Primăvara, 1924 (Anul 4, nr. 1-52)

1924-04-27 / nr. 17

Anul IV. Nr. 17. MUZEUL PRESEI SEVER 30CU JIM8OLVA Nr. _______ Prețul­­ leu. Sarmicolaul­ mare, 27 Aprilie 1924 Ziua invierii, să ne luminăm popoare! Ce cântec plăcut, ce cântec plin cu înțelepciune străbate pă­mântul de 1924 ani la ziua sf. Paști și ori­ce puțini oameni îl înțeleg! Spune-ți, vă rog dacă vă trebue doauă vorbe mai frumoase decât aceste­­ înviere și lumină?! Moartea, este groaza tuturor vietăților de pe pământ. Râma omul și leul fug din toate pu­terile dinaintea morții și sorb cu toată puterea picurii vieții. Ah viață, și iarăși viață, cere toată făptura de pe pământ și nu o viață care se țină un an doi, o sută de ani, ci toate și toți cei ce viețuește scoarța pă­mântului, viață eternă, vecinică. Iată pentru ce au urmat mulți­mile setoase și flămânde lui Hristos, pentrucă El bunul, a venit pe pământ și a adus bu­nătatea bunătăților și dulceața dulceților, viața eternă. Între­bați pe cei mai bogați oameni din lume, zgârciții cari ziua și noaptea șed pe grămezile de aur și le păzesc, ce ar da pentru viața eternă și ve­ți ve­dea că și cel mai avar (zgâr­cit) om e în stare să-și cămașa de pe el pentru viață și mai ales pentru garanța că nu ar muri în veci. „Ziua învierii­­­­ lui Hristos ne dă garanța si­gură că omului î­i dată bună­tatea de la Dzeu să trăiască în veci. „Ziua învierii" a adus bucu­rie pe pământ și de câte ori se ivesc zorile ei, toată lumea se bucură. Ei! cine știe ? ! zic cei mici și orbiți la suflet, drept sau da­că a fost vreoda­­­tă pe pământ „ziua Învierii! ! Ascultați voi cei fără credință și fără bucurie! E drept e curat adevărat că a fost pe pământ „ziua învierii” Hristos a înviat din morți și a arătat, că moartea nu poate stinge viața nici­odată. Trupul moare, dar sufletul nici­odată. De ar fi fost „ziua învierii" nu ar fi putut trăi o minune in 1924 ani, dar nici zece ani. Istoria omenimii nu poate să arate nici un caz ca vre-o minuni să fie trăit sute de ani, ori nu „ziua învierii" este un fapt is­toric, dânsa este mai luminoa­să decât soarele de aceea zice cântarea Paștilor „Hristos a în­viat" și noi cu toți să ne lumi­năm, Ferice de neamul și omul care ascultă și înțelege glasul cântecului frumos de la Paști și să luminează. Când îi întunerec afară beznă ți-e groază să umb­li pentru că din toate colțurile să ivesc stafii și făcători de rele. Ori ce credeți, la ce e bun neamului, omul cu bezna în cap?! In capetele întunecate să nasc toate relele cari băntuesc pământul de aici din beznă vin neînțelegerile, sfezile, certele și toate nenorocirile. Intunerecul e pozar, de aceia când se revarsă zorile, încep sutele de mii de paseri, fiecare pe alt glas să cânte și să se bucure. După viață plăcerea cea mai mare este lumina, de aceea și fluturii și florile și oamenii și tot ce simte pe pă­mânt cere dela Dzeu lumină care încălzește și desfătează ini­mile. Ce ar fi viața de veci, fără lumină ca osânda grozavă, dar cu lumină este fericirea cea mai mare, î­și poate rechipui omul pe Sf. Paști, deci sa ne și bucurăm dar să ne și lumi­năm. Neamul nostru cu ajutorul lui Hristos, a înviat acum mai are un lucru să facă să se și lumineze. Așa suntem noi acum ca omul care și-a făcut o tră­sura noauă la care tot e gata, roțile loitrele, șireghea, crucițele și omul ar merge cu trăsura clară cum se leagă cum se fe­recă nu merge ! Și nu poate să meargă pentru că lipsește ce e mai de lipsă: osiile! Așa e și la un neam, poate să aibă tot ce-i trebue, dacă îi lipsește lumina, treburile nu pot merge. De aceea neamul meu, Hris­tos a înviat și noi să ne lu­minăm 1 îmi râde inima, când văd că din toate puterile râv­nești la toate bunurile pămân­tești dar sufletul meu dorește mai vârtos, că le sf. Paști să se sălășluiască în sufletele tale ce trebue să steie în dosul bu­nătăților pământului lumina în suflet. Dr. Ștefan Cioroian. A TELEFON Nr. 39. Redacția și Admi­nistrația: Librăria S Primăvara Str. Principele Car­ol Nr. 36. Director: Teodor Bucure. Abonamentul urb­an . . . 66 Pen­ru preoți.­ Ieri, iar Un an . . 8 lum­ . . 1 lun . . . Pentru Americ; 2 Dolari: Jugoslavia 60 Dir Pentru streinătate ! Prima­ înviere românească o sârbează la Paști, comuna Beba. Zici sufletul de român, credem că se bu­cură, că această comună românească a ajuns în România. Acest clișeu, e icoana frumoasă a bucuriei de la trecerea ei de sub stăpânia străinului sub domnia romă­nească. Zi mare de bucurie și veselie a fost. Acest clișeu e dela sfințirea drepelului românesc despre care am scris. Se văd bine aproape to­ti mem­brii comisiunei și satul întreg cu turba­ti, femei­e, copii. La semnul 1 este Dna $i Dl Colonel Drugănescu, din jos c'e fi ținând drapelul e D­ primpresor Dr. A. Ardelean, Nr 1, e Di protopop Dr. St. Cioroian, Nr. 2. Di­dir. T Bucurescu, Nr. 3, părintele D. Blaga din Bi va Nr. 4 în frumosul port național e harnica soție a fruntașului proprietar român A. Maghiar. Proverbe. Cine se smerește se înalță. * Unde nu e socotință, socoteala merge rău, * Ce e nou e și frumos. * Cine se grăbește, curând ostenește,­­ * Luminează-le și vei fi luminat. Ș —

Next