Rampa, martie 1923 (Anul 7, nr. 1601-1627)
1923-03-01 / nr. 1601
Teatrul Regina iaria Comp. dramatică ..italaruica" Miercuri 28 Februarie CAPCANA 'Joi 1 Martie K3KI Vineri 2 Martie CAPCANA Sâmbătă 3 Marte Matineu cu preţuri reduse CADAVRU!, VIU ii PP Miercuri 28 Februarie BOEMA Joi 1 Martie 'AIDA Vineri 2 Martie WERTHER Sâmbătă 3 Martie CÂRMEI Duminică 4 Marti Matineu LARME Seara WERTHER Biletele la Agenţia Jean Feder Turneul companiei dramatice Marioara Voiculescu cu MESSUINA tragedie în 5 acte de A. Wildbrandt în rolul ,,MESSALINEI“ d-na MARIOARA VOICULESCU, în celelalte roluri d-nii VASILE LEONESCU, ALEX. ECONOMU, N. DIMITRIU, ST. DECU, CASSIAN, D. IONESCU, etc. d-ra M. VARVOREANU şi d-na R. DECU. Decoruri şi costume noui, ITINERARIUL, proprii. 28 Febr. Piatra Neamţ. Martie Roman. Turnt ui Vesel C, linage Care va străbate tot cuprinsul ţărei cu un repertor amuzant şi o trupă compusă din elementele cele mai valoroase. Repertoriul: MiNONIGA în 3 acte de P. Gavault tradusă de E. D. Fagure. Artiștii principali sunt: Tănase, Protopopescu, Pizone, Gh. Popescu, D. Demetrescu, Șerbănescu, d-nele Natalia Pavelescu, Virginia Tănase, Virginia Gheorghiu, Eliza Dobrescu. CHAIAGNOL comedie în 3 acte de Feydeau Sirade cu lacrămi. Se cântă cuplete duete. ITINERARIUL: T, 2 Martie, Caracal. 3 Martie, T.Măgurele. 4 Martie, Piteşti. 5, 6 Martie, Tg.-Jiu. 7, 8 Martie, T. Severin 0 Martie, Calafat. to. ii Martie, Craiova. ia Martie, Târgovişte. 13 Martie Călăraşi. 14 Martie, Cernavodă. 15, 14 Martie, Bazargic. Şcoala căzniciei El: 40 de ani, bine conservat, gej den.„ Dar eu n- am luat masa decât ples ca dom Othello laolaltă. singură dată cu... Şi fără desert". | Ea: 27 de ani, fermecătoare, zbur-(Tare): „Nu înţeleg, draga mea...“ darnică, mondenă, etc. Ea (aparte): „Spune „draga mea“..Doamna se întoarce din oraş. Ora ! Vasă cică cedează!" (Tare). „Nu ! 7 seara, înţelegi? Vrei să mă forţezi poate ! Sprâncenele lui sunt încruntate, ai ’ să-ţi dau detalii?’’tmosfera încărcată. Doamna scoate mantoul, pălăria, fără cea mai mică agitaţie, şi oftează apoi profund. Ea: Sunt atât de obosită... El:.... Ea: „Por’că u mi’ar fi bătut cineva... Zău aţa!..“ El:... Ea: „Tu ce faci dragă?" El:... Ea: (fără să-și peardă cumpătul): Sper că-ți merge bine. (Drăgăstoasă) Nu ai să-i spui nimic micuței tale, când se întoarce în cuibuşorul tău?“ El: (măsurat, plin de mândrie) : Te rog, nu juca teatru! Ea: (ironic) : O, nu ţi-a priit poate masa? Ţi-am spus că mănânci prea mult în ultima vreme“. El: „Nu mă scoate din fire Attino, nu mă scoate din fire". Ea: :'Anina? Nu mai sunt micuţa ta Nineta?" El: „Ajunge. Falsitatea ta întrece toate marginile, îndrăzneala asta, situaţia asta... Nu găsesc cuvinte..“ Ea: „Nemaiauzit... nemaiauzit... El: „Taci, femeie neruşinată! De unde vii? Unde ţi-a petrecut după amiaza? Cu cine?“ Ea: „Aha! Va să zică asta el Obişnuita scenă de gelozie ce mi-o faci la fiecare 14 zile... Dar ascultă-mă, iubitule! îmi pare că te înşelide vara aceasta! Ultima scenă mi ai făcut-o de-abia Marţia trecută!... El: „Fleacuri!... Poveşti mincinoase ale vărului tău, care era necăjit că a fost respins de o femeie". Ea (aparte): „Aşadar şi domnul vărul meu, care mă iubeşte ca un nebun, are ochi şi pentru alte femei?! Acum un ceas îmi jura cu totul altceva“. (Tare), ,Noi lăsăm subiectul acesta. Mi se pare că amândurora ne e neplăcut. Ar putea ieşi lucruri foarte dezagreabile la lumina zilei". El (împăciuitor): „Cum doreşti iubita mea, dar eu te asigur că am conştiinţa împăcată şi te asigm\„" Ea (Sărind de la masă, ca o panteră): „O, va să zică tot mai negi? ■ Neruşinatel Şi eu să permit aşa ] ceva? Nu, o nu! De o mie de ori nu T‘ El (sttpus): ,'J Dar bine, Ninette, Dulcea mea Ninettă, era vorba să nu mai vorbim de asta!“ Ea: ,,Ia uitaţi-vă, vă rog, la soţul model ! Mă înşeală cu cea dintâi creatură luată de pe stradă, şi mai are curajul ,cănd mă întorc iubitoare şi drăgăstoasă acasă, să mă murdărească cu bănuiala im!“ (Plângând): „Mă întorc acasă, la manta! Chiar mâine“. El: (disperat): ,,Ninetto, scumpa mea Ninettă, buna mea Ninettă, iertătoarea mea Ninettă, linişteşte-te, usucă-ţi lacrimile de care sunt nedemn. Numă lăsa nemângâiat!" Ea: „O, mamă, mamă, de ce m’cm El: „Glumeşte doamnă, glumeşte! A făcut vinovată, ea să sufăr atâta?“ Mie nu-mi arde de glumă. Nici nu-i mai roşeşti măcar..." Ea: „Economiseşte-fi tenul patetic, domnul meu. Economiseşte-l. Vei fivea nevoie de el pentru prietenii, pentru prietenele dumitale“. El: (neliniştit): „Prietenele mele? Ce vrei să spui cu asta?" Ea: „Nimic, din ce n’ar ştie toată lumea. Vorbesc de micile dumitale prietene de la magazinul M... din Lipscani. Vei mai nega și acum?" El (aparte): „Să fi aflat vreuna Las. El: ,,E îngrozitor! Sunt un mizeraba, sunt im criminal... Iartă-mă comoara mea, spune-mi ci mă ierţi, sau de nu mă arunc pe fereastră! O, ce idiot sunt! Gelozia m-a orbit, eram nebun, iresponsabil..." Ea (oftând): „Da, da, ai dreptate. Ești un idiot. Scenele astea mă înbolnăvesc(Se ridică, merge clătinându-se spre odaia ei). „Data viitoare, nu mai vin acasă nici la masa de seară." flata bucureşteană Ceaiul Noua Maternitate Sâmbătă după amiază a avut loc în saloanele Liedertafel al treilea ceai dansant organizat de comitetul Soc. Noua Maternitate, pentru a veni în ajutorul lăuzelor sărace şi a crea un dispensar în folosul unei mari opere umanitare de puericultură. Ştim foarte bine că asemenea aşezăminte lipsesc cu desăvârşire la noi în ţară, unde majoritatea copiilor lipsiţi de îngrijiri mor în faşe. De aceea, societatea, sub harnica cârmuire a câtorva medici distinşi şi a d-nei Therese Baby, se strădueşte să realizeze lucruri mărinimoase, demne de toată lauda. La festivalul de Sâmbătă, sala era absolut lipsită de căldură şi publicul cu paltoanele pe el a tremurat de la orele 4 juni. până la 6 juni. când de abia s-a început conferinţa d-nei dr. Nadia Hornstein. Despre această distinsă sociologă, care ne-a vorbit cu însufleţire şi profunde cunoştinţe phologice de „Copiii în literatură", de aceste micuţe şi gingaşe făpturi — de-a lungul poeziei sufleteşti a atâtor mari scriitori streini — nu putem spune , decât bine. In sfârşit pe la orele 8, un balet de copii a înviorat cu nota lui de drăgălăşie, atmosfera. S’au remarcat într’un dans polonez mica Mignon Aisiman şi tânărul Degen, de asemenea drăguţa, şi cocheta Dolly Franco, Judith Walter, Lydia Degen, Yvette Steinberg, Eugene Cohn, Melanie Bernard. In asistenţi, notez: d-na T. Baily, Lagerbruck, Gold, Segaler, Gartenberg, Glaubes, Hertz, Haimovici, Cohn, d-na şi d. Goldstein, d-na şi d-na Shor, dr. Kohl, d-na şi d. Franco, d-na şi d. Walter, d-na şi d. ing. Steinberg, d-na Ascher Kandel, Degen, Aisiman, etc. D-rele José Abramovici, Jenny Bruno, Hilda Schweitzer, Lola Herşcovici, Verona Cohen, d-ra Goldstein, T. Abramovici, Diamond, Rosenberg, d-nii Blume Held, Ioncovici, Streitman, Vexler, etc. MON CALEPÍN 1 Reminiscenţele.3 3 Te-am aşteptat şi eui şi azi, micuţii şi fragilă Aline. In umbra liniştită a serii, înAmbra în care focul murea alene în sobă cu tainice şi ciudate şoptiri, fotoliul tău a rămas singuratec... Mă uitam la el, ca şi când mi-ar fi vorbit de tine, de obrăjorul tău palid, obişnuit să se razime în mânuţa ca de păpuşe. Te-am aşteptat... şi totuşi mai bine că n'ai venit, ca să-mi vorbeşti din nou de el, ca să-ţi chinui sufletul zadarnic după nebune năluciri, căci dragostea ta nu e decât aceiaşi goană după o întunecată tortură, aceleaşi cuvinte ce până mai ieri vibrau In liniştea odăii mele... ...,,Vezi tu, nu ştiu, nu pot să pricep ce se petrece în sufletul lui şi îndoiala asta mă omoară... A fost de la început atât de drăguţ, cu mine, ne-a legat atâtea luni cea mai afectuoasă şi caldă prietenie, încât îmi dau seama «de fiecare zi ce trece, că nu mai pot să trăesc fără el... Mi-a spus că îi sunt dragă şi totuşi, deşi nu e nici o piedică între noi, n’a făcut nici odată vreo aluzie la căsătoria noastră... Din contră, m’a lăsat să înţeleg că nu poate să se însoare că nu vrea pentru nimic în lume să facă acest pas... Şi eu, eu il iubesc, şi nu pot să mă mărit la rândul meu cu altul... Aşi vrea, Cady, să-l întrebi tu, ce are?... Să-ţi spue ţie măcar, ce poveste neînţeleasă ii condamnă voinţa, ce face imposibilă fericirea noastră... ce?“ Şi glasul tău tărăgănat se stingea odată cu primele lacrimi pe mânuţa ta de păpuşe... Şi zilele au trecut fără să-l întâlnesc. Dar astăzi, în umbra liniştită a serii, în care focul murea alene cu tainice şoptiri, a venit el singur la mine... cu acelaş suflet neliniştit ca al tău... — Am auzit că Alina-i bolnavă... mi-a şoptit el, n’am văzut-o de câteva săptămâni... Nu mai iese pe nicăeri, nu mai vrea să-mi scrie, de ce?. Ce i-am făcut? Şi aceiaşi privire senină mi-a scrutat gândirea, cu insistenţa cinică a unui condamnat fără de vină... Apoi plecându-şi capul, şi-a trecut degetele palide pe frunte şi m-a întrebat incet: — Crezi că o iubesc pe Alina? Ei bine, nu... N’o iubesc cum visaţi voi fetele să fiţi iubite... Mi-e camaradă, prietenă, dacă vrei, bună şi drăguţă, îmi dau seama de tot ce se petrece în sufletul ei, mi-e milă de ea, dar nu pot s’o iubesc cu patimă, cu nebunie, cum n’am iubit decât odată in viaţa mea... Mi-ai spus de ţi-aminteşti, când m’am întors anul trecut din străinătate, că m'am schimbat... Mi-ai spus că mi-am pierdut veselia, că am uitat să râd... Dar în schimb învăţasem să sufăr.. învăţasem să iubesc pentru prima dată, şi dragostea asta a mea, adâncă şi dureroasa, mi-a săpat in inimă urme pe care viaţa nu le poate şterge... Şi ridicându-şi privirea rece asupra mea, glasul începu să-i tremure... ...„Am cunoscut-o la un priesten de şcoală, înttr’o vară la Fontaineblau... E uşor să-ţi închipui ce înseamnă o idilă delicioasă, cu aceleaşi ore pline de farmec, cu aceeaşi cuvinte ameţitoare.— Intr’o noapte, mi-amintesc ca şi când ar fi acum... A sărit pe fereastra vilei în braţele mele, în parc... şi ne-am dus să ne plimbăm de-a lungul râuleţului din vale... Barca aluneca neagră şi tăcută pe unda palidă, în magia argintie a razelor de lună, in parfumul florilor sălbatece, în cântecul greerilor... In zare, un sunet de clopot îndepărtat și ușor... ai fi zis, o zână ce își resfiră mărgele intr’o cupă de cristal... Ne-am sărutat toată noaptea... A fost! noaptea celor din urmă sărutări... A doua zi, când m’am dus s’o văd, am aflat că e bolnavă... Răcise din plimbarea noastră cu barca... Am crezut că n‘o să fie nimic și m’am întors liniștit la Paris... Dar după câteva săptămâni am auzit că e mai rău... Sănătatea i se alterase cu desăvârșire... Credeam că înebunesc de durere... In toamnă m’am dus s’o văd... Aici veşnica batistă pe buzele palide, pătate adesea de sânge!.. Chipul livid ce in fiecare zi părea că îşi pierde expresia... Ochii care, nedesluşiţi, începuseră să privească departe... Şi braţele tremurătoare strânse de gâtul meu, ca şi când ar fi vrut să reţină viaţa!... In Noembrie, pe când ultimele frunze de aur se desprindeau in apusul rece al parcului, m’a chemat lângă ea, în vila lor de la Fontaineblau... Era în agonie, şi totuşi mai evoca iluzia vindecărei, iluzia fericirei noastre de mai târziu... A murit în braţeie mele, la fereastra pe care sărise drăgăstoasă într’o noapte de vară... La fereastra de unde am privit-o pentru ultima dată când a trecut prin parc, pe brancardul de flori, nn rochiţa-i albă de muselin... Am văzut-o dispărând la cotitura aleei, şi am auzit în zare un cântec de clopot îndepărtat şi uşor, ca in noaptea când ne-am plimbat cu barca şi mi-a şoptit: „E zâna care îşi resfiră mărgele în cupa de cristal..." A doua zi am plecat la Paris cu desăvârşire sdrobit. Nu mai vream să ştiu de nimic... Mi-am uitat prietenii, petrecerile, tot, şi m’am pus pe învăţătură... In primăvară, după ce m’am dus să-i revăd încă odată mormântul la Fontaineblau, m’am reîntors în ţară... Realul îl ştii... Prietenia mea cu Alina, dragostea ei... Spune-i te rog că n’am uitat... că mi-e sufletul încă plin de cealaltă... şi că în amintirea ei nu-i pot încredinţa nimic... Peste vreun an sau doi, cine ştie? Şi prietenul meu tău un gest vag, puţin obosit... ţin gest încărcat de parfumul reminiscenţelor şi totuşi... de puţină speranţă... Cady Joi, 1 Martie