Primăvara, 1924 (Anul 4, nr. 1-52)
1924-04-27 / nr. 17
Anul IV. Nr. 17. MUZEUL PRESEI SEVER 30CU JIM8OLVA Nr. _______ Prețul leu. Sarmicolaul mare, 27 Aprilie 1924 Ziua invierii, să ne luminăm popoare! Ce cântec plăcut, ce cântec plin cu înțelepciune străbate pământul de 1924 ani la ziua sf. Paști și orice puțini oameni îl înțeleg! Spune-ți, vă rog dacă vă trebue doauă vorbe mai frumoase decât aceste înviere și lumină?! Moartea, este groaza tuturor vietăților de pe pământ. Râma omul și leul fug din toate puterile dinaintea morții și sorb cu toată puterea picurii vieții. Ah viață, și iarăși viață, cere toată făptura de pe pământ și nu o viață care se țină un an doi, o sută de ani, ci toate și toți cei ce viețuește scoarța pământului, viață eternă, vecinică. Iată pentru ce au urmat mulțimile setoase și flămânde lui Hristos, pentrucă El bunul, a venit pe pământ și a adus bunătatea bunătăților și dulceața dulceților, viața eternă. Întrebați pe cei mai bogați oameni din lume, zgârciții cari ziua și noaptea șed pe grămezile de aur și le păzesc, ce ar da pentru viața eternă și veți vedea că și cel mai avar (zgârcit) om e în stare să-și cămașa de pe el pentru viață și mai ales pentru garanța că nu ar muri în veci. „Ziua învierii lui Hristos ne dă garanța sigură că omului îi dată bunătatea de la Dzeu să trăiască în veci. „Ziua învierii" a adus bucurie pe pământ și de câte ori se ivesc zorile ei, toată lumea se bucură. Ei! cine știe ? ! zic cei mici și orbiți la suflet, drept sau dacă a fost vreodată pe pământ „ziua Învierii! ! Ascultați voi cei fără credință și fără bucurie! E drept e curat adevărat că a fost pe pământ „ziua învierii” Hristos a înviat din morți și a arătat, că moartea nu poate stinge viața niciodată. Trupul moare, dar sufletul niciodată. De ar fi fost „ziua învierii" nu ar fi putut trăi o minune in 1924 ani, dar nici zece ani. Istoria omenimii nu poate să arate nici un caz ca vre-o minuni să fie trăit sute de ani, ori nu „ziua învierii" este un fapt istoric, dânsa este mai luminoasă decât soarele de aceea zice cântarea Paștilor „Hristos a înviat" și noi cu toți să ne luminăm, Ferice de neamul și omul care ascultă și înțelege glasul cântecului frumos de la Paști și să luminează. Când îi întunerec afară beznă ți-e groază să umbli pentru că din toate colțurile să ivesc stafii și făcători de rele. Ori ce credeți, la ce e bun neamului, omul cu bezna în cap?! In capetele întunecate să nasc toate relele cari băntuesc pământul de aici din beznă vin neînțelegerile, sfezile, certele și toate nenorocirile. Intunerecul e pozar, de aceia când se revarsă zorile, încep sutele de mii de paseri, fiecare pe alt glas să cânte și să se bucure. După viață plăcerea cea mai mare este lumina, de aceea și fluturii și florile și oamenii și tot ce simte pe pământ cere dela Dzeu lumină care încălzește și desfătează inimile. Ce ar fi viața de veci, fără lumină ca osânda grozavă, dar cu lumină este fericirea cea mai mare, își poate rechipui omul pe Sf. Paști, deci sa ne și bucurăm dar să ne și luminăm. Neamul nostru cu ajutorul lui Hristos, a înviat acum mai are un lucru să facă să se și lumineze. Așa suntem noi acum ca omul care și-a făcut o trăsura noauă la care tot e gata, roțile loitrele, șireghea, crucițele și omul ar merge cu trăsura clară cum se leagă cum se ferecă nu merge ! Și nu poate să meargă pentru că lipsește ce e mai de lipsă: osiile! Așa e și la un neam, poate să aibă tot ce-i trebue, dacă îi lipsește lumina, treburile nu pot merge. De aceea neamul meu, Hristos a înviat și noi să ne luminăm 1 îmi râde inima, când văd că din toate puterile râvnești la toate bunurile pământești dar sufletul meu dorește mai vârtos, că le sf. Paști să se sălășluiască în sufletele tale ce trebue să steie în dosul bunătăților pământului lumina în suflet. Dr. Ștefan Cioroian. A TELEFON Nr. 39. Redacția și Administrația: Librăria S Primăvara Str. Principele Carol Nr. 36. Director: Teodor Bucure. Abonamentul urban . . . 66 Penru preoți. Ieri, iar Un an . . 8 lum . . 1 lun . . . Pentru Americ; 2 Dolari: Jugoslavia 60 Dir Pentru streinătate ! Prima înviere românească o sârbează la Paști, comuna Beba. Zici sufletul de român, credem că se bucură, că această comună românească a ajuns în România. Acest clișeu, e icoana frumoasă a bucuriei de la trecerea ei de sub stăpânia străinului sub domnia romănească. Zi mare de bucurie și veselie a fost. Acest clișeu e dela sfințirea drepelului românesc despre care am scris. Se văd bine aproape toti membrii comisiunei și satul întreg cu turbati, femeie, copii. La semnul 1 este Dna $i Dl Colonel Drugănescu, din jos c'e fi ținând drapelul e D primpresor Dr. A. Ardelean, Nr 1, e Di protopop Dr. St. Cioroian, Nr. 2. Didir. T Bucurescu, Nr. 3, părintele D. Blaga din Bi va Nr. 4 în frumosul port național e harnica soție a fruntașului proprietar român A. Maghiar. Proverbe. Cine se smerește se înalță. * Unde nu e socotință, socoteala merge rău, * Ce e nou e și frumos. * Cine se grăbește, curând ostenește, * Luminează-le și vei fi luminat. Ș —