Rampa, ianuarie 1937 (Anul 20, nr. 5691-5715)
1937-01-01 / nr. 5691
Anul IP - - Mo. 5€i9â REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA ŞI ATELIERELE GRAFICE Strada BREZOIANU 51, Tel. 5.61.24 ABONAMENTE Trei luni — — — — Lei 300 Şase luni — — — — Lei 500 Un an — — — — — Lei 1000 mn străuiătate şi pentru Instituţiuni preţul dublu primit. Publicitara la Administraţia ziarului RAMPA Str. Brezoittmi, 51 Tel: 5.61.24 Graiul nostru în Suedia Mulţumită distinsului filolog, prof. Dr. Alfred Lombard, graiul lui Creangă răsună într’o sală de cursuri a străvechii universităţi dela Uppsala! Nu numai atât, dar cursul de română a prietenului nostru suedez este departe de a fi considerat ca o simplă curiozitate linguistică, având în vedere numărul relativ mare al audienţilor: 37 persoane. Profesorul Lombard, un emerit romanist, s’a născut la Paris în 1902: tatăl său, francez dintr’o vechle familie era profesor şi se căsătorise cu o suedeză, femeie de litere, fiica d-rului Lundberg, medicul regelui Carol X al Suediei. .Murindu-i soţul, doamna Lombard se repatrie astfel că fiul său deveni suedez, făcându-şi studiile liceale la Dursholm şi cele universitare la Uppsala. Din dubla sa descendenţă profesorul Alfred Lombard deţine însuşirile alese ale naţionalităţilor ambilor săi părinţi iar filo-românismul său, bazat nu numai pe motive de rece erudiţie, se arată din belşug încadrat cu poezie. De altfel, literatura şi artele sunt o tradiţie în familia profesorului filo-român de la Uppsala, soţia d-sale de asemenea are ocupaţiuni literare. Un amănunt plin de gingăşie, fetiţele cele două ale prietenilor noştri suedezi cântă cu plăcere ariile româneşti învăţate cu ocazia vizitei lor în ţară, în 1934, vizită care a lăsat cele mai bune amintiri în sufletul oaspeţilor şi a mai avut apoi o preţioasă urmare prin publicarea lucrării „La Prononciation du roumain” (Uppsala 1935). Cursurile de română ale prof A. Lombard au început la 20 Noembrie 1936, la inaugurarea solemnă au participat membri negaţiunii române eleat Stockholm, precum şi distinse personalităţi suedeze. Deşi însuşi profesorul nu se aştepta decât la 10—12 audienţi, numărul lor s’a ridicat la 37 şi, pentrucă nu existau decât câteva texte din basmele lui Ispirescu cu care s’au început interpretările, a trebuit să se aducă restul cu avionul de la Bucureşti. Notam că înscrişii la cursul de franceză de la Făcultatea de Litere a universităţii din Uppsala numără 90 de persoane, cifră arătând cât este de important numărul celor care se interesează de cultura românească, mulţumită erudiţiei şi distincţiei personale ale d-lui Lombard, care caută să ne facă o cât mai demnă prezentare în romantica cetate culturală a Suediei. S’a sta- j bilit chiar o programă analitică pentru licenţă a studiilor roma- | neşti, iar acum se caută mijloacele de a se permanentiza cursul de română. Ministrul ţării la Stockholm, d. B. Constantinescu dă un larg concurs generoasei activităţi depusă de prof. Lombard şi ar fi de dorit ca guvernul să soluţioneze cât mai repede stabilizarea acelui curs, ceea ce ar fi un apreciabil câştig pentru propaganda românească în Suedia, o ţară atât de intelectualizată şi de unde amavea de imitat atâtea lucruri bune. Dintr’o bogată biografie în domeniul Filologiei romanice, menţionăm volumul „La prononciation roumaine” de mare folos pentru străinii care vor să ne înveţe limba, lucrarea bine primită în toate cercurile de specialişti. Numeroase alte articole publicate în reviste şi ziare, apoi câteva conferinţe publice complectează activitatea d-lui prob Lombard în favoarea României şi ar trebui să ne felicităm pentru desinteresata prietenie arătată de tânărul savant. A învăţat să ne iubească după ce ne a văzut ţara, din care păstrează cele mai delicate amintiri, despre oameni şi locuri. Studiul limbii unei naţiuni, spune prof. Lombard, este o condiţiune absolut necesară pentru cunoaşterea unui popor, iată cum a ajuns să ne iubească, după ce filologia i-a revelat din timpurile saletainele şi frumuseţile graiului nostru. Prin filologie deci la poeiic! De 460 ani de când există Universitatea de la Uppsala, acesta este primul curs regulat de Românească predat de un romanist. Acum vreo 15 ani profesorul de germană a mai ţinut un scurt curs trecător. După cum am n, u ut. ./tal, prsi. Lombard a reuşit să intereseze un număr relativ mare de ascultători mulţumită erudiţiei sale bine cunoscute, dar calda simpatie pe care o simte faţă de noi valorează în cazul de faţă, cât şi consacrata-i competinţă. Literatura şi artele suedeze nu tânără adevăraţi titani care, cunoscuţi la noi, ar putea da adevărate norme de directive etice şi artistice. Ca o manifestare de gratitudine faţă de munca prof. Lombard în slujba gândirii româneşti, ar trebui din partea noastră acelaşi cald avânt de a cunoaşte cugetarea suedeză şi minunatele instituţiuni ale ţării. Ceea ce a realizat prof. Lombard la Uppsala merită admiraţie şi prietenească recunoştiinţă. .' Aurel George Simo Bruckner a scris un Napoleon ce se joacă in America Subiectele în jurul lui Napoleon au in deosebită atracţie pentru autorii I dramatici. După Napoleon Unicul de Paul Raynal ce s’a jucat şi la noi, aflăm că Ferdinand Bruckner, autorul piesei: Elisabeta, Regina Angliei, a scris o piesa: Napoleon I, ce se joacă în Statele Unite. Iona Renée Cave, traducătoarea în limba franceză a pieselor lui Bruckner a dat unui confrate Parisian câteva interesante amănunte asupra acestei lucrări. Acţiunea piesei are ca punct contrar tot ca şi în piesa lui Paul Raynal, divorţul împăratului. Napoleon I se joacă de câtva timp în America şi va fi jucată foarte curând la New-York în Broadway cu faimosul actor Peter Lorre în rolul lui Napoleon. Iona Renée Cave a mai spus că deşi subiectul e acelaş, Brucknerr. scris cu totul altă piesă. E cu totul altă acţiune şi altă atmosferă. Brocknerl şi-a luat între altele libertatea de a scrie o scenă în care împărăteasa Iosefina face o vizită Măriei Walevvska. Ultima scenă din piesă se petrece în insula Elba. Cred că nu e deloc surprinzător ca doi autori să aleagă acelaş subiect istoric. Istoria aparţine tuturor şi evenimentele sunt văzute de marii artişti conform sensibilităţii fiecăruia Publicul american a făcut piesei o primire foarte călduroasă. In toate oraşele unde s’a jucat piesa a plăcut mai mult celor tineri. — Dar spectatorii americani n’au fost derutaţi văzând un Napoleon desbrăcat de orice legendă ? — Nicidecum. Au urmărit cu un deosebit interes această dramă sentimentală. Napoleon de Bruckner se va juca poate și la Paris, dar până acum nu a încă nimic hotărît, a mai spus d-na Renée Cave. Ferdinand Bruckner 3\$ Sacha Guitry Io tornán Sacha Guitry a jucat la teatrul Madeleine de 100 de ori în șir piesele Genevieve și Le mot de Cambronne. De la 10 Ianuarie va întreprinde un turneu cu această piesă. 11 nwai-^«a—I I I ■ Vs-'- :V Serbărileestive din Salzburg Anul acesta, serbările au adus câştig. Proectul lui Toscanini pentru construirea unui nou local Programul festivităţilor în 1937. O nouă înscenare a „Flautului fermecat“. Se duc tratative cu W. Furtwängler pentru dirijarea unui concert de orchestră La adunarea generală a societăţii serbărilor festive din Salzburg, preşedintele Ponthon a făcut, între altele, o comunicare asupra succesului serbărilor, arătând că s’au vândut 88 la sută din bilete. Încasările s’au ridicat la 14 milioane şilingi, din care 1.141.000 şilingi numai din vânzarea biletelor. Câştigul net s’a ridicat la 41 mii şilingi. Despre proectul clădirii unei noui săli pentru serbările festive, preşedintele Panthon a spus: Societatea acceptă un astfel de proect al lui Toscanini şi mulţumeşte maestrului pentru sprijinul său. Dar înfăptuirea planului nu poate fi încă socotită actuală. LI ar putea fi luat mai de aproape în consideraţie, numai când fondurile necesare vor sta cu totul la dispoziţie. Dar fiindcă societatea serbărilor din Salzburg mai are de plătit rate pentru actualul local, deocamdată nu poate contribui în nici un fel la realizarea amintitului plan al lui Toscanini. PROGRAMUL PE 1937 in timpul serbărilor festive din 1937 de la Salzburg, care, conform tradiţiei, se vor desfăşura de la 24 Iulie până la 31 August, se vor reprezenta următoarele opere: Don Giovanni, Dirijor Bruno Walter, regia Karlheinz Martin. Artişti: Hilde Konetzni, Finza, Alsen şi Ettl. Elktra, Dirijor Toscanini; regia Salvini; coregrafie Margarete Wallmann. Artişti: Stabile, Samigli, Altrobello, Cravcenco, Fidelio, Dirijor Toscanini; regia Wallerstin. Artişti: Lotte Lehmann, Bauman, Pataky, Jerger. Flautul fermecat. Înscenare nouă. Dirijor Toscanini, regie dr. Herbert Graf, pictor decorativ profesor Wildermalm. Cântă: Maria Cebotari, care în realitate e Ciobotaru, tânără româncă din Basarabia, Romanck, Thorl. org. Maeştri cântăreţi din Nürnberg. Dirijor Toscanini; regia dr. Herbert Graf. Distribuţia* Maria Cebotari, holborg, Nielsen, Kullmann, Alsen. Nunta lui Figaro. Dirijor Bruno Walter. Distribuţia Lotte Lehmann, Iarmila Novotna, Pinza, Orfeu şi Euridice. Dirijor Bruno Walter; regia Margarete Wallmann. Distribuţia: Bokori, Iarmila Novotna, Thorberg. Cavalerul rozelor. Dirijor Knappertsbusch; regia Wallerstein. Distribuţia: Lotte Lehmann, Iarmila Novotna, Krenn. SE VOR JUCA „JEDERMANN’ ŞI „FAUST” In regia lui Max Reinhardt se va juca şi în 1937 „Jedermann” şi „Faust’’, şi anume Jedermann (fiecare) cu Attila Hörbiger, Helene Thimig, Frieda Richard, Raul Lange, etc.; Faust cu Paula Wessely, Ewald Kaiser, Lotte Medelsky şi Frieda Richard (n’a fost încă hotărât actorul pentru rolul lui Mefisto). PROGRAMUL CONCERTELOR DE ORCHESTRA In timpul serbărilor festive se vor da 6 concerte de orchestră dirijate două de Toscanini, Bruno Walter şi Hans Knappertsbusch. Afară de acestea, vor fi 6 concerte la catedrală (dirijate de profesorul Mesner), o reprezentaţie a operei „Arta fugii” de Bach (fraţii Scholz), trei serenade de orchestră (dirijate de prof. Paumgartner) două serenade (prof. Mairecker) şi o serenadă (prof. Rose). Se mai duc tratative cu Wilhelm Furtwängler ca să dirijeze un concert de orchestră. Paula Wesselly Directorul Burgtheatrului profesorul Hermann Robbeling a întocmit întreg repertoriul pentru partea a doua a stagiunii, şi l-a dat publicităţii. In afară de lucrările clasice, şi de piesele din literatura dramatică internaţională, care vor fi prezentate în ciclul „Glasul popoarelor în dramă” se vor monta o sumă de lucrări valoroase ale autorilor moderni austriacă. Încă de la începutul noului an, la 2 ianuarie va începe seria premierelor. Prima va fi „Pielea de biber’’ a lui Gerhard Hauptmann care se va reprezenta pentru comemorarea celor 46 ani la Burgtheater al Lothei Medelski, care va interpreta pentru prima oară rolul d-nei Wolf. Tot în cursul lunei ianuarie vor avea loc premierele pieselor „Macbeth ’ de Shakespeare cu Ida Roland şi Ewald Balser, „Donna Diana” de Moretos cu Hermann Thimig iar în ciclul „Glasul popoarelor” se va reprezenta ca piesă reprezentativă pentru Suedia Jocul viselor” de Strindberg cu Nora Gregor în rolul fiicei lui Indra. In februarie va avea lor premiera clasicei comedii a lui Eugen Scribe „Cei trei hoţi” în prelucrarea lui Alexander Steinbiecher. Luna Februarie este pentru Burgtheater luna premierelor clasice, deoarece se vor prezenta „Visul unei nopţi de vară” de Shakespeare, „Fiesco ’ de Schiller cu Raul Aslan şi „Ahnfrau” de Grillparzer. Din literatura dramatică danemarcheză se va reprezenta „Aladin”. In restul pieselor puse în studiu se numără comedia studenţească „Summa cum laude” de R. K. Francky, „Dumnezeu la Kreml” de Friedrich Schreyvogl „3 Noembrie 1918” de Franz Theodor Szokor „Marea contesă de Thüringen” de Josef Wenter, „Joseph II” de Rudolf Ilenz şi „Un cântec pribeag” de Losef Feliks. Rolul principal al acestei ultime piese, prinţul Eugen, a fost încredinţat lui Werner Krauss. Marele actor va apare în această piesă pentru ultima oara pe scena Burgului, deoarece în Mai se retrage definitiv din teatru. Akademietheater, studioul primei scene vieneze şi-a întocmit de asemeni repertoriul pentru noua parte a stagiunii. Astfel la începutul lunei ianuarie va avea loc premiera comediei englezeşti „Surâzătorul Sir Anthony” de Thompson Holmes cu Hilde Wagener, Ulrich Bettac şi Franz Hobling. Vor urma apoi „Muta” de Eugen Heltai cu Nora Gregor şi „Două mame” de Zoe Akins cu Alma Seidler în rolul principal feminin. tot în repertoriul Akademiei Teatenului mai sunt cuprinse Charlotte Akermann” a dramaturgei Juliane Kay care se va reprezenta cu Hilde Wagener și comedia de varieteu „Thompson Brothers” de Serk Roggers care se va reprezenta cu Ewald Kaiser. Şi repertoriul Operei de Stat de sub conducerea d-rului Erwin Kerber, a fost întocmit pentru a doua parte a stagiunii de iarnă. Se vor monta numerosse opere noui, ale unor autori necunoscuţi şi multe lucrări celebre care însă n'au fost reprezentate încă niciodată la Staatsoper. Desigur că se vor relua și lucrările standard din literatura de operă. Ca primă noutate din a doua parte a stagiunii se va monta „Flacăra” de Respighi care se va cânta sub conducerea muzicală a dirijorului Wolfgang Martini. Vor urma apoi pe rând „Zâmbetul Madonei” de Wolf Ferari care se ,va cânta sub conducerea lui Hans Knapertbusch, care va mai dirija şi ,Soarele” de Wenzel-Traunfels şi „Femeia străină ’ de Marco Frank cu libret de Friederich Schreyvogl. Din vechile lucrări, avute în repertoriu, Staatsoper va prezenta într’o nouă înscenare „Palestrina” și „Oberon” pe cari le va dirija Bruno Frank. Restul repertoriului va fi compus din arhicunoscutele piese ale literaturii de operă. Scrisori din Y'ilwa Borgtheater, Akadsmietheater și Staatsoper se pregătesc pentru a doua parte a stagiunei „Glasul popoarelor In dramă“. Cum au fost făcute repertoriile Werner Krauss Sfaturi pitunerec de d-X Prof. N. Iorga încă una din noutăţile literare de mare prestigiu pe care Fundaţia pentru, Literatură şi Artă „Regele Caro-1 i’ie să la iveală, este cel mai proaspăt volum al d-lui Prof. N. Iorga: „Sfaturi pe întunerec". O impresionantă chemare de apostol al culturii, o largă îmbrăţişare a tuturor problemelor de civilizaţie şi de muncă intelectuală de la noi, un puternic şi personal farmec literar, un uriaş şi răscolitor temperament, pune marele cărturar în serviciul unor idei, oameni şi fapte ale vieţii şi sufletului nostru de ori şi de azi. „Sfaturi pe întunerec" face să se deslușească in întreaga ei lumină figura marelui, adevăratului Nicolae Iorga, profesorului de autentică sensibilitate românească. -—. mmm m mm —------ i 1 Vineri 1 Ianuarie 1937 4 paptul 3 tel R A M ,P A « — ^na—nan—i publică zilnic Programul complect al spectacolelor Capitalei cu Distribuţia şi Subiectul tuturor filmelor care se reprezintă în CAPITALĂ Cum a publicat contesa Sofia Andreievna Tolstoi operile soţului său In anul 1883 Leo Tolstoi a trecut asupra soţiei sale dreptul de a publica operile sale. Şi aci însă s’au ivit conflicte între marele scriitor şi soţia sa. Tolstoi credea că cedând familiei sale acest drept va realiza în felul acesta un compromis al conştiinţei sale. Sofia Tolstoi a văzut însă în acest gest indiferenţa marelui scriitor faţă de chestiunile materiale. Cea dintâi sfătuitoare a acesteia a fost o altă soţie care a editat lucrările soţului său, A. G. Dostoievska. In 1885 Sofia sosind la Petrograd a vizitat-o pe Dostoievska. După aceea a scris soţului său: Am fost la dânsa fiindcă şi ea singură editează cărţile soţului său pentru care a încasat 67.000, bani curaţi. Mi-a dat câteva sfaturi şi am rămas surprinsă când am aflat că editorilor le-a dat numai 5 la sută. Contesa Tolstoi a publicat opt serii de opere alese, ca şi unele publicate separat. Faţă de opera bărbatului său, Sofia Andrievna ca şi A. G. Dostoievska, a fondat o adevărată disciplină ştiinţifică. Nu numai că a copiat şi a îndreptat manuscrisele lui Tolstoi, însă multe din ultimele tipăriuri au fost date la iveală potrivit originalului. Numai grijel ■iofiei au putut fi date publicităţii şi operele interzise la vremea lor de cenzură. Tolstoi n’a avut nimic în această privinţă lăsând Sofiei toată latitudinea în otărârile sale. Editarea acestor opere a cerut mult timp. Sofia a rupt din timpul educării copiilor şi gospodăriei sale. După fiecare publicaţi informa pe bărbatul său: „Astăz am dat la tipar ’’Abecedarul” , „Cărţile pentru copii”. Mâine pornesc la alte publicaţii. Foarte mult de muncă, din care cauza sunt nervoasă şi nesănătoasă. Nu pot să mănânc şi să dorm. E interesantcă Sutin mi-a comunicat că cenzura a permis apariţia „Celor doi bătrâni”. „Ivan Ilici” se apropie de sfârşit. Mă grăbesc să termin articolele şi apoi să plec la Petrograd. Sper că vei veni acasă în vremea aceasta, pentru ca copiii şi casa să nu fie singura. In timpul acesta au fost la mine nişte fabricanţi de hârtie care mi-au propus o serie de oferte. Şi acum o greutate, pe care din cele două oferte trebue să o aleg ’. Altă dată scria: „Astăzi toată dimineaţa am vândut cărţi şi am încasat 500 ruble, am plătit 200 datorii, iar restul îl aduc acasă. Sarajev a terminat cărţile. Insa sunt lucruri pe care nu le pot face fără tine”. Sofia Andrievna citea singură corecturile, deasupra cărora stătea aplecată toată noaptea. Eforturile acestea au dus-o până pe marginea unei boli cu aspect histeric. Despre munca aceasta scria Sofia Andreievna: „Cât timp lucrez uit de toată familia. Unde să pleci din faţa acestor lucruri?” Altădată scria: „Tocmai acum m’am întors din birou unde am lucrat de la oreleşase dimineaţa până la orele nouă şi jumătate seara. E nevoie de o muncă intensă pentru a termina lucrul. Două zile am făcut numai socoteli în legătură cu acei care au rămas în urmă cu plata. Sunt datorii în sumă de 3500 ruble. Am scris 13 scrisori, ceea ce e foarte obositor. De asemenea am scris şi m-am informat încă din alte 120 scrisori. Am găsit corecturile şi am lucrat pentru trei tipografii. Dacă reuşeşte cineva să muncească fără încetare, apoi eu sunt acela. Pentru asta nu sunt nici tristă, nici veselă. Găsesc o anumită uşurare în acest fel de muncă. O adevărată beţie, fiecare se îmbată în felul lui”. Cetitul corecturilor era pentru Sofia Andreievna un fel de apropiere de bărbatul său, de fiinţa acestuia. Uneori lectura aceasta îi frământa amintiri din trecut. Astfel scrie lui Tolstoi la 14 Martie 1885: „Am terminat corectura „Copilăriei” şi n’am simţit niciodată în viaţa mea un sentiment mai asemănător cu cel avut cândva la vârsta de 14 ani. In loc să continui lucrul am început să plâng. Nu ştiu dacă nervii îmi sunt slabi, ştiu numai că ce am iubit în tine când aveam 13—14 ani iubesc şi astăzi”. După zece ani, în urma noilor corecturi Sofia Andreievna scria bărbatului său: „Viaţa mea se scurge mereu în aceiaşi lume din „Războiu şi pace ’ în care aflu necontenit o alinare. Numai ochii mă dor din cauza acestor corecturi. Cât am fost de proastă când ai scris „Războiu şi Pace” şi cât de înţelept ai fost tu. Corectând „Copilăria” am plâns, în timpul când corectam „Fericirea familiei” simţeam că mi se aprind obrajii, la corectura „Războiului şi Păcii” admiram şi mă bucuram fără să plâng; vom vedea ce-o să fie cu „Anna Karenina”. O rubrică grafologică Grafologia e recunoscută ca o ştiinţă cu reguli precise dar o bună analiză n’o poate face decât o persoană care pe lângă studii să aibă şi acea intuiţie caracteristică subiectelor telepatice. „Pampa”, în mai multe rânduri a oferit cititorilor săi posibilitatea un°r examene grafologice şi este în măsură — întrucât a obţinut colaborarea unui renumit grafolog, — să reia această rubrică. Vom face examenul grafologic al tuturor cititorilor cari ne-o vor cere Spre a obţine un asemenea examen, e suficient să detaşaţi bonuri din rubrica grafologică şi să ni le trimiteţi într’un plic, pe care se va specifica „Rubrica Grafologică”, împreună cu câteva rânduri scrise de dv. cu cerneală (peniţă obicinuită, scrierea cu peniţă rondă îşi pierde caracterul). • Scrisoarea trebuie să fie obicinuită şi nu anume făcută pentru examenul grafologic. E necesar să puneţi şi iscălitura pe care o uzitaţi. 1) Trebuesc trimise cel puțin 10 rânduri scrise de mână, pe hârtie neliniată, cu cerneală, în special fragmente dintrio scrisoare. 2) Indicarea sexului şi al vârstei. 3) Pe cele două bonuri se va complecta psedonimul dvs. Răspunsuri se vor da în ziar însemnăndu-le cu pseudonimul pe care l-ați ales. Numele dv. rămâne cunoscut numai grafologului. Astfel, bunăoară, dacă domnul F. Petrescu va cere să i se facă un examen grafologic, va trimite cuponul din pagina de față, complectat cu un pseudonim pe care el l-a ales, de exemplu „Anibal", cu o scrisoare a sa mai veche (însemnări, concept, etc.) și cu iscălitura sa obicinuită. In ordinea sosirii, d. V. Petrescu va găsi analiza grafologică a scrisului său, sub numele de „Anibal’. BON pentru o analiză grafologică, ca pseudonimul ) Rampa publică *Unic programul complect al tuturor spectacolelor Capitalei cu DISTRIBUŢIA ŞI SUBIECTUL tuturor filmelor care se