Radical, iulie-septembrie 1992 (Anul 3, nr. 400-465)
1992-07-01 / nr. 400
ig. fl -J? £ 1 — RADH3AK Absolvenții în 5 300 de elevi sibieni s-au înscris anul acesta la examenul de bacalaureat. Dintre ei, puțini sunt cei care vor urma cursuri superioare (la facultăți sau școli post-liceale). Absolvenții, în proporție ce depășește 75 la sută din total, sunt în căutarea unui loc de muncă. Oferta la această, oră este modestă. In Sibiu s-au înregistrat la 18 iunie a.e., 124 locuri de muncă. Ce vor face absolvenții în această situație? Oferta locurilor de muncă se referă în primul rînd la meseriile deficitare în județ: zidari, dulgheri, fierari-betoniști. Cei care au absolvit licee au acest profil, cu puțin noroc vor fi angajați. Ceilalți nu vor avea altă soluție decit. s. șomajul. Legea 1, art. 2, alin. „a“ precizează că absolvenții de liceu, care au împlinit vîrsta de 18 ani și fac dovada cu diploma de bacalaureat, se pot prezenta în vederea luării în evidență ca șomeri la Oficiul Forțelor de Muncă după un termen de 60 de zile de la absolvirea cursurilor. De la dl. Niculescu Eugen, șeful Oficiului Forțelor de Muncă, aflăm că beneficiază de ajutor de șomaj și absolvenții care au vîrsta de 16 ani dacă părinții sunt decedați și nu există altă persoană care îi întreține. Și pentru ei termenul pînă la prezentare este de 60 zile. Excepție de la această regulă fac absolvenții școlilor de handicapați, care vor fi luați în evidență cu prioritate, imediat după absolvire, fața șomajului la cele 60 de zile se mai adaugă încă 30 de zile timp în «ara absolvenții se vor afla în Evidența Oficiului Forțelor de Muncă, pînă ce aceștia vor fi puși efectiv în plată. Deci, după 00 de zile de la absolvirea liceului, tinerii devin șomeri. Conform legii, vor primi ajutor de șomaj timp de 270 de zile. Greu de crezut că după acest termen își vor găsi un loc de muncă. Gabriela BALAN SIBIU — La Consulat... la Consulat... Foto: Iulian PREDA -, ,W k’AWW.W.’.W.W.V.V .V Vînzarea certificatelor de proprietate — grabă sau neîncredere? La Oficiile Poștale, în locurile unde se distribuie certificatele de proprietate, mai ales în Hipodrom și Vasile Aaron, la periferie e totdeauna mai ieftin, au început să roiască niște indivizi care știu ei cîte ceva despre ziua de mîine, de vreme ce încearcă să achiziționeze cît mai multe certificate de la cei care nu știu mai nimic, la prețuri de mizerie (chiar și cîteva sute de lei), de cele mai multe ori, sub valoarea de 5 000 lei. Cei care se grăbesc să le vîndă, lăsîndu-se convinși despre inutilitatea lor, sînt în primul rînd bătrînii, care nu-și pot asigura traiul de mîine au modesta lor pensie. Nici nu s-au creat Fondurile Proprietății Private, că a și început un adevărat comerț cu aceste certificate. Unul dă un tractor pe certificate și bani, altul oferă 2 000 lei pentru un certificat, altul cere 20 000 lei pentru carnetul său cu certificate. Cei care acceptă să le vîndă la acest preț nu văd mai departe de suta de lei pe care au dat-o pentru a obține certificatele ,uitînd că în spatele acestora se ascund 45 de ani de muncă sub dictatură. Nu avem dreptul să-i acuzăm pe cei care își vînd certificatele (nici pe cei care le cumpără!) dar nici nu susținem că am fi de acord cu acest lucru. Ne întrebăm dacă e vorba numai de grabă și nevoia imediată de bani, sau neîncredere în ziua de mîine, sădită de actualii guvernanți și politicienii momentului?! Pentru cei care vînd certificate de proprietate, o ultimă observație: vînzarea acestora către persoane cu cetățenie străină se pedepsește conform legii. Gabriela BĂLAN IV. Religia și Biserica Greco-Catolică — o necesitate istorică Școala Ardeleană ocrotită de Biserica Greco-Catolică din Blaj a dat oameni de înaltă valoare culturală și de luptă pentru drepturile românilor. Petru Maior (1761—1821), istoric și filolog român, reprezentant de frunte al Școlii Ardelene. Doctor în filologie și teologie. A studiat la Blaj, Roma și Viena, a dovedit latinitatea limbii române și continuitatea românilor în Transilvania. A luptat pentru ușurarea situației țărănimii iobage, văzînd în cultură unul din mijloacele de emancipare a maselor. Gheorghe Șincai (1754— 1816) istoric și filolog român. A studiat la Blaj, Cluj și Roma, unde și-a luat doctoratul în teologie și filozofie. A fost director al învățămîntului primar — unit — din Transilvania (1782—1794) ridicînd numărul școlilor la 300. A dovedit prin scrierile sale, latinitatea limbii române și continuitatea poporului român în Transilvania. A publicat nenumărate opere. Școala Ardeleană a dat o pleiadă de oameni de valoare, care s-au angajat în lupta împotriva împilării poporului român. După înăbușirea răscoalei din 1784 a lui Horia, Cloșca și Crișan, o pleiadă dintre corifeii Școlii Ardelene luînd cunoștință că autoritățile maghiare au neglijat drepturile românilor acordate de împăratul de la Viena, sau cele obținute ca urmare a revoltei din 1784, au întocmit o petiție care este cunoscută sub numele „SUPPLEX LIBELLUS VALACHORUM“ prin care se cerea: 1. Să se renunțe la a se adresa românilor injurii ca: venetic, tolerat etc. 2. Națiunii române să i se dea locul lângă celelalte națiuni (Unio trium nationum) maghiari, sași și secui. 3. Clerul și poporul român să aibă aceleași drepturi egale cu cele trei națiuni. 4. Deputații și funcționarii români să fie proporționali cu numărul contribuabililor. 5. Numiri topice mixte ungaroromâne și germano-române. Toți locuitorii să se bucure de drepturi egale. Documentul a fost semnat de Petru Maior, Samuil Clain, Gheorghe Șincai, Ioan Molnár și Iosif Meheși, împăratul de la Viena a trimis petiția Dietei din Transilvania, cu avizul contelui Teleki, recunoscîndu-se că „Românii sînt locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei“ recomandîndu-se să se asigure petiționarilor beneficiile concevității și libertatea religioasă și să se indice „mijloacele potrivite pentru susținerea clerului ambelor confesiuni“ și pentru răspîndirea culturii în masele populare. în „ambele confesiuni“ este inclusă și Biserica Ortodoxă. Dieta nu și-a însușit punctul de vedere al împăratului. După această respingere luptătorii Școlii Ardelene pentru dreptate, au făcut alte memorii. La ultimul memoriu din martie 1792, împăratul a răspuns prin prescriptul din Mai 1792, care cuprinde și recunoașterea religiei ortodoxe, care pînă la acea dată era tolerată. Lupta Școlii Ardelene a avut un rezultat pozitiv în sensul că s-a creat o solidaritate națională pe teren politic, între ortodocși și greco-catolici. Ambele confesiuni unite între ele au stimulat spiritul de luptă, se manifestau în forme categorice, pentru o cauză comună, care a urmat în 1848. (va urma) Vasile GIURGIU MIERCURI, 1 iulie 1992 7,00 Programul Televiziunii Naționale din Republica Moldova. 10,00 Actualități. 10,20 Calendarul zilei. 10,30 Film serial: „Veterinarul“. (5). 11,30 Bună ziua, America! 12,15 Ora de muzică. 13,05 Familii pentru copii. 13,35 Documentar artistic. 14,00 Actualități • Meteo. 14,20 Civilizația montană. 14,50 Avanpremieră TV. 14,55 Preuniversitaria. 15,30 Teleșcoală. 16,00 Tineri interpreți de muzică populară. 16,20 Lumea sportului. 16,50 Tragerea Pronoexpres. 17,00 Actualități. 17,05 Arte vizuale. 17,30 15, 16, 17. 18. 18,00 Reflector. 18,30 Studioul muzicii ușoare. 10,00 Studioul economic. 19,30 Desene animate. „Casa zburătoare". 20,00 Actualități. *0,35 Sport. 30,43 Film serial: „Virginie își face de cap”. <3. 21,45 In fața națiunii. 22,15 Pro mustea. 22,50 Universul cunoașterii. 23,20 Cronica Parlamentului • Actualități. 23,50 Lumea ideilor. 0,20 închiderea programului. PROGRAM Anul III, nr. GGIL/400 Un cuvînt de salut * STUDENTE ȘI STUDENȚI Răspund cu plăcere invitației ce mi s-a făcut de a adresa cîteva cuvinte, pe care le doresc un salut spiritelor tinere și pline de speranță care se întrunesc astăzi pentru a da ființă Centrului Universitar „Petru Maior“ din Cluj. Ca orice român, și mai cu seamă ca orice transilvănean, mă simt deosebit de legat de marele oraș universitar în care, și eu, și toți cei care mi-au împărtășit experiențele din tinerețe și speranțele și luptele de o viață, vedem simbolul vieții și culturii românești în mereu încercata Transilvanie, în mereu încercatul, dar de-a pururi nemuritor colț al Europei și al lumii, care este patria noastră de suflet și de țărînă — România. Dumneavoastră, tinerii care astăzi vă străduiți să dați viață Centrului Studențesc duceți mai departe lupta celor de dinaintea mea, celor de o vîrsta cu mine, care am căutat în tinerețea noastră, de-a lungul întregii noastre vieți, să afirmăm prezența și dăinuirea vieții românești, a spiritului și puterilor de muncă și de creație ale românilor, așa cum în mod firesc își găsesc expresia in anii tinereții și ai luminoaselor ei avînturi și încrederi. Pentru cei care odată cu mine au trăit tinerețea în anii războiului și în acei ani neliniștiți de după război, cei care, ca și mine și ca și colegii mei de atunci, trăiau condițiile vitrege ale războiului și ale samavolniciilor ce se anunțau odată cu ocupația străină, aducătoarea nopții comuniste, anii de studenție au fost o experiență de viață grea, deseori ispitindu-ne cu desnădejdea. Dar în care nu ne-am pierdut niciodată speranța și încrederea în adevăratele puteri ale spiritului românesc. Noi ne-am străduit să menținem viu duhul pentru care simțeam că trebuie să existe Uniunea Națională a Studenților Creștini Români și vedeam în aceasta surse de însuflețire pentru valorile românești dintotdeauna. De aceea este, pentru foștii studenți de acum aproape o jumătate de veac, un prilej de mîndrie și de sporită încredere să vedem speranțele și eforturile noastre continuîndu-se astăzi în alte inimi și alte priviri tinere. Zilele de sfîrșit ale studenției noastre și de început ale vieții profesionale, pentru fiecare au fost tulburi, și, trăind evenimentele istorice atît de nedrepte care aveau să arunce România într-o perioadă de încercări și suferințe nemeritate, înțelegeam că bătălia noastră avea să fie lungă și că, la început, trebuia să ne așteptăm ca biruința să fie doar sufletească, să însemne, poate, pentru ani mulți doar putința de a ne păstra intacte și neștirbite cugetul și sufletul de români. Dar niciodată, chiar și atunci cînd s-a coborît dictaturii comuniste, întunericul noi nu ne-am pierdut speranța certitudinea în victoria adeșivărului și dreptății. Eu, cel care vă adresez aceste cuvinte, și alături de mine cei care se luptau pentru ființa adevăratei studențimi românești din Clujul primilor ani de după război ne-am amintit deseori și ne amintim și acum, cu aceeași emoție și — să ne fie îngăduit să adăugăm — cu aceeași mîndrie nostalgică, de zilele în care studențimea românească a protestat, cum s-a spus, „puternic și domnește“ împotriva încercărilor de a falsifica istoria și de a învrăjbi spiritele în orașul ce a fost totdeauna ceea ce se cuvenea să fie — o cetate a culturii și spiritualității. Ne-am amintit și ne amintim cum am salutat zile ca cea de 10 Mai 1946, sau de 8 noiembrie ale anilor ’46 și '47, cînd „suna legea de aramă a istoriei pentru veacuri pregătind astfel drumul cel lung al țării...“. Drumul cel lung al României a început odată cu istoria românească și s-a continuat de-a lungul veacurilor, luminat de marile figuri ale cronicilor, ale istoriei noastre, luminînd constant și prin bezna asupririi comuniste, în și întru speranța simbolizată de Regele adevărat al țării noastre și de imaginea României întregite și veșnice. Dumneavoastră, tinerii de astăzi, vă trăiți anii de studii și de confirmare a puterilor sufletești și intelectuale în condiții cu mult mai luminoase decit a fost cazul nostru. Astăzi Europa și lumea întreagă au ieșit dintr-unul din cele mai întunecate coșmare ale frămîntatei istorii.Datoria dumneavoastră este să folosiți aceste condiții — de care noi, înaintașii dumneavoastră nu ne-am bucurat — și să continuați cu puterile dumneavoastră ceea ce noi am căutat să menținem viu și să înfăptuim atît cit ne-a fost cu putință. Așa să v-ajuta Dumnezeu! Așa să ne ajute Dumnezeu! Dr. Gheorghe TELEA () Mesaj transmis studenților clujeni în 27 mai 1992 cu prilejul înființării Centrului Studențesc „Petru Maior“,