Rampa, ianuarie 1936 (Anul 19, nr. 5390-5413)
1936-01-01 / nr. 5390
r Grace Moore Grace, Moore are de mulţumit numai tenacităţii ei colosale, reuşita ei splendidă. Dacă e astăzi una de cele mai mari cântăreţe ale lumii, lucrul se datorează voinţei ei, în primul rând, "şi în al doilea rând abia, darurilor cu care natura statului Tennesee a înzestrat-o-Grace a vrut să fie cântăreaţă, înainte de a fi ştiut că are voce. Şi a vrut să fie, şi după ce i s-a spus că nu va putea deveni niciodată o Mary Garden. Ea a înţeles, de pe atunci, un lucru astăzi banal în pedagogia muzicală: că tot atât de mult ca şi vocea însăşi contează şcoala. In cazul ei, pedagogia muzicală a realizat adevărate minuni: a dat o amploare uimitoare unei voci care pause sortită, la început operetei. A făcut din Grace Moore ceea ce nu sperase nici ea vreodată, dar visase din tinerețe: o nouă Mary Garden. Spectacolele ei din stagiunea trecută, la Covent Garden opera din Londra au constituit triumfuri fără precedent. De când există acest teatru, nu s’a cunoscut un entuziasm asemănător. Grace Moore a fost ovaţionată ca o regină, ceea ce şi este o regină a cântului. Dar nu se poate vorbi de Grace Moore aşa cum se vorbeşte de orice altă mare cântăreaţă, fiindcă Grace Moore nu este numai o voce: e«*«- ~+Hta strălucită, al cărei talent, al cărei farmec, a cărei graţie, au dat noui interpretări clasicelor eroine ale operelor din , repertorul Metopolitan House-ului. Din fragmentele de operă pe care Grace Moore le-a cântat în filme, nu se putea vedea decât vag ceea ce marea cântăreaţă a adus nou in creaţiile ei magnifice. Totuşi, în „One Night of Love”, unde Grace Moore cânta finalul actului doi din „Mme Butterfly”, se putea vedea cât de subtil, cât de uman, interpretează această mare artistă muzica In general, finalul acelui film a constituit, din punct de vedere muzical ca şi cinematografic, o reuşită cu totul remarcabilă. In noul ei film, ,,Love Me Forever”, Grace Moore cântă arate ei principale din „Boema”. Filmul înfăţişează debutul eroinei la Metropolitan House. Ori, în realitate Grace Moore a şi debutat la Metropolitan Opera în „Boema”. Dar câtă deosebire desigur între „Boema” ei de atunci, şi „Boema”ei de astăzi. ■ Grace Moore a făcut chiar în ultimii ani progrese considerabile — aşa că ne putem da seama ce progrese trebue să fi realizat ca faţă de epoca debutului In cinematograf, Grace Moore şi-a început cariera odată în 1929 şi a doua oară în 1935. Prima oară n’a izbutit să obţină decât succesul de stimă cuvenit unei pane a Metropolitan House-ului care cântă pe ecran. Poate că scenariile erau insuficiente, poate că nici tehnica nu era încă destul de avansată pentru a putea reda o voce de atâtea fineţi şi nuanţe, ca aceea a Gracei Moore- Şi apoi, poate că nici vocea ei nu fusese suficient educată pentru microfon unde se cântă, după cum ştiţi, cu totul altfel decât pe scenă. Cere însă că apariţia marei cântăreţepe ecran n’a produs impresia aşteptată. Ceea ce nu înseamnă însă, că Grace Moore a jucat atunci ma slab decât astăzi şi a cântat mai puţin strălucit. Sunt însă grade şi în strălucire. In , One Night O Love” ea a atins cu adevărat culmea — după şase ani de la prima ei apariţie pe pânză. De astă dată, publicul a fost fascinat de blonda şi graţioasa soprană, a cărei frumseţe, atât de deosebită de frumuseţa strdard a Hollywoodului, aduce pe B. Cehan Aiufi IS Fii®. S3í©Q «SO ACT IA, AB MIN lef RAȚIA Afikiaftiki âRâfidi iwf «ARfiA 2ALOMIT H9. î «ILIFON N». •■•(••4 ABONAMENTE Trei luni . ............................... Ui 300 S&8G Iubi «••*«»*• Lei 500 Un an . . ....................................L«i 1000 «i străinătate şî instituțiun; dublu Publicitatea; RUDOLF MOSSE S. A Worourll*; B iul Brittana tf—TnUfnn ■ 141.07 Director : SCARLAT FRODA Clipetrăite din viaţa lui Paul Bourget Hebdomadarul Candide publică, într’un interesant articol, câteva clipe trăiite, câteva aspecte dim viaţa romancierului Paul Bourget prezentând în lumina vieţii sale pe marele romfeaucier francez. Avea oroare de interviewuri, scrie ziarul francez, de dedicaţii complezente şi de democraţie. Se temea de liberalism. „Liberalismul e luxul ordinei“, spunea el. Îşi alegea oamenii. Nu iubea câtuşi de puţin pe Barthou, făcea o mie de rezerve când era vorba dePoincaré, cât despre Glemencolau. — „ ciudata Jeanne d’Auc’’ — cum avea obiceiul să-l numească, nu La acordat încredere'' decât după ce s’a convins pe deplin de puterile ,,Tigrului“. Judecata se se baza pe o scrupuloasă metodă în tot ce însemna faptă omenească N’a existat un om mai prudent tr sensul religios al cuvântului ca Pau Bourget. Preotul Mugnier spunea adesea despre el: „Este un părinte al bisericii*. i i Amintirile mele despre Bourget coboară înapoi aproape cu un sfert de secol. Revăd după amiaza aceiaa lui 1912 când i-am întrezărit pentru prima oară silueta pe aleile de la Luxembourg. li revăd pe Bourget la Chantilly, U ipvăd — era poate prin 1920 sau ’tîi — sub arborii parcului Bourbon. Arc. tnifyndt. ,Am venit să fac o cură termală la id.na de MoiLesplan, in cetatea care poartă cel mai frumos nume al Franţei. Şi, mă simt bine aci, în .(afară de Curiozitatea mulţimii care te face să-ţi pierzi vremea. Am făcut orice tipţa unui bătrân cinedic foarte orignal, foarte instruit, careare gentileţea să mă considere puţin ca „ unul dintre confraţii săi”. Bourget spunea de multe ori: “Mi-am greşit viaţa aş fi vrut să fiu doctor”. Da' Bourbon îmi vorbi mult despre gazetari pe care i.a cunoscut. ,,1'nul dintre cei mai reprezentativi, era Văllois...'Flacăra' unei torțe ponderată de ceva rural... Prepar Un roman în care 11 vo-j întrebuini într'unepisod al Comunei”. Romanul a apărut, e ,,Actele noastre ne urmăresc". . •. — . In ..Actele ne urmăresc“ Tara Întrebuinţat şi pe Gmrrgsa Sowl, hft spiffttttfdî lQl MliWPÎto*.$va Nu se ştie încă, se va şti intr’o zi. tot ceea ce Mussolini datoreşte lui Sorol, lui Balzac şi lui le Bon, tren'ancezi, cum vezi. Literatura noastră politică este un extraordinar articol de export. Politica dealtfel se rezumă La permanenţa, inautoritat .ea experimentală. II privesc pe Bourget, ,Suntem In cabinetul secretarului die redacţie de Gaulois. Ochiul meditativ,, fruntea gânditoare peste care cade o şuviţă cenuşiip, mâna dreaptă — puţin eşită din manşeta închisă cu butoni rotunzi de aur așezând continuu moleciul prins în panglică neagră, tahir.Esseurilor psihologiei conteni, ,wane“, pare să profeseze. Se simte că fiecărei formulă înainte dro© fi ostilă de buze, a fost gândită mult dealungul orelor solitare. Bourgeontinuă să expună teoriile sale, vederile sale de clincian social. E asultat, cu surprindere şi incântar pentru gentileţea cu care primeşti obiecţiunile, le examinează condlu, zândi: ,,Rolul protilor vechiului Egipt corespundea adesea cu ce etnia e esenţialul în ştiinţele politice. Se ierau din observaţia astrelor, ştiinţă în care erau maeştrii. Or, orie politică judicioiasă şi fiecunda se leagă de principiile astrale prin fixitate, unitate şi durată”. Când a scris ,,Le Disciple tab’lourile cameţei demonteze se impus descrierilor lui şi în faţa maşinei deoins, păstrată de la strămoşul săi Claude, îmi amintea, cu prilejul ultmei vizite pe care Lo făcui în apartamentul din strada Barber de tony, laceastă frază: ,,Am primit din conversaţiile ci atăl meu, in timpul preumblărilor noastre, primul germene al privirii minţifice a lumii”. Şi această frază este extrasă de discipolul. E o frază autobiografică Continuitatea unei vesse se afirmă, * fiindcă tatăl tatălui lui Paul Bourget a continuit în mare măs la construirea căii ferate Lyon.Saip TUSt/ in mod echitabil simbolic, c* credincios ascendenţei, Paul Bourg a meritat, toată viaţa di in urmă a mobilat titlul de „constructor“. A» Resurse vaste“ , mijloace s’a reuşit a secreta areacţionare, „ urii d© rasă..”. Corespondentul marelui ziar francez cunoaşte origina „acestor vaste resurse* dar „nu găseşte necesar s’o precizeze”. Inutilitatea unei asemenea precizări vine de-acolo, că toată lumea cunoaşte sau cel puţin bănueşte de unde pot veni resursele ce înlesnesc propaganda hitleristă în România. Cine a cetit impresionantele documente publicate de „Petit Parisien* cu privire la organizarea porpagandei hitleriste în străinătate şi cine a răsfoit cartea lordului Listowel în care sunt arătate pe larg mijloacele de lucru şi oamenii folosiţi de Reich-ul al treilea pentru a crea mişcări anarhice în diferite ţări — ştie de unde vin acest© resurse. Optimismul concluziilor d-lui orespondentul din Bucureşti al ziarului „Le Temps” — d. Léon Thévenin publică un nou articol asupra situaţiei politice din România. Intr’o corespondenţă trecută, d. Thévenin a surprins unele aspecte ale mişcării hitleriste din România dovedind o justă cunoaştere a dedesubturilor politice de la noi. In articolul său ultim d. Thévenin revine asupra acestui subiect cătându-i explicaţiile şi ajungând la concluzia că mişcarea hitleristă din România nu trebue să neliniştească pe nimeni, ea fiind condamnată de idealul politic care animă România. „Mişcarea hitleristă, scrie d. Thévenin, a provocat diferite reacţiuni mai ales în tineret Ele se explică însă prin criza economică şi financiară, prin şomajul intelectual, prin lipsa de lucru şi prin ansamblul de consecinţe care decurg din acestea. Dar ziaristul francez Uu se malţumeşte numai să menţioneze cauzele. El ştie să vadă şi unele consecinţe politice. Mai mult încă ştie să deosebească originea resurselor ciudate de care dispune mişcarea hitleristă. „.Pe această reacţiune naturală, şi ca să zicem aşa normală s’a grefat o agitaţie politică susţinută prin vaste resurse a căror origină nu găsim necesar s’o precizăm aii. Fapte, că broşuri, ziare, periodice de tot felul, manifeste şi broşuri de-un caracter din ce în ce mai agresiv sunt raspandite pe toată întinderea ţării, ecran o atmosferă nouă, plină de pe acest tărîm şi ca astfel de prospeţime şi spirit. Marea problemă ir consfit fie curenţa unei creşteri a mişcării însă scenariile pentru filme cu o asemenea cântăreaţă. Dacă poate fi rezolvată, o vom mai auzi de multe ori pe ecran- Dar problema nu e uşoară. Filmele cu cântăreţi sunt cele mai dificile- Pot face celebră o voce, dar pot s’o și distrugă. Găsim exemplul chiar în cariereî Gracei Moore. Dar ea a avut norocul rar de a putea reîncepe pentru a doua oară cariera ei de star muzical cinematografic. M T Thévenin este explicabil: ziaristul francez se bizue pe trăsăturile esnţiale ale sufletului românesc refractar la curentele extremiste şi pe asigurările date de primul ministru că România rămâne era dinţioasă ideilor care au ajutat-o să se nască, să trăiască şi să bliite toate vicisitudinile istoriei. Asta nu înseamnă însă că guvernul trebue să privească indiferent la opera de infiltrare a microbilor hitlerişti în organismul statului român. Sergiu Dam Dialog telefonic 11 a demonstraţia care a avut loc Duminică împotriva excluderii d.lui Dem.iDobrilstzu din organizaţia naţional ţărănistă a Capaei, fostul primar general a povestit, cu un humor natural, o întâmplare recentă care ilustrează moravurile „democratice“ drin partidul na anal țărănesc. Acum câteva zile un fruntaş nitolal țărănist care ceruse escluderea ’lui Dobrescu, a chemat la telefon Un Sinaia unde s’a dus să petreacă ărbătorile, pe un prieten al d-lui ■obrescu. — Eu voi rămâne mai multă vreme I Sinaia aşa că, fii dau dura.Uale organizaţia culoriij de albastru, s’o ngrijetti In lipsa mea. Prietenul fostului primar general refuzat răspunzând acestei invitaţii: — Mai bine iau la Sinaia... O mai ’,tstrezici. Poate 'se linişteşte! — Cine, domnule? — Culoarea de albastru! fac o la naia, domnule ! N are putere în vonurile pesimiste in legătură cu situaţia guvernului corni rum să, circule cu o intensiitate «re«,, vndă. In Cercurile cele mai favorabite guvernului, se afirmă că d. Tătârăscu va trebui să se retragă Înainte de 1 Februarie. Singurul om care îşi păstrează seninătatea în mijiocul acestei atmosfere de sfârşit de regim, este d. Tătărăscu. Primul ministru e convins că zileleguvernului, deşi numărate, nu sunt atât de puţine. Unor prieeni intimi cari s^a dus să-l vadă la Poiana, primul rap listru le-a spus : — Nu există încă nici o formulă de guvernare pregătită, pentru a ni» lua locul. Crăciunul viitor nu va apuca pt la guvern ! — Recunoaşte insă că guvernul a eşit diminuat din desbatere Parlamentului, ia spus vmul din prieteni. — Nu cred, făcu primul ministru. Să adăogăm şi remarca d.lui Argetoianu asupra situaţiei guvernului . — Nu cred să cadă curând, a spus şeful Uniunei Agitare. E un guvern atât de slab încât n’au o putere nici pentru a cădea ! Va trebui să-i ajutăm să se prăbuşească! Are nevoe de odihnă !\\ Richard Franasovici e sufeţi rină. De câteva ori în cursul cestui an ministrul comunicaţiilor I a fost la Viena pentru a-şi îngriji sănătatea. Un ziar anunţă acum că ă, Franasovici se va retrage din guvern având nevoe de odihnă. Se î nţelege câ nimeni nu poate împiedica pe d. Franasovici să iasă din guvern spre a se putea odihni. Va fi o binemeritată odihnă după ostenelile ce şi-a dat la Ministerul de Comunicaţii. Dar ceea ce nimeni nu înţelege, e modul în care d. Franasovici vrea să se odihnescă. Până acum se ştia ce înseamnă orichna: o viaţă liniştită, departe de orice preocupări, dacă se poate la ţară. D. Franasovici însă vrea să se odihnească altfel, luând asupra sa, conducerea unei rcgpţiuni din Apus. E vorba de legaţia din Paris, aică cel mai important post diplomatic al ceasului de faţă. — Crede Franasovici că girarea amgerilor unei legaţii e echivlent cu a nu face nimic? comenta un colaborator al d.lui Titulescu. Se ’nşeală ! Iar un fruntaş naţionalidrănist punea : — îmi închipui dece Franasovici crede că s'ar putea odihni la legaţia din Paris ! Văzând că ţinem acol de-atâta vreme pe Cezlanu şi a zis că nu prea « mult de lucru acolo! Familia se agită embrii familiei Brătianu a'1 începiut o vie acţiune pentr refacerea frontului brătien si printr’o apropiere între d.nii Dinu şi'orge Brătianu. In special, în ultimele două s&rsu ,Tn acţiunea la»aceasta a luat proporţii care au Îngrijorat pe d. Tăărăscu. Primul ministru îşi dă bin seama că apropierea unchiului Dinu de nepotul George urmează să se facă pe sprrjirea lui . Fuziunea asta nu va putea readuce la conducerea Partidului", liberal o familie tiranică ! a declarat un colaborator al primului ministru. Avem tot respectul pentru memoria marilor Brătieni răposaţi dar n’avem nici un fel de simpatie pentru Brătienii antifali ! După unele informaţii se pare oăîntregirea“ familiei, căreia i se spre „întregirea partidului liberal” urmeazâ să fie făcută. Îndată după demisiaguvernului Tăitârăscu. Astăzi, când d. Tătărăscu mai deţine incit frânei puterii, o asemenea tentativâ de reconciliere ar fi sortită unui eşec sigur... GURALIVU et COMP. O noua piesă de Pirandello creată la Roma „Non si sa conic“ Marea noutate pirandeliană care trebuia să fie jucată de Moissi la Viena după traducerea germană a lui Stefan Zweig, a fost prezentată publicului roman la Teatrul Argentina de tragedianul Ruggeri Ruggero. Piesa a fost jucată pentru prima oară anul trecut la Praga. Publicul din Italia încă n’o cunoştea. Luigi Pirandello în noua lui comedie arată că este în sufletul omenesc un ceva care „nu se ştie cum” răscoleşte simţirile cele mai intime şi adânci, chiar unde acţiunile de care de obiceiu omul nu se simte responsabil pentru că i-a lipsit voinţa la înfăptuirea lor. Această pretinsă neresponsabilitate este drama lui Romeo Daddi, îndrăgostit de soţia sa, totuşi o înşeală odată cu o prietenă pe care o găzduise în casa lor în aşteptarea soţului, îmbarcat ca ofiţer pe un vapor, înşelarea n’are nici o consecinţă şi n’a fost decât fructul slăbiciunii unui moment, pentrucă Daddi şi Ginevra Vanzi continuă şi în urmă să-şi iubească respectiv soţia şi soţul- Fapta n’are alte consecinţe. Viaţa celor două perechi continuă la fel ca şi cum nimic nu s ar fi întâmplat, pen-ru că s’a petrecut .jm se ştie cum”. Totuşi Romeo Daddi e frământat de ideia lipsei unei mustrări interioare că a comis o faptă rea. Nimic n’a simţit conştiinţa lui, care tace tocmai pentrucă el nu se simte responsabil de o acţiunea înfăptuită fără viatu tă („ nu se ştie cum”). Conştiinţa n’a înregistrat o faptă rea. După cum, când era copil rănise pe un prieten din greşeală „nu se ştie cum”, cu o piatră aruncată din întâmplare. Dar constatând cât a fost uşor pentru soţia prietenului şi pentru el trădarea, bănueşte că şi soţia sa ar putea tot atât de uşor să-l înşele, tot subt imperiul acestui iresponsabil „nu se ştie cum”. Dar starea de spirit a lui Romeo Daddi nu scapă prietenului, care începe să aibe bănueli, până când, înainte de a pleca, cerând explicaţii lui Romeo, aceste marturiseşte adevărul. Soţul înşelat împuşcă pe înşelător, care târîse pe toţi în criza lui sbuciumată din care se simţea numai o mare nedumerire, o atmosferă pirandeliană. Ruggero Ruggeri a avut un adevărat triumf interpretând pe Romeo Daddi. Chemările au fost nenumărate şi după actul al doilea, a apărut pe scenă însuşi Pirandello aplaudat îndelungat publicul entuziast. Luigi Pirandello Expoziţia pictorului Castelia la Milano Operele expuse de cunoscutul pictor tavan Michele Castelia sunt dedicate complect priveliiştelor din sudul Italiei vizitată de artistul după ,jtinstarul croi »alcătuise prinţesa Mari,, esé de Piemont©. Pelerinajul lui a dat resultate uimătoare. Da la peisaje cunoscute toată lumea (la Golful Neapole şi insula Capri), la colţurile mai ascunse şi totuşi nu mai puţin fermecătoareale regiunilor din Abbruzzi şi Calabria, de la Posilipo la Taormina Castelia a reveliat cu claritatea lupite.- inspiritaţie o Italile necunoscută italia lui fiind că chiar în primele lu ■‘nceputuri artistice se dedicase des ruperirii fnimuseţelor regi unei dirbbmzzi. Această expoziţie, cardia publcu'i„a rezervat o primire entusiasts est© dovada cea irtai complectă a posiibilităţilor artistice ale lui Cascal!,i a gustului rafinat de ani întregi deactivitate și studiu. Un teatru nou se va deschide la începutul acestui an, un teatru nou în Capitală. Nou, nu numai prin faptul că o întocmire de artişti inaugurează o sală de spectacole, ci mai ales prin scopul urmărit, prin mijloacele întrebuinţate şi prin semnificaţia programului. Scopul urmărit? Realizarea acestui teatru de ansamblu, fără vedete. De prea multă vreme scena românească este supusă tiraniei vedetelor Şi multe din neajunsurile teatrului nostru se explică prin această excesivă importanţă acordată unui singur artist, în dauna ansamblului. Vedeta care ştie că susţine tot spectacolul e tentată să şarjeze pentru a umple întreaga scenă cu personajul pe care-l întruchipează, să pună în umbră pe ceilalţi parteneri, să concentreze întreaga atenţie asupra sa. Rezultatul? O discordantă stridentă care distruge efectul artistic. Dar scopul urmărit de noua trupă care-şi va începe spectacolele în prima lună a anului 1936 nu se limitează numai la formula aceasta a teatrului fără vedete. E mai larg, mai vast, mai interesant Vrea să îmbogăţească literatura noastră dramatică cu opere noi, inedite, să aducă în sfera teatrului românesc o literatură complect necunoscută la noi, până acum, dar extrem de fertilă în realizări de o înaltă valoare artistică şi umană. Noua trupă îşi propune să joace în limba românească, un repertoriu alcătuit din cele mai de seamă piese de teatru evreeşti. E un omeniu nou, nebănuit de bogat, în care apare o nouă concepţie de teatru, cu totul diferită de aceea a repertoriului parizian care-şi continuă dominaţia asupra scenei româneşti. Literatura dramatică evreiască a adus pe scenă trei elemente inedite şi le-a exploatat în opere de o valoare unanim recunoscută: un larg simţ de adâncă umanitate, un humor cu nesfârşite resurse şi o prezenţă a misterului în viaţă, care transfigurează existenţa. Publicul românesc a putut preţui valoarea acestei literaturi dramatice asistând la spectacolele date de trupa lui Bulow acum câţiva ani. Dar, fiind jucate într’o limbă accesibilă numai câtorva, aceste piese n’au putut fi pe deplin înţelese. O seamă de actori români, în frunte cu d-nele Rennée Annie, Lili Bulandra şi d-nii Vasile Lăzărescu, Nae Bulandra, Florin Scărlătescu, Heiban, T. Gheorghiu, etc., au întocmit această trupă care va inaugura în sala Baraşeum un teatru nou, cu acest dublu scop: teatru fără vedete, care să reprezinte în traducere românească cele mai de seamă piese de teatru evreeşti. Mijloacele folosite de această nouă trupă de actori cu reputaţia stabilită sunt şi ele originale: un fel de cooperaţie în teatru, iar programul anunţat are o deosebită semnificaţie: efortul acestei trupe de actori tinde să consfitue o contribuţie la buna armonie dintre toţi cetăţenii acestei ţări. Disensiunile care există în domeniul politic, economic sau social, pot fi atenuate prin intervenţia artei. Nu e admirabilă această credinţă în puterea spiritului şi a artei? Şi actorii cari pornesc cu o asemenea profesiune de credinţă, nu merită sprijinul tuturor acelora cari speră încă în supremaţia spiritului? Numai faptul că mai există oameni cari cred în legenda lui Grfeu, erm semn îmbucurător-iar isbânda lor va fi aceea a tuturor celor cari luptă pentru artă și spiritualitate. Ionel Jianu Pe marginea cărţilor E. Lovinescu: Bălăuca Apariţia romanului „Bălăuca” e un moment decisiv pentru activitatea de romancier a d-lui E Lovinescu. E momentul victoriei definitive. D. E. Lovinescu e unul din marii noştri stilişti şi un fin psicholog. Totuşi apariţia primelor sale romane: „Viaţa dublă” şi „Bizu”, a întâmpinat, din partea criticei literare, rezistenţă justificată numai prin prejudecata veche că: „un critic nu poate fi şi romancier”! Ultimele doua romane: „Firu’a patru” şi „Mite” au fost convingătoare. D-l E. Lovinescu şi-a afirmat o puternică personalitate de creator, pe lângă aceea de critic. N’a depăşit însă conflictul psichologic, meşteşugul stilului şi cadrul redus de intimitate „Bălăuca” a întrecut însă toate aşteptările. Noul roman e o frescă a vieţii, o concretizare a formulei „romanul roman”. Pe un vast cadru epic, unde există elişeele veritabile de viaţă exterioară,, atmosferă, descrierelucidă, autorul a lucrat cu acea conştinţozitate amarelui creator. „Bălăuca" nu e numai o admirabila realizare stilistică ci un roman în adevăratul sens al cuvântului. Un preţuit scriitor îi recunoaşte acest lucru comparând-o cu „Mite”, care deşi roman, „rămâne admirabilă broderie lar loc”, faţă de „Bălăuca”. Conflictul sufletesc este condus cu mare meşteşug prin acest labirint epic. Eroii îşi trăiesc, fiecare, o viaţă a lor cu intensitatea pe care numai un mare creator le-o poate da. Eminescu Greangă, Veronica, profesorul Micle şi chiar cei secundari: Neagoe, Tancu, Nusăm Cucoş, Chibici etc. — sunt figuri definitiv creiate Pentru ilustrarea marilor calităţi de epic ale d-lui E. Lovinescu, amintim acea evocare a trecutului bătrânului oraş voevodal. Niciodată „Iaşul” nu a fost zugrăvit într’aşa de sugestive culori Ca în romanaul „Bălăuca” Pitorescul, aci, e ridicat la cea mai autentică artă. Umorul proaspăt şi de bună calitate. Descrierea sobră, ornamentată cu crenelele unei suave melancolii, specifici moldovenească. Dar partea cea mai însemnată de contribuţie a d-lui E. Lovinescu este acea psihologie erote, ahui Eminescu, a cărei faţete le-am găsit şi în „Mite . In „Bălăuca” avem surpriza să o aflăm întregită de altele noui. Lucrul era necesar. Nu pentru istoria literară, deoarece d. Lovinescu nu e didactic. Rolul de eminescolog îl are în critică, nu în roman. Insă pentru noi, miile de cititori ai poetului, eranecesar să se cunoască ^această psichologie erotică și d. E. Lovinescu a făcut magistral reconsti tuirea. Scrisă într’o limbă limba romanească limpede, curgătoare, fără siluiri verbale, „Bălăuca" , una din puţinele cărţi bune apărute în ultimii ani. Şi evenimentul, s’o spunem, ne bucură mult! Io parle per verdire. M. M. L. E Lovinescu Opera „Maeştri cântăreţî din Nurncerg“ scoasă ifin repertoriul Operei Direcţiunea Operei din Viena a scos din repertoriu, pentru câtva timp opera lui Wagner Maeştrii cântăreţi din Nurnberg. Motivul înlăturării, acestei opere din repertoriu e faptul că vinde pasagii din actul final in care se cântă triumful cântecului german au fost aplaudate semnificativ de partizanii alipirei Austriei la Germania. -----#. .«JilKS*«-—