Pentru Socialism, mai 1971 (Anul 21, nr. 5367-5392)
1971-05-08 / nr. 5373
EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU _________________________________________________________________ (Urmare din pag. 1) satisfacție văzînd că socialiștii din România au adoptat în programul lor principiile fundamentale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mișcării muncitorești și răspîndirea ideilor socialismului științific au dus la formarea în 1893 a Partidului Social- Democrat al Muncitorilor din România. Deși a activat numai 6 ani, datorită trecerii unor fruntași de partea burgheziei, Partidul Social-Demcrat al Muncitorilor din România a marcat un moment deosebit în lupta politică a proletariatului. Organizarea pe plan național a mișcării sindicale în 1906 și refacerea Partidului Socialist în 1910 reflectau maturizarea politică a clasei muncitoare din România, rolul tot mai important pe care îl dobîndea în viața țării. Continuînd să întrețină legături cu mișcarea revoluționară din alte țări, mișcarea muncitorească din România a ajutat la transportul în Rusia a literaturii tipărite de emigrația rusă din Apus — inclusiv a Iskrei leniniste —, a manifestat o activă solidaritate cu lupta proletariatului rus împotriva țarismului în 1905, printre altele acordînd ajutor echipajului revoluționar de pe crucișătorul Potemkin care, după cum se știe, a primit azil politic în România. Militanții socialiști români au avut legături nemijlocite cu V. I. Lenin. In anii premergători, precum în timpul primului război mondial al imperialist, mișcarea muncitorească și socialistă a acționat cu hotărîre împotriva războiului, participînd la conferințele internaționale antirăzboinice și organized mari manifestări de masă în țară. După terminarea războiului și realizarea statului național unitar, România a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare; totodată, mișcarea muncitorească și socialistă a căpătat dimensiuni noi. La sfîrșitul deceniului al doilea al secolului nostru, în țară se acumulaseră multe contradicții sociale și naționale, care creau necesitatea unor profunde transformări în viața societății. Se impuneau, în special, înfăptuirea reformei agrare, crearea unei industrii naționale avansate, lichidarea dependenței față de capitalul străin, democratizarea vieții politice și de stat. De realizarea acestor transformări depindea progresul rapid al țării din punct de vedere economic și social. In viața internațională se adînceau, de asemenea, continuu contradicțiile de clasă; avea loc un puternic avînt revoluționar al clasei muncitoare, se prăbușeau imperii, creștea lupta de eliberare națională și socială. Victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie vestea începutul unei noi ere în istoria omenirii — era trecerii la făurirea socialismului și comunismului. In aceste împrejurări interne și internaționale, clasa muncitoare și alte forțe sociale din România s-au ridicat cu hotărîre la luptă împotriva asupririi sociale și naționale. Grevele din 1918—1919, greva generală din 1920 adeveresc creșterea avîntului revoluționar, afirmarea tot mai puternică a clasei muncitoare ca cea mai avansată forță socială a societății românești. Situația internă și internațională, luptele de clasă din acei ani au grăbit cristalizarea necesității creării unui partid revoluționar de tip nou, în stare să conducă clasa muncitoare și celelalte forte sociale și progresiste în lupta pentru apărarea drepturilor și libertăților lor democratice pentru înfăptuirea unor adinei transformări sociale. In rîndurile partidului socialist se manifestau tot mai puternic forțele care se pronunțau pentru un partid revoluționar, bazat pe ideologia marxist-leninistă. La 8 mai 1921, Congresul Partidului Socialist a hotărît, cu o mare majoritate de voturi, transformarea sa în Partidul Comunist din România. (Aplauze puternice, îndelung repetate). Credea sînteți de acord să salutăm prezența la adunarea noastră solemnă a celui care a fost primul secretar general al Partidului Comunist din România, tovarășul Gheorghe Cristescu. (Aplauze puternice). Crearea partidului comunist a marcat triumful forțelor revoluționare și a marxism-leninismului în mișcarea I Pag, 2 muncitorească din țara noastră; din acest moment, mișcarea revoluționară din România a intrat într-o etapă nouă, superioară a dezvoltării sale: încă din timpul primului Congres al partidului, cercurile reacționare au dezlănțuit o prigoană sălbatică După trei împotriva comuniștilor, ani de activitate legală, guvernul burghezo-moșieresc a scos partidul în afara legii. Timp de două decenii, comuniștii au fost obligați să activeze în condițiile grele ale ilegalității, înfruntînd represiunile regimului burghezo-moșieresc. In toată această perioadă, partidul a fost organizatorul și conducătorul tuturor luptelor revoluționare ale oamenilor muncii. Dintre numeroasele bătălii de clasă din acea vreme, voi menționa greva minerilor de la Lupeni din 1929, grevele petroliștilor și ceferiștilor din 1933 — care au exprimat în modul cel mai grăitor spiritul combativ al clasei noastre muncitoare, afirmarea rolului partidului comunist, a capacității sale de a organiza și conduce lupta oamenilor muncii. (Aplauze puternice). O activitate multilaterală a desfășurat partidul nostru pentru unitatea clasei muncitoare, pentru unirea tuturor forțelor democratice în lupta împotriva politicii de fascizare a țării și a pregătirii de război. Merită menționate în acest sens acțiunile unite ale forțelor democrate soldate cu succes ,în alegerile parțiale din 1936, precum și marea demonstrație antifascistă și antirăzboinică de la 1 Mai 1939. In toată această perioadă, partidul a militat neobosit pentru o politică de prietenie și colaborare cu Uniunea Sovietică, pentru stabilirea de relații diplomatice între cele două țări. (Vii aplauze). In fața politicii antinaționale a cercurilor reacționare, Partidul Comunist a fost forța cea mai consecventă a apărării intereselor naționale ale țării. Lipsa de unitate a forțelor democratice a permis însă reacțiunii să instaureze dictatura militaro-fascistă, să subordoneze țara Germaniei hitleriste. După cum se știe, în 1939—1940 situația internațională s-a agravat: Germania nazistă a trecut la agresiune directă împotriva a numeroase state din Europa, dezlănțuind cel de-al doilea război mondial. România se găsea într-o situație de izolare internațională, care a ușurat lui Hitler impunerea Dictatului de la Viena, dezmembrarea teritorială a țării noastre. In aceste împrejurări, Partidul Comunist din România împreună cu Frontul Plugarilor, Madosz-ul și alte politice au chemat poporul forțe la luptă pentru apărarea integrității teritoriale a patriei. (Aplauze puternice). Se crease o situație favorabilă rezistenței naționale, dar trădarea cercurilor conducătoare guvernante și conducerii partidelor burgheze a a împiedicat lupta maselor largi populare. La scurt timp, România a fost împinsă de dictatura militaro-fascistă, alături de Germania nazistă, în războiul antisovietic, împotriva voinței poporului și a intereselor sale naționale. Intrarea trupelor hitleriste în țară în 1940 a însemnat în fapt ocuparea României și subordonarea ei mașinii de război naziste, a dus la jefuirea bogățiilor țării, provocînd grele suferințe poporului român. Totodată, dictatura militaro-fascistă și ocupanții hitleriști au dezlănțuit o prigoană sălbatică împotriva comuniștilor și a altor forțe patriotice antifasciste. Sute și mii de comuniști și luptători antifasciști au fost aruncați in închisori și lagăre; zeci dintre ei au fost uciși de plutoanele de execuție. Prin aceste represiuni sîngeroase se urmărea decapitarea mișcării de rezistență antifascistă și antirăzboinică. Dar, după cum se știe, planurile reacțiunii fasciste române și ale naziștilor germani au suferit un eșec total; ei nu au putut învinge voința forțelor antifasciste care, în ciuda terorii, și-au unit rîndurile și au desfășurat cu succes lupta contra fascismului și războiului.Aplauze puternice, prelungite). Este meritul Partidului Comunist Român că a militat, încă de la înființarea sa, împotriva intervenției imperialiste contra puterii sovietice. După cum știți, la primul Congres a fost votată și o moțiune de solidaritate cu statul făurit de Lenin. (Vii aplauze). Atunci cînd a izbucnit agresiunea Germaniei fasciste s-a ridicat cu toată forța împotriva participării României la acest război nedrept. El a chemat toate forțele naționale la lupta pentru ieșirea din războiul antisovietic, din întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste și alăturarea țării noastre coaliției antihitleriste. Prin politica sa Partidul Comunist Român a apărat onoarea poporului și interesele naționale ale țării, politica de prietenie tradițională cu marea noastră vecină — Uniunea Sovietică. (Aplauze puternice). Activitatea intensă desfășurată de partid a dus la unirea forțelor antifasciste patriotice, la formarea în mai 1944 a Frontului Unic Muncitoresc între Partidul Comunist și Partidul Social Democrat și apoi a Blocului National Democratic. In același timp, partidul a organizat gărzile patriotice, a condus numeroase acțiuni de sabotare a războiului. Anul 1944 se caracterizează prin schimbarea radicală a situației militare în favoarea coaliției antihitleriste. Sub loviturile zdrobitoare ale Armatei Roșii, care a dus greul celui de-al doilea război mondial, trupele fasciste se retrăgeau cu pierderi mari; pe alte fronturi forțele aliate dădeau, de asemenea, lovituri puternice armatei hitleriste. Lupta armată a forțelor patriotice din diferite țări creștea în amploare, izbind nimicitor mașina de război fascistă. Folosind condițiile interne și externe favorabile, forțele naționale patriotice din România, în rîndul cărora Partidul Comunist constituia principalul nucleu, inițiatorul și organizatorul acțiunilor antifasciste și antirăzboinice, au trecut la declanșarea și înfăptuirea cu succes a insurecției naționale antifasciste armate. (Vii aplauze). Aceasta a dus la arestarea guvernului Antonescu, la ieșirea imediată a României din războiul antisovietic și la intrarea ei în luptă împotriva Germaniei naziste, alături de Uniunea Sovietică și celelalte țări ale coaliției antihitleriste. (Aplauze puternice). Din primul moment al înfăptuirii actului istoric de la 23 August, partidul nostru a fost organizatorul, sufletul tuturor acțiunilor poporului și al armatei. Forțele patriotice și armata au eliberat rapid Capitala și alte centre ale țării, capturînd importante grupări militare hitleriste. Pentru a înțelege starea de spirit din acel timp, merită să menționăm că întreaga armată a răspuns cu promptitudine chemării de a se alătura armatei sovietice, coaliției antihitleriste, (Aplauze). Angajîndu-se cu toate resursele de care dispunea în războiul antifascist, armata română a purtat, alături de Armata Roșie, grele lupte pentru eliberarea definitivă a patriei, a participat la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei pînă la înfrîngerea completă a Germaniei hitleriste, înscriind astfel o luminoasă pagină de eroism și glorie în istoria României. (Aplauze puternice). Acum, la a 50-a aniversare partidului nostru, în preajma Zialei Victoriei, aducem un fierbinte omagiu și prinosul recunoștinței întregului nostru popor, fiilor patriei care au săvîrșit fapte de vitejie, au dat dovadă de înalt devotament și nu și-au precupețit nici viața pentru eliberarea țării și înfrîngerea fascismului. (Aplauze puternice, prelungite). Totodată, exprimăm sentimentele noastre de recunoștință fată de glorioasele armate ale Sovietice, care, cu prețul Uniunii unor jertfe uriașe, au sfărîmat mașina de război nazistă, au adus o contribuție hotărîtoare la eliberarea României și a altor țări de sub jugul fascist, la înfrîngerea Germaniei hitleriste. (Aplauze puternice). In același timp, poporul nostru cinstește memoria ostașilor tuturor celorlalte țări din coaliția antihitleristă, care au participat la marea bătălie militară pentru înfrîngerea Germaniei fasciste. (Aplauze puternice). Ne îndreptăm gîndul cu venerație spre milioanele de luptători din rezistență, spre patrioții din țările cotropite, care și-au vărsat sîngele, și-au dat viața în dramatica încleștare cu fascismul, contribuind prin lupta lor eroică la salvarea civilizației umane de robia hitlerista. (Vil aplauze). Răsturnarea dictaturii militaro-fasciste a marcat o cotitură istorică în dezvoltarea României, lupta antifascistă, democratică, transformîndu-se rapid într-o mișcare socială de o amploare cum nu a mai cunoscut istoria țării și care a deschis calea celor mai profunde schimbări revoluționare, înfăptuirii idealurilor de libertate și dreptate socială și națională ale poporului român. Desfășurînd o multilaterală activitate politică și organizatorică, Partidul Comunist Român a reunit în această mișcare principalele forțe ale națiunii — clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea, păturile mijlocii de la orașe și chiar anumite cercuri ale burgheziei. Rod al luptei celor mai largi mase populare, instaurarea la 6 martie 1945 a primului guvern cu adevărat democratic din istoria țării — în frunte cu înflăcăratul patriot, eminent om de stat și militant progresist dr. Petru Groza — a însemnat o mare victorie a forțelor revoluționare, democratice, a marcat instaurarea puterii revoluționar-democratice a muncitorilor și țăranilor, deschs calea unor transformări a social-politice profunde în societatea românească. (Aplauze îndelungate). Dj Doresc să exprim cu acest primulțumirile ,și recunoștința partidului nostru tuturor partidelor și organizațiilor democratice, patriotice, care au colaborat în acei ani cu comuniștii în lupta pentru transformarea revoluționară a țării. (Vii aplauze). Este știut că România ieșise din război ruinată și secătuită, că în țară domnea haosul economic și sărăcia, că masele muncitoare se zbăteau într-o neagră mizerie. Sarcina imperioasă care se punea în fața țării era ieșirea din această situație catastrofală, trasarea unui program al evoluției economice și sociale imediate și de perspectivă. Elaborarea acestui program a făcut obiectul Conferinței Naționale din 1945 a Partidului Comunist Român, al raportului prezentat de Gheorghe Gheorghiu-Dej —fiu devotat al clasei muncitoare, al poporului român, militant de seamă al mișcării comuniste, care timp de 20 de ani s-a aflat în fruntea partidului nostru, aducînd împreună cu întregul activ de partid și de stat o contribuție de seamă la realizarea marilor transformări revoluționare din acea perioadă. (Aplauze puternice). Subliniind însemnătatea esențială a industrializării pentru asigurarea progresului general al țării și consolidarea independenței noastre naționale, Conferința Națională a indicat ca primă etapă trecerea la reconstrucția țării, la refacerea rapidă a economiei distruse și dezorganizate de război. Partidul nostru a desfășurat o intensă activitate pentru mobilizarea maselor largi populare la înfăptuirea acestui obiectiv principal. Munca constructivă, amplă și grea, s-a împletit cu lupta fermă împotriva forțelor reacționare, a claselor exploatatoare și a partidelor lor politice, care, contînd pe sprijinul cercurilor imperialiste din exterior, se opuneau cu înverșunare transformărilor sociale, democratizării țării, înfăptuirii măsurilor de redresare și dezvoltare economică. Amplificarea continuă a procesului revoluționar a dus la modificarea radicală a raportului forțelor sociale în favoarea maselor celor ce muncesc, la înfrîngerea claselor exploatatoare, la eliminarea din guvern a ultimilor reprezentanți ai partidelor burgheze, la înlăturarea monarhiei și proclamarea Republicii Populare Române. (Aplauze puternice). Primesc adesea întrebări în legătură cu felul în care a cîștigat partidul nostru majoritatea poporului de partea sa. încă alegerile din noiembrie 1946 au demonstrat elocvent înfrîngerea politicii reacționare, marea majoritate a poporului — peste 70 la sută dintre votanți — exprimîndu-și în mod democratic încrederea în partidul comunist și în forțele care colaborau cu noi. (Aplauze puternice) Trecerea pe calea socialismului a fost deci expresia voinței, democratic exprimată, prin vot, a poporului român care s-a convins pe deplin — în anii cînd partidul nostru a militat neînfricat pentru interesele națiunii și a mobilizat toate forțele pentru salvarea poporului — că numai urmîndu-i pe comuniști își asigură un viitor fericit, perspectiva unei dezvoltări independente. (Aplauze puternice) Desigur, nu negăm — și am mai arătat aceasta — că a existat întotdeauna o strînsă interdependentă intre condițiile interne și internationale, că împrejurările internationale ne-au favorizat, dar pînă la urmă, rolul hotărîtor, fără de care nu se putea face nimic, l-a avut poporul. Lui îi mulțumim pentru drumul nou pe care merge patria noastră socialistă ! (Aplauze puternice, prelungite). In cursul acestui proces s-a întărit unitatea clasei muncitoare, s-a făurit și dezvoltat alianța muncitorească-țărănească ; partidul a înmănunchiat într-un singur șuvoi eforturile muncitorimii, țărănimii, intelectualității, ale tuturor forțelor patriotice și progresiste ale națiunii. O importanță deosebită pentru desfășurarea cu succes a procesului revoluționar a avut realizarea unității de acțiune între Partidul Comunist și Partidul Social-Democrat, pe baza frontului unic creat încă în anii luptei împotriva fascismului, în condițiile ilegalității. Făurirea în februarie 1948, a partidului revoluționar unic al clasei muncitoare, pe temelia marxism-leninismului, a asigurat realizarea unității depline politico-organizatorice a proletariatului — condiție a exercitării de către clasa muncitoare și partidul ei a rolului de forță conducătoare în societate. Cucerirea întregii puteri politice de către clasa muncitoare în alianță cu țărănimea, cu celelalte categorii de oameni ai muncii, a marcat trecerea țării într-o nouă etapă de dezvoltare — înfăptuirea revoluției socialiste. (Aplauze puternice, prelungite). Realizarea acestui salt calitativ în viața societății noastre impunea ca o condiție sine qua non trecerea avuției naționale în mîinile celor ce muncesc. Un rol hotărîtor l-a avut în acest sens actul revoluționar al naționalizării principalelor mijloace de producție, și apoi cooperativizarea agriculturii, care au dus la crearea și dezvoltarea unui puternic sector socialist în economie. Pornind de la cerințele legilor obiective, de la studierea realităților concrete ale României, partidul a elaborat politica de edificare a noii orînduiri, a organizat și condus întreaga activitate de dezvoltare a bazei tehnico-materiale a socialismului, de consolidare și generalizare a relațiilor de producție socialiste, de ridicare a nivelului de trai material și cultural al celor ce muncesc. De-a lungul celor 27 de ani care au trecut de la eliberarea țării, poporul român, condus de partidul comunist, a desfășurat o uriașă activitate creatoare, la capătul căreia patria noastră, România, se înfățișează ca un stat socialist înfloritor, cu o industrie dezvoltată și o agricultură în plin proces de modernizare, cu o orînduire socială avansată care asigură condiții de viață tot mai bune tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate. (Vii aplauze). Exploatarea omului de către om a fost lichidată pentru totdeauna, poporul a devenit stăpîn pe avuția națională, pe destinul său, liber și suveran în propria țară. Aceasta este o cucerire epocală care întruchipează traducerea în viață a aspirațiilor celor mai înaintate, a idealurilor celor mai îndrăznețe, nutrite de-a lungul timpurilor de mințile luminate ale poporului. Cu trei decenii în urmă cercurile conducătoare considerau că România este predestinată să rămînă fară „eminamente agricolă". Astăzi, geografia economică a patriei cuprinde mii și mii de întreprinderi industriale moderne de înalt nivel tehnic. în 20 de ani de economie planificată socialistă, industria s-a dezvoltat cu un ritm mediu anual de 13 la sută. S-a creat o puternică bază tehnică pentru înzestrarea superioară a tuturor ramurilor, pentru progresul rapid al întregii economii. Pentru a măsura distanța ce ne separă de anul economic cel mai prosper al regimului burghezo-moșieresc, este suficient să amintim că producția industrială a fost în 1970 de cca. 17 ori mai mare decît în anul 1938. Crearea marii proprietăți agricole socialiste, înzestrarea tehnică a agriculturii, sprijinul multilateral acordat de stat țărănimii au deschis drumul transformării radicale a satului, creșterii producției agricole, schimbării condițiilor de lucru și ridicării bunăstării tuturor oamenilor muncii de la sate. Agricultura — ramură de bază a economiei noastre — a adus și aduce o însemnată contribuție la sporirea venitului național. Rezultatul principal al vertiginosului progres înregistrat în dezvoltarea forțelor de producție, în creșterea potențialului economic al țării este ridicarea nivelului de trai al tuturor cetățenilor de la orașe și sate. O uriașă dezvoltare a cunoscut învățămîntul public de toate gradele. Cu numai un sfert de secol în urmă, țară a 4 milioane de analfabeți, România asigură astăzi cetățenilor ei învățămîntul general gratuit de 10 clase. Un progres remarcabil a cunoscut activitatea științifică în care se materializează inteligența, geniul creator al poporului nostru, știința devenind unul din factorii esențiali ai progresului, o uriașă forță materială în slujba societății socialiste. Perioada în care dezvoltarea societății noastre a înregistrat ritmul cel mai impetuos, pe toate planurile, a fost aceea a planului cincinal 1966—1970, ai cărei bilanț l-am făcut nu de mult, și care a pus in evidentă marile resurse ale orinduirii socialiste, dinamismul ei, avîntul cu care poporul muncește pentru înfăptuirea programului partidului, în care vede garanția viitorului său de bunăstare și fericire. (Aplauze prelungite). Desigur, de-a lungul întregii epoci la care m-am referit a trebuit să facem față multor dificultăți, inerente unei opere de proporțiile celei pe care am realizat-o. Adesea a trebuit să plătim tribut lipsei de experiență, lipsei de pregătire, precum și unei viziuni simpliste despre socialism care au dăunat bunului mers al construcției economice și sociale. Trin activitatea noastră au apărut destule lipsuri și neajunsuri, s-au comis multe greșeli. Se știe că într-o anumită perioadă au fost încălcate normele și principiile concepției noastre socialiste, aceasta avînd consecințe negative în întreaga viață socială, în desfășurarea construcției noii orînduiri. Așa cum este cunoscut, partidul nostru a acționat cu hotărîre împotriva acestor încălcări și abuzuri, a făcut o analiză aprofundată cauzelor care le-au provocat și a luat măsurile cele mai energice pentru evitarea repetării lor in activitatea de partid și de stat, în întreaga noastră societate. Esențial de subliniat este faptul că poporul nostru, partidul comunist au găsit întotdeauna resursele necesare pentru a înlătura greutățile, pentru a îndrepta greșelile, pentru a depăși dificultățile. Linia caracteristică dominantă a epocii construcției socialiste în România este dezvoltarea ascendentă, neîntreruptă, clocotitoare, mersul înainte pe toate fronturile, perfecționarea continuă a activității în toate domeniile. (Aplauze prelungite). Acum, la a 50-a aniversare a partidului, putem face cu mîndrie cu conștiința datoriei împlinite nu numai bilanțul glorioaselor lupte revoluționare duse împotriva vechiului regim, ci și bilanțul muncii încununate de succes în guvernarea țării, poporului pe calea în conducerea luminoasă a socialismului și comunismului. (Aplauze puternice, îndelungi). In marea bătălie pentru cucerirea puterii, pentru înfăptuirea revoluției socialiste și edificarea noii orînduiri, rolul principal l-a avut eroica noastră clasă muncitoare, care și-a dovedit pe deplin capacitatea revoluționară, spiritul combativ, dîrzenia și hărnicia, îndeplinindu-și cu cinste misiunea istorică de clasă conducătoare a societății. (Aplauze prelungite). Un aport de seamă la munca pentru transformarea țării, pentru dezvoltarea economiei naționale, pentru construirea socialismului, a adus, de asemenea, țărănimea din România aliata de nădejde a clasei muncitoare — care după cum am mai spus, în decursul veacurilor a dus pe umerii ei cele mai grele lupte pentru eliberarea socială și independență națională. Țărănimea și-a însușit cu devotament politica partidului comunist și a participat activ la realizarea ei. (Aplauze puternice). Alături de toți oamenii muncii, intelectualitatea țării înțelegîndu-și înalta menire ce-i revine în noua societate, și-a adus contribuția prețioasă la toate marile noastre succese, la sporirea patrimoniului de valori materiale și spirituale ale țării, la edificarea socialismului. (Aplauze puternice). Se cuvine evidențiată munca plină de abnegație a milioanelor de femei — uriașă forță a națiunii — care au participat activ alături de bărbații și fiii lor, de frații lor, la întreaga operă de dezvoltare socialistă a României. (Vii aplauze) Tineretul, animat de un profund spirit patriotic, a răspuns întotdeauna cu entuziasm chemării partidului. Vă amintiți de șantierele construcției socialiste! Ce minunate dovezi de eroism a dat tineretul patriei noastre în această muncă, așa ca și pe frontul antifascist, ca în toate domeniile de activitate socială ! El și-a consacrat energiile, întreaga putere de muncă cauzei nobile a progresului propășirii patriei socialiste, făurișirii propriului lui viitor luminos. (Aplauze puternice, prelungite). Tot ce am realizat în această scurtă, dar bogată perioadă a istoriei României este rodul muncii eroice, al uriașei forțe creatoare a întregului popor, a tuturor, celor ce muncesc de la orașe și sate — români, maghiari, germani, sîrbi și de alte naționalități—’cărora orînduirea socialistă le-a deschis 'pettim’ prima "oară aff "tTffip 1 nelimitat de afirmare socială, o perspectivă clară de progres și prosperitate, un viitor luminos. La toate succesele obținute de poporul român în lupta pentru eliberare națională, și socială, pentru făurirea noii orînduiri, o contribuție deosebită au adus comuniștii, zecile de mii de activiști de partid și de stat, care în condiții grele au muncit neobosit, cu dăruire și devotament nețărmurit, neprecupețind nimia pentru transpunerea în viață politicii partidului, pentru slujiarea poporului. (Aplauze puternice, prelungite). " Cu prilejul acestui glorios jubileu al partidului, în numele Comitetului Central, al Consiliului de Stat și al guvernului, adresei clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, tineretului, femeilor, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, comuniștilor, activiștilor de partid și de stat cele mai calde mulțumiri și felicitări pentru munca lor eroică, închinată înfloririi României socialiste, bunăstării și fericirii națiunii noastre socialiste. (Aplauze puternice, îndelungate). Programul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate Dragi tovarăși. Intrăm în a doua jumătate de secol de existență a partidului nostru, în condițiile muncii intense, pătrunse de un puternic avînt patriotic, a întregului popor pentru înălțarea tot mai sus a luminosului edificiu al socialismului pe pămîntul României. Oamenii muncii acționează însuflețiți de perspectivele deschise de Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român care a elaborat programul dezvoltării țării în perioada 1971—1975, precum și liniile directoare pînă în anul 1980. O vie expresie a hotărîrii cu care cei ce muncesc au trecut la realizarea acestui program constituie rezultatele obținute în primele patru luni ale anului. Planul producției industriale fost nu numai îndeplinit, ci și a depășit, realizîndu-se un ritm de dezvoltare de 11,7 la sută față de perioada corespunzătoare a anului trecut. Aceste rezultate reprezintă o nouă confirmare a realismului sarcinilor și obiectivelor pe care ni le-am propus, a capacității poporului nostru de a asigura înfăptuirea în bune condiții noului plan cincinal, a programului stabilit de Congresul al X-lea. (Aplauze puternice). Noua etapă istorică de dezvoltare a societății noastre, care va cuprinde, probabil, cîteva cincinale, este etapa făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate. Esența acestei etape rezidă în construirea unei economii avansate, înzestrate cu o industrie modernă și o agricultură intensivă de înalt randament; desfășurarea pe un front larg a activității științifice, a instrucției publice și a eforturilor pentru ridicarea nivelului cultural al maselor; creșterea continuă a bunăstării materiale și spirituale oamenilor muncii de la orașe și a sate; înfăptuirea repartiției bunurilor produse de societate în spiritul dreptății și echității socialiste; perfecționarea relațiilor de producție, a organizării societății; realizarea cadrului organizatoric care să permită participarea largă a maselor populare, a fiecărui cetățean la viața publică, la rezolvarea treburilor obștești, lărgirea libertăților publice, dezvoltarea democrației socialiste, înfăptuirea acestui program va ridica România pe noi culmi de civilizație și prosperitate, va crea condiții pentru trecerea treptată a patriei noastre spre comunism. Plenara Comitetului Central care și-a încheiat ieri lucrările a aprobat proiectul planului pe anii 1971—1975, apreciind că prevederile sale corespund obiectivelor stabilite de Congresul al X-lea și că realizarea lor va avea un rol hotărîtor pe drumul făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate. Plenara a dat o apreciere pozitivă muncii desfășurate de organele de partid și de stat, de centrale și întreprinderi pentru fundamentarea „prevederilor planului, dezbaterii temeinice eficiente a acestor prevederi în unitățile e (Continuare în pag. a 3-a) A A' 4