Rampa, iunie 1928 (Anul 13, nr. 3104-3127)
1928-06-11 / nr. 3113
! “1:®*3SBE«a»íra®SEi2sa^^ mmmm «sa Cumpăraţi numai la sursă!!! Fabrica Englezeasca de MANUFACTURA Vinde produsele sale s. en detail cu preturile fabricei Vizitaţi noile magazine K . TOPAEIAN & Co. din Strada BARATIEI, 9 unde găsiţi în permanenţă toate specialităţile fabricei ca: Poplus, Satinuri, Veneţiane, Cretoane, Diferite pânzeturi, percaluri, marchizeturi, etc. Doamnelor! I PITUIJPl’C Ho. 1001— „SCHLANKHElTSBAD“ pentru obţinerea siluetei svelte precum şi: „CARMIN LEICHNER“ In borcane toate nuanţele, cel mai bun preparat pentru înfrumuseţarea feţei şi buzelor, au sosit şi se găsesc la farmacii, droguerii şi parfumerii Reprezentanţa generală: Drogueria Mare, Farmacist Alfred Glasner & Co. Cernăuţi frost Glasner A MARE OCAZIUNE PENTRU CADOURI CRISTALE VERITABILE cu preţuri originale ale fabricei Se vând în Calea Călăraşilor 127 EXPOZIŢIE PERMANENTA. Tel. 330/03. Se I EXPI PANZIRIE ELVEŢIAN IS F. BLUMER STRADA BARATIEI, 2—BUCUREŞTI Mare reducere de preţuri la toate articolele Calităţi recunoscute superioare cu preţuri moderate şi absolu fixe fiind principiul prăvăliei de 30 ani. IB WILHELLH TELL / J*', Lei 25 basmale mari elveţiene. «o metrul dt sifon natural, fonr „ Zb te durabil. 25 prosoape pichetate albe 20 metrul de indian 80 cm. lai „ musulin de «tă 80 cm., culori garm tate. 44 de indian 100 cm. ii 56 68 72 „ pichet pluşat alb 75 cm. H stofă elveţiană 100 cm. ,. etamină maro 1000 cm. p. cămăşi, n IO bluze confecţionate. 9 finimituri de lingerie, compuse din 3 bucăţi. Mare asortiment în pânză pentru cearceafuri, transperent filtre de orice fel. Percaluri fine în toate lăţimile. Pânză pentru fete de mese cu metrul şi şervete. Garnituri de olanda albe şi colorate pentru masă şi ceai Otrepe de bumbac şi olandă. Olandă vestită de Berna şi de brodat. Lunca şi batist de olanda până la 270 cm. lăţime. Prosoape pluşate, cearceafuri, halate şi covoraşe de lac. Pânză pluşată albă şi colorată cu metrul. Cuvertură de flanelă, pichet şi lână merinos mare şi pen. Pichet de vară, panama şi diferite drillri pentru costi foarte convenabile. Zefiruri, poplinuri, fulardină, liberty, calitati superioare fa rantate. . . Broderie fine elveţiene cu preturi ocazionale, le-am pus în vânzare cu preturi exceptional de reduse gata şi de comandă Asemenea PORTE-JARTIERE şi SOUTIENE cele mai bune croeli şi calităfi gr gl EL MAI MARE.SUCCES Rochi şi Pardesior, modele originale pariziene dela iei 2900 La „LUVRU'i Calea Victoriei, 30 BUCUREŞTI Expozifii Pinacoteca Statului, la Ateneu, deschisă Marfia, Joia şi Dumineca. Muzeul Simu, deschis Dumineca. Muzeul Kalindero, deschis Marfia, Joia şi Dumineca. Muzeul Aman, deschis. Marfia, Joia şi Dumineca. Ateneu: Salonul Ateneului, Hasever: Expoziţie de stampe japoneze. Casa grădinilor (Şoseaua Kiseleff): Salonul Oficial. Charlette Salon de Corsete Pass. Comoedia Sosind un stoc mare de Mantouri veritabile 2 mm noi ca flXiieMinuRqr ou 4a dcucios AAOMATA» Venturis membrilor Academiei franceze Cu prilejul ultimei adunări generale a Academiei francee, iluştrii membrii ai înaltului aeropag au discutat şi situaţia materială a academiei. E interesant de relevat că membrii Academiei franceze cari alcătuesc „Institutul” nu au primit din 1795 nici o mărire a diurnelor ce li s’au acordat prin statut. Veniturile academicienilor au fost fixate atunci la 1500 franci anul. In afară de cest onorariu, academicienii au dreptul la 200 franci cheltueli de reprezentare. Acum, guvernul francez a hotărît să mărească veniturile anuale ale academicenilor la 5000 franci anual. Secretarii vor primi 10.000 franci anual. Onorariul membrilor comitetului pentru redactarea dicţionarului a fost deasemenea sporite în mod simţitor. KAMP . Iwlrf tcalm şl cmcmaîoiraf Un senzaţional articol al lui Léon Daudet. Cinematograful câştigă pe zi ce trece noui victorii. Dar o victorie presupune două tabere : una învinsă, alta biruitoare. In cazul nostru, partea învinsă este teatrul. «Să nu se creadă însă că duelul dintre aceste două arte este de dată recentă. El a început de mult. Primul film proectat, a însemnat prima piatră aruncată edificiului formidabil al acestei vechi instituţii care este teatrul. Şi tocmai datorită vechimei sale, măreţiei sale şi, poate, chiar puterii şi prestigiului său, teatrul nu a simţit lovitura. Când s’a repetat, când a crescut în intensitate, când loviturile s’au înmulţit, teatrul încă nu le-a arătat decât un profund dispreţ. Astăzi însă „acest duel este un eveniment considerabil”. Cu aceste cuvinte îşi începe Léon Daudet articolul său «Duelul dintre teatru şi cinematograf» în ultimul număr al revistei «Candide». Şi mai departe citim : «Intr’o zi aflăm că «ala cutare — Vaudeville-ul spre exemplu — se transformă în sală de cinema. A doua zi, aflăm că există un comitet de cenzură a filmelor care ia cutare sau cutare măsură în potriva filmelor străine şi că Edouard Herriot, ministru, face şi el parte din acest comitet. Dar faptul esenţial este că cinematograful, arta mută în mişcare, este pe cale să întreacă drama şi comedia în carne şi oase. Asupra acestei chestiuni vreau să insist, căci mă întreb dacă nu cumva arta dramatică se află astăzi în situaţia inferioară a calului faţă de automobil». Mai departe Daudet face o destăinuire : « Nu vă voi ascunde nici un minut faptul că teatrul mă plictiseşte astăzi — afară de ceea ce priveşte pe Shakespeare şi Moliére — că pe Corneille şi Racine îi citesc şi că sunt un mare amator de drame cinegrafice». Şi’n privinţa însuşi a filmelor Daudet scrie : « N’are nici un fel de gust — dar absolut nici unul — pentru cinematograful instructiv şi moralizator, care demonstrează răul produs de alcool şi expune geneza unui fluture începând de la crysalidă. Ceea ce îmi place este un film frumos, pasional sau poetic, sau un film arătându-mi modele, masculine sau femenine, de-acum douăzeci de ani». Asupra posibilităţilor nouei arte Daudet împărtăşeşte ideile oamenilor de specialitate cu toate că-i contrazice, în paragraful precedent, în privinţa filmului documentar, a cărui valoare, e drept, o recunoaşte. „Mi se pare că ecranul prezintă posibilităţile infinite ale unei arte nemi: contopirea in acelaş timp a scenei, picturii şi sculpturii (vezi aricolul publicat de Fritz Lang în „CineaCine” No. 109 din 15 Mai 1928 N. R.) capabilă de-a evoca, în momentul oportun, fapte din memorie, adică succesivul în simultan”. Daudet vorbeşte apoi de oritea teatrului pe care o considera triplă , erotică, de ambiţie şi de farsă. Şi după ce,o discută pe fiecare în parte, el se întreabă : „De ce drama vorbită, în carne şi oase, cedează astfel, prin etape rapide, dramei mute şi numai de imagini Şi Daudet vede două cauze: întâia este că vorba trece de sinceritate, cade în flecăreală şi îngreunează acţiunea. Vorba este, totuşi, fiica gestului şi a mişcării. „Eroii lui Moliere vorbesc şi se exprimă în liniile gesturilor şi determinaţiilor lor. Acei ai lui Shakespeare şi al Renaşterii italiene, deasemeni. Forain, acest genial artist, fu întrebat odată : „Cum vă scrieţi legendele desenurilor voastre ?” El răspunse : „Stabilesc desenul şi, pe urmă, îl ascult. E, aceasta, o foarte frumoasă demonstraţie a primatului vederii şi mişcării asupra termenilor care le exprimă. Un spectacol ne frapează şi apoi ne scoate o interjecţie. Memoria, esenţă fidelă a impresiilor intelectului, ne reproduce, întâi un aspect. S’a spus că verbul este motor. Exact. Dar el urmează întotdeauna după un spectacol sufletesc, sau după unul exterior. Cuvântul e un mic film compus din multe imagini». A doua cauză «este că cinematograful poate să ne reprezinte o amintire cu ocazia unui act sau a unui aspect, adică simultaneitatea în succesiv. Spirtul omului este sintetic; el caută într’una să adune, să confrunte,să grupeze, să scoată un principiu sau o lege generală dintr’un ansamblu de observaţii, sau de evocaţiuni. Necesitatea sintezii este, pentru om, o necesitate vitală, pe câtă vreme reflexia analitică nu vine decât pe urmă». Și proclamând adevărul că «toate spiritele cu adevărat mari au fost spirite sintetice», Leon Daudet aduce cel mai frumos omagiu cinematografului, artă prin exce- H. R. Lenormand din a cărui operă Teatrul Național va reprezenta în viitoarea stagiune „Omul şi fantomele sale” Hart toată lumea O CARTE FRUMOASA „Carnet de vară” de Cezar Petrescu e un volum apărut la Craiova în condiţii de mare artă la editura Ramuri. Confine în afară de proza scriitorului cunoscut din „scrisorile unui răzeş” o serie admirabilă de desenuri în culoare sobră, datorite pictorului Demian care întruneşte o grecie deosebită cu cel mai delicat stil românesc, MANCATOAREA DE BOA. Provoacă mare senzaţie la târgul Cricket din departamentul Chon (America) o femeie care înghite în faţa spectatorilor două şerpi boa pe care îi vomitează peste vreo câteva minute. însuşi preşedintele Republicii şi-a exprimat dorinţa de a vedea acest „fenomen”. UN NOU TIP DE OM PREISTORIC. Se anunţa din Browning (statul Illinois) că nu departe de acest oraş s-a descoperit 70 de schelete de oameni preistorici. Antropologiştii cari au examinat aceste schelete au declarat ca printre cele 70 de schelete, nici unul nu seamănă unui tip al unui trib sau rasă cunoscută până în prezent. Ne găsim dar în prezența unui nou tip preistoric, corespunzător lui «homo americanus». O NOUA LUCRARE LITERARA A LUI B. SHAW Zilele trecute a apărut la Londra o nouă lucrare a lui Bernard Shaw, o scriere anunţată cu multă reclamă de autorul ei şi numită chiar de dânsul „Testamentul său social”. Marele scriitor irlandez discută în acest volum, în 500 de pagini principalele probleme ale vieţii moderne şi critică fără cruţare toate institutiunile sociale contimporane. Lucrarea a stârnit o enormă senzaţie nu numai în cercurile literare ci în lumea politică internaţională, CONGRESUL ISTORICILOR. In curând va avea loc la Oslo (Norvegia) congresul international al istoricilor. România va fi reprezentată la acest congres prin d. prof. N. Iorga. UN NOU ACADEMICIAN FRANCEZ Cu prilejul alegerii la „Academia franceză”* a unui nemuritor în locul decedatului senator Jounart a fost ales fostul ambasador al Franţei la Petersburg, Paleologue. Paleologu este autorul unor importante lucrări istorice și al unor romane apreciate în lumea literară. Contracandidatul lui Paleologue a fost Claude Farrère. Paleologu a fost ales membru de onoare al Academiei franceze. O PIESA DE LA FOUCHARDIERE George de La Fouchardiere a terminat de scris o comedie cu titlul „Pepenii”. In cercurile teatrale franceze se aşteaptă cu nerăbdare reprezentarea acestei comedii a celebrului humorist, BEDEL ŞI NORVEGIENII. Norvegienii, foarte zeloşi de prestigiul ţării lor au anatemizat volumul lui Maurice Bedel „60 grade latitudine” care pune pe coreligionarii lui Ibsen într’o lumină nu tocmai simpatică. In acelaș timp au instituit un premiu destinat autorului unui volum ,care să pue la punct, lucrurile denaturate de Bedel”. BALTEW SE INAPOIAZA IN FRANTA Baljev, directorul celebrului cabaret rus „Chauve Souris” a fost sărbătorit de curând în America cu prilejul aniversării jubileului de 20 de ani de existenţă a cabaretului înfiinţat de dânsul. Guvernul francez i-a acordat lui Baljew „Legiunea de onoare” în gradul de cavaler. Baljew intenţionează să se înapoieze în Europa pentru a se stabili în Franţa unde a dat un ciclu de reprezentaţii după războiu. UN TEATRU INUNDAT LA NEW YORK In timpul reprezentaţiei unei operete la un teatru de cartier din New-York, teatru aşezat în subsol, a început afară o groaznică furtună urmată de o puternică ploaie, care a durat mai mult de o oră. Zgomotele produse de furtună n’au pătruns în sala de teatru. Nu fără groază au constatat la un moment dat spectatorii că stau pe un strat de apă, strat care se mărea cu cât înainta spectacolul. Lesne de închipuit că la un moment dat — cu tot sângele rece al americanilor — sala a trebuit să fie evacuată. RACHILDE AUTOARE DRAMATICA. Rachilde, bătrâna scriitoare a trimes Comediei franceze manu« CONGRESUL S. U. T. Mâine dimineaţă se va deschide la Fundaţia Rotschild din Paris congresul internaţional al Societăţii Universale a Teatrului, de sub preşedinţia d-lui Finnin Gemier. O NOUA PIESA DE GEORGES DUHAMEL Georges Duhamel, medic şi mare scriitor, care nu mai produsese de multă vreme nimic în domeniul literaturii a terminat de scris o piesă cu titlul „Soviet”. Premiera acestei piese va avea loc probabil în cursul viitoarei stagiuni. O NOUA PIESA DE GEORGES DE BOUHELIER Autorul „Carnavalului copiilor" a terminat de scris o tragedie in cinci acte cu titlu „Remember" pe care a prezentat-o Comediei franceze. Rolul prncipal îl va juca Silvain. A HERMANN SCHERCHEN Hermann Scherchen, cunoscutul dirijor modernist german, apreciat şi la noi a fost angajat ca director al orhestrei simfonice şi al orhestrei staţiunei de radio din Königsberg. Acest post a fost ocupat până în prezent de dirijorul Ernst Kunwald. Scherchen îşi va relua activitatea la Königsberg în toamnă, fără a-şi întrerupe seria concertelor sale în diverse centre din Apus şi în Rusia. EPILOG LA «SCRISOAREA’ PIERDUTA» . La Cluj în procesul contra unui prefect care a chieltuit pe alegeri 80.000 lei din fondul sinisstraţilor, ministerul a cerut achitarea vinovatului cea ce s’a admis. Cesar Petrescu A . D. prof. Nicolae Iorgu G. de la Fouchardiere Rachilde scrisul unei piese a sale intitulată «Renaștere». St. George de Boubelier II. Scherchen Citisem multă vreme, lungită’n iarbă — sub un stejar bătrîn și cu privirea obosită scrutam acum zările pierzându-mă în depărtări. Soarele fugise de mult, pădurea parcă își aplecase crăngile să mă umbrească. f ■ i Ici și colea cădea câte o frunză îngălbenită. O răcoare plăcută se amesteca în adierea vântului cu o boare parfumată adusa dinspre câmpie ; ca un val plin de miresme se înalță din când în când ; era parcă răsuflarea profundă a pământului. Miros de fân cosit, de iarbă încălzită, parfum de flori. Suflete risipite... Un scârțâit de creangă, un târâit de greere’n iarbă. Căderea unei ghinde pe fruntea mea, un, bâzâit de muscă mă trezi, din aromeala unei visări. Sgomotul unui şipot de apă, ce auzeam, îmi aducea par’că răcoarea lui. Un sbor de rândunică, căderea dupe cracă a unei fructe coapte, un ţipăt de bubă, în liniştea suavă — tăia armonia, cu sunetu-i bizar. Sub vraja acestor plăcute mo ndis mente, cu părul în bătăia vântului priveam cum se luminau ca sub un far magic, depărtările, poleindu-le în soare. In spaţiu Crepusculul îşi şterge pensulele-i multicolore şi visător apoi se afundă în mare... Ca pârguita în soare (viţa) Canada, lunecând pe ziduri, lasciv, la trecători, întinde braţe rugătoare. Prin pomi şi pe dealuri, întârziată Toamnă, alene îşi târăşte bogata-i mantilă, dantelă de aur —■ muiată în sânge! târînd după dânsa în foşnet de frunze — căzutele foi ! Departe,.., departe — s’aprinde, coama pădurei. Cuprinsă d’o troropeală ameţitoare, pleoapele mele greoaie se lasă încetişor. Trupul meu întins, nu simte, cum soarele răcorea pământul. Nu mai percep nici un sunet distinct. Gândurile multiple se amestecă, se frământă, se desfac şi pornesc unde vor.. Mă ’nalţ pe aripele visului, legănată de adierea parfumată a zefirului.... dar graiul Aquilonului e îngheţat... şi trâmbiţa lui mă ’mpinge înaintea furtunei şi mă strecor între coloanele de trap şi vârtejul petalelor căzute. In goană nebună, ca nişte mânzi tineri, norii se aleargă. Sgomote surde par’că răstoarnă omenirea. Zigzaguri aurite, luminează zarea, dar eu mă înalţ şi departe sub mine, furtuna se deslanţueşte. Sufletul meu ca un Pescăruş se leagănă pe valurile vieţii, mai sus, tot mai sus, şi mai jos şi lar sus! Devenită forţă din forţele naturii, gândurile mele ca nişte valuri năprasnice, cu furie se prăvălesc în adâncimea vremei, pe când ochii sufletului meu, privesc cum înaintează dealungul apelor, uşor păşind pe suprafaţa lor — tristul şi tăcutul convoi, al sufletelor — ultimilor morţi. Ce trist păşeau în calda înserare... ce lin... şi fără sunet, deşi în pasul cadenţat — ca nişte umbre — plutesc pe suprafaţa apei. Suflete chinuite, jerba de flori moarte, luată de ape. Sinistru, mecanic, trece, convoiul tăcut. Tristeţea figurilor palide, duce cu ele, în misterioasa tăcere... durerea supremei despărţiri. Sufletul meu profund tulburat de această privelişte, se avânta şi mai sus, şi ca furată de farmecul profunzimilor albastre, prinsa, pierdută între sclipitoarea mişcare a stelelor şi stolul păsărelelor din alte lumi. Ameţită şi totuşi fermecată da musica eternei mişcări, mă’nalţi spre locul unde florile durează veşnic, şi amorul purificat... este etern. Steaua albastră—Astrul fatidic la ea s’ajung. M’avânt... spre imensa câmpie de mărgăritare. Acolo, în pajiştea frumoasă înfloresc, lacrimile mamelor ce sufăr..... Acolo undeva se cristalizează : parfumul inimilor curate şi trandafirii au flori de diamante. Mă’nlaţ, mă’nalţ, un dor profund mă duce spre ţara visurilor mele. Hei! cine-a ţipat ? sunt poalele pădurei ? şi cine m’a trezit din splendida’mi visare ? Fii blestemat... tu ce m’ai readus în imunda mocirlă pământească !... din visul meu de apă... şi pulbere de stele... Cine-a ţipat ? Hei Cine ? O tânără creangă se sbate şi se frânge sub vântul vagabond —« ce’i smulge şi ultima-i podoabă ». Ecoul ruşinat... se pierde îndepărtări ca pasări speriate — la vale fug câteva frunze... iar din desiș ca un profund oftat se’nalță:] Vaetul pădurei ! SMARANDA FLORESCU ! UN STRĂNEPOT AL LUI MOLIERE. Horace Poquelin, de meserie negustor de fierărie la Lyon, se dă drept strănepot al lui Moliere. Un ziar francez publică fotografia negustorului însoţită de actul său de naştere. După un pretins strănepot al lui Shakespeare, avem şi unul al lui Moliere. primeşte abonamente de Vilegiatură cu ÎO0 lei lunar