mintim că producția industrială a fost în 1970 de cca. 17 ori mai mare decît în anul 1938. Crearea marii proprietăți agri­cole socialiste, înzestrarea teh­nică a agriculturii, sprijinul mul­tilateral acordat de stat țărăni­mii au deschis drumul transfor­mării radicale a satului, creșterii producției agricole, schimbării condițiilor de lucru și ridicării bunăstării tuturor oamenilor muncii de la sate. Agricultura — ramură de bază a economiei noastre — a adus și aduce o în­semnată contribuție la sporirea venitului național. Rezultatul principal al vertigi­nosului progres înregistrat în dezvoltarea forțelor de producție, în creșterea potențialului econo­mic al țării este ridicarea ni­velului de trai al tuturor cetă­țenilor de la orașe și sate. O uriașă dezvoltare a cunoscut învățămîntul public de toate gra­dele. Cu numai un sfert de se­col în urmă, țară a 4 milioane de analfabeți, România asigură as­tăzi cetățenilor ei învățămîntul general gratuit de 10 clase. Un progres remarcabil a cunos­cut activitatea științifică în care se materializează inteligența, ge­niul creator al poporului nostru, știința devenind unul din factorii esențiali ai progresului, o uriașă forță materială în slujba societă­ții socialiste. Perioada în care dezvoltarea so­cietății noastre a înregistrat rit­mul cel mai impetuos, pe toate planurile, a fost aceea a planului cincinal 1966—1970, ai cărei bilanț l-am făcut nu de mult, și care a pus in evidentă marile resurse ale orinduirii socialiste, dinamismul ei, avîntul cu care poporul munceș­te pentru înfăptuirea programu­lui partidului, în care vede ga­ranția viitorului său de bunăsta­re și fericire. (Aplauze prelungi­te). Desigur, de-a lungul întregii e­­poci la care m-am referit a tre­buit să facem față multor dificul­tăți, inerente unei opere de pro­­porțiile celei pe care am reali­zat-o. Adesea a trebuit să plătim tribut lipsei de experiență, lipsei de pregătire, precum și unei vizi­uni simpliste despre socialism care au dăunat bunului mers al con­strucției economice și sociale. Trin activitatea noastră au apărut des­tule lipsuri și neajunsuri, s-au co­mis multe greșeli. Se știe că în­­tr-o anumită perioadă au fost în­călcate normele și principiile con­cepției noastre socialiste, aceasta avînd consecințe negative în în­treaga viață socială, în desfășura­rea construcției noii orînduiri. A­­șa cum este cunoscut, partidul nostru a acționat cu hotărîre îm­potriva acestor încălcări și abu­zuri, a făcut o analiză aprofundată cauzelor care le-au provocat și a luat măsurile cele mai energice pentru evitarea repetării lor in activitatea de partid și de stat, în întreaga noastră societate. Esen­­țial de subliniat este faptul că po­porul nostru, partidul comunist au găsit întotdeauna resursele ne­cesare pentru a înlătura greutăți­le, pentru a îndrepta greșelile, pentru a depăși dificultățile. Li­nia caracteristică dominantă a epo­cii construcției socialiste în Româ­nia este dezvoltarea ascendentă, neîntreruptă, clocotitoare, mersul înainte pe toate fronturile, perfec­ționarea continuă a activității în toate domeniile. (Aplauze prelungi­te). Acum, la a 50-a aniversare a partidului, putem face cu mîndrie cu conștiința datoriei împlinite­ nu numai bilanțul glorioaselor­ lup­te revoluționare duse împotriva vechiului regim, ci și bilanțul muncii încununate de succes în guvernarea țării, poporului pe calea în conducerea luminoasă a socialismului și comunismului. (Aplauze puternice, îndelungi). In marea bătălie pentru cuceri­rea puterii, pentru înfăptuirea re­voluției socialiste și edificarea noii orînduiri, rolul principal l-a a­­vut eroica noastră clasă muncitoa­re, care și-a dovedit pe deplin ca­pacitatea revoluționară, spiritul combativ, dîrzenia și hărnicia, în­­deplinindu-și cu cinste misiunea istorică de clasă conducătoare a societății. (Aplauze prelungite). Un aport de seamă la mun­­­ca pentru transformarea țării, pentru dezvoltarea economiei na­ționale, pentru construirea socia­lismului, a adus, de asemenea, țărănimea din România aliata de nădejde a clasei muncitoare — care după cum am mai spus, în decursul veacurilor a dus pe u­­merii ei cele mai grele lupte pentru eliberarea socială și inde­pendență națională. Țărănimea și-a însușit cu devotament poli­tica partidului comunist și a par­ticipat activ la realizarea ei. (A­­plauze puternice). Alături de toți oamenii muncii, intelectualitatea țării înțelegîndu-și înalta menire ce-i revine în noua soc­ietate, și-a adus contribuția prețioasă la toate marile noastre succese, la spori­rea patrimoniului de valori mate­riale și spirituale ale țării, la edi­ficarea socialismului. (Aplauze puternice). Se cuvine evidențiată munca plină de abnegație a mi­lioanelor de femei — uriașă for­ță a națiunii — care au participat activ alături de bărbații și fiii lor, de frații lor, la întreaga operă de dezvoltare socialistă a Româ­niei. (Vii aplauze) Tineretul, ani­mat de un profund spirit patrio­tic, a răspuns întotdeauna cu en­tuziasm chemării partidului. Vă amintiți de șantierele construcți­ei socialiste! Ce minunate do­vezi de eroism a dat tineretul patriei noastre în această muncă, așa ca și pe frontul antifascist, ca în toate domeniile de activita­te socială ! El și-a consacrat ener­giile, întreaga putere de muncă cauzei nobile a progresului propășirii patriei socialiste, făuri­și­rii propriului lui viitor luminos. (Aplauze puternice, prelungite). Tot ce am realizat în această scurtă, dar bogată perioadă a i­s­­toriei României este rodul mun­­cii eroice, al uriașei forțe crea­toare a întregului popor, a tuturor, celor ce muncesc de la orașe și sa­te — români, maghiari, germani, sîrbi și de alte naționalități­—’că­rora orînduirea socialistă le-a des­chis 'pettim’ prim­­a "oară aff "tTffip 1 nelimitat de afirmare socială, o perspectivă clară de progres și prosperitate, un viitor luminos. La toate succesele obținute de poporul român în lupta pentru eliberare națională, și socială, pentru făurirea noii orînduiri, o contribuție deosebită au adus co­muniștii, zecile de mii de acti­viști de partid și de stat, care în condiții grele au muncit neobo­sit, cu dăruire și devotament ne­țărmurit, neprecupețind nimia pentru transpunerea în viață politicii partidului, pentru sluji­a­rea poporului. (Aplauze pu­ternice, prelungite). " Cu prilejul acestui glorios ju­bileu al partidului, în numele Co­mitetului Central, al Consiliului de Stat și al guvernului, adresei clasei muncitoare, țărănimii, in­telectualității, tineretului, femei­lor, tuturor oamenilor muncii, fă­ră deosebire de naționalitate, co­muniștilor, activiștilor de partid și de stat cele mai calde mulțu­miri și felicitări pentru munca lor eroică, închinată înfloririi României socialiste, bunăstării și fericirii națiunii noastre socialis­te. (Aplauze puternice, îndelun­gate). Programul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate Dragi tovarăși. Intrăm în a doua jumătate de secol de existență a partidului nostru, în condițiile muncii inten­se, pătrunse de un puternic avînt patriotic, a întregului popor pen­tru înălțarea tot mai sus a lumi­nosului edificiu al socialismului pe pămîntul României. Oamenii muncii acționează însuflețiți de perspectivele deschise de Con­gresul al X-lea al Partidului Co­munist Român care a elaborat programul dezvoltării țării în pe­rioada 1971—1975, precum și li­niile directoare pînă în anul 1980. O vie expresie a hotărîrii cu care cei ce muncesc au trecut la realizarea acestui program constituie rezultatele obținute în­­ primele patru luni ale anului. Planul producției industriale fost nu numai îndeplinit, ci și a depășit, realizîndu-se un ritm de dezvoltare de 11,7 la sută față de perioada corespunzătoare a anu­lui trecut. Aceste rezultate repre­zintă o nouă confirmare a realis­mului sarcinilor și obiectivelor pe care ni le-am propus, a capacită­ții poporului nostru de a asigura înfăptuirea în bune condiții noului plan cincinal, a programu­­­lui stabilit de Congresul al X-lea. (Aplauze puternice). Noua etapă istorică de dezvol­tare a societății noastre, care va cuprinde, probabil, cîteva cinci­nale, este etapa făuririi societă­ții socialiste multilateral dezvol­tate. Esența acestei etape rezidă în construirea unei economii a­­vansate, înzestrate cu o indus­trie modernă și o agricultură in­tensivă de înalt randament; des­fășurarea pe un front larg a ac­tivității științifice, a instrucției publice și a eforturilor pentru ri­dicarea nivelului cultural al ma­selor; creșterea continuă a bună­stării materiale și spirituale oamenilor muncii de la orașe și a sate; înfăptuirea repartiției bunu­rilor produse de societate în spi­ritul dreptății și echității socia­liste; perfecționarea relațiilor de producție, a organizării societății; realizarea cadrului organizatoric care să permită participarea lar­gă a maselor populare, a fiecărui cetățean la viața publică, la re­zolvarea treburilor obștești, lăr­girea libertăților publice, dezvol­tarea democrației socialiste, în­făptuirea acestui program va ri­dica România pe noi culmi de civilizație și prosperitate, va crea condiții pentru trecerea treptată a patriei noastre spre comunism. Plenara Comitetului Central care și-a încheiat ieri lucrările a aprobat proiectul planului pe anii 1971—1975, apreciind că pre­vederile sale corespund obiecti­velor stabilite de Congresul al X-lea și că realizarea lor va a­­vea un rol hotărîtor pe drumul făuririi societății socialiste multi­lateral dezvoltate. Plenara a dat o apreciere pozitivă muncii des­fășurate de organele de partid și de stat, de centrale și întreprinderi pentru fundamen­tarea „­prevederilor planului, dez­baterii temeinice eficiente a a­­cestor prevederi în unitățile e­ (Continuare în pag. a 3-a) A A' 4

Next