Rampa, ianuarie 1928 (Anul 13, nr. 2982-3005)

1928-01-01 / nr. 2982

ii ! Continuând cronisa discurilor pe care „Rampa“ a înființat’’­ pentru cetitorii săi, recomandăm iplica de vioară „La Sarabande“ ■ÎHexentanz), a lui Paganini. No. 5882322. Polydor, executtă de ce­lebrul virtuoz Vasa Prih­oda. Nici unul din maet­rii acestui i­,tr­im­erj-­rdan reunit A­­redea m­ai bine decât Vasa Primula, ta­cul plastic, ce se degajează din acest dans al nimfelor. In mod de­săvârşit, Vasa Prih­oda ,prins ritmul furtunos al dansmui ,­­fără să neglijeze a evidenţia farmecul ,şi sentimentalul, ce atât de fru­mos Paganini l-a transmis acestei com­­poziţii. In bucata No. 66037, acompa­niat de pianistul Charles Cerne,­ Tasa Prihoda ne oferă prilejul să-i­ cunoaştem interpretarea im­pecabila a Nocturnei op. 9, No. 21 a lui Chopin. Arabele plăci de mai sus, im­primate electric în placa „Poly­­aor“ le-am putut asculta la firma ,,,Zece mii de plăci“, Calea Vic­toriei 101. Ca orchestraţie este in­­cent­esta­bil­ că­ placa „Polydor“­ Noi offim. Cuvertura la „Obe­ron“ de C. M. v. Weber, execu- Opera Mare de Stat din Berlin, sub bagheta directorului general Leo Blech, satisface p­re­­ten­ti­unile cele mai exigente ale iubitorilor de Muzica,, Nu putem încheia articolul Târî a recomanda placa „Polydori No. 72949, unde Umberto Urbano, ar predatul bariton del­a „Scala“ din Milano ne dovedeşte frumoasele sal® calităţi de adevărat bariton de bel canto în aria Largo al fac­totum din Bărbierul din Sevilla, cântat, cu atât de mare succes în acest an de către Umberto Ur­bano cu ansamblul Operei Ro­mâne. Terminând articolul, mai rele­văm şi ultimul tip de Aparat de salon „Poly-Titan“, producţia a­­sociaţiei Gramophon «Polyphon- Brunswicfe. Pe acest instrument cu adevărat desăvârşit, la care nici un moment nu ai impresia să stai în fața unei maşini vorbi­toare, am putut aprecia și tona­litatea plăcilor de dans Brun­n­ wich­ "w V, Cronic «•fis*­ agociaţia artistica culturală „Thalia“* După succesul avut cu repre­zentarea comediei „Extempora­lul“, la Ateneul Popular „Obor“, (a 2-a zi de Crăciun), jucată cu foarte mult humor de d-nele Aura Mihăilescu, Valeria Pleşoianu şi d-nii Cezar Theodoru, C. Barcs­tel­u, Ion Prumuşaan­, de la Tea­­­teubNaths&ab­ IA Lh.-agscs­ iji- Paab Stratibat, de la Teatrul Naţional, fiind îndelung aplaudaţi. Asocia­ţia a dat şi Marţi 27 Decembrie (a 3-a zi de Crăciun) o foarte frumoasă şezătoare la Ateneul Popular „Cultura Grozăveştilor“, de sub conducerea d-lui Podaru, neobositul muncitor pe tărâmul cultural. Denii: George Iulian, Conabie, de la Teatrul Naţional, C. Barca­­roiu, Ionel Iliescu şi Florida Pi­pa?, au spus versuri cu multă căl­dură şi humor. La sfârşit s-a jucat „Liniştea casei“, comedie într’un act, de George Courteîine, cu d-ra Mella Merentti, atât de cunoscută de lia Soe, „Tinereţea4“, care întotdea­una a ştiut să câştige admiraţia şi simpatia publicului, printr’un­­joc­­simplu şi inteligent, având­­ de­­ partener pe d. Ion Frumuşanu. Vitoarele concerte Miercuri, 4 Ianuarie 1928. Sala l'Arsneului: Concert simfonic. „U­­f ivonul în muzică” dirijat de Her­­r'Sunni* Sebereheu. Duminica, 8 îaauarale 028. Sala Ateneului : Concert simfo­nic, dirijat de Egizio Massîai. Sâmbătă, 4 Ianuarie 1928. Ate­neul Român : Concertul de adio, G. Niculescu-Basu. Domin La, D- leouarîe. Ate­neul Român: Concertul Quartet­­tului Rose. Dinu, 10 Ianuarie. Sala Sindi­catului Ziariştilor : Concertul Di­­lmitrie Andreescu., Miercuri, S Februarie- Ateneul Român: Concertul Alexandra, Theodoresea cu concursul d-lui Afred Alessasdresea,­­~*p ! Inelul —­ Urmare din­­pagina. Ta —» Prima dată, când o surprinse sărutată de un ofiţeraş de avia­ţie, Sanda plânse şi el o ierta. A doua oară, când o surprinse să­rutând ea pe un ofiţeraş de ca­valerie, Sanda plânse şi el o iertă din, nou. A treia oară însă, când îl surprinse pe Andrei Bratu, co­losul lui de minister, în pat ală­turi de Sanda ar fi iertat-o din nou dacă Sanda nu i-ar fi zis­: —­­Stai să-ţi explic! Eu nu sunt vinovată Numai tu eşti deruia ! Mircea intenta divorţul. ’ Peste două luni s’a dat sentinţa de divorţ, cu toate probele con­trarii pe care le-a adus Sanda, a­­vocatul Sandei, părinţii Sandei, doica Sandei, şi Andrei Bratu a­­mantul Sandei... Mai uşor ca fumul de ţigară, Mircea plecă de la tribunal vesel tot ca un licean, dar cu un licean care a luat 10 la trigonometrie... Se vedea scăpat de cicălelile soacrei, de sfaturile socrului, de sarairiile mătuşilor, de panţaro­a unchilor, de conturile şi ponturle Sandei... Se simţea mai tânăr­ cu derai ani, fiindcă cei doui ani de căsni­cie nu se puteau numi că au fost viaţă pentru el. Şi Mircea, eşind­ de la tribunal, nu se duse nici la club, nici la a­­peritive, nici la blonda Mimi, noua lui amantă şi mare vedettă la Alcazar,. Intră mai îmâiu In prăvălioara primului bijutier şi, scoţând din deget inelul pe care îl avea dela bunica lui, dădu să-i şteargă ulti­ma literă din cuvântul „singuri”­. Şi în timp ce Mircea săruta,bu­zele cărnoase ale blondei Mimi,­­ bătrânul bijutier, șterse ultima literă, și inelul dela bunica lui devenise cea .jpaî fidelă dovadă a fericirii lui conjugale. In Ioc de. „Infine singuri” acum era gravat: A 1&1 INFINE SINGUR ■ 'I - A'. r” I 1­ A3! PREMIERA ca HARRY LIEDTKE «­ UYIO PAVANBUI ŢARCUL DE FETE la sfârşit ! PRIMIEEA „BL“ POMPIER interpretat de HAROLD LLOYD r.UX=F!LM ] ! BmtfHM si Plici R©8 91 BNBSTAIL ~ 6*ttt!eas» !* ©»rer« MCRĂPAŢI CU PREŢURI REDUSE la efe CS® S. A" w Doslnfect®' Hat tn t sittgoinform cu reputaţie mondială şi o­ite Statele, la toate concursurile este­­ desinfectant care presinta o garanţie şi se ibuinfî­r­­s la combaterea Epidemiilor şi ca pre­’’ov-v în contra boale­­r contagioase, indispensabil la ■■ leta Damelor. Ieterîca microhil Ministerului Sănătăţi! Se găseşte ’■ Famaeil şi Drogueril, numai in sticle iginale , Octagonale“. Returaţi contra * ■■■ e ce vi s’ar oieri vărsat. C A R 1 Cumpără toatâ urnea, cu preţuri de Enegrios la Mag. „Monopol" Strada Şelari No. 26 Premiere pas u Jmaőlnea de lews amid la reuma O nouă piesa a lui Denys Amici autorul ,­­doamnei şi domnului Cutare”, jucată fără prea mult succes la Bucureşti, se reprezintă actualmente la Teatrul I­emana din Paris. Piesa se numeşte „Ima­ginea”, iar autorul şi-a ales tema cea mai poetică şi mai­ emoţionan­tă : amintirea. Viaţa se desfăşoară pe două pla­nuri diferite cari se forţează în van de a se întâlni: cel al realită­ţii prezente şi cel al trecutului pe care am vrea să-l reînviem. Este o veşnică luptă între real care se impune cu o forţă brutală şi ima­ginaţia, creatoare de iluzii care vrea să abolească timpul. Poezia nu visează decât trecutul. Poeţii, în special, au căutat întotdeauna trecutul. Din contra, teatrul tră­­eşte din prezent. Vrând să scrie o piesă asupra amintirii, Denys Amiei a atacat un subiect mai mult poetic decât dramatic. A făcut însă aceasta cu o rară măestrie, cu o forţă de ana­liză demnă de talentul său, astfel că a putut să dea personagiilor acea rezonanţă cari de obicei­ constitue un defect pentru perso­­nagiile de teatru. Fiinţele cari nu par sa trăiască decât în minutul prezent sunt mai limitate şi ca să spunem aşa, in­­complecte. Sufletele nesatisfăcute, cu imaginaţie aprinsă sunt cele cari oferă material unui observa­tor pătrunzător. O altă temă se amestecă în poezia lui Ainiel cu cea a amintirii: aceea că frumoa­sele ore de altă dată nu pot nici­odată reînvia. Nu există reîncepu­­turi. Un personaj din „LTmage” spune : „Nenorocit este acela care­ prea tânăr cunoaşte perfecţiunea: o lume de deziluzii îi este rezer­vată”, întotdeauna ia naştere o disproporţie între realitate şi ima­ginea pe care şi-a compus-o omul singur. Şi munca spiritului şi su­fletului pentru a umple acest abiz rămâne zadarnică. Autorul a descris persona­­rnile sale cu o iro­nie amară şi cinică. O veche lo­cuinţă din secolul al IV-lea pe coasta normandă. Nelocuită de multă vreme ea este de vânzare sau de închiriat. O bandă veselă o vizitează. Francine, dansatoare ce­lebră, găsește casa pe gustul ei. Ea remarcă în hali portretul unui tânăr în costum de vânătoare; este proprietarul Jean Hermelin, lat-o tulburată, Jean a fost cu douăzeci de ani în urmă amantul ei. Avea pe vremea aceea 17 ani. I s’a dat într'o noapte iar a doua zi a plecat fără să-l mai revadă în răstimp. L-a căutat ca o nebună timp de doi ani, pe urmă a jurat să nu mai iubească răzbunându-se astfel pe bărbaţi. I se pare la ve­derea tablouluii că tot trecutul ei renaşte. Vrea cu tot dinadinsul AMIEL DENYS Viata mondenă O SEARA LA LIDO este tema actuală a grandiosului Bal Mascat al­­Soc. Adm. A. Pre­sei Române care va avea loc Sâm­bătă, 7 Ianuarie (Sf. loan) 1928 în Sala Teatrului Popular. Surprizele rezervate publicului Sunt dintre cele mai frumoase. Poată elita și-a dat întâlnire în această seară spre a petrece până la ziuă în sunetele unui jazz mi­nunat. Reţineţi biletele din timp la Ma­gazinul Jean Feder, spre a evita aglomerările din seara balului la Cască. ©ss)' flemente dansant MIERCURI 4 IANUARIE Saloanele Sindic. Ziariştilor, ora 9—2 noaptea. Serata Studenţilor din Institutul Elector-Technic. A- F JOI 5 IANUARIE Saloanele Sindic. Ziariștilor, ora 9—1 noaptea. Serată dansantă, or­ganizată de prof. Achim și Simion VINERI 6 IANUARIE Athénée Palace, ora 4—7 jum. Ceai dansant dat de Soc. Gospo­dăriile Rurale, _­­ SAMBATA 7 IANUARIE 1928 Saloanele Cercului libertatea_ Sera­t& de Gală, organizată de Cercul de Domnișoare pentru combaterea tuber­culozei de sub pres. d_nd­ Charlotte Efraira. Saloanele Teatrului Popular: Bal mascat dat de Soc. Personalu­lui Administrativ al Presei. ’SAMBATA 14 IANUARIE ^ Saloanele Liedertafel ora 9 juna. Belul dat de Moto-Clubul­ Român. Saloanele Baraseum, ora 9 seara Festival artistic urmat tie dans, organizat de Soc. Speranta. 'W DUMINICA 15 IANUARIE ÎS® nidtîertafel ora 9 Juna. Berbare nr. » ta âas^ AML AAMR DUMINICA 21 IANUARIE Athénée Palace ora 10 seara. Balul mascat al Soc. „Gospodăriile Rurale“, MARŢI 23 IANUARIE 1928, Palatul Eforim, la 10 seara. Balul mascat dat de Soc. Studen­ţilor în medicină. Saloanele Baraşeum, ora 9 juni. Balul anual organizat de Soc. Dr. luliu Barasch. Mare bazar şi tom­bolă în folosul policlinicei gratuite a Societății. SAMBATA 4 FEBRUARIE Athénée Palace, ora 9 jam. Ba­lul Tennis-Club. DUMINICA 6 FEBRUARIE 1928. Saloanele Cercului Militar. Balul dat de „Leagănul Sft. Ecaterina“. VINERI 10 FEBRUARIE Athénée Palace, ora 9 jum. SAMBATA 25 FEBRUARIE­­ Athénée Palace, ora 9 jum. B, lui Soc. Scriitorilor Români. DANZIG CEAIUL SOC. GOSPODĂ­RIILE RURALE In elegantele saloane ale telului Athénée Palace, a loc. Joi 21 Decembrie 1927, m­itul ceai dansant orfani. Soc. Gospodăriile Rurale, tenta redusă, dar plăcută, sat până La orele 80 când a luat sfârișt. Din cel­e zenţi, notez: Doamnele: Ella Negr­u Dumitrescu, general Gr Tulea, Flavrodin, B­oteanu, Pomponiu, etc.. Domnişoarele: Cocuţi Radulescu, Olga Avrar­­ael, Pomponiu, Vale M. Popovici, M. Zănea ș iGeorgescu, F. Tan­ase , Ana­ Oristescu, Margo ,Fabi Corlăţeanu,­­Ji­de­scu, etc., etc. Domnii: Dr. Te­roneca, Ressel, Botf Dimitrie lonescu, G Stoenescu, Stefăr­nescu, A. AleXtanu Următorul ceai 1 'top Tineri 6 lani 1 SAMBATA 30 DECEMBRIE Saloanele Sindicatului Ziariştilor^ Noapte de petrecere organizată, de Sp.I­ul Soc. Materna, cietatea .Progresul“. ' Ch&t-Noir, ora 4—? jum. Ceai dansant al Asoc. Cercurilor de Gospodine. v DUMINICA î IANUARIE' 3928. Saloanele Sindicatului Ziaristilor ora 9 jum. Mare Bal mascat, organizat de Soc. Alianta**, v Ba- E puţin cam devreme. Totuşi orisăl prevăzător a început să * gândească la blănurile de prim­ăvară. Cei ce se duc pe Coasta » Azur, ocolesc pe cât la este­­ putinţă zilele cenuşii şi scurte, n mijlocul iernii Cum s’ar putea deosebi blănu­­!e de primăvară decât prin et­nie lor ? Failleurs-u! care îl ibrăcăm în primele zile «lupă irşîtuî ernei, se garniseşte de­­seeiu cu ermină. Ermina de ră este deobicei foarte între­­inţată, uşoară, suplă şi de o rară nuanţă de beige. Noutatea cea mare este însă i­rina gri sau bleu 5 orice culea­­afară de alb. gIe pare rău nar’că, după al­bul imaculat aî acestei blăni. To­tuşi o preferăm colorată — cu timp©) tot se îngălbeneşte. Colo­rată £*,umos e şi mai durabilă. o © t ® » © o © ® Mielul,„rose” va fi deasemenea foarte întrebuinţat, dar tot în cu­lori fragile­— gris perle, beige. Caractrulul rose deasemenea se întrebuinţează pentru man­touri de primăvară — neapărat însă trebue garnisit cu tui guler frumos de vulpe argintie. O ideie nouă au lansat croitorii la Paris: tailleurs-ul jumătate din stofă şi jumătate din blană — sau paltonaşe scurte — de bla­nă mai subţire. Aceste paltonaşe insă, nu sunt de loc graţioase , tae silueta, şi nu vine bine nici unei cucoane înalte. Cele mai po­trivit pentru primăvară sunt mantourile de stofă cu gulere de blană. Cele mai moderne sunt de formă „ballon”, foarte umflate, din vulpe sau skongs de foarte bună calitate. Gu­lere — boa —­ care se co­boară până jos în partea care se încrucișează, au început deja din toamnă. Pentru asemenea gulere se alege întotdeauna blănuri cu spicul lung — vulpea .i îynxuh Medja mmwî de primăvară ? îa ferma­tsiii Anul acesta, toaletele­­de seara sunt de o bogăţie cum de mult nu sa mai întâlnit în modă. La ase­menea toalete pantofii sunt în în­tregime pantaţî. Chevreau-ul de argint e deasemenea întrebuinţat pentru toaletele de lână.­­ Soutache, broderii, neroure, ja­­bouri şi garniturile de lingerie sunt cele mai moderne garnituri în rochiile de dimineaţă şi de du­pă masă. * Din eroare, vorbind despre ro­chiile pe care le soldează, am omis adresa: Locueşte în Calea Victo­riei No. 164 — vis-a-vis de minis­terul de Finanţe. Pălăriile de seară se fac din ca­tifea colorată garnisite cu aur. Cele mai întrebuințate culori sunt corali, bleu Nattier, roz­e și toate culorile deschise. Ancheta noastră Primul sărut •A-l vada pe Jean. Acesta se pre­­cintă fără să bănuiască ceva. La rândul său se găseşte în faţa por­tretului .Francisc­ când aceasta, spre ca şi făcut reverenţa, obici­era tânără. Cu­ orice preţ ar vrea s’o găsească. Ambii se dau pe fa­ţă; iluzia dragostei nu durează insă multă vreme. Ambii îşi dau seama că sunt mai separaţi ca ori­când. Admirabilă a fost Suzanne Despres în rolul Francinei. A ju­cat-o cu inteligenţă, cu sobrietate, şi cu o emoţie interioară de mare clasă. Un demn partener i-a fost Jean Yorms. Balul e în roiu... o împestrîţare de costumaţi şi necostumaţi. Cos­tume frumoase de Venetians, con­tese din secolul XIV, clowni, po­pularii Pat şi Patachon. Deodată Jazz-ul începe să cân­te un Schimmy ce te face să agiţi, fără să vrei picioarele, chiar dacă nu ştii să dansezi. Mă întorc nerăbdător ca să caut o partenera şi privirea mi se opri asupra unei copile costumată ca Pierot. Era tânără şi faţa-i albă te încredinţa că nu are mai mult ca 16 ani. Avea ochi frumoşi negri şi o guriţă cu nişte buze fragede roze. Privi un moment la ea. Ochii ei de foc, parcă spuneau : — „îndrăzneşte, sunt gata; n’am răbdare să mai aştept. înaintai m­ită, întinsei ca şi dânsa, braţele şi ne înlănţuirăm. Era puţin mai joasă decât mine. Simţeam braţul ei apăsând uşor pe umărul meu şi-i cuprinsei mij­locul mai bine. Mă uitam mereu la ea în jos.Şi spre mirarea mea, şi ea se uita în sus la mine, cu ochii fr Ii Lăsai­­ă multe, ce n’aşi îi imn. Oh! Ce fericire ! Nu m’ reodată că aş putea iinesc cândva atât­a ţă. Simţii că-şi aşeza aţul pe umărul meu fior prin corp. . 0 mult de mine. Buze e roze natural, lăsai radă un şir de dint frumoşi. Zi­­ce!... L­­ă începură sa se stii . O apropiaî mai­­ mereu în ochii mu ei. iul dând figurilor 0 ’ niformă. Se făcu co cric. Parcă ceva boldea. I-mi trecu Faţa mea se alipi rite. N*a ezitat. Că­­. mai auzeam sune­■ jale muzicei. Ii cu-»ana căp­șorul fin .ti foc gura asupra ide. Ce voluptate! cu pasiune buzele a, lor ei și rămăsei într’o clipă se făcu năi Pieptuşorul îi sal­­i' dulce. Nu mi-a zis a rupe liniştea între­bă: ;ţi studentă ? 1 mă vadă sora —■ care aci, nimic... e bal... Dacă ii de frumoasă, ce să vă uşor ochii în jos. Intre­­a nou liniştea, ateţi studentă ? i. Dar de ce mă întrebaţi ? 1 care e cu mine e stu­loream să aceiaşi facultate, iu, sunt elevă de liceu. La ce liceu, f .Sunt la externatul din Bo­­i şi am venit pentru câteva ,ci la sora mea căsătorită. „Din Botoşani ! întrebai cu tare şi plin de mirare. Ce ciolenţă nemaipomenită ! Şi eu , din Botoşani şi stau de câţi-. ani cu familia aci. O frică care e, cu toate că n’aveam pentru mă trecu plăcut prin toi cor­i. — ,Jî i atunci eine sunteţi, doresc tarte mult să ştiu. Unde staţi ? — „Vasilescu, pe Calea Naţio­­nală. Nu ţii minte când veneam la fetele Coriatos unde ne jucam. — „Acum mă cunoşti ?** — „Nu ştiu dacă ţii minte când­­ nu voiai să vorbeşti nici să te joci,­­ fiindcă mă consideraî prea mică, . Ca un fulger î­iaî tsecu prin­­ minte ziua frumoasă de vară când jucam cu celelalte fete teatru și ea mititica stătea deoparte mâhnită I s­­au Im P e® parte,. N­u Crescuse atât de mare şi se fă­cuse atât de frumoasa. O remuşcare mă cuprinse şi în­cepeam să-mi cer scuze, dar de­odată îmi zise: — „A fost prima mea sărutare. Şi plecă iute de lângă mine, pier­­zându-se prin mulţime, îşi luase revanşa. EMANOIL S. de a lui, care îmi era radă pruti - alianţă, mi-a zis: «Să-ţi iei gân­dul dela el;­­vom răzbate 7 la« deţe şi 7 ţări şi lui îi vom da se», ţie bogată, tu prea eşti săracâi Pentru elM. * O ! lovitura primită, —« garf rea, vorbe rele, aţi distrus o vraja, — vraja Închipuirei — el eră frumos, din bazinele copilăriei,, era visul, eram prea copilă am mentalitatea de a calcula să sper la o sSanţă. O ! copilări© dulce, cu naivitatea ta, unde a­­şti?! ^ • \— Oamenii ar trebui aâ îşi dss£ seama de cuvintele, cu care zdro-. besc gândurile bune, și visurile copiilor. . . , i Exemplu: Atunci când a venit vestea că el a căzut în luptă, p© front, atunci eu satisfăcută, cu o ură în glas, am zis: —­ „Iată că î’au căsătorit, cu cea­ mai bogat mireasă, ha, ha, ha, nu­ moartea!“ Am râs — dar în su­­fîet plângeam cu hohote gi plâng şi acum, dar nu pe el, eroul — eî cuvintele care m’au­ jicnit, gi p© care nu le pot uita. De câte ori o primă sărutare în­cepe frumos ea ceva divin, și a­­poi se termină dureros, cu aî ia­dului chin. b ÎCÂDOE­K 23/XII/1927.­­ Prima zi, când am părăsit pale­tul, dupe o zăcere de 2 săptămâni­ de pneumonie sunt ţintuită in casă, lumea se bucură, eu sunt pa­lidă, suferindă, şi tristă. Lume, fiţi fericiţi, petrecet! Viaţa e scurtă, sănătatea scumpă, şi fericirea rară. e­tc. V Ce de amintiri mî-au evocat a*­­ceste două cuvinte . A fost deajuns o mişcare, pen­tru ca firul gândului meu să se rupă şi să se îndrepte intr’altă di­recţie, adică în aceia în care şi mânat-o citirea cuvintelor­­ „Primul sărut”. Da, mi-aduc aminte. Astă-vari, la cazinoul unei staţiuni bal­neare, din apropierea Măreî Ne­gre, pe când dansam, am făcut cunoştinţa unui tânăr de vre-o 19 ani, mai mare cu 3 ani decât mine. între noi s’a legat o strânsă prietenie, care s’a transformat pe urmă în iubire. Se părea chiar ca şi eu îî iubesc Dimineaţa ne întâlneam la pla­­­jâ, făceam împreună băi în mare... In mare, departe de țărm, el m’a întrebat dacă îl iubesc. Sunt foarte timidă și de asta nu i-am răspuns , însă să mă uit în ochii lui nu mai puteam. Intr’o seară a venit să mă ia 1® plimbare. Din diferite împreju­rări, mama neputând să meargă cu noi, m­e-a lăsat să mergem sin­guri, rămâmând ca apoi să ne întâlnim. Ce bucurie pe noi ! Am mers aşa la braţ, până ce-am ieşit din sat. Deodată el se opreşte, mă ia de mâini şi mă întrebă : — Mă iubeşti ? — Te mai îndoeşti oare ? fi răspunsei, cu toate că atunci nici nu ştiam ce simt. j. — Atunci sărută-mă! zise el. t •— Asta nu pot, îi răspunsei eu­ U mă simţeam în contra lui. Stăteam cu ochii în jos, când deodată îmi simt capul ridicat d de două mâini şi nişte buze fierbinţi lipindu-se de gura mea. Am strâns cât puteam buzele mele şi am stat aşa vre­o câteva minut© până ce capul mi-a căzut pe umb­rul lui, şi începui a plânge. Am simţit scârbă pentru mine* pentru persoana mea, că am pu* tut să mă las aşa repede sărutată.? Poate dacă m’ar fi sărutat omul ce-1 iubesc, n’aş fi plâns. Dar, plăcerile ce Ie dorim nu­ne vin nici odată, iar dacă chiar ne vin, nu ne vin nici la timp şi nici In circumstanţe potrivite. Ileana Cosânziana ! Primul sărut, la­r primul rut, întotdauna evoacă amintiri plăcute.­­ Ne cunoşteam de câteva luni,, amândoi copii şi amândoi timizi. De multe ori, când­ ne despâr­­team, aş fi vrut să fiu sărutată, să cunosc şi eu nectarul ameţitor, de pe buzele aceluia, pe care „,îmi­ţeam că încep să-l iubesc. Dar vre* mea se scurgea şi dorinţa mm r& mânea nesatisfăcută. r Îmi amintesc ea şi acum, cu­ toate că a trecut un an turnă* ■ taie ţţ . ■ Era în Mai, când idilele se în* mulţ­esc, odată cu abondenţa ozo* nului în atmosferă. Seară splen­didă de primăvară, stelele stră­luceau pe cer iar luna martoră tă­cută a tot ce se petrece sub tumula ei, ne îndemna parcă să nu mai stăm atât de depărtaţi şi reci în­ aparenţă. Eram în trăsură şi la auzul cu­vintelor de „dacă te-aşi săruta, ce a­i zice“, nu ştiu ce m-a făcut să mă depărtez de el, cu toate că aşteptam cu înfrigurare aceasta. Dar iată că luminile devin mai rare şi mirăm pe străzi întune­coase. Deodată am simţit o mână pe la spate, care mă atrăgea către el, inima a început să-mi bată puter­nic, ce şi cum ar fi vrut să se­ deslege din lanţuri şi să scape din închisoare şi la apropierea buzelor lui tremurătoare şi fierbinţi, n’am făcut altceva decât să-i răspund eu acelaşi pasîufs. Primul intf mfa impresionat atât de nyilt, îneât mult timp, după acşa nu-mi puteam împie­deca. gâjîul de sbum la acel braţ va­ fâs­ni la acele buze tre­­mura­t'Gfäß» Au Ludea VI u d lî f Sărutul e miracolul pe care-1 ■ntrebuînţau feţi frumoşi spre a deştepta pe zânele adormite. Iată povestea primului sărut — copii îl auzim în poveştile bă­trânilor, şi creştem cu curiozita­tea închipuirei aşteptând aceia vraje neînţeleasă dar dorită. A­ poi vine vârsta în care aştepţi a­­"*01 sărut, palpiţi de teamă şi de plăcere când ţi-o dă fiinţa pe ca­re o iubeşti. Dar când primeşti sărutul la o vârstă când nu gân­deşti, şi ţi-i dă o fiinţa de la care nici nu aştepţi, te pune în nedu­merire, stai li­mită, şi te întrebi : oare am visat ?! Asta e povestea primului sărut primit {nu dat). Eram în vârstă de 14 ani De sărbătorile Crăciunului am ple­cat în Transilvania, cu mama mea. In ziua a 5-a de Crăciun, mă duceam cu o verișoară ln poș­­tă. În calea noastră venea un bă­iat de 16 ani, se opri de vorbă cu noi, de­odată îmi apucă mâinile, îmi smulse din buzunar, batista de mătase fugind cu ea. Nu pot să descriu necazul meu. Senia a­u fost invitate ca un mare bogătaș la masă. Lângă mine sta fiul gazdei, un tânăr de 18-19 ani înalt, frumos cu ochii al­baștri. Eu, plângeam în suflet pierderea batistei. Tânărul insis­tă să-i spun cauzii tristeței m­ele, eu îi spusei pe un ton de copil răsfăţat jalea mea. El îmi promi­se că o voi avea chiar în seara aceia batista, ceilalţi meseni zâm­beau. Vis-a-vis de mine era un scaun liber, aştepta probabil pe vre­un mosafir întârziat — aşa că nu am putut da atenţie când a intrat acea persoană, de ce ? nu ştiu, dar când mam văzut ocupat, uimirea mi-a fost mai mare, re­cunoscând pe cel ce-mi luase ba­tista. Atunci am sărit de pe scaun strigând și arătând spre el „aces­ta e care mi-a furat batista !” „Frate dă-i batista” zise cu un ton serios tânărul de lângă mine — eu primind batista eram uimită fericită şi ruşinată — pe când ce-' din jurul nostru făceau haz de noi. A doua zi dimineaţa la 5, stele pe cer şi ger. Noi pornisem spre gară, spre a pleca spre Bucureşti. Deodată, din poarta casei bogăta­şului R... se desprinse o umbră înaintând spre noi. era fiul mai , mar al gazdei, Ștefan, își lua știu, poate sun-fadio de la mama, urându-i cele cu­venite, apoi se apropie de mine. îmi strânse, mâinile, privindu-ma fix cu ochii lui albaștri. Rodico, de o oră te păzesc să te văd tre­când,­ mi-era teamă că nu o să te văd. promite-mi că’mi vei scrie: — da, daca o să-mi dea voe mama, (mama zâmbi îngăduitoare). O ! o să-ți dea voe, zise eî mai vesse și mă sărută pe buze, neam des­­prins, am fugit, mi se părea că mă sufoc, toate s­'au întâmplat cu iuțeala unui fulger, lăsasem pe mama în urmă, neam desmeticit, mam văzut singură, am privit în urmnă să văd de­ vine mama, el era în drum şi privea în­ urma noa­stră,— şi ni ştiu de ce eram tristă, ceva dureros îmi înăpădise sufletul. Până l­a Predeal am tăcut gân­ditoare, visând, şi mama, îmi res­pecta gândurile, şi din când nn când îmi zâmbea duios.­­ Eî mi-a scris, eu îi răspun­deam, până într’o zi,­­când a IgiBit.

Next