Rampa, septembrie 1925 (Anul 8, nr. 2354-2378)

1925-09-02 / nr. 2354

TEATRUL „CARABIJS Csm­panite de reviste C* TANASE IN FIECARE SEARĂ LA ORELE 9­8^ar®8© succes • q „BONSOIR BUCUREȘTI“ Revistă în 2 acte și 6 tablouri de fffck A Keops ttttte la mUlii Parcul Cinema ASTORIA Premieră Astă­zi şi în zilele următoare Premieră Hare de succes ŞAMPIONUL CIRCULUI Zguduitoare dramă de aventuri In 7 mari acte AVENTURILE LUI PIM­PEII Comedie în 2 acte la pauză via debuta fenomenul DUO UNIC RâMNICEANU neîntrecutul gimnastic ORB care va exe­cuta grele figuri la inele si trapez Preturile obicinuite M vM0JA vJXv POUR IES V M­tSSSE/ W grg PARJS 1y Adevăratul Lac „VJA“ este numai în cutii originale Fim Lăţimi NESTLÉ Originală din Elveţia Cel mai bun aliment pentru copii De vânzare la Drognerii, Farma­cii Si principalele Magazine de Co­loniale. Reclama este sufletul Comerţului o.m nABcuLEyoi 12 gra /acunoas­ta VT-r -A-N/l ✓ O i AOf VAffl U «. CiE nu - Pneu 0.I f * E ULTinELE CREATiuni REINTRE ÉTRANGER se reoommande â la noblesse pour l’ésé­­ecution de portrait. Priére de s’adresser T. 25 Agence „V E R A“ Sărindar 6. Cântecele lui Bilitis de PIERRE LOUIS LUNA CU OCHII ALBAŞTRI Noaptea, părul femeilor­­şi rama urilor sălciilor nai că nu se deosebesc! Mergeiam­­devaiunkul apei... De­odată am auzit unu.­­cântec şi abia, atunci mi-am dat­ seama că erau glasuri de fecioare. * Le-am întrebat : ce cântaţi ?” şi ele­­mi-au răspuns : „Cântăm pe cei ce se întorc ! ’ Una îşi aştept­a părinte­le, alta fratele ; şi dintre toate, cea care îşi aştepta lo­godnicul părea mai nerăbdătoare. Întru ei împletiseră coroane şi ghirlande, tarasera frunze de palmieri şi culeseseră totuşi- 'Şi toate se ţineau de gât, şi fiecare cânta pe­­rând.­­ Am pornit atunci mai­­departe,­­de-a lungul apei, si­n­­g­ură şi teistă. Dar privind în urma mea, am zărit prin­tre ramurile copacilor luna cu ochii albaştri care-mi lu­mina­­calea. CÂNTEC „Umbră pădureţi în care trebuia să vini, spune-mi încotro s'a dus iubita rl — A coborât în pre -câmpie. — ■Câmpie, încotro s’ia dus iubita ? — S’a dus de-alungul râului. i - - ■ - R- MiM * — Râu frumos, care -ai văz­ut-o trecând, spune-mi, e pe -aproape ? — A apucat-o pe cărare. — Cărare, spu­ne-mi, o mai­ vezi ? —­ M’a lăsat, is-a luat-o pe drumul mare. _ -X X aici! | -— O, albă șosea, șosea ce șerpuești în­­spre cetate, spu­ne-mi încotro s’ia­­dus ? — Pe strada de­­aur ce­­duce spre Sarda.. — O stradă luminoasă, i-at­ingi tu oare acum picioarele-i goale ? — Nu, căci­­a intrat în palatul ma­relui rege.­­ • — O, palat, splendoarea pământului, dă-mi iubita înapoi ! — Briveşrte-o, ea poartă acum salbe pe sâni, şi panglici prinse în păr, o sută ide mărgăritare dealun­­gul picioarelor şi două braţe în jurul­­mijlocului. ÎNTÂLNIREA­ Am găsit-o ca o comoară îintr’o c­âmpie — m'b un­­tu­fiş de mirt, înfăşurată­­din cap până'n picioare într’o m­antie galbenă brodată cu albastru. „N’am nici o prietenă,­miia opus ea , caci­ orașul cel­­ mai’ apropiat e la patruzeci de stadii de-aci ; trăesc sin­gură cu mama care-i văduvă și pururea tristă. Da­că vrei, te voi urma. „Te voi urma până acasă la tine, chiar de-ai locui în cealaltă parte a insulei şi voii trăi lângă tine pâ­nă ce mă vei­ goni. Mâna ta-i­­catifelată şi ochii îţi sunt albaştri1. * , Haitdom. Nu iau nimic cu­ mine, afară de-o Astartee goală, prinsă­ de salba mea. Vom aşeza-o alături de a ta, şi le vom­­dărui l­a­­amândouă flori de trandafiri, drept răsplată pentru, fiece noapte de iubire”. NEHOTARAREA Nu şt­­u pe cine voi alege de soţie, pe Glottis sau pe Kyse. Fiindcă nu seamănă ,între ele, o să-mi pară rău de fiecare, şi mi-e teamă că nu voi şti să aleg. * Ficare din ele îmi ţine câte-o mână, şi-mi mângâie un sân. Dar căreia din­­ele o­­să-i­­dau gura ? Căreia să-i diau inima şi tot ce nu se poate împărţi ? E­­ruşinos să trăim câte­ şi trele la­olaltă subt acela­ş acoperiş. Lumea a şi început să vorbească de noi în My­­tilene. Ieri, în faţa templiluil zeiţei Ares, o femeie, tre­când pe lângă mine, nu mi-a dat . Bună­ ziua. * O prefer pe Glottis , totuși nici­de Ryse nu mă în­dur să mă d­ispart. Ce-o să­ se facă ea, singură ? Stau mai bine să le las pe amândouă cum emu la început, dar eu să-mi găsesc o­­altă iubită. DORINȚA Ea­ intră pasionată, cu ochii­ pe jumătate, și lipin­­du-și buzele de buzele mele. Umble noastre se cunos­cură Niciodată n’am simţit în v’iaţă un­ sărut -mai lung şi mai dulce.* Şedea în picioare,­­lipita de mine, plină de imibire şi g­at­a sa mi sâ­­dee. Genunchiul meu­­îşi­ făcea loc, încet­­încet­, printre pulpele e!­-calde, şi pulpele ei ced­au ca­ î­n unui amant! Mâna mea dibuia încet de alungul vestmântului, vo­ind să-i ginească conturul trupului, care,­­rând pe­­rând, se mlădia unduios,­­sau se înălța rigid cu pielea înfio­rată.* Atunci ochii ei în delir­ii­ mi -arătară patul , insă n a­­veam dreptul­­să ne iubim înaintea ceremoniei de nun­tă,­ şi ne-a în zmuls una din braţele «alteia. Pe INIMA Gâfâind, i-taim­ apucat mama, şi am apăsat-o pe­ trupul mu­tilav, de­asupra ţâţei stângi. Capul mi se clătina in­tr’o parte­­şi în alta, şi mişcăm buzele fără să vorbesc. • Inima-mi, înebunită, bă­tea­,­­şi pieptul a-mi svâcne­­ca și­ cum un satir ar fi ciocănit,­­închis într’un burdu Ia­r ea îmi zise : „Ți-e inima­­bolnavă”... • Mnasidiko, i-aan răspuns, inima femeilor nu acu. Aci e o biata pasăre, un porum­bel care fâlfâie­­ar­pele-i slabe. Ini­m­a femeilor e mult mai grozava. * „Ca își o boarbă de mirt ea arde cu flacără roşie şi spi ’■­ egă toată. Vezi, simt c’am foist­ muşcată de lăcomia A­froditei”. CUVINTELE IN NOAPTE Ne odihnim cu ochii închişii ; tăcerea ’n jurul nostru nu profundă. O, nopţi divine de va­ră ! Dar ea, crezând că dorm, întinse mâma-i­­caldă pe braţul meu,­­ ’­­Şi îmi şoptii: „Bilitis, domni ?” Inima-mi batea,­­dar nu i-a­m răspuns, şi răsuflăm regulat ca o femiee­­ador­­m­ită în visurile ei. Atunci începu­­să vorbească : * „Findc­ă nu mă poţi auzi, rosti ea, ah ! de-ai­­şti cât­­te iubesc !” şi­­îmi şopti numele : „Bilitis... Bilitis...” Iar vârful degetelor, ei tremurătoare mă pipăia ! « ..Gur­a_ asta e -a mea­ ! -numai -a mea ! Poate fi o alta mai frumoasă în lume ? Ah ! fericire mea, fericirea mea ! Ale mele sunt şi «braţele astea goale, şi gâtul, şi părul, toate...” . It« RAMPA Arta punerii in scenă in Franţa şi străinătate (Urmează citi pag. H­a AUTORII DIRECTORI DE scenă, mi - a SCENA — Nu poate fi si un autor bun, director de scenă ? — Știu) Victorien Sardou îşi monta minunat piesele, dar as­ta fiindcă era născut actor. Vor­bea ca un actor. întrebuinţa termeni obişnuiţi pe scenă ceea ce nu prea fac astăzi autorii. Am asistat la dezastrul unei piese foarte interesante, pe ca­re autorul de „mare talent’’ ambiţionase să-şi prezinte sin­gur piesa. Lungile sale explica­ţii, adevărate conferinţe, în­tr’un limbagiu foarte puţin com­­prehensibil pentru bieţii actori, îi der­utau în loc de a-i lumina şi a-i conduce... Un alt pericol este în faptul că autorul îşi iu­beşte fiecare literă a textului. Autorul nu bagă de seamă pri­mejdia şi rămâne ca hipnotizat atunci când un regisor cere să se facă oarecari tăieturi în text, o scenă sau chiar un act. Atunci când autorul şi regisorul lu­crează mână ’n mână­, au ade­sea ori certuri, tot pe chestia asta. Şi fatal dacă se indică oa­recare suprimări, regisorul e totdeauna susţinut şi de actor sau de actriţe, cu vorbele : .Au vreau sa fac figuraţie”. Autorul îşi freacă mâinile. A­­bia după repetiţia generală, du­pă certuri, râsete sau cârteli ale publicului, trebue în grabă sa tai dintr o parte sau din alta şi să împaci lucrurile. Câteodată aceasta e tut adevărat masacru Nu există deasemenea şi directori, de scenă cari omoară piesele ? — Cum sunt şi doctorii re-şi omoară bolnavii. — Sunteţi binevoitor faţă de autori. ? — Omul excelent care e d. Ar ih ales eu izb­ucneşte în râs. Bine hiteles că el n'a pus pic de răutate in­ comparaţia,ea. De­corul, luminatul, etc., sunt lu­cruri secundare să erarhizăm­ valorile. — N’am abordat totuş­i obiec­­tu­l principal al anchetei mele. Daca aţi avea la dispoziţie •o scenă mare ce principii de re­gie aţi aplica. r ^J Stie exact ce asi juca. Poate^că aşi juca clasici, desi­gur ca Moliere cu Bernard S­havv, Pirandello, Curei, Bern­stein, etc.. Romani, de eri şi de astăzi, tinerii autori fran­cezi, dar acuma n’am, şi desi­gur ca nu voiu avea niciodată ocazia sa nu, jireocup de aceas­tă che­t’une Aţi avut această ocazia la Bucureşti, când aţi dirijat Tea­trul ffic, împreună cu d-na El­vira Popescu. — Această codirectiune n’a fost lunga. Ceea ce s’a repre­zentat in special­ la Teatrul Mic a fost Robert de Piers, Sacha Guitry, Alfred Savoir, Louis Verneuil, Tristan Bernard... Publumul prefera să aplaude la teatrul delicioasei artiste, strălucirea, gratia, spiritul ini­mitabil aie comediilor d­v. u­­șoare... In ce privește princi-­­­piile mele de punere în scenă, dacă ipoteza d-tale se va reali­za prin nu ştiu ce miracol, ele vor fi cele cari sunt şi acuma , cele mai simple din lume. Dacă presupun că voiu avea un ma­terial destul de abundent, deco­ruri bogate, aparate, de lumi­nat, perfecţionate nu voiu fi foarte fericit.­­Sunt sigur că nu mă voiu lăsa ameţit de ceea ce, încă dela primii mei paşi pe părut, întotdeau­na secundar. Desigur, că un de­cor adecvat acţiunii, încadr­­in­de cu justeţe, e ceva: un lumi­nat, cu dibăcie con­­e­put, are v­aloarea sa. Vedeţi însă, nimic nu valorează ca o scena bine ju­cată, un gest, un strigăt sincer; atunci sala e cucerit. Jocul ac­torilor e esenţialul, înaintea mea însă, mai autorizaţi decât mine, „iluştri” maeştri, un Le Barg­y, uni Gémier, un Lugné- Poe şi Jouvet v’au spus atât de bine, ce gândesc eu. Pentru ce ■să mai inzist ? Ne cunoaştem de aproape doi ani. Am putut din prima zi că apreciez modestia d-tate. — Procură-mi un proiector, doua tapete. Acestea vor ajun­ge dacă am actori­­­inteligenţi, pătrunşi de arta lor, ca aceia, de exemplu, cari au asigurat, sub direcţiunea mea de scenă, succesul piesei de debut a lui Steve Passern­: „La M­ouvette”. Am avut pentru montarea ei, doua paravane, un­ mic frunziș, și ca lumină,­­aceia a două tigăi galbene. Am luc­rat însă cu Jeanne Lion, Jany Daizeneuve, Christiane Laurey, Francis I­aissac, Jean Wall. Ravenne. N -am avut nici o gri­je- N’am avut decât să le respect perso­nalităţile, păzindu-i de orice rătăcire, având mereu înaintea mea imaginea­ precisă a inten­ţii­ ailor autorului, intenţiuni de care ni am pătruns studiind lucrarea cu toata gri­ja pe care o pun in acest efort iniţial şi primordial. Când un director d­e scenă crede că a pătruns gân­dul scriitorului, principala lui datorie e să facă și pe actori, să fie pătrunși de el. Iată doctri­na mea. — Ea poate să conducă la disprețul sistematic al celor mai interesante tentative de reno­vare decorativă. — Ea ierarhizează valorile dându-le adevăratul grad de im­­portanți în prezentarea unei piese. ca­laison Scrisori către femei Răspunsuri întârziate Ancheta ..preferinţelor” a avut an neaşteptat răsunet Printre citi­toarele noastre. Pentru că în tim­pul celeilalte mari anchete în ches­tia articolului „Acuz" am­ primit mai multe răspunsuri tardive la prima noastră anh­etă, le publicăm astăzi pentru a ne îngădui să tra­gem concluziile peste câteva zile. Rog pe prietenele cititoare cari mai au răspunsuri de trimis, s o facă în cel mai scurt timp ne­fiind posibilă nici o revenire după în­­tin­derea anchetei. lată răspunsurile primite în ur­m­ă: SIMPATICA YVONNE. în primul rând te poate intra tit­lul până intra în subject. Dar este aşa, eşti simpatică numai dn scrisul­ rubricei tale. Şi acum să Intrăm în suvject. Ce fel de băr­baţi îmi­ plac? Pot spune că sunt de piatră, nu-mî plac nici blonzii nici bruni nici cei ambiţioşi nîcî cei molateci. Când vad un bărbat nu-mî fad­­i­­c­ o­ împresie... Oa­re fac parte d­'n secolul nostru când orice fata la vederea unui bărbat se simte mai mult sau mai puţin­, electri­­zată? Dar dacă vreodată a reuşit să-mî placa cât de puţ'n un bărbat, este desigur cel br­un, brunul este­ mai iute, mai adânc ca pSitool­ogie 31 mai ales mult mai inteligent decât cel blond. Prefer brunul cu ochii verzi pentru că sunt mai adâncf­oc,a marea care dă impresia nean­tului în, care aşi dori să mă afund. Prunul melancolic şi serios prin excel­enţă o prefer... dar pani a­­cutu nu lam găsit... aştept REGINE ..Prefer oamenii care nu se cred ..preferaţi”. LULY N’am preferinţe decât­ nu. dor­e­­mul bucatelor. Cu bărbaţii fac i-t­­perienţe continue, aşa că nu-mi pot stabili concluziile decât peste... cincizeci ce ani. CLEO Ziarele ne aduc ştirea că în An­glia s’a ’nvitat un nou m’jloc de i­mprîmerie. Arta lui Gutenberg a ajuns cu maximum de perfect­e. In cent­ral se știe că actualul si­stem ne imprimat uzitat de toate ziarele, tot stă în turnarea unui rînd întreg (la rinotyp) și apoi în­ Imp­i­­marea ..ciginele întregi pe un car­ton de asbest și de mătase- numit matriță. Acestui carton i se dă for­ma de sui și se toarnă pe el plum­bin fierbinte care i, forma carto­­ru ui, păstrând „în relief^ lîterîle cari pe carton sunt în adâncitura. Cu pagina astfel turnată, notatîva iteuteste să scoată până R 70—Su! de mi, de foi inlr’o oră. Munca cea grea consta până acu­ta,, în tipărirea propriu z'să adică ia turnarea „rândului'' de tipar o dată pagina imprimată pe carton tot Produsul migălos al linotipului se retopeşte devine inutil. Or, noua invenţie înlătură munca lîn­otypului. S’a inventat un aparat oarecum asemenea maşinel­or de scris, care imprimă litere nu în plumb, ci di­rect Pe matriţa. Două mari avantagii: se desfin­­ţează linotipul (a cărui, întreţ nere costă cam trei sferturi din cheltu­ielile unei gazetei. Şi Se desfiinţea­ză în acelaşi timp şi.. nigăleala paginaţiei. Greşel­e de tipar (care vor fi,ne­­greşit, mai puţine’ lucrul ne mai necesitând atâta grabă.) se îndrea­ptă cu o soluţie de celuloză şi as­ii est-Civilizaţia dude către mai sim­plu, către tot mai simplu... Se ştie de asemenea că în Fran­ţa şi Angiin reporterii nu maî scriu cî, cunoscând toţi linotypul îşi fac singur! „zaţul” reportajului. Noua invenţie suprimă deci Sic, redacţia Ziarul va ave­a doar o sală cu­­m­aş­ini de scris, în care fiecare re­­­dactor va veni să-şi imprime arti­colul direct pe matriţe. Turnarea în plumb a paginei ne­­cesită cinci minute, iar imprimarea un sfert de oră. Vor apare ziare după o oră de la consumarea evenimentului. .i cu această miraculoasă inven­ţie intrăm în era... ediţiilor spe­ciale. . Când ar şti linotipul, care culege ceste rânduri ce cruntă lovitură , se pregăteşte!.. O mare invenţie în domeniul tiparului Moartea­­lynotypului. — Desfiinţarea tipografii­­lor şi a redacţiilor şi totuş... epoca ediţiilor speciale a« isSSHWL m fi­­. UIU ti Miercuri 2 Septembrie 1925 Asemănarea in teatru Cu ocazia reprezentării piesei­ mis reprezen-tlrei ai acestor piese. „Vautri­n” la Comedia France- Din contra. Papa Pius VI era rou­­ză, s'a vorbit de unica re-prezen- prezentat în costum alb, cu trăsă­­taţie a piesei l­ui Balzac la „Porte-­turi mai mult sau mai put® a­se- Saînt-Martir”, in 1840, şi i s’a a­­mănătoare, s, arătat publicului In tribut eşecul urmat de interzice­ piese mai mult ireverenţioase şi la­rea de a se mai reprezenta, fan-­­aitudini puţin pontificale dansând ten­et, pe care 0 avusese Frederick împreună cu cardinalul Maury dan­Lemaître, care îşi făcuse capul lui Lifdov,Kc-F lip. Ziarele dim timpul acela sunt foarte rezervate în ceea ce priveşte amănuntele. _ Ceea ce este si­gur, e că, în toate timpurile actorilor le-a plăcut dă­imite pe suri deşănţate şi cântând cuplete uşoare. In timpul Primului­ Imperiu, chiar la începutul lui, câţiva au încer­cat să aducă pe Napoleon­ pe sce­nă în piese de actualitate, arătând scenă personalităţile marcante din pe noul împărat încoronat de Vic­epoca lor. Aristotel punea­ pe potentaţii­­din t­impul său pe scemă şi­ sî­mbătea joc de ei. Ironizându-le obiceiurile. Satira sa contra lui Cleon a ră­mas celebră. Aceasta este o poveste destul de veche. Astfel, mai aproape de zilele noastre­, în timpul revolb­iţi­ei, Ro­­besp­erre, Mar­at Sui­manton au a­­părut pe scenă în aproposuri­ scur­te, cari au dispărut odată cu e­­poca lor; autorii îi linguşeau foar­­,e mult, căci altfe® nu s’ar fi per­terie. în apoteoze şi într’un cadru de focuri, bengale Aceste exibîţiuni dîsblăcuiră (în­să, s; fură repede interzise. In timpul Restauraţîuniî era strict oprită apariţia fostului îm­părat pe sceină pentru a se e­vita aclamarea lui de către p­uiblic. Guvernul lui Ludovic Filip -ridică aceasta interdicţie şi se abuza de această permisiune, s’au jucat o sumedenie de piese, în care Napo­leon I era reprezentat la toate vârstele şi în toate situaţiile. Un actor mediocru, anume do­bert, ajunsese­­ o asemănare com­plectă şi se indentif­icase atât de mult cu personajul său, încât cons­ihiua chiar în oraş să imite ati­tudinile, ţfc­turile şi manile împă­ratului. Ludovic Flip nu fu nici el crtr­­at şi aventura lui Vautri­n, dove­deşte că respectul regal nu neli­niştea de loc pe Frédérick Lemat­­tre; e drept că aceasta nu î-a reu­șit In, 1872, actorul Grevi­er, care juca la „Variétes” rolul lui Raba­­gas în piesa lui, Victorien Sardou­, își făcu lve capul lui Gambetta -­­lucru foarte ușor — ceea ce pro­vocă mânia republicanilor, dar contribui la succesul piesei Viciirier Sar­doni, dictând nişte notiţe­ pentru o povestire anecdo­­tică a teatrului său, poveste din care a­­aipărut­­o foarte mică parte, as­ istira că ignorase această Par­ticularitate, până în s­eara repeta­­t­ei generale, că vizasem tot atât de mult pe Grenier e­ste cel care a avut iniţiativa­­incidentului. — Mai ales, spunea Sardou, E­­mile Ou­­vier ca și pe Gambetta; a­­cesta din urmă nu fusese ministru af­aceri­­a pe care îl combătuse. INFORMAŢIUNI La 7 minii­e at­torni continuă repetiţiile­ piespji „Nevestele ve­­sele dhi Windsor’ de Shakes­­n’­are, în regia d-lui V. Enescu. Rolurile principale­ simt inter­pretate de d-nii Gr. Marcul­escu, V­raca, Manu, Pop Martian, Co­rabie, d-nele M. Zrirniceanu, Fanny Bebhmann, V. Mierle­scu­, etc. etc. Astă-sea­ră se­­ repret­it­­ă la Parcul Ote­teleşanu opereta ,,M-zer­e Nitouche” de Hervé. Palatul Sindicatului Ziariştilor Bul, Cla­ro!­7, numaî pentru socie­­tatea aleasă are loc în fiecare Sâm­­bată şi Duminică 4—8 post mer. Matineu Dansant şi în fiecare Joi 9—1 noaptea serată dansantă cu ce­lebrid Jazz-Band dela Chat-No’r. Hodeîge. Direcţiunea Prof. Willy I şi Simion. ţ­ineri 4 Se­ptemb­rie cor. vor a­­vea loc la Teatrul Carabus o re­prezentare extraordinară dată neu­tru mărirea fondului construire! Sanatoriului dela Tekîrghî-olj ai Soc. Scena a artiştilor din Româ­nia cu marele succes al stagiuneî. BONSOIR BUCUREŞTI Revistă în 2 acte 6 t­abl. d., iNiR ş’ Keops. Cu ocaziunea aceste, reprezentan­ta direcţiune­, acestui teatru oferă 50 premii onor. public spectator. D-na BERFSPITZER proprietara SALONULUI DE MODE din calea Moşilor 124 (fost 132) se află actualmente la Paris de utidp va reveni cu ultîmile crea­­rnî în pălării de damă pentru se­zonul de toamnă D-l Ion Manolescu rei­a cursul clasei de dramă şi comedie dela Academia de Musică Si Artă Dra­matică c­u începere­ dela 15 Sep­­tem­brie a. c. Înscrierile îr scep în ziua de 1 Septembrie la Cancelaria Acade­miei din Calea Călăraşi­ 22. ARTIŞTI DRAMATICI şi LIRICI ! Concepţia, studierea, şi interpretarea defini­tivă a rolelor, predă : MIME MIZU Hotel Continental Bucur­eşti­ ­embrie Spectacolul de deschidere va fi tragedia d-luî Victor Eftimîu „Thebaida”, pusă în scenă de d. Vlad Cuzinsky. La primele cinici reprezenta­ţii, rolul Antigonei va fi jucat de doamna Agepsina Macry.­­„ Interesul iubitelor noastre ci­titoare înregistrăm ştirea venită de lf. Paris că d-n®, Zuckerman pro­­prie­taria magazinului .Paris Criec” din str. Lipscan, nr. 42, care se află acolo, în oraşul luminei şi al modelor de mai bine de o­­lună de zile, vizitând toa­te casele mari creatoare şi expozi­ţi­a de arte de­corative, a avut o mână for­cată în alegerea noutăţilor pentru apro­piatul nou sezon şi că în curând­, odată cu înapoierea d-sale va face obicinuita expozţie a modelelor c­­rimin­ale de Rochi­i, Mantouri şi Ţe­sături, care vor stârni num­ai sen­­zaţie plăcută. „Antonia” celebra piesă a lui Melchior Lengyel va fi reprezen­tată în viitoarea stagiune a tea­trului Regina Maria. La Teatrul Regina Maria au fost reluate repetiţiile comediei ,,Ame­­deu Stânjenel" de d-nii N Vlădi­ianu şi V. Rodan. D- Zaharia Bârsan -directorul­ Teatrul Naţional din Iaşi îşi Teatrului Naţional din Cluj var începe reprezentaţiile la 12 Sep interpreta rolul lui Creon, în tragedia „Thebaida” cu care își inaugurează stagiunea. Antigona va fi jucată de d-na Olimpia Bârsan, care a cunos­cut numeroase succese în trage­diile clasice. Cumpărăm Ho. 12 sau 14 în bună stare Ofertele la „Rampa“ București, Victoriei, 31

Next