Rampa, martie 1929 (Anul 14, nr. 3331-3357)
1929-03-01 / nr. 3331
ANUL XIV No. 3331 REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA Ş! ATELIERELE 0RAFIOE Strada Sârlndar, 7 Til r f o n aoi'B» Fubttoltataa oeno»«ion«]i axoluatv Seele«*#» Anonime Rudei* Mo»., Oatsa Vlotorlel Ne, m Aounoluriio ee -,rlmo»o ta teata agentnta 9 Publicitate e> ta admtiHetrajla Elárultál TINERI i MARTIE 1929 ABONAMENTE!.* * IN TARA Trei luni....................................... Seasa tur»!................................ • ®” Un an.........................................W»00 in străinătate dublu AbO namentele ea omeso tnalnt« O t sau ia ts ele "soare! luni Colecţiile Léce Daudet de Ion Marin Sadoveanu Robust şi îmbelşugat, de la note la sprintena de ziar până la esseul substanţial, încărcat de aluvetruile unei lecturi vaste şi ale unei personalităţi cu aspecte mereu remorte, Léon Daudet, duce paralel apariţia a două serii de publicaţii-usa dintâi intitulată: «Courier des Pays-Bas.,, închide în ea preţioase reflexiuni adâncite, pe diferite teme, legate printre ele de un fir surprinzător de tare şi ascuns. Subtitlurile expresive ale fiecărui voluta, fac parte din invenţia măsurată şi fericită a ziaristului literator. Aci, în ultimulvolum apărut «Les Pelerixis d’Emmaüs, se închide minunatul esseu despre Baudelaire, văzut atât de nou, subt semnul cromatismul. E un Baudelaire topit, desfăcut, născut și interpretat prin culoare... Dar alături de aceste volume, prin care Leon Daudet, încearcă o construcţie, au văzut lumina zilei, şi astăzi s’a încheiat cu al cincilea volum, o altă serie de păreri critice, şi adnotaţii intitulate: «Ecrivains et artistes.. . Pe acestea am încercat să le numesc, «colecţiile» lui Daudet, ele fiind o înşirare de portrete, amintind de un perete de expoziţie în cire de-a lungul a doisprezee ani, antonii s’a bucurat să prindă rând pe rând figuri din toate domeniile artei, dela venerabili până la cei mai noi. Nu e stâlp la care Daudet să nu îngenunche. Verva şi spiritul său de observaţie, criticismul sau de mare lector, sigur intrat intrăm făgaş sigur, el le încearcă pe toate operile şi pe toate temperamentele : Shakespeare, Rabelais, Leonardo da Vinci, Moliere, Dostoiewski, Proust şi alţii mai mărunţi, toţi sunt dăruiţi de schiţă. Ceea ce nu trebuie căutat în şă peste cinci volume, arbitrar înlănţuite, ca material cuprins în ele, este o doctrină, uri sistem strict de critică literară şi agtisică. După cum aui mai spus, nu există nici întinderea pici argumentarea ştiinţifică nicaeri. Ceea ce se va găsi insă în ele, va fi amănuntul expresiv, câteodată, e drept, defmiat puţin de o escelticaatitudine personală, dar interesan îit, critica permanent atrăgătoare a unui mare talent cititor. E o foarte veche judecată, asupra căreia cred că astăzi toată lumea este de acord şi anume aceea a recunoaşterei definitive a «talentului» — care poate merge câteodată, până la un adevărat geniu — al cititorului sau spectatorului. Ei bine, acest talent îl lămurește, aşezându-l în cea mai vie a sa lumină, suita de schiţe artistico-literare a lui Leon Daudet Ceeă ce dă o savoare speciala lecturei acestor cinci volume, este îmbinarea unica în felul ei, subt pana lui Daudet, a siguranţei de apreciere, dintr’un punct de vedere foarte precis artistic şi cultural, cu saltul colorat, neaşteptat şî greu de multe şi subţiri săgeţi ale polemistului. Dealtfel problemele mari şî numele eterpe prin care trece Daudet, sunt prinse permanent ca nişte inele, de firul actualităţii. Actualitatea aceasta a culturei şi vieţii spirituale franceze în care Daudet trăeşte de atâta vreme, cu atâta patimă şi atât de intens încât, din memoria, lui, simplă sau afectivă, bine încărcată el poate să scrie astăzi o adevărată istorie contimporanii, alcătueşte marea calitate, de fond, a celor cinci volume. Atent şi larg cunoscător al tuturor manifestaţiilor, Leon Daudet, alambichează numai fapte, tendinţe, clipe arse, dar importante, în jurul unui nume cart pentru aceste preţioase şi pitoreşti amănunte, cuprinde un cât de mărunt ecou. De Shakespeare, leagă Comedia Franceză, care trebuie să ia lecţii, şi lecţiile lui Jacques Copeau şi «Vieux-Colombier-ul», de Rabe- lais pe Rothschilzi, Briand şi Vivieni — într’un cuvânt, printr’ui» larg arabesc al memoriei —. vulcanul de patimi şi contraziceri politice, din istoria Franţei contemporane, în faţa căreia Léon Daudet îşi poartă haita sa de Renaştere — în două culori. Astfel Franța întreagă în frământările ei artistice, sociale, ideologice, apare în această colecţie, vie, trăită clipă cu clipă, îmbinată într'un vast farnicar de figuri create şî topite apoi în timp. Cei mai miei, sau numai pe o latură a vieţii creaţi, cum ar fi de pildă un Toulet sau Sarcey, rasar ,în culoarea caldă sau oţetită a inimii autorului pentru inteligenţa şi talentul lor, sau numai pentru nume. Un isvor bogat, greu de amănunte preţioase pepire prieinte vrea să cunoască viaţa franceză în complexul ei,, în ultimele decenii de opera aceasta a lui Léon Daudet, care a cunoscut multe şi mulţi care a avut şi are darul sintezei și formule fericite, francez adânc, duios câteodată, bâtjie de multe ori, cum ar fi, de pildă, amintirea nai veche, de alături de tatăl sau, Alphonse, despre bunul Renan, ce semăna în rotunjimea grosimei sale, cu o masă rotundă, întinsă pentru douăsprezece persoane... Din cușca sufletului CELE 5 SIMȚURI Fifi nu absolvi în curând — cu succes ■— cursurile gradinei de copii unde studiază de doi ani. In vederea marelui eveniment pregătirile au devenit febrile. Aritmetica, scris-cititul au trecut, toate în revistă acum se studiază cele cinci simțuri. — Fifi, ia spune tu, întreabă domnişoara profesoară, la ce ser, peste gura. •—. Gura serveşte la. mâncat.— Aşa! Dar ochii? — Ochii la dormit, CHETA De vreo câteva zile s’a pripăşit la colpd, Bulevardului un moşuleţ răpănos dar cu ochii ageri, care, întinde mâna — nu, tocmai fără succes — la unii trecători. Dar sergentul La zărit şi l-a luat la goană, odată, de două on, de trei ori. In fine Duminică mo. şrjJeţul şi-a. luat inima in dinţi, şi a încăput cerşitul fără să se mai ascundă.— Ia. asculta mă! îl şi ia in primire sergentul, nu ţiam mai spus că nu e poe să cerşeşti. ~r- Dqr dumnealor? Tocmai treceau doua cucoane pare chetau în folosul unei societăţi de patronaj. — Apoi ce dumnealor cerşesc ? — Dar ce fac? — Fac chetă in folosul săracilor. ■—Aha! Apoi şi eu fac cheta ’pentru un sărac. — Ce sărac? — Eu! LOGODNA. Fermecătoarea ingenuă S. V. a unui teatru particular din Bucureşti, s'a logodit mai zilele trecute cu, unul dintre cei mai talentaţi caricaturişti ai noştri. Evenimentul acesta a fost viu comentat în toate cercurile. Ceeace a surprins în mod deosebit e faptul, că deşi logodna s'a rerpretat producţiilor sale teatrale, aflând despre această lungă logodnă, a exclamat: — Cununia are loc la toamnă?! Păi, asta numai e logodnă, e o aelevarată longodnă. O nouă simfonie de R. Strauss Dr. Richard Strauss lucrează actualmenete la o nouă simfonie în patru părţi. Se știe că celebrul compozitor german şi-a consacrat în ultimul timp activitatea ca mai ales operelor dramatice. In noua simfonie Strauss atacă pentru prima oară după o pauză îndelungată forma clasică a simfoniei. Director: SCARLAT FRODA De vorbă cu Ida Rubinstein O călduroasă pledoaria a oalelor şi dansatoare pentru arta modernă.— Arta pornografică a atins apogeul. — O criză a baletului. O nouă compoziţie a lui Meurlea Ravel Ida Rubinstein despre al cărui triumfal turneu european, primul ei turneu după o pauza de aproape un deceniu, am avut prilejul sa mai vorbim in coloanele «Rampei», se află de câteva zile la Viena, unde, după reprezentaţiile date la Opera de stat, a binevoit să primească pe corespondentul nostru făcându-i o serie de declaraţii interesante. Credem inutil a releva aci încă odată importanţa şi valoarea celebrei artiste.Amintim numai că Ida Rubistein, una dintre cele mai mari artiste ale vremii, a inspirat pe marii poeţi contimporani d'Annivizio, Maeterlinck şi pe compozitorul Claude Debussy. Ea a fost de altfel prima interpretă a capodoperelor acestor creiatoriî. Cu atât mai interesante sunt deci opiniile exprimate de Ida Rubinstein în cele ce urmează cu privire la arta modernă. — «Fiecare epocă vrea să găsească în artă expresia ei. De sute de ori se repetă acest adevăr evident. Formula aceasta a devenit deviza tuturor acelor cari, din cauza neputinţelor se credeau obligaţi să creieze cu orice preţ ceva nou. Se vorbeşte adeseori cu dispreţ, despre tineretul de azi. Eu cred ca lumea nu înţelege idealurile sale. Adevăratul tineret, reprezentanţii autentici ai generaţiei care vine, nu urmăreşte senzaţiunea. Creaţiunea lor întrupează numai ceeace un tânăr simte şi trebue să redea, intro vreme plină de contraste, ca aceea în care trăim noi Toate acele gânduri, concretizate in sunete, culori şi mişcări, cari îl copleşesc pe străzile marilor oraşe găsesc o exprimare în opera de artă. Numai un om mărginit va putea crede că produsul acestor impresiuni e de la început copt. De fapt însă atât tânărul de azi cât şi lumea care-l înconjoară nu a atins încă maturitatea. Numai cu vremea şi cu încordarea tuturor forţelor, el va reuşi să se ridice deasupra haosului şi să-l domine. Oriunde îmi stă în putere, eu mă străduesc să-i ajut pe luptători oferindu-le putinţa de-a înainta. Ignoranţa parveniţilor e menită să doboare acest tineret care luptă din greu pentru a-şi atinge ţelul. Numai ajutorul activ poate da rezultate preţioase». Ida Rubinstein a ţinut cu înflăcărare această pledoarie inimoasă pentru tineret. Faţa ei minunată s’a îmbujorat, părând partică mai frumoasă decât înainte. Apoi celebra artistă vorbeşte despre arta coreografică. Ida Rubinstein nu e numai dansatoare ci o artistă neîntrecută în toate domeniile artelor. — «Tocmai dansul necesita o înţelegere intensă — spune Ida Rubinstein- «Epocile culture» noastre se deosibesc prin felul de-a mişca trupul şi de-a da expresie gesturilor. Este necesar un compromis între mişcarea naturală bestială şi arta hiperrafinată a simţurilor. Fiecare epocă a găsit o formă deosebită a acestui compromis şi crede că epoca noastră e menită să creieze acea forma care, judecată obiectiv să fie cel mai desăvârşită şi mai originală- Se spune că baletul ar fi perimat azi. Deasemenea se afirmă că baletul s’ar fi banalizat şi realizarea unor noui nuanţe ar fi chiar imposibilă. Eu cred că încapabilitatea unora dintre artişti a creiat această opinie. Credeţi-mă că baletul va trăi mai mult decât multe dintre acel© mîşcări cari sunt azi prezentate sub denumirea de «dans artistic liber». Tocmai conlucrarea atâtor elemente diferite, muzica, decorul, actorii, dansatorii, încadrate intr’un libret, asigură baletului nemurirea». Ida Rubinstein încheie convorbirea vorbind despre faimosul «Botero» al lui Ravel. Cu această lucrare Ravel a provocat o adevărată revoluţiune muzicală şi scenică, întreaga lucrare e construita pe o frază alcătuită din trio melodic de 12 măsuri care se repetă fără întrerupere. Tema este desvoltată nnai prin toate instrumentele iar ritmul devine din ce în ce mai vertiginos până in caracterul unui adevărat vârtej. Acţiunea se petrece într-o cârciumă spaniolă. Ida Rubinstein dansează singură pe o masă enormă înconjurată de zeci de bărbaţi cari urmăresc dansul ei cu priviri bestiale. Această scurtă scenă coreografică a constituit de altfel cea mai mare senzaţiune a turneului Idei Rubinstein, Ida Rubinstein ,Trecuta!“ la Teatrul National Dna Lily Popovici 0X0 „întoarcerea Soldatului Ulysse“ S-a reprezentat de curând la Essen, pentru prima oară, nouă piesă a lui Eberhard Wolfgang Moeller, «întoarcerea soldatului Ulysse». Autorul, care este un tânăr scriitor de douăzeci şi trei de ani, a vrut să prezinte publicului una din problemele cele mai emoţionante ale vieţii contemporane. La fel ca şi eroul lui Homer, principalul sau personagiu, un simplu soldat, se găseşte în faţa unei generaţii care s’a format în timpul războiului, şi pe care el n’o pricepe. Această reprezentaţie, pentru care s’a utilizat toate noile resurse ale regiei (baut parleur, film, participarea publicului), a obținut un mare succes și interpretul principal Walter Reyman, a fost viu aplaudat. Teatrul In Cehoslovacia * Etatizarea teatrului national din Praga, Importanta teatrului în viata nationals cehoslovaci Zilele acestea guvernul va prezente, parlamentului un proect de lege, prin care se vor etatiza Teatrul Naţional şi Teatrul Stavovske din Praga. Etatizarea Teatrului Naţional este rezultatul unor lungi meditaţii şi expresiunea unei foarte vechi dorinţi, căci naţiunea şi viaţa artistică cehoslovaca şi-au arătat de mult via lor dorinţă, ca prima scenă artistica cehoslovacă să fie asigurată la fel cum e şi tu alte state cu o desvoltată artă muzicală şi teatrală. Prin aceea, că statul preia asupra-şi datoria întreţinerii şi administraţiei ambelor teatre, se garantează nivelul lor artistic şi reprezentativ, de care naţiunea cehoslovacă, care a ştiut să-şi creeze o foarte importantă poziţiune în teatrul modern şi producţia de operă, e fireşte foarte geloasă. Nu trebue să se uite, că raporturile cehilor faţă de teatrul Ibi făcut acum, cununia se va celebra Naţional diferă fundamenta! do w ____, tocmai la toamnă, cele ale altor naţiuni. Teatrul Na- I inaugurat a căzut prada flăcărilor. .17n fecund autor dramatic, in-'ţional din Praga este pentru pojSe povesteşte, ©g p© «trări patyiftph lui simbolică a rămas până azi, după zece ani de libertate, întru nimic slăbită. Nu trebue să s». uite, că teatrul în general a avut cea mai mare importanţă în renaşterea naţională, o importanţă mult mai mare decât chiar literatura cehă, a timpului renaşterii. Cuvântul viu al teatrelor celor mai mici cehe şi cu atât mai mult slovaci şi-au realizat aci o creaţie scena Teatrului Naţional, au realizat o operă imensă şi ridicarea superbei clădiri a Teatrului Naţional n’a fost decât o mică rata a datoriei, a cărei greutate morală întreaga naţiune a simţit-o. Teatrul Naţional din Praga face încă azi parte dintre cel© mm mari şi mai frumoase clădiri teatrale din Europa. Cheltuelile rnt construcţie au ajuns în acele timpuri la mai mult de 12 art’tecam coroane. Din punct de vedere arhitectonic, având în vedere şi impodobirile interioare de sculptură şi pictură, clădirea Teatrului este o eminentă operă artistică, care documentează înaltul nivel al artiştilor plastici cehi de pe atunci. Teatrul Naţional a grupat încă de la început floarea muzicianilor şi ai artiştilor de teatru şi a ajuns printre scenele cele mai de frunte ale Europei. Pe scena Teatrului Naţional din Praga au fost reprezen amintiri trafiofaste , că importanţa tete premisele celor mai în semporul ceh simbolul renaşterii naţionale şi a păşirii naţiunii cehe în lupta culturală mondială, simbolul victoriei asupra germanizării forţate, care sub ultim, Habsburg a ameninţat existenţa naţiunii cehe, fiind în acelaş timp expresiunea sacrificiului şi iubirii către naţiune. Naţiunea a ridicat acest teatru din mijloace proprii în timpul celei mai mari opresiuni. In 1880, când s’a încheiat constriirea teatrului nu exista nici un singur ceh, care să nu fi cotatribute fie chiar din mijloacele sale cele mai modeste, la clădirea acestui Teatru. Şi e necesar de a se sublinia, că naţiunea n’a economisit deloc, numai ca teatrul să. fie cât mai demn rid’cat. El. a fost clădit pe cheiul Vâltavei, cu faţada spre vestitul Hrad al regilor cehi şi a fost numte Cupola de aur a Cehilor. Jertfele, napunii n’au încetat nici atunci când Teatrul gate construit, dar încă ne au plâns de durere. Poporul nu s’a descurajat şi în mai puţin de o lună s’au strâns sum© suficiente pentru reclădirea Teatrului. . Şi astfel in primăvara 1883 Teatrul Naţional cehoslovac a fost inaugurat în mod solemn la Praga. Monumentul renaşterii naţionale a fost durat, şi istoricii cehoslovaci sunt de acord in părerea, ca acest teatru a devenit centrul, inima întregii vieţi naţionale de mai departe. Acolo s-a desfăşura cel© mai solemne momente naţionale, acolo poporul ceh s’a întărit la sunetele operelor naţionale ale lui Smetana, pentru luptele viitoare şi complectă liberare. Un an şijumătate înainte de revoluţia din timpul festivităţilor jubiliare teatrale s’au produs la Teatrul Naţional manifestaţii însufleţite pentru liberarea naţiunii, manifestaţii cari s’au revărsat în întreaga Pragă, şi au fost reprimate cu violetanţa de poliţie; acolo în acele momente s’au adus în mod public ilogii profesorului T. G. Masaryk, care a lucrat în străinătate şi carte pentru oficiile austriace a însemnat prototipul trădătorului de patrie şi cel mai mare inamic. Austriei Nu poate deci mira, că de Teatrul Naţional leagă atâtea sfinte nate opere ale artei cehe şi au debutat cei mai străluciţi artişti mondiali. La Teatrul Naţional s-a creat tradiţia artei teatralegice, pecial a operei Operele lui in Smetana, Dvorak, F’bich şi cete din timpurile mai noui, ale lui Foerster, Novak, Janacek, Ostrov şi ale altor mulţi compozitori cehoexemplară, care se oglindeşte şi în aducerea pe scenă a operilor cehoslovace în străinătate. Statul a înţeles foarte bine, că e necesar a se acorda acestui teatru, care împreună cu Teatru Stavovske, a fost administrat până în prezent de către corporaţia regională. un cât mai mare sprijin, statul preia astfel şi datoria de a constra în timpul cel mai apropiat şi nou proectatul Teatru —opera de stat, — urmând ca Teatrul Naţional să reprezinte în viitor numai drame. Puternica desvoltare a teatrului cehoslovac necesită şi această nouă întreprindere. Opinia publică cehoslovacă ■ede în etatizarea Teatrului Naţional o faptă de mare importanţăulturală, care nu va rămânea fără influenţă nici asupra reproducreei artei străine, reproducţie, care, şi în raporturile de azi s’a întAlit cu cea mai bună apreciere din j de care ar trebui să se bucure au- R&ttea. css^cătorilor străini »lorii vienezi* Lenormand în străinătate Unul dintre cei mai jucaţi autori dramatici francezi în străinătate este desigur H. R. Lenormand. La Praga, teatrul Vinohrady joacă «Mixture». La Atena, teatrul Cotopoulis joacă «A l’ombre du mal», iar Teatrul Naţional anunţă «Simimul». La Barcelona se joacă la teatrul Novedades «La Dents rouge». La JosephsiaJrLeater din Vîena se repetă «L’Amour n»a* iidem, iar la Londra teatrul «Gate» anunță pentru 14 Mai «Mâncătorul de vise». oxo—— O operetă de Padillats In curând va avea Ioc la teatrul Mogador din Paris, premiera operetei «Valencia», de popularul compozitor José Padilla, autorul atâtor melodii atunse celebre. José Padilla oxo- O piesa de contesa de Noailîes «Nostalgii», se numește o piesă pe care contesa de Noailles, distinsa scriitoare franceză a citit-o zilele trecute într’un cerc de literați parizieni. Opera Naţională in călătoria de Leonard Paukerow Opera dinViena la Stakinol. — Opera din Budapesta la Nürnberg. — Opera din Bratislava în Spania. — Dar Opera Români ! Revenit din străinătate unde am fost câteva săptămâni la Praga, Berln, apoi Viena, Budapesta fireşte că am putut aduna un foarte bogat material de impresii şi constatări din lumea teatrală şi artistică. Aci voiesc să insist asupra unui eveniment deosebit de interesant, car© trebuie să sugereze şi cercurilor noastre oficiale o acţiune la fel. Centrele mari muzicale din străinătate cum e Viena, Berlin, Praga, Bratislava, Budapesta etc. cami pana acum au fost surse puternice de procurare de solişti pentru sălile de concert, sau pentru operile din alte oraşe şi ţări, — de câtva timp au adoptat alt program de activitate. In loc de a trimete în străinătate numai unul, sau doi solişti, trimet ansamblul întreg. Ne aducem aminte de marile succese obţinute anul trecut la Paris de ansamblul Operei mari din Viena Călătoria aceasta a Operei Naţionale austriace în Franţa, a găsit repede imitaton : Opera Naţională cehoslovacă din Bratislava, de sub conducerea celebralui compozitor şi dirijor Oscar Nedbal şi directorul Văduv Jukcovsky au plecat în Spania şi au dat o serie de reprezentaţii strălucite la Barcelona şi Madrid, interpretând operele lor naţionale: «Mireasa vândută» de Smetana... Dalibor de Smetana, «fZouaateau opera romantică de Dworjac, un colorit naţional, ducând cu dânşii toate costumele şi decorurile operei lor naţionale. Succesul a fost imens. In momentul de faţă ansamblul operei vieneze sub conducerea germanului dirijor Francisc Schalk obţine mari triumfuri în capitala Suediei. Pe de altă parte Opera Naţională din Budapesta a pornit acum la Nürnberg şi în acest străvechi oraş german se organizează o întreagă maghiară; sa, la 23 Februarie s'a deschis prima expoziţie de artă ungară la Nürnberg cu 400 de lucrări plastice şi de p’dtură maghiară. Iin aceea zi s’a dat pentru întâia oară piesa ungară «Bizanţul» de Francisc Herczeg. La 24 Februarie s’a dat premiera operei «Tenorul» a compozitorului ungur dr. Ernst Dohnanyi. La 26 şi 27 Februarie ansamblul operei din Budapesta va reprezenta în «Neues Stadttheater» din Nurnberg opera «Nunta în Carnaval» de Poldini şi alte opere în limba maghiară. Pentru 28 Februarie e anunţat tot la Nürnberg concertul orchestrei filarmonice din Budapesta sub conducerea maestrului Dohnányi. Pe (Continuare în pag. II-a) Cântecul popular vienez (Wiener Volkslied) de Barbu Filaret * multe cazuri măsura 3/4 satisface însă perfect şi inspiraţia populara. Astfel, o întreagă pleiadă de compozitori se străduesc şi astăzi să contribuie la liedul vienez, navede la război încoace şi-a schimbat chiria şi fondul, pantem a satisface publicul de bar O mică introducere: Subt Wiev este forma muzicală. In cele mai nerlied, ori Wiener Volkslied, nu trebue să înţelegem : cântecul popular, în sensul strict, al cuvântului, ci creaţia vieneză inspirată din izvorul nesecat, al folklonului. E necesară distincţia între cântecul popular din Austria, şi cel din Viena, sau cel vienez De asemenea este bine de reţinut mişcarea muzicei legere din capitala Austriei, şi apariţia cântecului artistic (Kunstlied, sau ungurescul Midai), pentru cele ce urmează De un timp încoace s’a constituit la Viena o asociaţie pentru îngrijirea cântecului popular vienez. Această asociaţia a fost primită cu neîncredere ;lumea s'a întrebat dacă în vârtejul jazz-ului de astăzi mai există muzică, populară, şi dacă această marfă se poate căpăta tocmai, în Viena ! Cu toate astea reprezentanţii genului popular de muzică vieneză au redactat şin anul acesta un volum de cântece populare, documentând astfel existenţa acestui gen. De remarcat este, cum am amintit, diferenţa între cântecul popular propriu zis, aparţinător marelui creator, anonim, şi rol inspirat din mediul popular, creaţia compozitorilor de muzică legeră. Această chestiune nici nu se mai pune în discuţie, căci adevăratul foldlor, aşa cum se practică la noi de un timp încoace, în Viena, nu se mai cunoaşte de la apariia operetei clasice, din timpul lui Johann Strauss-tatăL Motivul popular vienez, simplu atât ca invenţie, cât şi ritm, ser-Inca în decursul războiului mondial a apărut cântecul fl „Wien, Wien, nur du allem*’, de Rudolf Sienczynski ; soldaţii veniţi în concediu la reîntoarcere l-au dus în tranşee, şî astfel aces cântec a devenit inter’un timp relativ scurt foarte popular. In anul 1920 se re’ntoarce din captivitate apreciatul compozitor îr.că din timpul de pace, Ludovig Gruber, şi reuşeşte să adune in jurul seu mai mulţii libretcişti şi compozitori de muzică popularii, din şirul cărora s’a forma ceva mai târziu „Societatea pentru propagarea muzicei Vieneze’’, pusă sub prezidenţia maistrului Dietrich. De la Gruber cunoscute ne sunt următoarele cântece:: „Mein Mutters war a Weanerin”, „Wein Weib”, şi „Es wird ein Wein Sein’’. Autori cu aptitudini în direcţia aceasta mai sunt: H. Strecker Fibrich, Kronegger, şi Arnold, deveniţi cunoscuţi maii ales cu următoarele piese: „Das war in Petersdorf”, „Es steht ein Bank im Schönbrunner Park’’, „A snasser Traum”, „Der Weaner Lied’’, „Im Himmel Spielt der Ziehrer’’, „Du, nur Du’’, ș. a- Un muzicant devenit extrem de iubit publicului de radio este Bert SU, wing, de la care înregistrăm . ..Eiines Schönes Tages wird’s vorbei sein”. Robert ■ Stole, unul dintre cei mai populari compozitori de muzică legeră, a contribuit de asemenea la acest gen, prin cântecele : „Im Prater blühen wieder din Bäume”, „Franz Schubert in euch ist die Welt verliebt’’, „Wien wird schön erst bei Nacht’’, etc. Nu mai puţin şi Benatzki, and originalul Hernan Leopoldi, cu un talent universal, care este însuşi libretestul şi interpretul cântecelor sale. Udl slager mondial, i-a fost: „Wien, Wieen, sterbende Märchenstadt’’. Dintre autorii de operete, cari în fiecare an contribueau un mare număr la cultivarea cântecului vienez, amintim încă pe berninezul Willi Engel Berg, maistrul Eysler, Richard Fall și Oskar Strauss.. * Dintre cântecele înșirate, multa au devenit cu adevărat populare, cu atât mai vârtos ca ele se cântă pretcutindenea, dar se cumpără foarte... rar. Trec din gura în gură (cum s’ar zice), iar editorii rămân pe lângă toaă popularitatea lor cu rafturi întregi, n©vândute. De aci lipsa de încurajare