Rampa, martie 1923 (Anul 7, nr. 1601-1627)

1923-03-22 / nr. 1619

===*= s£s± !| Reprezen­tafiuni extraordinare date de NITeatrul 30UIND.M In provincie, cu PUI DE VULTUR MARCHIZUL DE PRIOLA DIAVOLUL Primele reprezentativi: 21 22 23 şî 24 25 şi 26 27 şi 28 29 şi 30 Martie Severin · Craiova » Ploeşti · Focşani » Buzău › Galaţi 31 şi 1 Aprilie Brăila 2 » Ploeşti -%Ljwwaaww«JUiUU!l^Ufa»J;jA^IBiiUWllUIHUBBllUIJJIW.WIBWi;iwţa)r,Wfflţ Veti avea întotdeauna UN TEN CURAT si ALB, O PlELITA MOALE ei FINA Vă veţi piatra Ti!* ERSTE A si FRUMU­E?EA întrebuin­ţând la TOALETA D-voastră neîntrecuta Crime Simon •]' nas PARES In limpul tem­ei ea este fără pereche contra pielei înăsprite crăpate si a degeraturilor — PUDItA si pAPIN­­Turneul Companiei dramatice MISU FOTINO Turneul Companiei Lirice N. Leonard GALAŢI Miercuri 21 Martie, Werther, IASI Comedie in 4 acte de Gabor Dreghely cu concursul a­nele Annie Capustin, Sica Serghie, Titi Ageamolu, Lily Rădulescu, Marie Rusescu, şi îî~nii Moruzan, Al. Demetrescu H. Ionescu, C. Pârvulescu, Gr. Tautu, D. Sinescu, P.­­ Teo­­doru, I. Aricescu. ITINERARIU: Joi 2a Martie, R. Vâlcea. Vineri 23 şi Sâmbătă 24 Mar­tie, Sibiu. Duminecă 25 Martie Alba * Iulia-Luni 26 Martie, Oradea Ma­re. Marţi 27 şi Miercuri 28 Mar­tie, Cluj. joi 29, Vineri 30 şi Sâmbătă 31 Martie, Oradia­ Mare. Duminecă 1 şi Luni 2 Aprilie Beiuş. Marţi 3 şi Miercuri 4 Apri­lie Tg. Mureş. 23 Martie, Contesa Dansului. 24 Martie, matineu, Prinţesa Olaia; seara, Werther. 25 Martie, matineu, Fluturatul­ seara, Frasquita. BOTOŞANI 26 Martie Frasquita. 27 Martie, Fetiţa Olandeză 28 Martie, Werther. 29 Martie, Prinţesa Olaia, ROMAN 30 Martie, Frasquita. 31 Martie, Fetiţa Olandeză. X Aprilie, matineu, Prinţesa O­­laia- seara, Werther. BACAU­­ 2 Aprilie, Frasquita. 3 Aprilie, Fetița Olandeză. 4 Aprilie, Werther. i apărut ORIZONTUL No. 11 1S ft 'M P 'S tfef, §2 Uf®?-1928 ^TDOC CCC Demoralizare intimitate şi încredere între cel tare şi­ cel slab­ Copiii noştri, şi mai aleg fe­tele, trăesc de la o vârstă cu imaginaţia şi cu simţurile. Cu imaginaţia bolnavă a unei ra­se noi, care vrea să profite cu exaltare de toate plăcerile. Şi părinţii, fie dintr’o naivitate inexplicabilă,­­fie din slăbici­une, în loc să le deschidă ochii la realitate şi să le înfrâneze pornirile, îi lasă în ignoranţa aceea vicioasă care îndeamnă la tentaţii. Şi pe urmă îi surprinde fap­tul că aceşti nenorociţi şi a­­ceste detracate îşi iau lumea în cap ! Am văzut de curând la nn „thé-blanc“ din cele mai high­­ine, la douăsprezece ani, când decoltate şi ondulate, dansând cl o pasiune ameţitoare sub ti­chii binevoitori ai părinţilor­. Nici nu mai vorbesc de acelea care s’au exilat de curând pe scena unui teatru, picant des­­brăcate, şi gustând cu nesaţ atmosfera perfidă a cabinelor şi a culiselor. Cum mai poţi cere unor a­­semenea copii naivitatea şi se­Copii de astăzi trăiesc într’o epocă nenorocită, a­­pus de curând într’o conferinţă inte­resantă, un eminent profesor universitar. Desigur conferenţiarul a vrut să facă o aluzie la spi-In bună parte însă actuala demoralizare a tineretului nu se datoreşte decât indiferenţei cu care cei mai mulţi părinţi îşi cresc copii. La noi în soci­etate nu există şi n’a existat niciodată ceea ce se numeşte în ritul de rebeliune şi de eman-­j alte ţări educaţia sufletească cipare, ce pare de la un timp a copilului, adică legătura de,­ninătatea sufletească de care să agite atât de aprig nu nu­mai tineretul nostru Univer­sitar, dar mai mult, întreaga massă a școlărimei de astăzi. Nu putem să spunem că ne­am fălit cândva, acum după război, cu sufletul sănătos al actualelor generaţii de copii, dar ori­cât, niciodată nu pare că a bântuit mai multă demo­ralizare ca anul acesta. Starea generală a evenimen­telor, spun unii, dificultăţile materiale de trai, şi neliniştea în care vegetăm fiecare de azi pe mâine, susţin alţii, a m­urit în mod desastros şi a­­supra celor miei.­­ Un confrate glumeţ scria deunăzi că sosirea primaverei se anunţă ca un exces de viaţă cu totul neaşteptat. Ironia e destul de justă, căci ori­ce am spune, se pare că Nicio­dată mai mult ca acum, Bu­cureşti­ul nostru de obicei destul de paşnic, n'a fost tea­trul atâtor scandaluri, crime pasionale, şi aventuri. Fetiţele încep să fugă de a­­casă, în America, amăgite de filme senzaţionale de cinema­tograf, altele delapidează bi­juteriile părinţilor şi se­ duc în tovărăşia iubitului să tră­iască în voia soartei, sau — mai desnădăjduite — se sinu­cid în pivniţele oamenilor. Acum câteva m­­ Ae altă fa­tă de pension a diferent timp de o lună dintr’un institut bi­ne cunoscut, şi de curând alte zece-douăzeci de eleve au fost descoperite frecventând o so­cietate de tineri cu totul de­clasaţi. Supravegherile profesorilor şi circularele ministerelor au ajuns infructuoase. Pe de altă parte mijloacele părinţilor de a avea un servitor sau o gu­vernantă la dispoziţia copii­* Ion sunt adesea insuficient. Astfel că majoritatea copiilor care ies singuri în oraş, abu­zează nu numai de­ o libertate a­desea clandestină, dar mai mult, încearcă printr’o con­duită îndrăsneaţă să vadă da­că nu şi-ar putea schimba plictiseala unei existenţe me­diocre, într’o situaţie cu pers­pective mult mai bune. Te uiţi câteodată în­­junil tău în oraş, şi vezi sute de fete, care n’au mai mult de şaptesprezece-optsprezece ani, funcţionare probabil de la di­ferite biurouri, agenţii, socie­tăţi, îmbrăcate cu haine şi ro­chii de mii de lei, pe care de­sigur nu le-au făcut dintr’o leafă de nimica toată, şi nici din bugetul părinţilor care — foarte mulţumiţi că fata îşi câştigă existenţa şi nu le în­greuiază sarcina menajului — închid ochii şi nu se sinchi­sesc de nimic! E deci foarte natural, ca ceilalţi fraţi şi surori mai mici, să urmeze exemplul rău care vine de sus şi să-şi creie­ze încetul cu încetul un drum nou alături de acela al fa­miliei, au atâta nevoe între viaţă şi vis la douăsprezece ani, când tu de eu vreme le infiltrezi a­­semenea senzaţii. De aceea n’am să spun ca distinsul conferenţiar de săp­tămâna trecută: ,,copii tră­iesc într’o epocă nenorocită...",, ei ,,sunt nişte nenorociţi aceia care i-au lăsat să se demora­lizeze“. Cady Scrisori de împăcare Princesă! Câte­va rânduri scrise’n ritmul versului modern, Cern Eternitatea gândului anemic, Demn de tomul cel mai înţelept Din raftul academic. In câteva rânduri scrise'n ritmul versului modern, Princesă-ţi cern Salutul unui sclav, (Şi rege totodată) Anemiat, îndurerat, bolnav. Becul de deasupra mea, un bec oval, In chip oval îşi fulgue lumina pe portretul tâu Şi zău Princesă, zău!, Sunt năucit de cap şi prea mi-i dor De răutatea ta, de uraganul tău. Şi prea mă 'nvinuesc că de-ai greşit ceva Am fost prea nemilos şi-am fost prea rău. O, de-aşi fi ştiut că'n infinitul meu — In fiecare infinit molecular — Tu cânţi şi râzi şi plângi frumos- Acelaş „Te-dcum” necunoscut, dar secular. Când uraganul tău a isbucnit. . .In loc să te răpun cu gând barba? Te-aş fi rugat, te-aş fi iubit Inebunit. Acum, anemiat, îndurerat, bolnav, Prin mine te salută un rege sclav Şi până când va fi să viu, Să te 'ncunun cu raza infinitului am mine Şi să-ţi aştern covor de lacrămi Sub picioruşele de fildeş viu, Până-atunci, — Chiar de-ar fi o clipă să mă cerţi ? Gândeşte-te, Princesă, să mă erţi, Căci sufletul,­­ Sufletul, Princesă, n’a putut să-ți facă nici un rău.­’ Sclavul tău, Princesă, sclavul tău. V. Corbasca

Next