Rampa, februarie 1924 (Anul 7, nr. 1879-1902)
1924-02-01 / nr. 1879
ANUL ¥1! No. 1879 Vineri 1 Februarie 1924 3 L G I MOMENTO APARE ZILNIC Directori M. FAUST MOHR ABONAMENTELE | Un an Şase luni Trei luni l N T A R A 1 600 Lei 350 Lei 200 Lei IN STRĂINĂTATE I 600 Lei 500 Lei 300 Lei Abonamentele se plătesc inainte ţţ ţţ ţţ Manuscrisele nepublicate se distrug ţţ ţţ Anunciurile se primesc la administrata darului fla toate agenţiile de publicitate. Direcţia : Str. Sărindar 7, etajul I, Telefon 67/35 Redacţia: Str. Sărindar 7, parter. Telefon 59 Administraţia: Str. Parlamentului 2, Telefon 25 35 CINEHIl CLASIC (PROPRIETAR I. GABOR) ULTIMUL MARE SUCCES PARIZIAN PREMIERA PREMIERA LA BATAILLE (BATALIA) de CLAUDE FARRERE OPERA COMPLECTA JURNAL GAUMONT Monopol Gaumont ■EBB Propaganda culturală ! După ce s’a făcut marele act al unirei politice cu Ardealul, Banatul, Basarabia şi Bucovina, după ce sărbătoarea a trecut şi entuziasmul s’a sleit în nenumăratele explozii festive de bucurie legitimă, ne-ara trezit în faţa unei probleme noui: aceea a propagandei naţionale. Câştigasem—prin unire şi prin război—un număr însemnat de cetăţeni, dar parte din ei ne erau străini de sânge, de limbă, de simţiri — iar restul, deşi de acelaş neam cu noi, avea nevoie nu de un imbold, ci de o îndrumare, pentru a se contopi şi sufleteşte cu noi, ca, umăr la umăr, să ducem mai departe, Intr’o sforţare unitară, propăşirea ţârei. S'a văzut atunci necesitatea propagandei naţionale prin cultură, şi s’a constatat cu oarecare surprindere că materialul cultural, pe care-1 puteam pune la dispoziţia nouilor provincii, nu era numai redus, ci şi complect dezorganizat . Atunci s’a născut a doua problemă: aceea a propagandei culturale. De cinci ani ne svârcolim să ajungem la o acţiune, care să semene a propagandă naţională, a propagandă culturală, sau a propropagandă naţionalâ-culturală — ceea ce, fireşte, ar fi idealul. Aceste lăudabile străduinţe nu au adus însă nici un rezultat util. Ici, colo, slabe începuturi, cu roade corespunzătoare, şi atâta tot. Fireşte, nu se poate pretinde unei mişcările culturale abia în epoca de tatonare, sa desprindă brusc dintr’însa o viguroasă acţiune de propagandă,—dar, oricum, trebuie să recunoaştem că se putea face mai mult, dacă acei indicaţi să acţioneze ar fi fost mai puţin dezorientaţi. Şi se pot face lucruri frumoase în această direcţie. • Avem în faţa noastră o broşură în 16 dintr’o bibliotecă franceză, intitulată ,,Les contemporains. Oeuvres et Portraits du XX Siecle”. Broşura de 64 pagini costă un franc, dacă e mai mare, costă un franc jumătate. Fiecare broşură cuprinde una, două, sau trei bucăţi dintr’un scriitor contimporan. (citez din catalog: Francis de Curet, Anri, Salmon, Jean Cocteanu, Andre Gide, Colette, J. et J. Tharaud, Przybyczewski, Israel Zangwill, Harden Kipling Kouprin, Pirandello, etc) Dar biblioteca nu este mulţumită numai cu punerea in contact a cititorului cu un autor, pe care-l poate urmări, dacă bucăţile citite îl interesează. Fiecare broşură mai cuprinde odată cu portretul autorului şi o biografie, şi un studiu succint a operelor lui. Iată ce înseamnă propagandă culturală! Negreşit, idealul nu e,—dar trebuie să ţinem seamă şi de faptul că trăim în vremurile oamenilor grăbiţi, când greutăţile vieţii împiedică pe cei mai mulţi de a-şi arunca ochii în vitrina unei librării, dar încă de a frunzări o carte. Biblioteca ,,Les contemporains” dă posibilitate întregui acestei omeniri de neurastenizaţi, să se familiarizeze în trăsături generale—cu mişcarea literară contimporană, sacrizând lecturei maximum un ceas, cât te reţine o astfel de broşură. • „ Pilda aceasta ar trebui urmată şi la noi. Ni se pare una din cele mai hărăzite succesului, bineînţeles, atunci cănd vom avea cititori, adică atunci când ştiutorii de carte nu vor mai reprezintă o infimă minoritate, faţă de massa enormă a sclavilor analfabetismului. V. Rd. XXX/ UNIVERSITATEA Din «La Belle aU bois 'dSfrmant» de d-nii Jean Richepin și H. Cain, prolog, primul tablou, scena întâi: Prima furnică: «— Eri a fost 31 Martie. A doua furnică. — Și mâine e 1 Aprilie-' Dacă erî a fost 31 Martie șî mâine 1 Aprilie, azi ga diacit e î •Ea ședea pe sedan, intr’o rochie de culoare deschisă, privind pe deasupra capetelor ti « v» nerelor fete..-* m Din Nóüvetliste de Lyon: «Aflăm ca prematură a Lyon*. Ce cinism! Din Un crime Pani Bourget: Ce credeţi pri vesel d’ameOrie de Toefilfle cari plăcere mCcfflea dlui L. B. din Vlc. Desen de Popa D-l Sira Ion Mehedinți -----xxxx---- împrumutul refuzat... — Te-aș ruga să-mi lămurești și mie un fenomen... — Care fenomen? — Tu, care joci la bursă, Care în liceu ai urmat realul... — Ce anume, dragă? — Ai putea să-mi explici mie, cum se face că pe vremea asta, cănd le crapă tuturor buza după un franc, d. Vintilă Brătianu refuzivADO milioanef — Dar ce crezi tu că d- Vintilă este împuşcă-franc ? — Nu împuşcă-franc, nU- Da împuşcă o sută de milioane de franci, da. — Şi pe urmă, trebuia să le refuze. — Aşa? De cef Cereau dobândă mare? — Aş! Nici nu voiau să i le dea! — Ce vorbeşti? — Sigur! Nu ştii că, după Ce Camera franceză a adoptat cu greu proiectul acesta de împrumut, Senatul francez Va respins?*. — Aşa? — Fireşte! Şî când d. Vintilă Brătianu a văzut şi a văzut că nu vrea să-i dea banii* — Ei? — A declarat că nu-i mai primeşte el. Că nu mai are nevoe- Pricepi acum de ce a refuzat imprumutul? — Pricep- Dar cum să facem acuma rost de bani? — Cum?.. Prin noi înșine, dragă! Souja Intr’o librărie dincentrul Capitalei — a cărei firmă m3 o vom denunta, până Ce nil ni se va achita contravaloarea reclamei— se află un vânzător foarte drăguț, foarte amabil si foarte glumeț. , Acum Câteva zile, d- I. M., Cunoscutul scriitor, intră în prăvălie si cere o sticlă de cerneală. Vânzătorul îl servi prompt și conștiincios. Sticla era Cam prost astupată. Totuși, scriitorul o instala în buzunarul paltonului său cenușiu, luând câteva măsuri de prevedere și murmurând: Numai să nu se verse cerneala în buzunar! — Nu-i nimic — se grăbi să riposteze vânzătorul — mai avem cerneală de asta în prăvăliei Este cert că femeile se desvol- Ziarele anunţă că" asupra Eliadei s’a lăsat un ger cumplit şi că numai la Salonic au murit de frig două santinele, un jandarm şi cincizeci şi şease de civili. Pe lângă faptul bizar că geră mai repede ca bărbaţii, dar nu mi — după după cum se vede— schimb îmbătrânesc mai repede! spunea deunăzi o doamnă cam trecută la un five-o'dook, este militarist convins, trebue să recunoaştem că puţin frig mai aspru nu strică Greciei. -Mă scuzaţi doamnă! I se a- prea înfierbântaseră spin dresă mucalitul nostru confrate I. S.. Eu cunosc multe excepţii.. Astfel, soţiei mele i-au fost necesari 1O de oră, ca să aibă 30! Dragă Lilly, te iubesc la nebunie! —suspină junele Mitică la picioarele amicei sale— Atunci, desigur că vrei să-ţi devin soţiei, răspunse suspinând şi ea. — Atât de nebun nu sunt! replică Mitică. Viaţa bucureşteană — Nu înţeleg cum voi puteţi găsi amuzant acest oraş, în care te plictiseşti îngrozitor, tn care nu ai o distracţie mai specială, mai variată, în care nu se întâmplă nimic... — A! Până aici, dragă... AsUpra ultimei tale constatări fac rezerve.. — Adică! — Adică, se întâmplă șl In București, slavă Domnului, destule.. — Se întâmplă asasinate, Wime pasionale, jafuri, cambrkplaje, ca la Parist A, te rog*. — Nu crezi? — IV«. — Ei bine, al «Dimineaţa» de alaltăeri?... citește, te rog, pagina a patra... — Ei, ce el — Stai să tUd citesS eU: Titlu mare pe trei coloane, «Fapte diverse din Capitală» şi acum ascultă subtitlurile ce urmează: «Accident de automobil», «Automobil distrus de foc», «Mort din cauza gerului», «Sinuciderea unui licean», «Furtul dela Banca Românească», «Furtul dela C. T.- Alevra», «Borfaşi arestaţi»*. — Bine, dar* — Stai că mai sunt: «Borfaşi arestaţi», «Furtul de la magazinul Wappner», «împuşcat de un necunoscut», «Alt accident de automobil», «Din cauza gheţei» şi.*-Si?.* vv* ■■ ■ — Poui la bonne beScHec *Patru incendii. Pagube de milioane. Incendiul din str. Şelari. Incendiul dela uzinele «Neptun»Incendiul din strada Clucerului- Focul de la cinema Bulevard- Pallace».. Dacă nici astea nu-ţi ajtung, dragă.* Eu cred că pentru o singură zi, viaţa bucureşteană se prezintă destul de animată ! Skanderbeg ritelel Păi, cum! Se pare că, în adevăr era conferinţelor s’a încheiat cu un jalnic eşec. Nu mai sunt conferinţe ! Cea dela Lausanne a fost cântecul lebedei al acestui graţios sport diplomatic... In loc de a se ţine conferinţe, acum se încheie tratate de alianţă ! Păi cum?„ Cum rămâne diplomaţia . Dacă toată lumea o să fie de acord, ce mai e nevoe de diplomaţia Germn Grecia Foreign Office